Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Euro-democraţie sau, de fapt, euro-birocraţie?


Valul eurosceptic din 25 mai 2014 constituie evident şi un prilej de reflecţie.

În perioada interbelică, pe când francmasonul Jean Monnet (artizanul construcţiei europene) punea pe hârtie primele idei privind unificarea politico-economică a ţărilor bătrânului continent, arhitectul franco-elveţian Le Corbusier concepea viziunea „oraşului radiant”. Christopher Booker şi Richard North dezvăluie întreaga poveste în cartea lor „Uniunea Europeană sau Marea Amăgire” (apărută la editura Antet).

Le Corbusier considera că se impunea ca „aceste oraşe, începând cu Parisul, să fie rase de pe faţa pământului şi înlocuite cu «oraşele viitorului», planificate până în cele mai mici detalii. Toată lumea avea să locuiască şi să muncească în blocuri imense de beton”. Numai că, „dintr-o dată, la sfârșitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, tocmai când moda blocurilor-turn şi a vastelor scheme de amenajare urbană atotcuprinzătoare atinsese apogeul, s-a declanşat o reacţie dramatică. (...) Departe de a crea oraşele lucitoare şi eficiente promise de proiectele arhitecţilor şi machetele planificatorilor, acele construcţii uriaşe erau inumane, lipsite de suflet, apăsătoare, murdare şi urâte, cu betonul desfigurat de graffiti, cu aleile bântuite de tâlhari şi toxicomani, cu spaţiile înconjurătoare moarte, presărate cu iarbă uscată şi tocită şi gunoaie, fără să aparţină nimănui. Deziluzia care a înăbuşit tot ceea ce reprezentase viziunea lui Le Corbusier a fost ca deşteptarea dintr-un vis”. Ceea ce îi îndeamnă pe autori să facă o paralelă interesantă: „Pentru francmasonul Monnet, echivalentul dorinţei lui Le Corbusier de a demola oraşele vechi ale trecutului era ura lui faţă de statul-naţiune. Visul său strălucitor era acel guvern supranaţional al viitorului, condus de tehnocraţi, înălţându-se mai presus de toate complicaţiile naţionalismului şi ale democraţiei. (...) Tot ce era rău la blocurile-turn ale lui Le Corbusier a devenit evident când în ele au trebuit să locuiască oameni adevăraţi, care au descoperit că sfidau în mod evident realităţile şi nevoile omeneşti. La fel s-a petrecut şi cu blocurile-turn create de tehnocraţii lui Monnet”.

Booker şi North întrevăd şi deznodământul, în sensul că: „Mai curând, poate, iar nu mai târziu, fantezia «marelui proiect european» se va dărâma, biruită de realitate. (...) Dar, la fel ca viziunea lui Le Corbusier şi pe o scară mult mai amplă, va lăsa în urma ei distrugeri cumplite: un pustiu din care popoarele Europei vor avea nevoie de mulţi ani ca să se trezească iar la viaţă”.

Cartea lui David Craig şi Matthew Elliott „Marele jaf european” (apărută tot la Editura Antet), se înscrie pe aceeaşi orbită a euroscepticismului militant. Deşi „Uniunea Europeană şi susţinătorii săi cred că proiectul lor de a crea o Europă veşnic unită ne-a adus multe beneficii”, autorii constată că „numeroşi alţi oameni încep să pună serios la îndoială acţiunile, moralitatea şi direcţia aventurii europene” şi, „pe măsură ce noul secol avansează”, aceştia „au devenit preocupaţi de modul cum Uniunea Europeană caută noi şi noi motive de a-şi spori în mod agresiv controlul şi autoritatea. An de an, UE cheltuieşte mai mult din banii noştri, fără ca auditorii săi să poată confirma cu siguranţă unde s-au dus de fapt aceşti bani. Numărul de birocraţi ai Uniunii Europene este în continuă creştere”. Craig şi Elliott aduc în discuţie „semnale puternice că întregul proiect al Uniunii Europene a fost deja deturnat de o clasă conducătoare restrânsă, arogantă şi autoritară, formată din oameni smintiţi care sunt convinşi că ştiu să acţioneze spre binele nostru, care se consideră mai presus de lege şi care sunt absolut dezinteresaţi de dorinţele pline de bun simţ ale celor pe care se presupune că îi reprezintă. Chiar dacă se petrece să pătrundă în instituţiile europene oameni capabili, de caracter, ei sunt apoi rapid asimilaţi şi se scufundă repede în oceanul de aroganţă, avariţie şi imoralitate”.

În viziunea autorilor, lucrurile merg deja din rău în mai rău: „A fost o vreme când euro-elita şi-a dorit încuviinţarea noastră asupra marilor ei proiecte, dar acum, plictisită de îndoielile noastre, de criticile şi de voturile noastre negative, nu-i mai pasă deloc de ceea ce gândim noi. Întrebarea firească şi interesantă este dacă noi vom fi dispuşi întotdeauna să acceptăm cu slugărnicie obsesia impertinentă a euroliderilor noştri în privinţa sporirii puterii, a risipei cu care se cheltuiesc banii noştri, a burduşirii cu neruşinare a buzunarelor proprii şi a dispreţului deja evident faţă de dorinţele noastre”. Cât despre pitorescul tragicomic al unora dintre şedinţele de la Bruxelles: „în timp ce economia mondială se clătina pe marginea prăpastiei, Parlamentul European dezbătea cu înflăcărare teme precum: noi reguli pentru «timesharing», acordul privind materialul lemnos tropical, o autorizaţie europeană pentru vânzări de muzică online, o strategie specială pentru fermele montane, drepturile omului în Vietnam sau dacă anul 2009 să fie declarat «Anul Internaţional al Creativităţii şi Inovaţiei»“. Trist dar totuşi adevărat.

Rămâne de văzut dacă se va împlini profeţia sfântului Nicolae Velimirovici (pe care o reproducem din volumul „Prin fereastra temniţei”, publicat de Editura Predania): „Eu nu mă îngrijorez de soarta Indiei sau Chinei. Mă îngrijorez de soarta Europei. Va cădea până la urmă precum Capernaumul. Şi acolo unde astăzi sunt trufaşele ei turnuri, vor fi muşuroaie de furnici; unde astăzi sunt bulevardele lor, vor fi mărăcini şi şerpării; acolo unde acum este strigătul neruşinat împotriva lui Hristos, va fi ţipătul bufniţelor şi urletul şacalilor. Pentru că, iată, atunci când Europa s-a crezut cultă, atunci s-a sălbăticit. Când a crezut că ştie tot, atunci s-a prostit. Când a crezut că e foarte puternică, atunci a devenit neînsemnată întocmai ca o pânză de păianjen.”...

de dr. Vlad Hogea
Sursa: ziartricolorul.ro



Citiți și:
Dincolo de aparenţe, este evident că Uniunea Europeană este deja vârful de lance pentru instaurarea sinistrei «Noi ordini mondiale» (I)
Fostul preşedinte german Roman Herzog: UE şi-a însuşit toate puterile parlamentului naţional




yogaesoteric
10 august 2015






Articole publicate recent

> 14 DecembrieOperațiunea Popeye – un program de modificare a vremii în timpul Războiului din Vietnam realizat de armata SUA și CIA

> 14 DecembrieSă fie acesta primul pas către independenţa inteligenţei artificiale? Un nou program al Google creează la rândul lui inteligenţe artificiale

> 13 DecembrieTeorie şocantă a unui fizician din Iași: «Cutremurele din România sunt induse artificial»

> 11 DecembrieGoogle operează discriminări «pozitive» în favoarea LGBT. Faceți următorul experiment: dați căutări pe google cu cuvintele…

> 11 DecembrieStupefiant: În Turcia, jihadul va fi predat în şcoală!!!

> 11 DecembrieMemoriile Generalului Iulian Vlad: Brucan a fost şi agent MOSSAD. Ceauşescu n-a vrut să-l arestăm

> 10 DecembrieProtest puternic în Grecia împotriva cardurilor, sionismului şi a construirii primei moschei oficiale în Atena

> 9 DecembrieAbuzul credinţei: bătăi şi torturi sexuale în orfelinatele Bisericii

> 6 DecembrieExistă tortură în secolul XXI!!!

> 5 DecembrieOmul insignifiant din corporație

> 5 DecembrieLinșată de BBC pentru că a apărut în Parlamentul britanic, în Miercurea Cenușii, cu o cruce pe frunte

> 4 Decembrie5 lucruri cu adevărat teribile înfăptuite de CIA în ultimii 70 de ani

> 3 DecembrieGheorghe Piperea: «Binomul și Ochiul Atoatevăzător»

> 2 DecembrieADEVĂRUL ȘOCANT despre CHEMTRAILS: Motoare turboventilator cu presiune înaltă, geoinginerie și minciuna despre «dârele de condensare»

> 1 DecembrieGlobalizarea ca ultimă și tâmpă utopie

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga