Remedii ayurvedice pentru răceala de tip KAPHA

articol preluat de pe www.venus.org.ro

Răceala sau banalul guturai e una dintre cele mai răspândite maladii ale zilelor noastre. Ea se datorează unei perturbări la nivelul energiei apei, combinate uneori cu energiile focului şi ale aerului. Citiţi aici integral prima parte a acestui articol.

Simptomele bolii

Cele două componente (apa şi pământul) determină caractere proprii: secreţia nazală cu dominantă de apă este mai apoasă şi mai fluidă (se elimină uşor, necesitând mai degrabă remedii care să o usuce), pe când cea cu dominantă de pământ este vâscoasă şi aderentă, fiind influenţată favorabil mai ales de fluidifiante.

Pacientul este apatic, faţa parcă îi este umflată, pare somnolent, are privirea înceţoşată, ochii tulburi. Este forma cea mai frecventă de răceală, de regulă virală, cu inflamaţie acută a mucoasei nazale, cu secreţie apoasă sau mucoasă alb-gălbuie, neiritantă, uneori cu secreţie lacrimală de acelaşi tip.

În mod frecvent, sinuzita (frontală, maxilară etc.) se asociază cu dureri de cap difuze, constante, senzaţie de apăsare, de „cap greu”, de „ceaţă pe creier”. Etiologia infecţioasă este virală, uneori cu semne generale: dureri musculare (mialgii, curbatură) generalizate, difuze, continue, cu senzaţie de greu, de apăsare; manifestări digestive (greaţă, eventual vărsături) care trădează o stare psihică de respingere a transformării; febra este absentă sau redusă, dar este constantă, continuă, adesea cu senzaţie de frig (nu frisoane propriu-zise).

Boala are două faze: prima este caracterizată prin congestie, cu senzaţia de „nas înfundat”, de jenă în gât, iar în următoarea fază, catarală, apare secreţia apoasă sau mucoasă, de culoare albicios-gălbuie, uneori mai fluidă (când predomină apa), alteori mai densă sau chiar aderentă, obstrucţionând căile respiratorii (când predomină pământul), cu senzaţie de disconfort, de plin (ceea ce necesită administrarea de fluidifiante). Saliva este lipicioasă şi vâscoasă, iar limba prezintă un depozit gros, aderent, persistent. La nivelul gâtului apare o senzaţie de jenă, disconfort, ca o apăsare care, alături de saliva vâscoasă, îngreunează înghiţirea. Tusea este însoţită de expectoraţie mucoasă. Mucoasele sunt mai mult congestionate decât inflamate.

Pacientul doreşte să stea la cald, să dormiteze înfofolit în plapumă, preferând să fie singur sau doar cu acele puţine persoane care îi sunt foarte apropiate (mama, soţul etc.) şi care să o înconjoare cu afecţiune.

Aceste răceli, cu predominanţă de apă şi pământ, apar când „apele sunt tulburi” în viaţa unui om, adică persoana respectivă este pusă într-o situaţie mai neobişnuită, la care nu a reuşit să se adapteze, ori pur şi simplu a parcurs un interval de timp, o suită de evenimente la capătul cărora ar fi firesc să tragă anumite concluzii şi să îşi modifice felul de a fi.

Sistemul ei de valori şi modul de a gândi nu au fost însă suficient de flexibile pentru a cuprinde şi aceste aspecte. În consecinţă, reacţia va fi una de retragere, de izolare, ca şi cum nu ar mai vrea să ştie nimic. În starea de letargie şi somnolenţă în care se află, pacientul ar vrea să nu aibă nicio grijă, să îi rezolve altcineva problemele, să îl ocrotească şi să îl protejeze, iar el să se odihnească, la adăpost de orice presiune transformatoare.

Mintea lui refuză să vadă cu limpezime situaţia şi să îi înţeleagă valenţa transformatoare, preferând să se scufunde în această stare tulbure, densă, dar şi confortabilă. De aici senzaţia de cap greu, somnolenţă, precum şi secreţiile vâscoase, aderente, opace, neiritante, materializări ale stării lui.

Tratamentul ayurvedic

Pentru a fi scos din starea sa de letargie, pacientul trebuie tratat cu remedii energice, care au rolul de a-l mobiliza. În acest caz, accentul se pune pe plante intens fierbinţi şi picante (piper, hrean, ghimbir, cuişoare, muştar, scorţişoară, angelică, ardei iute), care stârnesc focul, pun în mişcare, aduc impetuozitate acolo unde lucrurile încep să „băltească”, îndeamnă la activitate şi transformare. Ele aduc ardoare şi pătrundere mentală, şi astfel, puterea de a înţelege semnificaţiile ascunse.

Cuişoarele au un efect specific de clarificare şi focalizare a minţii, iar alături de scorţişoară sunt indicate şi pentru proprietăţile lor antivirale.

Remediile fierbinţi şi picante se asociază de obicei cu plante care au o tentă generală picant-aromată şi amară, cel mai adesea din familia Lamiaceae: busuioc (preferat mai ales pentru efectele sale de limpezire şi clarificare, foarte utile pentru a înlătura starea de opacitate intelectuală), cimbru (indicat în mod special atunci când există o stare de epuizare, astenie marcată fizică şi psihică, inclusiv în timpul convalescenţei care poate dura chiar luni de zile), salvie (mai ales dacă este afectat şi gâtul, în cazul persoanelor care îşi reprimă tendinţa de a se exprima, de a spune anumite lucruri, motivaţia fiind, în contextul predominanţei apei, inerţia, comoditatea, respectarea unor convenienţe şi norme, ataşamentul).

Sunt utile fluidifiante şi expectorante, mai ales atunci când pacientul are şi tuse: podbal, ciuboţica cucului, scai vânăt, săpunariţă etc. Plantele menţionate acţionează stimulând secreţia de mucus şi împiedicând staza. Din punct de vedere subtil, ele au o acţiune similară de scoatere din inerţie, de rupere a unor ataşamente, de îndepărtare a unor gânduri persistente.

Împotriva durerilor musculare difuze şi a febrei sunt utili mugurii de plop, coaja de salcie, creţuşca. Psihologic, acţiunea acestor plante are un efect de atenuare a suferinţei generate de confruntarea cu realitatea, o dată cu dobândirea unei stări de linişte şi împăcare.

Ienupărul, administrat sub forma fructelor mestecate ca atare şi înghiţite, aduce o dinamizare a focului subtil, ceea ce ajută la înlăturarea tendinţelor apoase excesive, a complacerii, lamentării şi sentimentalismului, care împiedică o transformare adecvată. Ne dă curaj şi voinţă de acţiune. Este sudorific, antiseptic, expectorant şi antitusiv. Aceste acţiuni sunt mult mai intense dacă se administrează uleiul volatil de ienupăr.

Atunci când sunt afectate nasul şi sinusurile se poate folosi apă cu sare, inhalându-se lichidul pe o nară şi eliminându-se pe cealaltă. Se realizează stând aplecat deasupra chiuvetei, la 90º. Sarea trebuie să fie marină sau grunjoasă. Atunci când se inhalează pe o nară, cealaltă se astupă cu degetul mare de la mâna corespondentă.

Alimentaţia necorespunzătoare poate contribui mult la menţinerea stării de boală, propriu-zis la secreţia mucoasă excesivă. De aceea se recomandă, în mod ideal, postul negru (în general o zi – două). Dacă acest lucru nu este posibil, se vor evita lactatele (iaurtul este admisibil), dulciurile, făinoasele, uleiul şi alimentele uleioase, grăsimile, dar se poate folosi mierea în cantităţi moderate.

Ceapa şi usturoiul, care au un intens efect antiinfecţios, sunt recomandate, cu rezerva că pot induce o stare de somnolenţă (care şi aşa este o caracteristică a pacienţilor de tip KAPHA). Se poate urma un regim alcătuit din cereale, fructe şi legume proaspete, leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut, soia).

„Vărsătura provocată” (VAMANA DHAUTI, tehnică pe care o recomandăm numai celor care au mai practicat-o) este deosebit de eficientă pentru eliminarea mucusului şi mai ales pentru a favoriza, alături de post, starea de limpezime şi deschidere mentală, atât de necesară pentru o vindecare reală şi profundă a bolii.

Aplicarea locală (în nas) a uleiului volatil de lămâie, portocale sau ienupăr, folosind ca vehicul un ulei alimentar (de preferat unul încălzitor, cum ar fi cel de floarea-soarelui, porumb) are acţiune dezinfectantă, decongestionantă. Pacientul trebuie să stea cu capul dat pe spate, fiind aşezat fie pe spate, fie în şezut. Se începe prin a picura ulei alimentar simplu când într-o nară, când în cealaltă, câte o picătură, cu pipeta, după fiecare picătură pacientul trăgând adânc aer pe nara respectivă şi astupând-o pe cealaltă. După 2-3 picături în fiecare nară, se adaugă uleiul volatil, în funcţie de toleranţă. Altfel, se pune ulei alimentar cât un deget pe fundul unui păhărel ca cel de ţuică, la care se adaugă 5 picături de ulei volatil. Continuăm apoi aplicarea cu pipeta, alternativ în fiecare nară, până când pacientul simte că uleiul a pătruns în profunzime la nivelul sinusurilor (frontal, maxilar, etmoidal). Pentru pacienţii sensibili se pune iniţial doar o picătură, iar ulterior se creşte treptat la 2, 3, 4 picături sau mai mult, cât să nu apară senzaţia de iritare la nivelul nărilor. 
   
Citiţi şi:
Cele trei tipuri constituţionale ale sistemului AYURVEDA: VATA DOSHA, PITTA DOSHA şi KAPHA DOSHA
Orice boală – un învăţător

yogaesoteric
6 ianuarie 2010

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More