Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Un cercetător de la Stanford afirmă: intenţia umană există nu numai energetic, ci și fizic şi ea poate fi înregistrată

 
Doctorul William Tiller a avut o carieră de succes în lumea ştiinţei convenţionale. El a condus Departamentul de Știinţe exacte şi Inginerie a Materialelor de la Stanford în 1996 şi a publicat multe studii ştiinţifice  convenţionale în jurnalele de specialitate. Cu toate acestea Tiller a simţit mereu o dorinţă constantă pentru studiul „lucrurilor ce păreau aiureli”.

Cercetătorul a fost intrigat de experimentele privind abilităţile psihice umane efectuate de oamenii de ştiinţă sovietici. Ştia că unii dintre colegii săi găseau acest subiect ridicol şi totuşi s-a întrebat: „Cum ar putea universul să fie construit pentru a permite acestor lucruri aparent ciudate să coexiste în mod natural alături de ştiinţa convenţională de care mă ocup zilnic la Standford, împreună cu studenţii doctoranzi?
Tiller şi-a redus programul de muncă de la Stanford, pentru a-şi face timp pentru cercetări independente care să-i răspundă la această întrebare.
Există mii de persoane în ultimii 150 de ani care au reuşit să facă aceste lucruri remarcabile ce au fost plasate în categoria parapsihologiei. Lucruri pe care ştiinţa convenţională vrea să le ascundă sub preş, deoarece rezultatele acestor cercetători nu corespund cu rezultatele general acceptate”, a declarat el. „Orice lucru care nu se încadrează în tiparele şi metodologia obţinerii acelor rezultate este considerat a fi o prostie”.

Când Epoch Times a aflat că doctorul Tiller a conceput un aparat care ar putea păstra şi emite intenţia umană, redactorii au urmărit să afle cum funcţionează acesta. Ca mai toţi savanţii care au făcut descoperiri epocale, Tiller nu înţelege modul de funcţionare al aparatului, dar ştie că funcţionează.

Pentru început, experimentele lui arată că intenţia umană poate schimba în mod semnificativ nivelul pH-ului apei (fără adăugarea vreunui compus chimic) şi poate schimba producţia de adenozin-trifosfat a larvelor muştelor de fructe (ceea ce le permite larvelor să se maturizeze mai repede).

În al doilea rând, Tiller a arătat că participanţii la testele sale îşi pot direcţiona intenţia către un aparat pe care l-a folosit, numit Dispozitiv de Găzduire a Intenţiei. Mai interesant, aparatul poate înmagazina această intenţie şi o poate emite după aceea, având acelaşi efect, fără ca persoana să fie prezentă.

Tiller făcea un studiu convenţional, fără vreo legătură evidentă cu intenţia umană. Dispozitivul era folosit în aceste studii pentru un scop cu mult mai obişnuit. Dar dintr-o inspiraţie de moment, Tiller s-a decis să-l folosească la experimentele despre intenţie, descoperind că dispozitivul chiar funcţionează.
Dar povestea lui nu se oprește aici. Dr. Tiller nu știa că dispozitivul nu era chiar aparatul pe care el ar fi trebuit să-l folosească pentru studiile sale convenţionale. O eroare a producătorului îl pusese faţă în faţă cu un alt dispozitiv în locul celui aşteptat. Când, după un timp, a primit aparatul comandat iniţial, acesta nu funcţiona ca un dispozitiv de găzduire a intenţiei – şi niciun alt dispozitiv pe care l-a încercat n-a funcţionat în acest fel – ci numai cel apărut dintr-o eroare de producţie, care i-a parvenit dintr-o greşeală şi pe care a decis, dintr-un capriciu, să testeze intenţia umană. „Mă gândesc la asta ca la o «greşeală» divină”, a declarat dr. Tiller, ale cărui cercetări sunt privite extrem de suspicios de comunitatea ştiinţifică din care face parte.

După experimentele sale informale, profesorul de la Stanford a început să realizeze cercetări aprofundate. Tiller a depăşit experimentele de genul schimbării nivelului pH-ului apei, şi a ajutat la îmbunătăţirea abilităţilor şi la integrarea a 34 de copii autişti folosind „intenţiile bune” emise de dispozitiv.

El a rezumat unele dintre reuşitele sale într-un email către Epoch Times, relatând că folosind aparatul:
1. A calmat depresia şi anxietatea câtorva sute de persoane, localizate la aproximativ 2.400 de kilometri distanţă, în decursul unei perioade de opt luni.
2. A îmbunătăţit abilităţile a 34 de copii autişti localizaţi în întreaga lume, şi a calmat depresia şi anxietatea părinţilor lor, în decursul  unei perioade de emitere de 12 luni.
3. A început un experiment de dezvăţare a 74 de persoane localizate în Statele Unite de obiceiul de se auto-judeca şi le-a îmbunătăţit compasiunea faţă de sine şi față de ceilalţi.

Dezvoltarea dispozitivului a fost declanşată de o altă „coincidenţă” norocoasă. Dr. Tiller s-a folosit de meditaţie pentru a progresa în înţelegerea existenţei fizice a intenţiei umane şi a altor niveluri de existenţă din Univers. Punctele sale de plecare diferă foarte mult de cele convenţionale, dar, ca un pod între ştiinţa empirică şi fenomenele „ciudate”, Tiller a continuat să efectueze şi alte cercetări ştiinţifice tradiţionale.

Vidul nu este un gol, ci este „cevaˮ plin de energie uriaşă

În fizica particulelor este cunoscut faptul că vidul este deosebit de „energetic”. Cel mai cunoscut experiment care dovedeşte că vidul este plin de energie este efectul Casimir, din a doua jumătate a secolului XX.

Fizicieni de vârf ca Wheeler (care a ţinut primul curs de teorie a relativităţii generale la Princeton) şi Misner arătau (în Geometrodynamics, editura Academic Press, New York, 1962), încercând să pună în acord teorii fizice precum electrodinamica cuantică şi teoria generală a relativităţii, că un centimetru cub de vid ar trebui să conţină suficientă energie „primară” încât densitatea de energie a vidului (cunoscută drept densitatea Planck) să fie de 1093 grame pe centimetru cub. Numărul a şocat comunitatea fizicienilor, dat fiind că Universul cunoscut cu cele mai bune telescoape, comprimat într-un centimetru cub ar avea numai 1055 de grame. Cu alte cuvinte energia cuprinsă într-un centimetru cub de vid ar putea fi „materializată” într-o masă cu 40 de ordine de mărime mai mare decât cea a Universului cunoscut acum.

Dr. Tiller este şi el de părere că vidul, înţeles momentan ca fiind un „gol”, este de fapt plin de substanţe extrem de dense energetic, pe care nu le putem vedea într-un mod fizic, cel puţin deocamdată. El a mai descoperit că intenţia afectează unele substanţe neobservabile şi nedetectabile cu ajutorul aparatelor obişnuite.
Pentru a-şi explica cercetările, Tiller, doctor în fizica materialelor, propune modelul unei substanţe formate din particule pe care el le-a numit deltroni şi care se află pretutindeni. Aceasta poate fi activată prin intenţie şi poate afecta substanţele observabile şi cunoscute.

Profesorul a oferit o analogie pentru a ilustra ce se petrece când un grup coeziv de oameni transmit o intenţie coezivă: „Dacă te uiţi la un bec de lumină de 100 de Watt, acesta oferă o anumită lumină, nu foarte multă. Asta se întâmplă din cauza faptului că fotonii care ies interferează în mod distructiv unul cu celălalt, iar asta reduce cantitatea de lumină. Dar pentru acelaşi număr de fotoni care ies în aceeaşi unitate de timp, dacă i-aş putea aduce într-o formă coezivă astfel încât… să fie pe aceeaşi fază unul cu celălalt, atunci densitatea energiei sau intensitatea luminii emise de bec pentru acelaşi număr de fotoni pe unitatea de timp ar fi mai mare decât cea a suprafeţei Soarelui”.
Oamenii au potenţialul să devină coezivi, doar trebuie să şi-l dezvolte”, a declarat dr. Tiller. „Potenţialul există”.
Acolo este este viitorul nostru, asta explică de ce a trebuit să fiu atât de rebel când am renunţat la ceea ce părea a fi un viitor strălucit pentru mine, ca să fac asta. Dar eu cred că cercetarea mea oferă un viitor mai bun umanităţii”.
 

Citiţi şi:
Programele subconștiente care determină realitatea pe care o trăim (III)
Energie liberă gratuită ce este extrasă din vid! (I)
Undele cuantice – punte de legătură între ştiinţă şi spiritualitate

 

yogaesoteric
14 martie 2016

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga