Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Motivarea instanței clujene care a condus la achitarea lui Gregorian Bivolaru şi altor 20 de persoane din cadrul MISA

La capătul unui proces care a durat aproape 10 ani, prin decizia Tribunalului Cluj, Gregorian Bivolaru şi alte 20 de persoane care fac (sau au făcut) parte din şcoala de yoga MISA sunt achitate de toate acuzaţiile care le-au fost aduse (trafic de persoane, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, instigare la ură împotriva poporului evreu, trecere ilegală a frontierei unui stat străin, instigare la discriminare, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice). Motivarea acestei hotărâri este un document extrem de important pentru că arată atât că faptele respective nu au fost comise, cât şi că întregul dosar este o elaborată înscenare, o mistificare de proporţii. Un rol important în fabricarea acestui dosar aberant a fost jucat de dezinformarea sistematică, realizată cu concursul autorităţilor şi al mass-media. În mod evident, acest verdict este o palmă usturătoare pe obrazul tuturor jurnaliştilor care au propagat aceste acuzaţii ca reprezentând aşa-zise fapte deja dovedite, fără a avea minima decenţă de a respecta prezumţia de nevinovăţie. Acest document ar trebui studiat cu atenție de către toți ziariștii care au scris despre MISA în ultimii ani, pentru corecta lor documentare.

Pentru uşurinţa lecturii indicăm şi un cuprins al acestei hotărâri judecătoreşti, cititorul putând selecta de la început diferitele pasaje pe care doreşte să le detalieze (descarcă documentul integral aici).

Prezentarea succintă a încadrării juridice a faptelor reţinute de către organul de urmărire penală pentru fiecare inculpat în parte (pag 1)

Secţiunea referitoare la latura civilă şi la măsurile asigurătorii dispuse (pag 38)

Argumentele judecătorului despre necesitatea aplicării legii penale mai favorabile (pag 44)

Argumentele judecătorului cu privire la nelegalitatea probelor obţinute prin interceptările şi înregistrările audio (pag 46)

Argumentele judecătorului privind nelegalitatea proceselor-verbale de percheziţie întocmite cu ocazia descinderilor efectuate în data de 18.03.2004 şi 19.03.2004 (pag 49)

Analiza referitoare la nelegalitatea depunerii ca probe a raportului psihologului Tudorel Butoi, a raportului Asociaţiei Psihologilor din România, a raportului întocmit de Comisar şef psiholog Petrescu Luminiţa, a studiilor privitoare la MISA realizate de Mario Sorin Vasilescu şi a studiilor preotului Sterea Tache (pag 52)

Analiza acuzaţiilor de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, instigare la ură împotriva poporului evreu, trecere ilegală a frontierei unui stat străin, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, instigare la discriminare, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, aduse lui Gregorian Bivolaru (pag 56)

Analiza acuzaţiei de trafic de persoane adusă lui Gregorian Bivolaru, în care au fost examinate şi declaraţiile făcute de martorii Parchetului – Mureşan Diana Isabela (pag 64), Dănuţ Doina (pag 65), Mureşan Agness Arabella (pag 71), Găitan Constantin (pag 74), Lupescu Ion (pag 78), Lupescu Simion (pag 83), Costea Cornel (pag 87), Albu Garofiţa Tiţa (pag. 91), Vălean Alina Elena (pag 94), Dumitru Ionela Cristina (pag 97). – (pag 63)

Concluziile judecătorului (pag 114)

Verdictul de achitare a tuturor inculpaţilor şi hotărârea de ridicare a sechestrului asigurator impus de Parchet (pag 128)

 


ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 22351/3/2007

SENTINŢA PENALĂ NR.62/2015
Şedinţa publică de la 11 Februarie 2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE Ariana-Lăcrimioara Ilieş
Grefier Diana Călugăr

S-a luat spre examinare cauza penală privind pe inculpaţii BIVOLARU GREGORIAN, CATRINA NICOLAE, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, NECULA MARIUS, ROŞU PETRU, ROŞU CAMELIA, BOZARU DAN, VIŞAN TEODORA CAMELIA, ŢĂNTAŞ MIHAELA, LOMOŞ DUMITRU REMUS, MIHĂILESCU DIANA SILVIA, HANGAN LIANA MARIA, COJOCARU COSTICĂ, LAZĂR MARIANA CIPRIANA, RADU IULIANA, STROE CRISTINA, ŢIPLEA GRIGORE, NEGÎCI MIHAI ROBERT, BOZDOC ALEXANDRU CRISTIAN, VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA şi DOCHINOIU DIANA, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea 678/2001 şi Legea 39/2003.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanţa constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Prin rechizitoriul Ministerului Public Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism – Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată penală a următorilor inculpaţi astfel:
1. Bivolaru Gregorian, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C,p;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a Ii-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003;
- infracţiunea prev. de art. 317 C.p;
- infracţiunea prev. de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunea prev. de art. 5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunea prev. de art. 70 al. 1 din O.U..G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr.39/2003;
- infracţiunea prev. de art. 1 al. 1 din O.U.G. nr. 112/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 252/2002;
- instigare la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea iniştii publice, faptă prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 321 al. 1 C.p., cu aplic. Art. 41 al. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p
2. Catrina Nicolae, trafic de persoane, prev. de art.12, al. 1 şi al. 2 lit.a
coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 6787/2001, modif., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiuni prev. de art. 7 al. 1 teza II-a coroborat cu art. 2 lit.a şi b din
Legea nr. 39/2003;
- 142 lit. a din Legea nr. 8/1996 nemodificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art. 13 al. 1 C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea nr. 8/1996 nemodificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- 140 lit.a din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art.13 al. 1 C.p. şi art. 33 lit. a C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea nr. 8/1996 modificată, toate cu aplic. art. 33 lit.a C.p.
3. Visterneanu Lăcrimioara:
- infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit.a corob. cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza II-a corob. cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.,
4. Roşu Petru pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
- infracţiunii prev. de art. 317 C.p.
- infracţiunii prev. de art. 3 al. 1 corobo rat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunii prev. de art. 4 al. 1 teza I coroborat cu art . 2 lit. b din O.U.G. nr. 31/2002,
- infracţiunii prev. de art. 5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002; toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
5 Roşu Camelia, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
- infracţiunii prev. de art.317 C.p.
- infracţiunii prev. de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunii prev. O.U.G. nr. 31/2002,
- infracţiunii prev. de art. 5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002; toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
6. Buruiană Ovidiu Eusebio pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art.7 al. 1 teza a I-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
- infracţiunea prev. de art. 317 C.p.
- infracţiunea prev.de art. 3 al. l coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunii prev. de art. 5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunii prev. de art. 6 din O.U.G. nr. 31/2002;
- infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art.321 al. l C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p
7. Bozaru Dan, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p
8. Dochinoiu Diana, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
- infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321 al. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
9. Necula Marius, pentru săvârşirea infracţiunii:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a I I-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
10. Vişan Teodora-Camelia: pentru săvârşirea infracţiunii:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
11. Tăntaş Mihaela, pentru săvârşirea infracţiunii
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p
12. Lomoş Dumitru Remus pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p
13. Mihăilescu Diana-Silvia, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.; infracţiunea prev. de art.7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 al. 1 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
14. Hangan Liana Maria, pentru săvârşirea infracţiunii:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
15. Cojocaru Costică, pentru săvârşirea infracţiunii :
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
16. Lazăr (Brăescu) Mariana-Cipriana, pentru săvârşirea infracţiunii:
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003,
- infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321 al. 1 C.p.,
- infracţiunea prev. de art. 142 lit. a şi 1 din Legea 8 /1996 , cu aplic, art. 13 alin. 1 C.p. , art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 33 lit. a C.p. , de art. 140 lit. a din Legea 8 /1996 modificată , cu aplic, art. 41 al. 2 C.p , art. 13 al. l C.p. şi art. 33 lit. a C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea 8/1996 modificată, şi de art. 142 lit. a din Legea 8 /1996 nemodificată cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art. 13 al. l C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea 8/1996, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
17. Radu Iuliana, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a I I-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
18. Stroe Cristina, pentru săvârşirea infracţiunii:
- infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.;
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a I I-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
19. Ţiplea Grigore, pentru săvârşirea infracţiunii
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003,
- infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321 al. 1 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
20. Negîci Mihai-Robert, pentru săvârşirea infracţiunii :
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.,
21. Bozdoc Alexandru Cristian, pentru săvârşirea infracţiunii
- infracţiunea de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
- infracţiunea prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Dosarul penal care s-a format în urma investirii instanţei cu prezentul rechizitoriu a fost iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, dar în urma strămutării, a ajuns pe rolul Tribunalului Cluj.
Potrivit uzanţelor, în această parte a hotărârii, instanţa ar trebui să procedeze la descrierea actului de sesizare, însă în acest moment, instanţa apreciază că acest lucru nu se va realiza. În primul rând datorită faptului că numărul de pagini al acestui rechizitoriu este enorm, depăşind peste 1.000 de pagini, cuprinse în peste 100 volume. În al doilea rând datorită faptului că doar o treime din cuprinsul rechizitoriului se referă strict la faptele deduse judecăţii, iar celelalte părţi sunt un eseu al unui preot referitor la fenomenul MISA, iar restul este o analiză psihologică despre respectivul fenomen. Trebuie menţionat faptul că un astfel de volum de muncă depus de organul de urmărire penală este un efort care totuşi poate fi apreciat, însă instanţa concluzionează că nu este elocvent, precis, fără echivoc pentru a rezolva, din punct de vedere juridic, dacă se poate rezolva pe această cale, fenomenul MISA.
Ca atare, instanţa va proceda la prezentarea succintă doar a încadrării juridice a faptelor reţinute de către organul de urmărire penală a faptelor pentru fiecare inculpat în parte. Astfel:
INCULPATUL BIVOLARU GREGORIAN
a). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de conducător de fapt al Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, prin abuzul de autoritate spirituală pe care o exercita asupra părţilor civile Costea Cornel, Dumitru Ionela Cristina, Mureşan Diana-Isabela, Albu Garofiţa Tiţa, Lupescu Ion, Dănuţ Doina, Vălean Alina Elena, Mureşan Agness Arabella, Găitan Constantin şi Lupescu Simion precum şi persoanelor vătămate Simionescu (Lupescu) Ilinca, Barbu Diana Constantella şi Moga Camelia, membri ai MISA., le-a transferat şi cazat pe acestea (prin intermediul unor menţiuni olografe efectuate în acest sens pe cererile adresate de persoanele enumerate anterior) colectiv, în imobile aflate sub controlul M.I.S.A., determinându-le apoi să desfăşoare diverse activităţi lucrative (denumite „karma yoga") neremunerate, în stare de aservire, cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate socială, în beneficiul exclusiv al M.I.S.A. şi conducătorilor acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 al 1 şi al 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct .2 lit. b din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al 2 Cp.
b). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că în perioada 1991 - martie 2004, împreună cu o parte din învinuiţii menţionaţi anterior, a iniţiat, constituit şi apoi condus în interiorul Asociaţiei M.I.S.A., un grup infracţional organizat ( care ulterior s-a extins), ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri ierarhice piramidale bine stabilite, sub conducerea sa fermă (ordinele sale fiind transmise atât verbal, cât şi printr-un sistem funcţional de bilete-înscrisuri, pe care inculpatul aplica rezoluţii cu caracter obligatoriu), în scopul comiterii infracţiunii prev. de art. 12 al. l şi al.2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse), aplicate părţilor civile şi altor persoane vătămate, precum şi a muncii neretribuite (denumite „karma-yoga”), prestate de acestea, toate fiind practicante de yoga în cadrul M.I.S.A. (în baza autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de numitul Bivolarii Gregorian în calitatea sa de „profesor de yoga”, „maestru spiritual” şi „guru”), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art.2 lit.a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Deşi momentul constituirii grupului infracţional organizat a fost obiectivat în mod indubitabil anterior intrării în vigoare a Legii 39/2003, dată la care faptele săvârşite întruneau conţinutul normativ al infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”, faptă prev. de art. 323 C.p., se constată că, fiind vorba de infracţiuni continue, textul de lege incident este cel aflat în vigoare la momentul epuizării faptei, respectiv data de 18.03.2004, o dată cu intervenţia organelor de urmărire penală.
c). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea împreună cu înv. Buruiană Ovidiu Eusebio, înv.Roşu Camelia şi înv.Roşu Petru (zis Roşu Viorel), prin publicarea şi vânzarea cărţilor „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria încearcă să distrugă România”, „SISA şi francmasoneria”, „România în faţa unui alt Israel” şi „Francmasoneria -misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, în care sunt promovate idei antisemite, reluate ulterior în cursurile de „yoga” susţinute de aceştia în faţa adepţilor MISA, au instigat la ură rasială şi naţională împotriva poporului evreu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 317 C.p.
d). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că, în interiorul MISA, în cadrul căreia activează şi ca instructori de yoga, inculpatul Bivolaru Gregorian, împreună cu înv. Roşu Camelia, înv. Roşu Petru şi înv. Buruiană Ovidiu-Eusebio, au constituit un grup de persoane care promovează, printre altele, idei şi concepţii ce instigă la ură rasială, etnică, religioasă şi antisemitism (inclusiv în cadrul cursurilor de yoga pe care le susţin în faţa adepţilor MISA), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.3 al 1 coroborat cu art.2 lit. e din O. U. G. nr. 31/2002.
e). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că împreună cu învinuiţii sus-arătaţi, inculpatul Bivolaru Gregorian a promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, prin propaganda ce a fost realizată atât prin publicarea cele patru cărţi menţionate anterior precum şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002.
f). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că în perioada 2004-2005, deşi la data de 29.03.2004 i-a fost ridicat paşaportul de către organele de urmărire penală, inculpatul Bivolaru Gregorian a trecut ilegal frontiera de stat a României, îndreptându-se spre Suedia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art 70 al. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr.39/2003.
g). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că în perioada 2004-2005, deşi nu poseda paşaport sau alt titlu de călătorie valabil, inculpatul Bivolaru Gregorian a trecut ilegal frontiera de stat a Regatului Suediei, fiind arestat la data 04.04.2005 de organele de poliţie din oraşul Malmo-Suedia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 1 al. 1 din O.U.G. nr. 112/2001, modificată şi completată prin Legea nr.252/2002.
h). Fapta inculpatului Bivolaru Gregorian, constând în aceea că la data de 12/13.03.2002, a instigat mai multe persoane, adepte MISA, să evolueze pe scena Sălii Polivalente din Bucureşti, în faţa unui public alcătuit din 1.500 de spectatori, între care se aflau şi minori, interpretând dansuri cu caracter erotic, în stare de nuditate completă, simulând totodată întreţinerea de raporturi sexuale cu ajutorul unor falusuri confecţionate artizanal din diverse materiale; manifestare de natură să aducă o gravă atingere bunelor moravuri, întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 321 al. l C.p.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în concurs real, în cauză s-a solicitat să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
II) INCULPATUL CATRINA NICOLAE
a) Faptele învinuitului Catrina Nicolae, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru marcant al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a reprezentat factorul de decizie secundar (era „nr.2”) în grupul infracţional în cauză, fiind cel ce dădea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru toţi adepţii şi membrii MISA, în absenţa inculpatului Bivolaru Gregorian;
- la ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, şi folosind sumele de bani furnizate de acesta (provenind din exploatarea muncii neretribuite a adepţilor depersonalizaţi ai MISA), a achiziţionat în numele său personal 11 imobile, scopul urmărit fiind acela de a evita ca aceste venituri ilicite să intre în patrimoniul asociaţiei MISA după care a pus la dispoziţia grupului infracţional 3 din cele 11 imobile, pentru folosirea lor ca ashramuri ale MISA (respectiv imobilele situate în Bucureşti, str. Peleaga nr.5, sector 5; str. Borcan Ion nr.16, sector 5 şi str. Sg. Turturică nr.123, sector 5), iar imobilul din Bucureşti, str. Gorjului nr.22A, sector 5, 1-a pus la dispoziţia inculpatului Bivolaru Gregorian, în vederea folosirii ca spaţiu pentru tipografia SC GANSEHA PUBLISING HOUSE Ltd. SRL (la care învinuitul Catrina Nicolae era unic asociat) unde lucrau, din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian adepţii MISA aserviţi spiritual, fără nici un fel de retribuţie de orice natură, printre care persoanele vătămate barbu diana constantella. Moga camelia şi părţile civile Vălean Alina Elena, Lupescu Ion, Albu Garofiţa Tita, Dumitru Ionela Cristina Şi Mureşan Agness Arabella
- uzând de calitatea sa de preşedinte al MISA, învinuitul Catrina Nicolae, prin contractul nr. 1022/0701/2004, a furnizat SC „Ganesha Publishing House Ltd.” SRL (al cărei unic asociat era chiar învinuitul Catrina Nicolae), mâna de lucru gratuită a adepţilor MISA;
- a recrutat adepţii MISA prezenţi la cursurile de yoga (organizate de MISA), prin îndemnarea lor la supunere totală faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, precum şi la îndeplinirea normei de muncă neplătită (karma yoga), ce le fusese impusă de inculpatul Bivolaru Gregorian, invocând drept temei obligaţia acestora de supunere în faţa autorităţii spirituale a inculpatului Bivolaru Gregorian;
- a înlesnit inculpatului Bivolaru Gregorian să cazeze adepţii depersonalizaţi ai MISA în imobilele proprietatea învinuitului Catrina Nicolae (puse de acesta la dispoziţia inculpatului Bivolaru Gregorian pentru a le transforma în ashramuri), în scopul exploatării muncii neretribuite a acestora (aceşti adepţi MISA cazaţi de „guru” Bivolaru Gregorian în imobilele proprietatea învinuitului Catrina Nicolae fiind: partea civilă Lupescu Ion - în ashramul din Bucureşti, str. Peleaga nr.5, sector 5; partea civilă Mureşan Diana Isabela - în acelaşi ashram; partea civilă Găitan Daniel - în ashramul din Bucureşti, str. Borcan Ion nr.16, sector 5;
întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al 2 C.p.
b) Fapta învinuitului Catrina Nicolae constând în aceea că în perioada 1991 - martie 2004, împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian şi o parte a învinuiţilor menţionaţi anterior, a iniţiat şi constituit în interiorul Asociaţiei M.I.S.A. un grup infracţional organizat ( care ulterior s-a extins şi pe care 1-a şi condus în mod repetat) ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea acestuia, în vederea ducerii la îndeplinire a ordinelor (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) obligatorii, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al.1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Deşi momentul constituirii grupului infracţional organizat a fost obiectivat în mod indubitabil anterior intrării în vigoare a legii 39/2003, dată la care faptele săvârşite întruneau conţinutul normativ al infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”, faptă prev. de art. 323 C.p., se constată că, aflându-ne în prezenţa unei infracţiuni continue, textul de lege incident este cel aflat în vigoare la momentul epuizării faptei, respectiv data de 18.03.2004, o dată cu intervenţia organelor de urmărire penală.
c) Faptele învinuitului Catrina Nicolae de a reproduce, instala, stoca, rula sau executa mai multe programe de calculator pe sistemul de calcul descoperit şi ridicat din locuinţa sa, precum şi de a stoca programe de calculator pe cele 8 CD-uri ridicate din locuinţa sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reproducere integrală sau parţială a unei opere, faptă prev. de art. 142 lit. a din Legea nr. 8/1996 nemodificată cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art. 13 al. 1 Cp., cu referire la disp. art. 14 din Legea nr. 8/1996 nemodificată..
Faptele învinuitului Catrina Nicolae de reproducere a operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, fără consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 140 lit. a din Legea 8/1996 modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C .p., art. 13 al. l C.p. şi art. 33 lit. a C.p, cu referire la disp. art. 14 din Legea 8/1996 modificată.
Faptele învinuitului Catrina Nicolae de a reproduce, instala, stoca, rula sau executa mai multe programe de calculator pe sistemul de calcul descoperit şi ridicat din locuinţa sa, precum şi de a stoca programe de calculator pe cele 8 CD-uri ridicate din locuinţa sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reproducere integrală sau parţială a unei opere, prev. de art. 142 lit. a din Legea nr. 8/1996 nemodificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art. 13 al. 1 C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea nr. 8/1996 nemodificată.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Deoarece materialul de urmărire penală nu este complet cu privire la celelalte suporturi audio video şi electronice ridicate, în sensul neremiterii de către specialiştii ORDA a constatărilor tehnico-ştiinţifice, în raport de aceste fapte, care prezintă, fiecare în parte, acţiuni ce intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni continuate, s-a dispus disjungerea cauzei şi completarea probatoriului într-un dosar separat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 140 lit. a din Legea 8/1996 modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 13 al. l C.p. şi art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea staţiei de emisie-recepţie marca „Midland CB Tranceiver”, pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu ) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Catrina Nicolae sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
III) INCULPATUL BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO
a) Faptele învinuitului Buruiană Ovidiu Eusebio, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a condus şi controlat din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian ashramul MISA din Bucureşti, str. Veseliei nr.64, sector 5, în care au fost cazaţi adepţi ai MISA depersonalizaţi, în scopul exploatării muncii neplătite a acestora iar la ordinul scris al inculpatului Bivolaru Gregorian i-a primit şi cazat pe părţile civile Dumitru Ionela Cristina şi Vălean Alina Elena şi pe persoana vătămată Barbu Diana Constantella în ashramul MISA sus arătat, în scopul exploatării muncii neretribuite a acestora;
- a stabilit împreună cu inculpatul BIVOLARU GREGORIAN un regulament de organizare şi funcţionare a ashramului în cauză, prin care a limitat sever libertatea de circulaţie (deplasare) a adepţilor cazaţi în acel imobil (printre care şi cele trei persoane sus arătate), instituind totodată pedepse aspre pentru cele mai mici abateri ale adepţilor (de natură corporală şi pecuniară);
- i-a recrutat pe adepţii MISA cazaţi în ashramul pe care îl conducea, prin îndemnarea acestora la supunere necondiţionată faţă de ordinele inculpatului Bivolaru Gregorian să se mute în ashramurile MISA, să rupă relaţiile cu familiile şi prietenii, să-şi abandoneze locurile de muncă şi studiile, contribuind astfel la instaurarea obedienţei spirituale a adepţilor MISA faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C.p.
b) Fapta învinuitului Buruiană Ovidiu Eusebio, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004 a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian şi la ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) obligatorii în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al. 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
c) Fapta învinuitului Buruiana Ovidiu Eusebio, constând în aceea că împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian, învinuiţii Roşu Petru şi Roşu Camelia, prin publicarea şi vânzarea cărţilor „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria încearcă să distrugă România”, „SIDA şi Francmasoneria”, „România în faţa unui alt Israel” şi „Francmasoneria - misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, în care sunt promovate idei antisemite, reluate ulterior în cursurile de yoga susţinute de aceştia în faţa adepţilor MISA, a instigat la ură rasială şi naţională împotriva poporului evreu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 317 C.p.
d) Fapta învinuitului Buruiana Ovidiu Eusebio constând în aceea că, în interiorul MISA, în cadrul căreia activează şi ca instructor de yoga, împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian, învinuiţii Roşu Petru, Roşu Camelia a constituit un grup de persoane care promovează, printre altele, idei şi concepţii ce instigă la ură rasială, etnică, religioasă şi antisemitism (inclusiv în cadrul cursurilor de yoga pe care le-au susţinut în faţa adepţilor MISA), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 al. coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr.31/2002;
e) Fapta învinuitului Buruiana Ovidiu Eusebio constând în aceea că, împreună cu învinuiţii şi inculpatul sus-arătaţi, a promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, negând totodată existenţa Holocaustului, prin propaganda în acest sens realizată, atât prin cele patru cărţi menţionate anterior, cât şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 5 teza a -II-a şi de art. 6 din O.U.G. nr. 31/2002;
f) Fapta învinuitului Buruiana Ovidiu Eusebio constând în aceea că în noaptea de 12/13. 03.2005, în timp ce se afla în incinta sălii „Polivalente” din Bucureşti, unde se celebra ziua de naştere a inculpatului Bivolaru Gregorian, împreună cu mai multe persoane a efectuat acte cu un pregnant caracter obscen, astfel cum este descris în capitolul „Polivalenta”, dedându-se la manifestări care au fost de natură atât să aducă o puternică atingere bunelor moravuri precum şi să producă scandal public în momentul în care imaginile filmate la faţa locului au fost prezentate publicului de către mai multe canale de televiziune la rubrica „ştiri”, fiind reluate ulterior în emisiuni televizate ce tratau subiecte controversate ori de către mai multe cotidiene de mare tiraj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321 al. 1 C.p.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea staţiei de emisie-recepţie marca „President-Jimmi”, pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Buruiana Ovidiu Eusebio sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
IV) INCULPATUL NECULA MARIUS
a) Faptele săvârşite de către înv. Necula Marius, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian, în interiorul Asociaţiei MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia) a realizat următoarele activităţi:
- a cazat pe partea civilă Costea Cornel în ashramul MISA din Bucureşti, Al. Cioplea nr.6, sector 2, în vederea exploatării muncii neretribuite a acestuia (în stare de servitute spirituală) prestată pe diferite şantiere de construcţii ale MISA din Bucureşti după care 1-a determinat pe acesta sa efectueze muncă neremunerată (sub pretextul practicării karma yoga), în calitate de magazioner al ashramului sus arătat, în perioada 1999-2003, sub controlul şi supravegherea sa directă şi nemijlocită.
- a dus la îndeplinire ordinele scrise ale inc. Bivolaru Gregorian prin primirea adepţilor MISA fîe să locuiască în ashramul MISA din Bucureşti, Bd. Dimitrie Pompei nr.3-5, sector 2 ( al cărui „şef a fost), fie să fie supuşi la muncă neplătită în stare de aservire spirituală faţă de „guru” Bivolaru Gregorian pe şantierele de construcţie a imobilelor aparţinând membrilor grupului infracţional condus de acesta din urmă ori a unor persoane juridice aflate sub controlul acestora (gen Fundaţia „TARA”);
- a condus activităţii de construcţie sau renovare a mai multor imobile, (printre care şi imobilul proprietate personală situat în Bucureşti, str. Constantin Aricescu nr. 15, sect. 1) folosind în acest scop munca neplătită a adepţilor MISA, „repartizaţi” la această activitate prin bilete semnate de inc. Bivolaru Gregorian;
- a aprovizionat şantierele MISA cu toate produsele necesare folosind în acest scop sume de bani primite de la inc. Bivolaru Gregorian, căruia îi dădea socoteală săptămânal de situaţia lucrărilor;
- a supravegheat şi controlat adepţii MISA (printre care şi partea vătămată Costea Cornel), ce lucra fără plată la această construcţie, pentru a se asigura că aceştia îşi îndeplinesc norma de lucru stabilită pentru fiecare în scris de inc. Bivolaru Gregorian şi că se supun fără împotrivire ordinelor trimise de acesta, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art . 41 alin. 2 Cp.;
b). Fapta săvârşită de înv. Necula Marius constând în aceea că în perioada decembrie 2001 - martie 2004 a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 al. l şi 2 lit. a corob. cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare (amenzi, confiscări de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării karma yoga) a acestora, (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţiei de emisie-recepţie ,pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
V) INCULPATUL ROŞU PETRU (zis ROŞU VIOREL)
a) Faptele învinuitului Roşu Petru care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a recrutat-o pe partea civilă Dănuţ Doina şi alţi adepţi MISA (în vederea exploatării muncii gratuite a acestora) prin îndemnarea lor la supunere totală faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian şi prestarea de muncă neplătită în folosul inculpatului Bivolaru Gregorian şi al MISA, ocazie cu care i-a îndemnat pe aceştia să rupă relaţiile cu familiile şi societatea, să-şi părăsească studiile şi locurile de muncă şi să se stabilească în ashramurile MISA, în vederea menţinerii obedienţei acestora faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian;
- a supravegheat şi controlat respectarea de către cursanţii MISA a regulamentului de ordine interioară la cursurile de yoga, stabilit de inculpatul Bivolaru Gregorian (care prevedea sancţiuni corporale şi pecuniare pentru adepţii ce încălcau acest regulament), scopul urmărit din conformarea deplină a adepţilor MISA faţă de ordinele inculpatului Bivolaru Gregorian;
- a contribuit la obţinerea de venituri ilicite de către grupul infracţional condus de inculpatul Bivolaru Gregorian, prin perceperea de taxe de cursuri yoga (neevidenţiate contabil) de adepţii MISA (printre care şi partea civilă Dănuţ Doina);
- a colectat de la cursanţii MISA, din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, fotografii nud a acestora, în baza cărora acesta îşi alegea adeptele pe care apoi le exploata sexual, abuzând de obedienţa de natură spirituală a acestora faţă de el;
- a contribuit la colectarea veniturilor ilicite de către grupul infracţional condus de inculpatul Bivolaru Gregorian, prin producerea şi difuzarea de opere audio-video, copiate fără consimţământul titularilor drepturilor de autor;
- din sumele de bani puse la dispoziţia sa de inculpatul Bivolaru Gregorian (provenind din exploatarea adepţilor depersonalizaţi ai MISA), a achiziţionat pe numele său patru imobile în Bucureşti (pentru a nu include în patrimoniul MISA aceste venituri ilicite) iar ulterior, din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, a pus la dispoziţia grupului infracţional condus de acesta din urmă două imobile (situate în str. Peleaga nr.18, sector 5, respectiv str. Peleaga nr.20, sector 5), în care au fost cazaţi adepţi aserviţi ai MISA, în scopul exploatării muncii lor neretribuite, iar imobilul său, situat în Bucureşti, str. Bonea Constantin nr.26, sector 5, 1-a pus la dispoziţia inculpatului Bivolaru Gregorian, care 1-a transformat în studio clandestin de înregistrări audio-video, sub conducerea învinuitului Roşu Petru, acest studio constituind o altă sursă ilegală de venituri a grupului.
Întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art.12 al 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 Cp.
b) Fapta înv. Roşu Petru constând în aceea că în perioada 1991 - martie 2004, împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian şi o parte din învinuiţii menţionaţi anterior, a iniţiat şi constituit în interiorul Asociaţiei M.I.S.A., un grup infracţional organizat (care ulterior s-a extins), ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri ierarhice piramidale bine stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al. l teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr.39/2003;
c) Fapta învinuitului Roşu Petru constând în aceea că împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian, învinuiţii Buruiană Ovidiu Eusebio şi Roşu Camelia, prin publicarea şi vânzarea cărţilor „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria încearcă să distrugă România”, „SIDA şi Francmasoneria”, „România în faţa unui alt Israel” şi „Francmasoneria -misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, în care sunt promovate idei antisemite, reluate ulterior în cursurile de yoga susţinute de aceştia în faţa adepţilor MISA, a instigat la ură rasială şi naţională împotriva poporului evreu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.317 C.p.
d) Fapta învinuitului Roşu Petru constând în aceea că în interiorul MISA în cadrul căreia activează şi ca instructor de yoga, împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian, învinuiţii Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio, a constituit un grup de persoane care promovează, printre altele, idei şi concepţii ce instigă la ură rasială, etnică, religioasă şi antisemitism (inclusiv în cadrul cursurilor de yoga pe care le-au susţinut în faţa adepţilor MISA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002;
e) Fapta învinuitului Roşu Petru constând în aceea că, împreună cu învinuiţii şi inculpatul sus-arătaţi, a promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, prin propaganda în acest sens efectuată atât prin cele patru cărţi menţionate anterior cât şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 5 teza a-II-a din O.U.G. nr.31/2002;
f) Fapta învinuitului Roşu Petru care în perioada 2002 - 2004, a răspândit printre adepţii MISA, prin vânzare, cartea „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria caută să distrugă România”, care, pe coperta a-4-a, are imprimat simbolul rasist, constând în imaginea stelei lui David (cu 6 colţuri) într-un cerc roşu, barat cu o linie roşie, având semnificaţia de interdicţie a poporului evreu, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 4 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 31/2002.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Deşi momentul constituirii grupului infracţional organizat a fost obiectivat în mod indubitabil anterior intrării în vigoare a legii 39/2003, dată la care faptele săvârşite întruneau conţinutul normativ al infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”, faptă prev. de art. 323 C.p., s-a constatat că, aflându-ne în prezenţa unei infracţiuni continue, textul de lege incident este cel aflat în vigoare la momentul epuizării faptei, respectiv data de 18.03.2004, o dată cu intervenţia organelor de urmărire penală.
În ceea ce priveşte înfiinţarea unui studio ilegal de înregistrări audiovideo (denumit „INITIUM”), în care se copiau opere muzicale sau video fără consimţământul titularilor drepturilor de autor iar ulterior produsele pirat rezultate erau revândute adepţilor MISA cu prilejul cursurilor, taberelor, spiralelor, etc, constituind o sursă ilicită de venituri pentru grupul condus de inc. Bivolarii Gregorian, întrucât pană la data întocmirii prezentului act de sesizare nu au fost finalizate cercetările în vederea lămuririi atât a împrejurărilor săvârşirii faptelor de încălcare a dreptului de autor precum şi a stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat urmare a sustragerii de la plata impozitului şi taxelor datorate, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi continuarea cercetărilor faţă de înv. Roşu Petru sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 al. 1 lit. b şi c din Legea 241/2005 şi a art. 142 lit. a din Legea nr. 8/1996 nemodificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art. 13 al. 1 C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea nr. 8/1996 nemodificată.
VI) INCULPATA ROŞU CAMELIA
a) Faptele învinuitei Roşu Camelia, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- le-a recrutat pe părţile civile Dănuţ Doina, Mureşan Diana Isabela, Costea Cornel şi pe persoana vătămată Mureşan Agness Arabella, prin îndemnarea acestora la supunere necondiţionată faţă de ordinele inc. Bivolaru Gregorian, contribuind la formarea obedienţei spirituale a acestora faţă de inculpatul sus arătat;
- a stabilit împreună cu inc. Bivolaru Gregorian un regulament de ordine interioară la cursurile de yoga, organizate de MISA, unde învinuita activa ca instructoare de curs (prin acest regulament urmărindu-se depersonalizarea adepţilor MISA şi inducerea acestora a stării de supunere totală faţă de inc. Bivolaru Gregorian) şi în baza căruia a aplicat diverse sancţiuni pecuniare adepţilor „recalcitranţi”;
- i-a îndemnat pe cursanţii MISA să rupă relaţiile cu familiile şi societatea, să se stabilească în ashramurile MISA şi să efectueze muncă neplătită în folosul grupului infracţional condus de inc. Bivolaru Gregorian;
- a achiziţionat imobilul situat în Bucureşti, str. Sg.Turturică nr.103, sector 5, cu sume de bani provenite din exploatarea adepţilor MISA şi remise acesteia de către inculpatul Bivolaru Gregorian după care, în perioada 2000 - 2004,1-a pus la dispoziţia grupului infracţional condus de inc. Bivolaru Gregorian, astfel că în acesta au fost cazaţi de inc. Bivolaru Gregorian adepţi ai MISA, în vederea exploatării lor în stare de aservire spirituală, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al. 1 şi al 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 li. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al 2 Cp.;
b) Fapta înv. Roşu Camelia, care în perioada 1991 - martie 2004 împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian şi o parte din învinuiţii din prezentul dosar a iniţiat şi constituit (iar ulterior a gestionat interesele) în interiorul Asociaţiei MISA un grup infracţional organizat, ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001 , modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al. 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Deşi momentul constituirii grupului infracţional organizat a fost obiectivat în mod indubitabil anterior intrării în vigoare a legii 39/2003, dată la care faptele săvârşite întruneau conţinutul normativ al infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”, faptă prev. de art. 323 C.p., s-a constatat că, aflându-ne în prezenţa unei infracţiuni continue, textul de lege incident este cel aflat în vigoare la momentul epuizării faptei, respectiv data de 18.03.2004, o dată cu intervenţia organelor de urmărire penală.
c) Fapta învinuitei Roşu Camelia, constând în aceea că împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian, învinuiţii Buruiană Ovidiu Eusebio şi Roşu Petru, prin publicarea şi vânzarea cărţilor „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria încearcă să distrugă România", „SIDA şi Francmasoneria”, „România în faţa unui alt Israel” şi „Francmasoneria - misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, în care sunt promovate idei antisemite, reluate ulterior în cursurile de yoga susţinute de aceştia în faţa adepţilor MISA, a instigat la ură rasială şi naţională împotriva poporului evreu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 317 C.p.
d) Fapta învinuitei Roşu Camelia constând în aceea că, în interiorul MISA, în cadrul căreia activa şi ca instructor de yoga, împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian, învinuiţii Roşu Petru şi Buruiană Ovidiu Eusebio, a constituit un grup de persoane care promovau, printre altele, idei şi concepţii ce instigă la ură rasială, etnică, religioasă şi antisemitism (inclusiv în cadrul cursurilor de yoga pe care le-au susţinut în faţa adepţilor MISA), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr.31/2002;
e) Fapta învinuitei Roşu Camelia constând în aceea că,împreună cu învinuiţii şi inculpatul sus-arătaţi, a promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, prin propaganda realizată atât prin cele patru cărţi menţionate anterior, cât şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 5 teza a-IIa din O.U.G. nr. 31/2002;
f) Fapta învinuitei Roşu Camelia, care în perioada 2002 -2004, a răspândit printre adepţii MISA, prin vânzare, cartea „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria caută să distrugă România”, care, pe coperta a-4-a, are imprimat simbolul rasist, constând în imaginea stelei lui David (cu 6 colţuri) într-un cerc roşu, barat cu o linie roşie, având semnificaţia de interdicţie a poporului evreu, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 4 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 31/2002.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
VII) INCULPATUL BOZARU DAN
a). Faptele reţinute în sarcina învinuitului Bozaru Dan, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolarii Gregorian, în interiorul Asociaţiei MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia) a realizat următoarele activităţi:
- a recrutat-o pe persoana vătămată Nicula Gabriela, prin îndemnarea acesteia la supunere necondiţionată faţă de ordinele inc. Bivolaru Gregorian, contribuind la formarea obedienţei spirituale a acesteia faţă de inc. Bivolaru Gregorian;
- a încasat de la adepţii aserviţi ai MISA, taxele plătite de aceştia pentru frecventarea cursurilor de yoga fără a elibera chitanţe doveditoare ale plăţilor, după care a remis aceste sume de bani inc. Bivolaru Gregorian;
- potrivit ordinului expres al inc. Bivolaru Gregorian, învinuitul Bozaru Dan a supus-o pe persoana vătămată Simionescu Ilinca şi ale persoane la efectuarea de muncă fără plată (constând în traducerea în limba română a unor cărţi ce au fost apoi publicate sub semnătura inc. Bivolaru Gregorian;
- a recrutat-o pe persoana vătămată (audiată în cauză ca martoră cu
identitate protejată, conf. art.82 C.p.p.) Ionescu Lucia, din ordinele inc. Bivolaru Gregorian, prin îndemnarea acesteia la prestarea de muncă neplătită în folosul MISA şi al inc. Bivolaru Gregorian (constând în prestarea neretribuită de participare actoricească la turnarea de filme pornografice), abuzând de obedienţa absolută a acesteia faţă de „guru” Bivolaru Gregorian;
- a condus şi supravegheat nemijlocit munca neretribuită, prestată în stare de aservire, de persoana vătămată Simionescu Ilinca şi alte persoane, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art . 12 alin. 1 şi 2 lit a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p. b) Fapta inculpatului Bozaru Dan, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prav. de art.12 al. l şi 2 lit. a corob. cu art.2 pct.2 lit. b din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare (amenzi, confiscări de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării karma yoga) a acestora, (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 al 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr.39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, urmează ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
VIII) INCULPATA VISAN TEODORA
a). Faptele săvârşite de învinuita Vişan Teodora, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian, în interiorul Asociaţiei MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia) a realizat următoarele activităţi:
- din ordinul inc. Bivolaru Gregorian a administrat şi condus ashramul MISA cunoscut sub numele de „Biblioteca”, situat în Bucureşti, Şos.Sălaj nr.2, bl. 126A, parter, sector 5;
- a primit-o şi cazat-o, din dispoziţia expresă a inc. Bivolaru Gregorian, în ashramul menţionat pe partea civilă Dănuţ Doina, în scopul exploatării acesteia aflată în stare de aservire spirituală;
- a stabilit împreună cu inc. Bivolaru Gregorian un regulament de organizare a ashramului menţionat, prin care a limitat considerabil libertatea de circulaţie (deplasare) a adepţilor cazaţi în imobil (printre care şi partea civilă sus-arătată), acesta prevăzând şi pedepse aspre pentru cele mai mici abateri ale adepţilor, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al. 1 şi 2 lit a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art.41 al 2 C. p.;
b) Fapta săvârşită de înv. Vişan Teodora, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 al. l şi 2 lit. a corob. cu art.2 pct.2 lit. b din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare (amenzi, confiscări de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării karma yoga) a acestora, (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev.de art. 7 al. l teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct.12 din Legea nr.39/2003
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
c) Referitor la participarea învinuitei la săvârşirea faptelor ce fac obiectul capitolului intitulat „Polivalenta”, avându-se în vedere că declaraţiile persoanelor audiate nu au fost confirmate de către alte mijloace de probă s-a dispus faţă de învinuita Vişan Teodora scoaterea de sub urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 321 C.p.
d) În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţii de emisie-recepţie, pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv.VIŞAN TEODORA sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
IX) INCULPATA TÎNTAS MIHAELA
a) Faptele reţinute în sarcina învinuitei Ţîntaş Mihaela constând în aceea că în perioada 2001-2003, împreună cu alţi învinuiţi din conducerea Asociaţiei MISA, în baza unei rezoluţii delictuale unice, prin abuz de autoritate spirituală exercitat asupra părţilor civile Mureşan Diana Isabela şi Mureşan Agness Arabella le-a primit pe acestea, la cererea inc. Bivolaru Gregorian, în imobilul situat în Bucureşti, str. Irina Stănescu nr.7, sector 5, (în care funcţiona un ashram al MISA), în scopul exploatării lor, în stare de aservire spirituală, prin determinarea acestora să desfăşoare activităţi lucrative denumite karma-yoga, neremunerate, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al. 1 şi 21 al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C. p. b) Fapta săvârşită de înv. Ţîntaş Mihaela, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 al. l şi 2 lit. a corob. cu art. 2 pct.2 lit. b din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare (amenzi, confiscări de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării karma yoga) a acestora, (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga " şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al. 1 teza a-IIa coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2001.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţii de emisie-recepţie, pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Ţîntaş Mihaela sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
X) INCULPATUL LOMOS DUMITRU REMUS
a) Faptele săvârşite de către înv. Lomoş Dumitru Remus, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a recrutat adepţi MISA în scopul supunerii lor la muncă neretribuită, abuzând de aservirea lor spirituală toată faţă de inc. Bivolaru Gregorian, prin îndemnarea lor la supunere totală şi necondiţionată faţă de ordinele inc. Bivolaru Gregorian şi executarea normei de lucru stabilite de acesta;
- din ordinul scris al inc. Bivolaru Gregorian, le-a primit pe părţile civile Mureşan Diana Isabela şi Vălean Alina Elena, pe care le-a suspus la prestarea de muncă neretribuită la „brutăria MISA”, situată în Bucureşti, str.Trompetului nr.17, sector 5;
- administra şi coordona munca neretribuită a adepţilor MISA aserviţi, trimişi de inc. Bivolaru Gregorian să muncească în locaţia sus arătată;
- împreună cu inc. Bivolaru Gregorian, învinuitul Lomoş Dumitru Remus a stabilit o normă de lucru şi un regulament de organizare, ce prevedea sancţiuni aspre pentru adepţii MISA ce nu îşi executau norma de lucru (astfel de sancţiuni le-au şi fost aplicate de învinuitul Lomoş Dumitru Remus), întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p.
b) Fapta înv. Lomoş Dumitru Remus, care în perioada decembrie 2001 -martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al.1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, urmează ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţii de emisie-recepţie, pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt", în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus Neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Lomoş Dumitru Remus sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
XI) INCULPATA MIHĂILESCU DIANA SILVIA
a) Faptele săvârşite de către înv. Mihăilescu Diana Silvia, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- le-a primit şi cazat pe persoana vătămată (audiată ca martor conf. art. 82 C.p.p.) Moga Camelia şi partea civilă Lupescu Ion, precum şi alţi adepţi ai MISA, în ashramul situat în Bucureşti, str.Peleaga nr.5, sector 5, pe care îl conducea şi administra, din ordinul direct al inc. Bivolaru Gregorian, în baza unui regulament de funcţionare drastic ce limita considerabil libertatea de circulaţie a adepţilor MISA cazaţi acolo (acel regulament fiind stabilit împreună de înv. Mihăilescu Diana Silvia şi inc. Bivolaru Gregorian);
- a aplicat diverse sancţiuni corporale şi pecuniare, arbitrar, adepţilor MISA cazaţi în ashramul respectiv, pentru a-i determina pe aceştia să nu se mai abată de la ordinele inc. Bivolaru Gregorian;
- i-a recrutat pe partea civilă Lupescu Ion şi alţi adepţi ai MISA, prin îndemnarea acestora să îl asculte orbeşte pe inc. Bivolaru Gregorian şi să muncească fără remuneraţie în folosul acestuia şi al MISA, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 Ut a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p.
b). Fapta înv. Mihăilescu Diana Silvia, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al. 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
c) Fapta învinuitei Mihăilescu Diana Silvia constând în aceea că în noaptea de 12/13. 03.2005, în timp ce se afla în incinta sălii „Polivalente” din Bucureşti, unde se celebra ziua de naştere a inculpatului Bivolaru Gregorian, împreună cu mai multe persoane a efectuat acte cu un pregnant caracter obscen, astfel cum este descris în capitolul „Polivalenta”, dedându-se la manifestări care au fost de natură atât să aducă o puternică atingere bunelor moravuri precum şi să producă scandal public în momentul în care imaginile filmate la faţa locului au fost prezentate publicului de către mai multe canale de televiziune la rubrica „ştiri”, fiind reluate ulterior în emisiuni televizate ce tratau subiecte controversate ori de către mai multe cotidiene de mare tiraj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321 al. 1 C.p.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea staţiei de emisie-recepţie marca „Midland CB Transceiver”, pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală faţă de înv. Mihăilescu Diana Silvia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr. 340/1981.
XII) INCULPATA HANGAN LIANA MARIA
a) Faptele săvârşite de către înv. Hangan Liana Maria, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a administrat ashramul MISA din Bucureşti, Bd. Dimitrie Pompei nr.3-5, sector 2, fiind nominalizată în acest sens de către inculpatul Bivolaru Gregorian, unde, din ordinul expres al acestuia din urmă, a primit-o şi cazat-o pe partea civilă Dănuţ Doina, în vederea exploatării muncii neretribuite a acesteia în stare de aservire spirituală (activitate concretizată prin supunerea părţii civile menţionate, din ordinul scris al inc. Bivolaru Gregorian, la prestarea de muncă neplătită în bucătăria ashramului respectiv, câte 8 ore/zi);
- a instituit împreună cu inc. Bivolaru Gregorian un regulament al ashramului în cauză, cu reguli stricte şi măsuri punitive severe, scopul urmărit fiind realizarea dependenţei totale spirituale şi materiale a adepţilor faţă de grupul infracţional organizat condus de inc. Bivolaru Gregorian, vizând totodată la izolarea faţă de societate (familie, prieteni, loc de muncă, studii) a adepţilor, în scopul asigurării obedienţei depline a acestora faţă de inc. Bivolaru Gregorian şi ceilalţi învinuiţi în cauză.;
- a supravegheat respectării de către adepţii MISA cazaţi în ashram a regulamentului de ordine interioară stabilit de înv. Hangan Liana Maria, împreună cu inc. Bivolaru Gregorian;
- a recrutat, în vederea exploatării, adepţi MISA cazaţi în acel ashram, fie prin îndemnarea lor (inclusiv a părţilor civile Lupescu Ion Şi Dănuţ Doina) la supunerea totală faţă de inc. Bivolaru Gregorian, precum şi la îndeplinirea normei de muncă neplătită (karma yoga) ce le fusese impusă de inc. Bivolaru Gregorian;
- a condus, supravegheat şi controlat (din ordinul inc. Bivolaru Gregorian) activitătatea lucrativă neretribuită prestată de adepţii MISA (sub pretextul practicării karma yoga), inclusiv a părţii civile Dănuţ Doina, la bucătăria ashramului respectiv, câte 8 ore/zi, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 67S/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p.
b) Fapta săvârşită de înv. Hangan Liana Maria, care în perioada decembrie 1999 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art.12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev de art. 7 al 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
XIII) INCULPATUL COJOCARU COSTICĂ
a) Faptele săvârşite de către înv. Cojocaru Costică, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a stabilit împreună cu inc. Bivolaru Gregorian, un regulament de funcţionare a „tipografiei MISA" (situată în Bucureşti, str. Gorjului nr.22 a, sector 5, aparţinând în fapt SC „Ganesha Publising HOUSE Ltd" SRL -administrată de înv. Catrina Nicolae şi Cljocaru Costică - imobilul fiind proprietatea acestuia din urmă, care este şi preşedintele oficial al Asociaţiei MISA), ce prevedea reguli draconice de funcţionare pentru adepţii aserviţi MISA care munceau fără plată în acea locaţie; în baza acestui regulament, înv. Cojocaru Costică a aplicat „pedepse" adepţilor ce nu îşi îndeplineau norma de lucru stabilită de inc. BIVOLARU GREGORIAN;
- a primit, la tipografia sus-arătată, pe care o conducea, din ordinul expres al inc. BIVOLARU GREGORIAN şi le-a supus la prestarea de muncă neretribuită (abuzând de starea lor de aservire spirituală totală faţă de inc. Bivolaru Gregorian), pe părţile civile Costea Cornel, Albu Garofiţa Tita, Vălean Alina Elena, Dumitru Ionela Cristina, Lupescu Ion, Mureşan Agness Arabella şi persoanele vătămate Simionescu Ilinca şi Moga Camelia;
- a recrutat mai mulţi adepţi MISA ce lucrau în locaţia sus-arătată (printre care şi partea civilă Dumitru Ionela Cristina), prin îndemnarea insistentă a acestora să urmeze necondiţionat toate ordinele „guru-ului" Bivolaru Gregorian;
- a aprovizionat tipografia respectivă cu toate produsele necesare, folosind în acest scop sume de bani primite de la inc. Bivolaru Gregorian, căruia îi dădea socoteală săptămânal despre situaţia activităţii;
- a supravegheat şi controlat adepţii MISA (printre care şi partea civilă Costea Cornel) care lucrau fără plată la acest punct de lucru pentru a se asigura că aceştia îşi îndeplinesc norma de lucru stabilită pentru fiecare în scris de inc. Bivolaru Gregorian şi că se supun fără împotrivire ordinelor transmise de către înv. Cojocaru Costică;
- a asigurat comunicarea tipografiei pe care o conducea cu alte locaţii aparţinând grupului infracţional condus de inc. Bivolaru Gregorian prin folosirea în acest scop a unei staţii de radio emisie-recepţie, după regulile stabilite de învinuit împreună cu inc. Bivolaru Gregorian, întrunesc elementele constitutive ale infr .prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată , cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p.,
b) Fapta săvârşită de înv. Cojocaru Costică, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prav. de art . 7 al. 1 teza a-II-a coroborat cu art.2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţii de emisie-recepţie pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-4575 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Cojocaru Costică sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
XIV) INCULPATA STROE CRISTINA
a) Faptele săvârşite de către înv. Stroe Cristina, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a primit-o pe partea civilă Albu Garofiţa Tita, din ordinul direct al inc. Bivolaru Gregorian, să muncească fără plată (în stare de aservire spirituală faţă de acesta), prin traducerea în limba română a unor cărţi (care au fost apoi publicate în ţară „sub semnătura” inc. Bivolaru Gregorian, fiind pretins scrise de acesta), stabilindu-i totodată şi o normă de lucru şi controlând respectarea acesteia;
- a adus la îndeplinire ordinele scrise ale inc. Bivolaru Gregorian, prin primirea în ashramul MISA din Bucureşti, str.Mache Eftimiu nr.7, sector 5, în vederea cazării, a unor adepţi MISA reduşi la starea de aservire totală;
- a înlesnit inducerea adepţilor MISA a ideii de supunere absolută faţă de ordinele inc. Bivolaru Gregorian, facilitând aservirea spirituală deplină a acestora;
- a condus, supravegheat şi controlat activitatea de traducere în limba română a unor cărţi, de către alţi adepţi ai MISA, reduşi la starea de aservire spirituală completă, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art . 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p
b) Fapta săvârşită de înv. Stroe Cristina, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, carte acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art.7 al. l teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic, art. 33 lit. a C.p.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţii de emisie-recepţie pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Stroe Cristina sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al.l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
XV) INCULPATUL TIPLEA GRIGORE
a) Faptele săvârşite de către înv. Ţiplea Grigore, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- le-a primit şi cazat pe părţile civile Costea Cornel şi Albu Garofiţa Tita, din ordinul expres al inc. Bivolaru Gregorian, în ashramul MISA, situat în Bucureşti, Al.Cioplea nr.6, sector 2, în vederea exploatării lor în stare de servire spirituală totală faţă de inc. Bivolaru Gregorian, prin supunerea lor la muncă neretribuită, sub pretextul practicării karma yoga;
- a administrat din ordinul inc. Bivolaru Gregorian ashramul MISA mai sus menţionat, după un regulament de ordine interioară stabilit împreună cu inc. Bivolaru Gregorian (scopul acestuia fiind obţinerea obedienţei totale faţă de inc. Bivolaru Gregorian a adepţilor MISA, prin depersonalizare, prin diverse mijloace a acestora);
- a supravegheat şi controlat conformarea adepţilor MISA (cazaţi în ashramul condus de înv. Ţiplea Grigore) faţă de ordinele inc. Bivolaru Gregorian, realizând în fapt şi o recrutare a acestor adepţi, prin îndemnarea lor la obedienţă deplină faţă de „poruncile" inc. Bivolaru Gregorian, precum şi să locuiască permanent în ashram şi să muncească în locurile indicate de inc. Bivolaru Gregorian, fără a cere remuneraţie în schimb întrunesc elementele constitutive ale infr. prev.de art 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. B din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art 41 alin. 2 C.p.
b) Fapta înv, Ţiplea Grigore, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr.prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001 , modificată, cu aplic, art.41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al. l teza a-IIa coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr.39/2003.
c) Fapta învinuitului Ţiplea Grigore constând în aceea că în noaptea de 12/13. 03.2002, în timp ce se afla în incinta sălii „Polivalente" din Bucureşti, unde se celebra ziua de naştere a inculpatului Bivolaru Gregorian, împreună cu mai multe persoane a efectuat acte cu un pregnant caracter obscen, astfel cum este descris în capitolul „Polivalenta”, dedându-se la manifestări care au fost de natură atât să aducă o puternică atingere bunelor moravuri precum şi să producă scandal public în momentul în care imaginile filmate la faţa locului au fost prezentate publicului de către mai multe canale de televiziune la rubrica „ştiri”, fiind reluate ulterior în emisiuni televizate ce tratau subiecte controversate ori de către mai multe cotidiene de mare tiraj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev de art. 321 C.p.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
XVI) INCULPATUL BOZDOC ALEXANDRU
a) Faptele săvârşite de înv. Bozdoc Alexandru, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- din ordinul direct al inc. Bivolaru Gregorian, a condus şi administrat ashramul MISA situat în Bucureşti, str.Rădăcinei nr.27, sector 5;
- a primit-o şi cazat în ashramul MISA din Bucureşti, str. Ion Borcan nr.14, sector 5, pe partea civilă Găitan Constantin;
- din ordinul direct scris al inc. Bivolaru Gregorian, a suspus-o pe partea civilă Găitan Constantin la muncă neretribuită, în stare de aservire spirituală, la imobilul situat în Bucureşti, str.Dumitru Ruse nr.5;
- la ordinul scris al inc. Bivolaru Gregorian, a condus munca neretribuită a adepţilor aserviţi ai MISA, prestată pe şantierele de construcţie sau renovare a imobilelor aparţinând membrilor grupului infracţional condus de inc. Bivolaru Gregorian sau unor persoane juridice aflate sub controlul acestuia (gen Fundaţia TARA);
- a aprovizionat şantierele MISA (pe care adepţii depersonalizaţi prestau muncă neretribuită), cu toate produsele necesare, folosind în acest scop sume de bani primite de la inc. Bivolaru Gregorian, căruia îi raporta săptămânal situaţia lucrărilor;
- i-a supravegheat şi controlat, din ordinul direct al inc. Bivolaru Gregorian, pe adepţii MISA aserviţi, ce lucrau pe şantierele sus arătate, pentru ai determina pe aceştia să îşi îndeplinească norma de lucru stabilită de „guru" Bivolaru Gregorian, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p.
b) Fapta săvârşită de înv.Bozdoc Alexandru, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 Cp., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
XVII) INCULPATUL NEGÎCI MIHAI ROBERT
a) Faptele săvârşite de înv. Negîci Mihai Robert care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- din ordinul direct al inc. Bivolaru Gregorian, a condus şi administrat împreună cu înv. Ionescu Elisabeta ashramul MISA situat în Bucureşti, str.Oteşani nr. 16 A, sector 2, în care locuiau 38 adepţi MISA, unde a înlesnit inc. Bivolaru Gregorian să întreţină relaţii sexuale cu un mare număr de adepte MISA aflate într-o stare de profundă dependenţă spirituală faţă de acesta din urmă, organizând un fapt un adevărat „harem”;
- în calitate de coproprietar (împreună cu înv. Chişcă Camelia Luminiţa) al imobilului situat în Bucureşti, str. Mache Eftimiu nr. 7, sect. 5, la solicitarea inculpatului Bivolaru Gregorian 1-a pus pe acesta la dispoziţia grupului infracţional organizat, fiind organizat astfel ashramul „Mache3”
- în perioada 2000-2004 a pus la dispoziţia grupului infracţional organizat imobilului situat în Bucureşti, str.Sg.Turturică nr.133, sector 5, achiziţionat în proporţie de 1/4 de înv. Negîci Mihai Robert (cu banii puşi la dispoziţie de inc. Bivolaru Gregorian, rezultaţi din exploatarea adepţilor MISA sub pretextul karma yoga), unde a fost organizat un studio pentru funcţionarea unui video-chat erotic, în care folosea adepte MISA desemnate de inc. Bivolaru Gregorian şi înv. Enache Carmen, acestea desfăşurându-şi activitatea sub directa sa conducere pe baza unor reguli a căror nerespectare atrăgeau aplicarea de sancţiuni;
întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2pct 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. alin. 2 Cp.
b) Fapta săvârşită de înv. Negîci Mihai Robert, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. 31 prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 Cp., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi perso anelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al. l teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr.39/2003,
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, urmează ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Totodată, faţă de înv. Negîci Mihai Robert s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. întrucât din examinarea probatoriului administrat a rezultat că, deşi a fost prezent la manifestarea respectivă, nu a putut fi identificat de către persoanele audiate ca participând în mod efectiv la „coregrafia” ce s-a evidenţiat printr-un pregnant caracter obscen.
De asemenea, în ceea ce priveşte activitatea acestuia de sustragere de la plata impozitului datorat pentru veniturile obţinute prin desfăşurarea unor activităţi neautorizate de tip „video-chat” s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 9 al. 1 lit. b şi c din Legea 241/2005 cu aplic, art. 13 C.p.
XVIII) INCULPATA LAZĂR (f BRĂESCU) MARIANA-CIPRIANA,
a) Faptele învinuitei Lazăr (fostă Brăescu) Mariana-Cipriana, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- le-a recrutat pe părţile civile Costea Cornel, Lupescu Ion şi Dumitru Ionela Cristina, precum şi alţi adepţi MISA, prin îndemnarea lor să se supună necondiţionat ordinelor inculpatului Bivolaru Gregorian şi să muncească fără plată în folosul grupului infracţional condus de acesta;
- a condus, controlat şi supravegheat, din ordinul inc. Bivolaru Gregorian, activităţile lucrative neretribuite, prestate de partea civilă Dumitru Ionela Cristina şi alţi adepţi MISA (sub pretextul practicării karma yoga) la sediul „Bibliotecii MISA" din Bucureşti, Şos.Sălaj nr.2, bl. 126A, parter, sector 5;
- din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, colecta de la instructorii de cursuri yoga ai MISA taxele de cursuri încasate de aceştia (fără evidenţiere contabilă) de la adepţii depersonalizaţi ai MISA;
- a pus la dispoziţia inculpatului Bivolaru Gregorian, în vederea organizării de ashramuri ale MISA (în care au fost cazaţi adepţi MISA în scopul exploatării lor) imobilele proprietate personală situate în Bucureşti, str.Peleaga nr.25, sector 5, Bucureşti, str.Minucului nr.5, sector 5 (aceste imobile fiind achiziţionate de învinuită cu sumele de bani puse la dispoziţie de inculpatul Bivolaru Gregorian provenind din exploatarea muncii neplătite a adepţilor MISA), întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al 2 C.p.;
b) Fapta învinuitei Lazăr (fostă Brăescu) Mariana-Cipriana, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al. 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
c) Fapta învinuitei Lazăr Mariana Cipriana constând în aceea că în noaptea de 12/13. 03.2005, în timp ce se afla în incinta sălii „Polivalente” din Bucureşti, unde se celebra ziua de naştere a inculpatului Bivolaru Gregorian, împreună cu mai multe persoane a efectuat acte cu un pregnant caracter obscen, astfel cum este descris în capitolul „Polivalenta”, dedându-se la manifestări care au fost de natură atât să aducă o puternică atingere bunelor moravuri precum şi să producă scandal public în momentul în care imaginile filmate la faţa locului au fost prezentate publicului de către mai multe canale de televiziune la rubrica „ştiri”, fiind reluate ulterior în emisiuni televizate ce tratau subiecte controversate ori de către mai multe cotidiene de mare tiraj, întruneşte elementele constitutive ale infr. acţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321al. 1 C.p.
d) Faptele învinuitei Lazăr Mariana Cipriana de a reproduce, stoca, rula sau executa mai multe programe de calculator pe cele două sisteme de calcul descoperite şi ridicate din locuinţa sa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 142 lit. a din Legea 8/1996 nemodificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C.p., art. 13 al. l C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea 8/1996.
Faptele învinuitei Lazăr Mariana Cipriana de reproducere a operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, fără consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 140 lit. a din Legea 8/1996 modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C.p., art. 13 al. l C.p.şi art. 33 lit. a C.p., cu referire la disp. art. 14 din Legea 8/1996 modificată.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
De asemenea, faţă de învinuita Lazăr Mariana Cipriana s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 139 indice 6 al. 2, teza I, din OUG 123/2005,cu aplic, art. 13 alin. 1 C.p. şi art. 33 lit. a C.p. deoarece probele administrate în cauză nu au dovedit existenţa acţiunii de „oferire" ori „distribuire” a mărfurilor pirat către alte persoane.
XIX) INCULPATA RADU IULIANA
a) Faptele învinuitei Radu Iuliana, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a administrat, condus şi supravegheat, din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, ashramul MISA înfiinţat de acesta în imobilul situat în Bucureşti, str.Peleaga nr.5, sector 5;
- le-a primit şi cazat în ashramul respectiv, din ordinul scris al inculpatului Bivolaru Gregorian, în scopul exploatării lor prin supunere la prestare de muncă neplătită, pe părţile civile Mureşan Diana Isabela, Vălean Alina Elena, Mureşan Agness Arabella şi pe persoana vătămată Moga Camelia (audiată în cauză ca martoră, conform art.82 C.p.p.);
- a instituit împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian un regulament al ashramului, cu reguli stricte şi măsuri punitive severe, scopul urmărit din realizarea dependenţei totale spirituale şi materiale a adepţilor faţă de grupul infracţional organizat şi condus de inculpatul Bivolaru Gregorian, vizând totodată la izolarea faţă de societate (familie, prieteni, loc de muncă, studii) a adepţilor, în scopul asigurării obedienţei depline a acestora faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian şi ceilalţi învinuiţi în cauză.
- a supravegheat respectarea de către adepţii MISA cazaţi în ashram a regulamentului de ordine interioară stabilit de aceasta împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian;
- a recrutat, în scopul exploatării lor, adepţi MISA cazaţi în acel ashram, prin îndemnarea lor (inclusiv a părţii civile Mureşan Diana Isabela) la supunere totală faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, precum şi la îndeplinirea normei de muncă neplătită (karma yoga) ce la fusese impusă de inculpatul Bivolaru Gregorian;
- a condus, controlat şi supravegheat activitatea de karma yoga (muncă neplătită, efectuată în stare de deplină subordonare spirituală faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian) prestată de adepţii MISA (printre care şi partea civilă Mureşan Diana Isabela) la bucătăria „bibliotecii MISA”, din Bucureşti, Şos.Sălaj nr.2, bl.126A, parter, sector 5;
- a administrat sumele de bani puse la dispoziţia sa de inculpatul Bivolaru Gregorian şi învinuita Visterneanu Lăcrămioara, pentru aprovizionarea săptămânală cu alimente a tuturor ashramurilor MISA din Bucureşti;
- a asigurat comunicarea ashramului pe care îl conducea, cu alte locaţii aparţinând grupului infracţional condus de inculpatul Bivolaru Gregorian, prin folosirea în acest scop a unei staţii de radio emisie-recepţie, după regulile stabilite de învinuită împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian;
- a cumpărat (cu sume de bani puse la dispoziţia sa de inculpatul Bivolaru Gregorian, provenind din exploatarea muncii neplătite a adepţilor MISA aserviţi spiritual) din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, două imobile în Bucureşti, unul în str.Sg.Turturic ă nr.125, sector 5 şi altul în str. Peleaga nr.15, sector 5, scopul urmărit prin aceste tranzacţii fiind de a scoate din patrimoniul MISA aceste venituri obţinute ilicit; ulterior, după care, din dispoziţia inculpatului Bivolaru Gregorian, învinuita Radu Iuliana, a pus la dispoziţia grupului infracţional în cauză, cele două imobile, unul (cel din Bucureşti, str.Sg.Turturică nr.125, sector 5) fiind transformat în ashram MISA, iar celălalt (din Bucureşti, str.Peleaga nr.15, sector 5, a fost utilizat pentru a găzdui aderenţi MISA care realizau în interior „ştafeta de meditaţii", adică meditaţii colective de 24 de ore încontinuu, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al 2 C.p.
b) Fapta învinuitei Radu Iuliana, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, a aderat la grupul infracţional organizat constituit în interiorul Asociaţiei MISA, care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al. l teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr.39/2003.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte instalarea şi folosirea unei staţii de emisie-recepţie pentru motivele expuse la capitolul „situaţia de fapt”, în secţiunea alocată inculpatului Bivolaru Gregorian (fila 474-475 rechizitoriu) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de înv. Radu Iuliana sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 al. l lit. a teza I şi V din Decretul nr.340/1981.
XX) INCULPATA VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA
a) Faptele învinuitei Visterneanu Lăcrămioara, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- a colectat şi administrat, din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian, sumele de bani şi alte bunuri obţinute ilicit de grupul infracţional condus de acesta, prin exploatarea muncii neretribuite a adepţilor depersonalizaţi ai MISA;
- a colectat de la adepţii MISA (prin instructorii acestora) biletele adresate de aceştia inculpatului Bivolaru Gregorian, iar după ce acesta înscria pe ele ordinele sale imperative, învinuita Visterneanu Lăcrămioara le distribuia adepţilor „destinatari” ai ordinelor;
- a colectat de la adepţii MISA fotografii nude a ale acestora, pe care le-a predat inculpatului Bivolaru Gregorian, acesta utilizându-le pentru exploatarea inclusiv sexuală a adeptelor MISA;
- a recrutat adepţi MISA, în vederea exploatării lor în stare de aservire spirituală, prin îndemnarea lor la supunere totală faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian şi la prestarea de muncă neplătită în folosul acestuia şi al MISA;
- a achiziţionat în numele său personal, din ordinul inculpatului Bivolaru Gregorian şi cu sumele de bani puse la dispoziţie de acesta (provenite din exploatarea adepţilor aserviţi ai MISA), mai multe imobile în Bucureşti după care a pus patru din acestea la dispoziţia grupului infracţional condus de inculpatul Bivolaru Gregorian, pentru organizarea de ashramuri ale MISA (în care au fost cazaţi aderenţi ai MISA, în vederea supunerii lor la muncă neplătită, în stare de aservire spirituală), într-un alt imobil al învinuitei fiind organizat de inculpatul Bivolaru Gregorian un studio clandestin pentru copierea ilegală a operelor audio-video;
- a înlesnit şi consolidat starea de obedienţă totală a unor adepţi ai MISA faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, prin îndemnarea lor de către învinuita sus arătată să rupă legăturile personală cu familiile, prietenii, să abandoneze locurile de muncă şi studiile şi să se mute în ashramurile MISA;
- a coordonat şi condus activitatea tuturor ashramurilor MISA prin intermediul şefilor de ashramuri MISA care răspundeau personal în faţa ei;
- a colectat de la instructorii de cursuri yoga organizate de inculpatul Bivolaru Gregorian în toată ţara, taxele de curs încasate de aceştia (neevidenţiate contabil) pe care le utiliza apoi potrivit ordinelor inculpatului BIVOLARU GREGORIAN;
- a condus, alături de alte persoane învinuite în cauză, activitatea de karma yoga (efectuarea de muncă neplătită) prestată de adepţii MISA la sediul „bibliotecii MISA" din Bucureşti, Şos.Sălaj nr.2, bl.l26A, parter, sector 5, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art . 12 al 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct.2 lit. b din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al 2 Cp.
b) Fapta învinuitei Visterneanu Lăcrămioara, care în perioada 1991-martie 2004, împreună cu inculpatul Bivolaru Gregorian şi o parte din învinuiţii din prezentul dosar a iniţiat şi constituit în interiorul Asociaţiei MISA, un grup infracţional organizat, care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. Bivolaru Gregorian, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art . 7 al. l teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Deşi momentul constituirii grupului infracţional organizat a fost obiectivat în mod indubitabil anterior intrării în vigoare a legii 39/2003, dată la care faptele săvârşite întruneau conţinutul normativ al infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”, faptă prev. de art. 323 C.p., s-a constatat că, fiind vorba de o infracţiune continuă, textul de lege incident este cel aflat în vigoare la momentul epuizării faptei, respectiv data de 18.03.2004, o dată cu intervenţia organelor de urmărire penală.
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte participarea învinuitei Visterneanu Lăcrămioara la spectacolul ce face obiectul capitolului intitulat „Polivalenta”, avându-se în vedere că declaraţiile tuturor persoanelor audiate nu sunt confirmate de alte mijloace de probă, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 321 C.p.
XX) INCULPATA DOCHINOIU DIANA
a) Faptele învinuitei Dochinoiu Diana, care în perioada decembrie 2001 - martie 2004, în calitate de membru al grupului infracţional organizat şi condus de inc. Bivolaru Gregorian în interiorul MISA, împreună cu alte persoane din conducerea acestei organizaţii, în baza unei rezoluţii delictuale unice, la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, prin abuzul de autoritate spirituală exercitat asupra adepţilor MISA, în scopul exploatării acestora în stare de aservire deplină, prin determinarea lor să desfăşoare activităţi lucrative sub pretextul practicării karma yoga (care au şi fost executate de către aceştia), a realizat următoarele activităţi:
- în calitatea sa de instructor de yoga a recrutat adepţi MISA, în vederea exploatării lor în stare de aservire spirituală, prin îndemnarea lor la supunere totală faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian şi la prestarea de muncă neplătită în folosul acestuia şi al MISA;
- în calitatea sa de director al SC „Extaz" SRL a fost însărcinată de către inculpatul Bivolaru Gregorian să coordoneze activitatea persoanelor, adepte ori no-adepte MISA, care lucrau ca dansatoare în localurile din Japonia, prin recrutarea adeptelor MISA care dovedeau aptitudini în acest sens şi pregătirea acestora.
- a colectat sumele ori bunuri (aparatură electronic, bijuterii, ceasuri) câştigate de către adeptele MISA aflate în Japonia ( prin încasarea acestora cu ocazia plăţilor făcute de către partenerii japonezi, prin efectuarea de deplasări repetate în această ţară ori prin însuşirea lor la sosirea adeptelor în România), sume pe care apoi le-a predat inculpatului Bivolaru Gregorian, toate acestea fiind consecinţa muncii neretribuite a adeptelor MISA, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 12 al 1 şi al 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic, art. 41 al. 2 C.p.
b) Fapta învinuitei Dochinoiu Diana, constând în aceea că în perioada 1994-2004 a aderat la grupul infracţional iniţiat, organizat şi condus de inculpatul Bivolaru Gregorian în interiorul Asociaţiei MISA care acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri piramidale anterior stabilite, sub conducerea fermă a inc. BIVOLARU GREGORIAN, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr. prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi", „confiscări" de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. Bivolaru Gregorian, în calitatea sa de autoproclamat „avatar", „guru", „profesor de yoga" şi „maestru spiritual absolut", întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al. 1 teza a-II-a coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Deşi momentul constituirii grupului infracţional organizat a fost obiectivat în mod indubitabil anterior intrării în vigoare a legii 39/2003, dată la care faptele săvârşite întruneau conţinutul normativ al infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni", faptă prev. de art. 323 C.p., s-a constatat că, fiind vorba de o infracţiune continuă, textul de lege incident este cel aflat în vigoare la momentul epuizării faptei, respectiv data de 18.03.2004, o dată cu intervenţia organelor de urmărire penală.
c) Fapta învinuitei Dochinoiu Diana constând în aceea că în noaptea de 12/13. 03.2005, în timp ce se afla în incinta sălii „Polivalente” din Bucureşti, unde se celebra ziua de naştere a inculpatului Bivolaru Gregorian, împreună cu mai multe persoane a efectuat acte cu un pregnant caracter obscen, astfel cum este descris în capitolul „Polivalenta”, dedându-se la manifestări care au fost de natură atât să aducă o puternică atingere bunelor moravuri precum şi să producă scandal public în momentul în care imaginile filmate la faţa locului au fost prezentate publicului de către mai multe canale de televiziune la rubrica „ştiri", fiind reluate ulterior în emisiuni televizate ce tratau subiecte controversate ori de către mai multe cotidiene de mare tiraj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev de ort 321 al. 1 Cp..
Faţă de împrejurarea că faptele reţinute au fost săvârşite în concurs real, s-a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În ceea ce priveşte coordonarea de către înv. Dochinoiu Diana a unui chat erotic care se afla în ashramul situat în strada Sgt. Turturică nr. 123, avându-se în vedere că nu au fost lămurite în mod exhaustiv circumstanţele săvârşirii faptelor şi gradul de contribuţie al fiecărui participant, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor de către aceeaşi unitate de parchet.

În cuprinsul actului de sesizare, apare si secţiunea referitoare la latura civilă, astfel:
Partea civilă Dumitru Ionel Cristina a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 euro din care 70.000 euro reprezintă daune materiale iar restul reprezintă daune morale - fila 142 verso olograf, fila 156 verso formular - vol.89
Partea civilă Găitan Constantin a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3 miliarde lei reprezentând daune materiale şi morale, fila 228 olograf, fila 238 formular - vol.89
Partea civilă Costea Cornel a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o suma pe care o va preciza în faţa instanţei de judecată, fila 57 verso - vol.89
Partea civilă Albu Garofiţa Tiţa a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma pe care o va preciza în faţa instanţei de judecată, fila 8 olograf, fila 13 formular - vol. 89
Partea civilă Dănuţ Doina a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 150.000 USD din care 20.000 USD reprezintă prejudiciul material iar diferenţa reprezintă prejudiciu moral, fila 87 formular - vol.89
Partea civilă Lupescu Ion a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5 milioane euro din care 44.000 euro reprezintă daune materiale, iar restul daune morale, fila 252 formular vol. 89
Partea civilă Lupescu Simion a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 7 miliarde lei din care 4 miliarde lei reprezintă daune materiale iar restul reprezintă daune morale, fila 274 verso formular - vol. 89
Partea civilă Mureşan Diana Isabela a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 euro. fila 327 verso olograf, fila 333 formular - vol. 89
Partea civilă Mureşan Agness Arabella a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro. fila 318 verso- vol.89
Partea civilă Vălean Alina a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 14.000 usd reprezentând daune materiale fila 389 olograf, fila 392, fila 393 verso formular - vol. 89
- Microsoft Corporation, prin reprezentant legal, se constituie parte civilă în procesul penal (împotriva înv. Lazăr Mariana Cipriana) cu suma de 1406 USD (fila 97, fila 98 - vol. 81).
- Romanian Organisation Against Copyright Theft ( RO - ACT ), în calitate de reprezentant, pe teritoriul României a 9 case de film americane, se constituindu-se parte civilă în procesul penal (împotriva înv. Lazăr Mariana Cipriana) cu suma de 132 USD (fila 103 - fila 107 - vol. 81).
- MICROSOFT CORPORATION, prin reprezentant legal, se constituindu-se parte civilă în procesul penal (împotriva învinuitului Catrina Nicolae) cu suma de 1475 USD (fila 146, fila 147 - vol.84 );
- Macromedia Inc., prin reprezentant legal, se constituie parte civilă în procesul penal (impotriva învinuitului CATRINA NICOLAE) cu suma de 3444 USD (fila fila 146, fila 147 - vol.84).
- Uniunea Producătorilor de Fonograme din România se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 24.041.626 lei. fila 154 - fila 158 - vol.84.

Urmează, în actul de sesizare, secţiunea privind măsurile asigurătorii dispuse, astfel:
Avându-se în vedere că cele 8 părţi vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal cu sume cuprinse între 7.000.000.000 lei. şi 5.100.000 Euro, în vederea asigurării recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate părţilor civile în cauză şi pentru garantarea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării bunurilor folosite de inculpatul Bivolaru Gregorian şi ceilalţi învinuiţi menţionaţi la săvârşirea infracţiunilor s-a impus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului Bivolaru Gregorian şi învinuiţilor Roşu Petru, Catrina Nicolae, Trandafir Claudiu Petre, Visterneanu Lăcrămioara, Ciuciulete Petre Daniel, Chişcă Camelia Luminiţa, Buruiană Ovidiu Eusebiu, Radu Iuliana, Roşu Camelia, Necula Marius, precum şi asupra celor aparţinând M.I.S.A. şi Fundaţiei de Terapii Naturiste şi Yoga „Tara", întrucât inculpatul şi învinuiţii sus-menţionaţi au acţionat, cu prilejul săvârşirii infracţiunilor, în calitatea lor de conducători şi membrii ai celor două organizaţii neguvernamentale, care sunt părţi în procesul penal prezent, conform art. 24 al.3 C.p.p., în calitate de părţi responsabile civilmente.
Astfel, prin ordonanţa cu nr. 6/P/2004 din 23.05.2005 ( fila 122 -fila 135 - voi. 75) s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri imobile după cum urmează:
imobile aparţinând inculpatului BIVOLARU GREGORIAN
1. Bucureşti, Str.Sg. Muşat Constantin nr. l, bl. 16, sc.A, ap.3 – 3 cam.+ dep.;
2. Bucureşti, Str. Turturică nr.l23 - corp 1: 3 cam+dep. Coproprietate cu TRANDAFIR CLAUDIU PETRE, CATRINA NICOLAE;
imobile aparţinând înv. CHISCĂ CAMELIA LUMINIŢA
1. Bucureşti, Calea Ferentari, nr.72, bl.4C, sc.A - Boxă;
2. Bucureşti, Calea Ferentari, nr.72, bl.4C, sc.C - 3 Boxe;
3. Bucureşti, Str. Vasile Grozavu, nr.27B, 5 cam.+ dep. 180 mp.
coproprietate: IONESCU ELISABETA
4. Bucureşti, Str. Mache Eftimiu nr.7, sector 5 - corp 1 - 4 cam.+ dep. - corp 2 - cam+dep. - coproprietate cu NEGÎCIMIHAIROBERT;
5. Bucureşti, Str. Mache Eftimiu nr. 20, sector 5-2 cam.+dep.;

6. Bucureşti, Intr. Minucu nr.7, sector 5-2 cam.+dep.;
7. Bucureşti, Bd.Naţiunile Unite nr.8, bl. 104, ap.76, sector 5-2
cam.+ dep.;
8. Bucureşti, Str. Rădăcinei nr.27, sector 5, 5 cam.. + dep. 230
mp.;
9. Bucureşti, Str. Ruse Dumitru nr.21, sector 5- 2 camere + dep.
687 - coproprietate cu OAE ŞTEFAN ADRIAN;
10. Bucureşti, Str. Spătarul Preda nr.21, bl.129A, ap.64, sector 5, -coproprietate cu MANDACHE DANIELA;
11. Bucureşti, Str. Stănescu Irina nr.7, sector 5-4 cam. + dep. 390 mp. - coproprietate cu IONESCU ELISABETA şi VISTERNEANU
LĂCRĂMIOARA;
- imobil aparţinând înv. NECULA MARIUS
1. Bucureşti, Str. Constantin Aricescu nr. 15, sector 1 ;
- imobile aparţinând învinuitul. CATRINA NICOLAE
1. Bucureşti, Str. Borcan Ion nr.16, sector 5-3 cam.+dep. (202 mp)
2. Bucureşti, Calea Ferentari nr.66, sector 5;
3. Bucureşti, Calea Ferentari nr.72, bl.2C, sc.C, - Boxă
4. Bucureşti, Str. Gorjului nr.22A, sector 5, construcţie 155 mp;
5. Bucureşti, Bd.Naţiunile Unite nr.8, bl. 104, ap.70, sector 5 ;
6. Bucureşti, Str. Peleaga nr.5, sector 5-3 cam. + dep. (190 mp)
7. Comuna Tuzla, sat Schitu, jud.Constanţa - parter 4 cam.+dep., mansardă 7 camere+dep., Lot .38, 525 mp.,
8. Comuna Tuzla, sat Schitu, jud.Constanţa - construcţie, Lot: 107, 525 mp;
9. Mun.Petroşani, str. Ecaterina Teodoriu nr. 11, ap.3, jud. Hunedoara;
10. Mun. Petroşani, str. Ecaterina Teodoriu nr.l 1 ap.4 (garsonieră) jud. Hunedoara;
- imobile aparţinând înv. ROŞU PETRU
1. Bucureşti, Str. Bonea Constantin nr.26, sector 5-4 camere + dep. 176 mp coproprietate - IONESCU ELISABETA şi CIUCIULETE
PETRE DANIEL;
2. Bucureşti, Calea Ferentari nr.20, bl. 126, sc. l, ap.24 - coproprietate cu BALAŞOGLU RODICA.
3. Bucureşti, Str. Peleaga nr.l8, sector 5-3 cam.+dep. 180 mp - coproprietate cu VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA
4. Bucureşti, Str. Peleaga nr.20, sector 5-2 cam.+ dep. -189 mp, coproprietate cu: - VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA;
5. Bucureşti, Cal.Ferentari nr.72, bl.4C, sc.l, boxă (prima de lângă scara 1), cu gaze şi calorifer.
- imobile aparţinând învinuitul. VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA
1. Bucureşti, Str. Brebenei nr.14, sector 5, (teren 100 mp)
2. Bucureşti, Str. Mache Eftimiu nr.l 1,sector 5;
3. Bucureşti, Bd. Naţiunile Unite nr.6, bl. 105, ap.41, sector 5-2 cam.+ dep.;
4. Bucureşti, Str. Teliţa nr.21, bl.l22B, sc.l, ap.55, 4 cam.+dep. (4/3 coproprietate cu VISTERNEANU CĂTĂLIN şi VISTERNEANU ELENA;
5. Bucureşti, Str. Trompetului nr.14, sector 5-2 cam.+ dep.
6. Bucureşti, Str. Veseliei nr.64, sector 5- coproprietate cu M.I.S.A.
- imobile aparţinând înv.ROSU CAMELIA
1. Bucureşti, Calea Ferentari nr. 72, bl.5C, sc.A - Boxă;
2. Bucureşti, Str. Sg.Turturică nr.l03 - 3 cam. + dep. - 140 mp;
- imobile aparţinând înv. CIUCIULETE PETRE DANIEL
1. Bucureşti, Calea Ferentari nr.72, bl.4C, sc.A, - Boxa 14;
2. Bucureşti, Calea Ferentari nr.72, bl.4C, sc.A - Boxă;
3. Bucureşti, Calea Ferentari nr.72, bl.4C, sc.l - Boxă;
4. Bucureşti, Str. Peleaga nr.l5, sector 5, 2 cam.+dep. 250mp - coproprietate cu RADU IULIANA;
5. Mun. Craiova, str. Ecaterina Teodoroiu, nr.l7, jud. Dolj-184 mp teren coproprietate cu DEMCO ANDREEA RUXANDRA;
6. Mun. Craiova str. E.Teodoroiu, nr.l7, jud. Dolj - 120 mp.
- imobile aparţinând înv.BURUIANĂ OVIDIU
1. Bucureşti, Calea Ferentari nr.72, bl.6C, sc.4 - Boxă;
- imobile aparţinând înv. RADU IULIANA
1. Bucureşti, Str. Sg. Turturică nr.125, sector 5, coproprietate cu
DUMITRU IULIANA;
- imobile aparţinând înv.TRANDAFIR CLAUDIU PETRE
1. Bucureşti, Str. Lăstunului nr.2 - construcţie 148 mp, sector 5;
2. Bucureşti, Str. Lăstunului nr.4 - hală producţie 149 mp, sector 5;
3. Bucureşti, Str. Muşat Rădulescu nr.39, sector 5-3 cam. + dep. 187 mp coproprietate TRANDAFIR SIMONA;
4. Bucureşti, Str. Trompetului nr.17, sector 5 - 3 cam.+ dep. 150 mp;
5. Comuna Tuzla sat Schitu, jud. Constanţa - construcţie 525 mp; Lot 106
6. Com.Tuzla, sat Costineşti, Sola Al09, jud.Constanţa - 2000 mp intravilan.

7. Comuna Mogoşoaia str. Viilor nr. 1, jud.Ilfov - 398 MP
8. Comuna Mogoşoaia str. Viilor nr.l E, jud.Ilfov- coproprietate cu TRANDAFIR SIMONA;
9. Comuna Fundata sat Şirnea, jud.Braşov - 1.000 mp;

10. Comuna Fundata nr.88, sat Şirnea, jud.Braşov - 12.382,6 mp; 15.117,4 mp jud.Braşov
11. Comuna Fundata nr.89B, sat Şirnea, jud.Braşov - 3.800 mp;
12. Comuna Fundata nr.95 A, sat Şirnea - jud.Braşov.
13. Bucureşti, Str.Oteşani nr.l6, sector 2, corp B - 3 camere + dep. şi corp C - 3 camere+dep.
- imobile aparţinând FUNDAŢIEI DE TERAPII NATURISTE SI YOGA „ TARA»
1. Bucureşti, Bd. Dimitrie Pompei nr.3-5 sector 2 – construcţie 1418,4 mp.
2. Bucureşti, Bd. Dimitrie Pompei nr.3-5, sector 2-80 camere + dep.;
3. Or.Făgăraş, str. T.Vladimirescu, bl.A-Turn, ap.28, jud.Braşov -garsonieră; 4. Mun.Dr.Tr.Severin, str. M.Viteazu nr.32, bl.Z8, ap. 14, jud.Mehedinţi - garsonieră;
5. Mun.Satu-Mare, str. Avram Iancu nr.44, ap.l, jud.Satu-Mare – 2 cam.+dep.
6. Băile Herculane, str. Zăvoiului, nr.26, ap.l, jud.Caraş-Severin -3 cam. + dep.
- imobile aparţinând M.I.S.A.
1. Bucureşti, Str.N.D. Cocea nr. 160-164, sector 5 - 11.400 mp. teren
2. Bucureşti, Str. Peleaga nr.26, sector 5-2 cam.+dep.
3. Bucureşti, Şos.Sălaj nr.2, bl. 126A, parter, sector 5 ;
4. Bucureşti, Str. Stănescu Irina, nr.9A, sector 5-3 cam. + dep. 128,61 mp.;
5. Bucureşti, Str. Veseliei nr.69A, sector 5-3 cam. + dep. 175 mp.;
6. Comuna Ilieni, sat Sincrai, jud. Covasna - teren 2459 mp. fila 125 - fila 128 - vol. 75
Totodată s-a solicitat instanţelor în raza teritorială în care se află situate imobilele în cauză să procedeze la notarea în registrul de carte funciară a interdicţiei de înstrăinare şi grevare a acestora.
În considerarea aceluiaşi motiv, prin ordonanţa cu nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005, (fila 251 - 256, voi. 75) s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri mobile ale inculpatului Bivolaru Gregorian şi învinuiţilor: Roşu Petru, Catrina Nicolae, Trandafir Claudiu Petre, Visterneanu Lăcrămioara, Ciuciulete Petre Daniel, Chişcă Camelia Luminiţa, Radu Iuliana, Cozorici Ewald Cosmin Şi Lomoş Dumitru Remus precum şi asupra celor aparţinând M.LS.A. şi Fundaţiei de Terapii Naturiste şi Yoga „Tara", după cum urmează:
1. Autoturism marca „Lancia" cu nr.de înmatriculare B-34-HUM, aparţinând Fundaţiei de Terapii Naturiste şi Yoga TARA.
2. Autoturism marca „Dacia 1310" cu nr. de înmatriculare B-07-ZEU, aparţinând înv.Radu Iuliana.
3. Autoturism marca „Opel Frontera" cu nr. de înmatriculare B-93-ROZ, aparţinând înv.Roşu Petre.
4. Autoturism marca „Dacia 1300" cu nr. de înmatriculare B-27-DZV, aparţinând înv.Visterneanu Lăcrămioara.
5. Autoturism marca „Dacia 1304 L" cu nr. de înmatriculare B-43-JOY, aparţinând înv. Lomoş Dumitru Remus.
6. Autoturism marca „Volkswagen Passat GL" cu nr. de înmatriculare B-69-RAI, aparţinând Fundaţiei de Terapii Naturiste şi Yoga TARA.
7. Autoturism marca „Volkswagen Passat GL" cu nr. de înmatriculare B-77-RAI, aparţinând Fundaţiei de Terapii Naturiste şi Yoga TARA.
8. Autospecializată basculantă/cabină cu nr. de înmatriculare B-81-ZEU, şi remorcă specializată cu nr. de înmatriculare B-36-ZEU, aparţinând înv. Trandafir Claudiu Petre
9. Camion IFA cu nr.de înmatriculare B-77-SOL cu remorcă cu nr. de înmatriculară B-81-SOL, aparţinând inv. Chisca camelia luminiţa.
10. Autoturism marca „Skoda 120 L” cu nr. de înmatriculare B-55-VAK, aparţinând înv. Necula Marius.
11. Autoturism marca „Dacia 1310" cu nr. de înmatriculare B-52-RIS, aparţinând înv. Chişcă camelia luminiţa.
12. Autoturism marca „ARO" cu nr. de înmatriculare B-04-YMS, aparţinând înv. Visterneanu Lăcrămioara.
13. Autoturism marca „Dacia 1310" cu nr. de înmatriculare B-09-ALB, aparţinând înv. Ciuciulete Petre Daniel.
14. Autoturism marca „Peugeot 205 GRD" cu nr. de înmatriculare B-49-DUH, aparţinând înv.Trandafir Claudiu Petre.
15. Autoturism marca „Dacia Break" cu nr. de înmatriculare B-46-ROZ, aparţinând înv.Ciuciulete Petre Daniel.
16. Autoturism marca „Dacia Break" cu nr. de înmatriculare B-61-ROZ, aparţinând înv.Catrina Nicolae.
17. Autoutilitara marca „Volkswagen" cu nr. de înmatriculare B-22-UMA, aparţinând înv.Radu Iuliana
18. Autoturism marca „Dacia 1300" cu nr. de înmatriculare B-75-RAI, aparţinând M.I.S.A.
19. Autoturism marca „Opel Record" cu nr. de înmatriculare B-07-AOY, aparţinând Fundaţiei de Terapii Naturiste şi Yoga TARA.
20. Autoturism marca „Dacia 1300" cu nr. de înmatriculare 4-B-2299, aparţinând înv.Catrina Nicolae.
21. Autoturism marca „Opel Ascona" cu nr. de înmatriculare B-12-RAM, aparţinând înv.Roşu Camelia.
22. Autoturism marca „Peugeot 205" cu nr. de înmatriculare B-69-HUM, aparţinând înv.Catrina Nicolae.
De asemenea, prin ordonanţa cu acelaşi număr din 04.03.2005 (fila 70-73, voi 75) s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra unei mari cantităţi de bijuterii precum şi a sumei totale de 334.949.500 ROL, 33.844 USD, 4150 EUR şi 3000 JPY.
Au fost avute în vedere si alte acte şi măsuri procedurale:
1) În baza art.112 lit. f cu referire la art.118 lit. b C.p. şi a art.139 al. 10 lit. b şi c din Legea nr.8/1996 modificată şi completată prin Legea nr.285/2004, s-a solicitat să dispună distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor electronice aflate în proprietatea învinuiţilor care au fost folosite la săvârşirea faptelor precum şi scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal;
2) În baza art. 249 al. 2 C.p.p. rap. la art. 245 al. l lit. b C.p.p , art. 111 al.3 Cp., art.112 lit. f C.p. rap. la art. 118 lit. b, C.p., s-a solicitat confiscarea specială a celor trei staţii indisponibilizate şi depuse la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. la data de 23.03.2006 în baza dovezii seria AT nr.0019327 (fila 431, vol.. 80).
Organul de urmărire penală a procedat la audierea câtorva persoane vătămate, la audierea unor martori, astfel că pe baza acestor declaraţii a fondat actul de sesizare şi l-a înaintat instanţei, susţinând că toate infracţiunile prezentate mai sus se probează în sarcina inculpaţilor.

Însă întreaga cercetare judecătorească a relevat inconsistenţa acuzaţiilor din rechizitoriu, în această fază toate acuzaţiile dovedindu-şi adevărata natură, adică de simple presupuneri, deducţii lipsite de suport probator, devenind mai mult decât evident că faptele de acuzare fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Prima problemă pe care instanţa o va trata este cea referitoare la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză cu privire la toţi inculpaţii.
Identificarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 prin care s-a dispus ca aplicarea dispoziţiilor art. 5 C.P. să se facă în mod global şi nu pe instituţii juridice autonome. Legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile şi, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.
În primul rând, pentru determinarea legii penale mai favorabile în speţa de faţă trebuie analizată succesiunea celor două Coduri Penale care a intervenit de la săvârşirea presupuselor fapte până la judecarea lor definitivă.
În al doilea rând, trebuie analizate şi comparate dispoziţiile penale din cadrul următoarelor legi penale speciale incidente în această cauză. Această analiză se va face, după caz, ori în raport de dispoziţiile din Noul Cod Penal (care a preluat o parte din infracţiunile prevăzute de aceste legi) ori în raport de dispoziţiile penale care s-au succedat chiar în cadrul respectivelor legi penale speciale:
1. - Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate –dispoziţiile art. 7 din această lege incidente în speţa de faţă au fost abrogate şi se regăsesc acum în dispoziţiile art. 367 N.C.P.
2. - Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane - dispoziţiile art. 12 din această lege incidente în speţa de faţă au fost abrogate şi se regăsesc acum în dispoziţiile 210 al.1 lit.a NCP.
3. - O.U.G. 105/2001 privind frontiera de stat a României – dispoziţiile art. 70 din această lege incidente în speţa de faţă au fost abrogate şi se regăsesc acum în dispoziţiile art. 262 N.C.P.
4. - O.U.G. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii - în această lege au intervenit modificări ale tratamentului sancţionator aplicabil unora dintre dispoziţiile incidente în cauză, care vor fi comparate între ele.
5. - Legea nr. 8/1996 - privind dreptul de autor şi drepturile conexe – în această lege au fost abrogate sau au intervenit modificări ale tratamentului sancţionator aplicabil unora dintre dispoziţiile incidente în cauză care vor fi comparate între ele.
6. - O.U.G. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România – art. 1 incident în cauză a fost abrogat de Art. 98 din titlul II din Legea 187/2012.
În urma analizei globale comparative a dispoziţiilor succesive intervenite de la data săvârşirii faptelor până la data judecării cauzei, instanţa apreciază dispoziţiile Noului Cod Penal sunt mai favorabile decât cele ale Codului Penal din 1969 şi ale dispoziţiilor anterioare din legile penale speciale care acum sunt cuprinse în Noul Cod Penal. Tratamentul sancţionator prevăzut de Noul Cod Penal este mult mai blând în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă. Pedepsele au scăzut semnificativ, iar în unele situaţii chiar foarte mult, cum este cazul infracţiunii de grup infracţional organizat, unde maxima pedepsei a fost micşorată cu 15 ani. Aplicarea instituţiei prescripţiei speciale astfel cum este reglementată de Noul Cod Penal are de asemenea ca rezultat, per ansamblu, o situaţie mai favorabilă pentru inculpaţi.
Analizând dispoziţiile privitoare la instituţia prescripţiei, deşi Noul Cod Penal este mai aspru din acest punct de vedere, deoarece actualul Cod penal consacră în art. 155 alin. (4) împlinirea termenului de prescripţie, indiferent de numărul întreruperilor, dacă s-au depăşit cu încă o dată termenele generale prevăzute de art. 154, în timp ce în Codul penal din 1969, anterior modificării operate prin Legea nr. 63/2012, prescripţia se socotea împlinită dacă se depăşeau termenele generale cu încă jumătate, după calcularea tuturor termenlor de prescripţie specială rezultă o situaţie mai favorabilă inculpaţilor. Cu toate acestea, ţinând cont că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată în mod global, chiar în situaţia în care se aplică prescripţia specială din Noul Cod Penal la noile limite de pedeapsă, termenele de prescripţie specială se împlinesc la mai multe infracţiuni decât dacă s-ar aplica prescripţia specială din Vechiul Cod Penal raportat la limitele de pedeapsă din vechile reglementări. Aceasta este posibil deoarece de la data săvârşirii presupselor infracţiuni s-a scurs foarte mult timp şi deoarece maxima pedepsei a scăzut în unele cazuri considerabil, astfel că şi în situaţia în care se aplică dispoziţiile mai aspre privind prescripţia specială raportat la limitele de pedeapsă mai blânde din Noul Cod Penal, termenele de prescripţie s-au împlinit pentru mai multe infracţiuni decât dacă s-ar aplica vechea reglementare.
Astfel, în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă – Noul Cod penal şi forma aplicabilă în prezent a legilor penale speciale menţionate mai sus (pentru situaţiile în care respectivele infracţiuni nu au fost introduse în noul Cod penal); iar în ceea ce priveşte instituţia prescripţiei speciale a răspunderii penale – Noul Cod Penal. Trebuie făcută precizarea că, în ceea ce priveşte faptele la care nu este precizată în Rechizitoriu data exactă la care a fost epuizată săvârşirea faptei, indicându-se de către procuror informaţii incomplete, intervale de timp inexacte (gen „în perioada 2001-2004”) sau neprecizându-se nici o dată, s-a luat în considerare ca dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie data de 18 martie 2004 la care au fost efectuate percheziţiile în cauză, pe care Parchetul o consideră ca fiind data la care „au intervenit organele de urmărire penală”. Nu trebuie considerat ca fiind un punct de vedere în conformitate cu realitatea obiectivă, dar a fost abordat pentru a simplifica argumentaţia, cu atât mai mult cu cât, chiar şi luând în considerare această dată ipotetică, care este în mod vădit defavoarea inculpaţilor, termenele de prescripţie specială tot s-au împlinit.
În concluzie, aplicarea legii penale în vigoare la data judecării cauzei este mai favorabilă, având în vedere faptul că este eliminat concursul de infracţiuni, deoarece singura infracţiune neprescrisă ar rămâne infracţiunea de trafic de persoane, în timp ce, dacă s-ar aplica legea penală în vigoare la data săvârşirii presupuselor fapte, infracţiunile care ar rămâne neprescrise ar fi două, cea de grup infracţional organizat şi cea de trafic de persoane. În această a doua variantă s-ar impune aplicarea dispoziţiilor penale privitoare la pluralitatea de infracţiuni în forma concursului, ceea ce ar duce în mod indubitabil la majorarea pedepselor care s-ar putea aplica.

Următoarea problemă care trebuie tratată de către instanţă este cea referitoare la nelegalitatea unor probe folosite de către organul de urmărire penală si depuse ca atare la dosar.
Înainte de a aprecia asupra valorii unei probe, instanţa este obligată să verifice legalitatea administrării mijlocului de probă, deoarece în cazul în care se constată că mijloacele de probă sunt obţinute ilegal, acestea nu pot fi folosite în procesul penal, urmând a fi excluse.
În şedinţa de judecată din data de 24.09.2014, inculpata Dochinoiu Diana a solicitat instanţei depunerea la dosarul cauzei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mandatelor de interceptare a convorbirilor inculpatei Dochinoiu Diana cu nr.00229/13.02.2003, nr.00956/16.05.2003, nr.00214/11.02.2003, nr.1002105/12.11.2003, nr.002404/23.12.2003 şi nr.001537/13.08.2003. Depunerea acestora era necesară pentru ca instanţa să poată verifica legalitatea solicitării şi obţinerii acestui mijloc de probă, în virtutea atributului său legal de apreciere a probelor şi a condiţiilor în care acestea au fost relevate prin intermediul mijloacelor de probă, conform art. 103 al. 1 raportat la art. 102 al. 2 din Noul Cod de procedură penală. Prin Încheierea de şedinţă din data de 29.10.2014 instanţa de judecată a respins cererea inculpatei, apreciind ca „nepertinentă această probă, sens în care va respinge cererea, fiind date obţinute sub regimul altei legi”. Prin urmare, la dosarul cauzei nu au fost depuse mandatele de interceptare a convorbirilor. Sancţiunea pentru imposibilitatea verificării legalităţii administrării unei probe (în speţă a emiterii unei mandat de interceptare şi înregistrare a unor convorbiri telefonice) este cea a excluderii probei din cadrul procesului penal pentru lipsa unor garanţii de legalitate a probei astfel obţinute, conform art. 103 C.p.p.
Imposibilitatea instanţei de a verifica legalitatea formulării cererii de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice ale inculpatei Dochinoiu Diana, care nu au fost depuse la dosarul cauzei, are consecinţe cu atât mai grave cu cât există indicii serioase că nu au fost respectate condiţiile legale impuse de art.13 cu referire la art.3 din Legea nr.51/1991.
În rechizitoriu se specifică că aceste mandate au fost emise în baza Legii privind siguranţa naţională: „Astfel, în conformitate cu prevederile art. 911 şi urm.C.p.p, şi art. 13 rap. la art.3 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis mandatele nr. 00229 din 13.02.2003, nr. 00956 din 15.05.2003 şi nr. 00214 din 11.02.2003 pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice de la postul telefonic cu nr. 0723.577.181 având ca utilizator pe înv. DOCHINOIU DIANA (...) şi mandatele cu nr. 1002105 din 12.11.2003, 002404 din 23.12.2003 pentru numerele de telefon 310.33.35, cu nr. 001537 din 13.08.2003 pentru nr. 313.36.57 şi nr. 424.25.42 aparţinând SC „EXTAZ" SRL.” (filele579-580 din Rechizitoriu)
În mod evident conţinutul mandatelor de interceptare este incompatibil cu infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpata. În consecinţă, pentru a verifica legalitatea emiterii mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatei Dochinoiu Diana purtând nr. 00229/13.02.2003, 00956/16.05.2003 şi 00214/11.02.2003 era necesar ca instanţa să poată verifica dacă emiterea acestor mandate s-a făcut în baza unor cereri de autorizare legale.
Instanţa trebuia să poată verifica de asemenea dacă prelungirea mandatelor de interceptare a convorbirilor a fost făcută în baza unor cereri de prelungire întemeiate (având conţinutul impus de art.13 al.2 din Legea nr.51/1991).
Este evident că activitatea inculpatei Dochinoiu Diana şi a S.C. Extaz S.R.L. nu constituia o ameninţare la siguranţa naţională, aspect care ridică mari semne de întrebare cu privire la legalitatea emiterii acestor mandate.
Cenzurarea modalităţilor de interceptare a convorbirilor inculpatului de către organele competente este impusă de art. 139 al. 1 şi 2 C.p.p (de verificat temeiul) care stabileşte în prezent că singurul organ competent să autorizeze interceptarea şi autorizarea comunicărilor în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale este judecătorul de drepturi şi libertăţi.
Prin verificarea efectuată de către instanţă, se puneau în valoare dispoziţiile art.287 din vechiul Cod de procedură penală care obliga instanţa să verifice legalitatea şi temeinicia tuturor probelor, inclusiv a celor administrate de organele de urmărire penală, pentru ca după încheierea dezbaterilor singurul temei al hotărârii ce va fi pronunţată să fie constituit de probe a căror autorizare şi administrare a fost temeinic analizată de către instanţă, orice probă obţinută în mod nelegal urmând a fi exclusă de instanţă conform art. 102 al.2 din noul C.p.p.
Această obligaţie a instanţei se regăseşte în noul Cod de procedură penală „verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala” se face de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 C.p.p. Chiar dacă legea română dădea această posibilitate procurorului în anul 2003, prin deciziile sale CEDO a statuat deja că autorizarea interceptărilor de către un procuror „este incompatibilă cu gradul minim de protecţie cerut de supremaţia dreptului într-o societate democratică”.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, se impune constatarea nelegalităţii probelor obţinute prin interceptările şi înregistrările audio. Mijlocul de probă reprezentat de procesul-verbal cu privire la redarea convorbirilor telefonice ale inculpatei Dochinoiu Diana, interceptate în anul 2003 a fost întocmit de procuror la data de 13.02.2006, după ce a intrat în vigoare Legea nr. 281/2003 (la data de 01.01.2004). Dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare şi prin urmare la întocmirea procesului - verbal din data de 13.02.2006 de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatei Dochinoiu Diana trebuiau respectate dispoziţiile art.91 ind.3 al.2 şi 3 C.p.p. în sensul că instanţa de judecată trebuia să hotărască pe baza unor dezbateri contradictorii între procuror şi părţi care dintre informaţiile culese prezintă interes în soluţionarea cauzei şi să încheie proces-verbal în acest sens, dispunând totodată prin încheiere distrugerea înregistrărilor ce nu sunt folosite ca mijloace de probă în cauză.
Nu are relevanţă faptul că autorizarea efectuării interceptărilor telefonice a fost dispusă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.281/2003 care stabileşte competenţa exclusivă a instanţei de judecată de a autoriza interceptările comunicărilor inclusiv în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale, din moment ce în cazul interceptărilor şi înregistrărilor audio mijlocul de probă este constituit de procesul-verbal de redare a înregistrărilor şi nu de înregistrarea propriu-zisă sau de suportul magnetic al acesteia. Prin urmare, administrarea mijlocului de probă şi anume a procesului-verbal de redare a probelor s-a făcut în momentul în care era în vigoare Legea nr.281/2003, astfel încât trebuiau respectate dispoziţiile procedurale impuse de art.91 ind.3 C.p.p. în vigoare la acea dată, dispoziţii ce nu au fost respectate în fapt.
Apreciem că nu este corect punctul de vedere al Parchetului expus la fila 581 din Rechizitoriu care, invocând Sentinţa penală nr.49 din 06.11.2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţine că pentru interceptările autorizate în conformitate cu prevederile art.91 ind 1 şi următoarele din vechiul C.p.p. şi art.13 raportat la art.3 din Legea nr.51/1991, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.281/2003, nu era incidentă procedura prevăzută în vechiul Cod de procedură penală de dispoziţiile art.91 ind.3 al.36 din C.p.p. pe considerentul că aceasta nu se poate aplica retroactiv, întrucât, aşa cum am precizat, în cazul interceptărilor audio mijlocul de probă este procesul-verbal de redare al înregistrărilor care trebuie administrat după regulile în vigoare la data întocmirii sale şi nu după reguli abrogate. De altfel, sentinţa penală invocată de către Parchet, pe lângă faptul că nu constituie izvor de drept, soluţionează o situaţie diferită, în care mijlocul de probă, adică procesul - verbal de redare a convorbirilor, fusese deja întocmit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.281/2003 după reguli procedurale atunci în vigoare, nefiind necesară, în accepţiunea instanţei, o reautorizare a acestuia de către instanţa de judecată. În speţa de faţă însă, procesul-verbal a fost întocmit după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003.
În sprijinul tezei că interceptările convorbirilor telefonice în temeiul Legii nr.51/1991 şi utilizarea informaţiilor astfel obţinute ca probe într-un proces penal vizând infracţiunile de drept comun (ce exclude infracţiunile contra siguranţei naţionale) nu sunt în acord cu legea, pledează şi dispoziţiile Legii nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI care converg spre ideea că Serviciul Român de Informaţii în activitatea sa informativă nu poate decât să transmită informaţiile culese organelor de urmărire penală pentru valorificarea acestora ca indicii şi nu ca probe în privinţa proceselor instrumentate pentru cercetarea unor infracţiuni de drept comun ; această distincţie între categoria indiciilor şi cea a probelor în înţelesul procedurii penale este tranşată implicit de dispoziţiile art.10 şi 11 din Legea nr.14/1992 în sensul că în mod exclusiv doar actele de constatare ale unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale pot constitui mijloc de probă şi în nici un caz actele de constatare (interceptări şi înregistrări telefonice) care ar cuprinde elemente de fapt privind infracţiuni de drept comun, întrucât art.13 din Legea nr.14/1992 interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală.
Legiuitorul a limitat prin urmare categoria actelor de constatare care pot constitui mijloc de probă la actele de constatare a unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale sub forma unor infracţiuni contra siguranţei naţionale din considerentul că activitatea informativă desfăşurată de SRI este una specifică, necesară pentru salvgardarea unor raţiuni de stat şi care nu întotdeauna poate să se circumscrie condiţiilor riguroase impuse de Codul de procedură penală dată fiind « clandestinitatea » atât a activităţilor de ameninţare la adresa siguranţei naţionale, cât şi a celor de contracarare a acestor ameninţări.

Vor fi prezentate în continuare consideraţiile pe care instanţa le-a avut în vedere cu privire la nelegalitatea proceselor-verbale de percheziţie întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în data de 18.03.2004 şi 19.03.2004 la reşedinţa inculpatului Bivolaru Gregorian şi a altor practicanţi yoga.
La data de 12 martie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a început urmărirea penală în rem în Dosarul de urmărire penală nr.720/P/2003, din care a fost disjuns Dosarul de urmărire penală al prezentei cauze, nr. 6D/P/2004, sub aspectul infracţiunilor prev de art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale republicata cu aplicarea art. 13 C.p., art. 7 cu aplicarea art. 2 lit b pct. 14 şi 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Ignorând obiectul dosarului de urmărire penală în baza căruia au fost obţinute autorizaţiile de percheziţie, respectiv infracţiunile prezentate mai sus, autorităţile române au procedat la efectuarea în data de 18.03.2004 au avut loc percheziţii în 16 imobile proprietate privată ale una dintre inculpaţii din prezenta cauză, printre care şi inc. Nicolae Catrina, Visterneanu Lăcrămioara, Radu Iuliana, Lazăr Mariana Cipriana, Roşu Petru şi Roşu Camelia sau ale unor simpatizanţi M.I.S.A. etc., pentru infracţiuni informatice, în nici un caz legate de evaziune fiscală sau spălare de bani. Astfel, percheziţiile au fost autorizate prin Autorizaţia de percheziţie nr.63 din 16.03.2004 emisă de Tribunalului Bucureşti. O dată cu aceasta a fost emisă şi Autorizaţia de ridicare de bunuri nr.64 din 16.03.2004 care autoriza în baza art. 55 şi următoarele din Legea 161/2003 ridicarea bunurilor „ce conţin date informatice, date referitoare la traficul informaţional sau date referitoare la utilizatori ”.
Procurorul General al Parchetului Curţii de Apel Bucureşti a solicitat în data de 17.03.2004 şefului Jandarmeriei Române, în vederea efectuării percheziţiilor în cele 16 imobile vizate în Dosarul de cercetare penală nr. 720/P/2003, efective necesare pentru desfăşurarea unor activităţi în combaterea traficului de droguri şi a prostituţiei! Datorită acestei solicitări exprese care conţinea elemente false referitoare la anchetă, au fost puse la dispoziţie jandarmi şi mascaţi special antrenaţi şi pregătiţi pentru astfel de misiuni. Aceste efective speciale au fost înarmate şi au procedat la efectuarea unor percheziţii barbare în urma cărora au fost ridicate zeci de obiecte personale şi chiar intime, fără legătura cu obiectul percheziţiei, iar persoanele identificate în imobilele percheziţionate au fost supuse unui regim de tortura psihica şi chiar fizica ore în şir. Persoanele percheziţionate au formulat plângeri penale împotriva celor care au efectuat percheziţiile, procurori şi jandarmi.
Cu ocazia efectuării acestor percheziţii au fost încălcate toate dispoziţiile procesual penale care reglementează această instituţie valabile la data de 18.04.2004. Astfel au fost încălcate dispoziţiile art. 92 al. 2 din vechiul C.p.p.
În urma declaraţiilor din data de 03.10.2008, date în faţa Tribunalului
Sibiu în cauza nr.405/85/2005 avându-l ca inculpat pe Bivolaru Gregorian, a martorilor asistenţi Alexandrescu Laura Ioana şi Alexă Ana de la una dintre percheziţiile percheziţia efectuată în data de 18 martie 2004 la imobilul din Bucureşti, sector 5, str. Vasile Grozavu nr.2 (filele 444-451, vol. II de înscrisuri depuse de inc. BG), au reieşit elemente că au fost încălcate dispoziţiile art. 92 alin. 2 C.p.p. care prevede că „nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză şi cei care fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural.”
Din aceste declaraţii rezultă fără echivoc că toţi martorii asistenţi care au asistat la toate percheziţiile din 18.03.2004 au fost studenţi la drept care efectuau practică. Aşa cum au arătat martorele asistente, modalitatea în care au fost recrutate de către procuror şi recompensa obţinută, respectiv faptul că s-a eliberat o adeverinţă pentru Facultatea de drept cu menţiuni care determinau acordarea ulterioară a unei note pentru practica efectuată în cadrul Parchetului, dovedesc fără echivoc că ele făceau parte din categoria persoanelor interesate în cauză, atitudinea procesuală acestor martori asistenţi fiind viciată. Martorii asistenţi au fost împreună cu procurorul de caz timp de 3 ore înainte de efectuarea percheziţiei, interval de timp în care li s-a adus la cunoştinţă care este infracţiunea cercetată şi ce se urmăreşte prin realizarea acestor percheziţii. Astfel, deşi percepţia acestor martore a fost una distorsionată de faptul că aveau informaţii anterioare despre natura cauzei, precum şi de faptul că urmăreau să fie apreciate pozitiv de către procurorul de caz, cel care emitea adeverinţa de practică, nici una nu a făcut obiecţiuni în momentul încheierii procesului-verbal de percheziţie.
A fost încălcat articolul 104 pct. l Cod Procedură Penală care prevede că:
Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca în prealabil să se legitimeze şi în cazurile prevăzute de lege să prezinte autorizaţia emisă de judecătorie.” În nici unul dintre cazuri, procurorii nu au bătut la uşă, nu s-au legitimat, nu au prezentat în prealabil autorizaţia dată de către judecător, ci au intrat folosind forţa cu ajutorul jandarmilor. Aceştia au escaladat gardurile, zidurile împrejmuitoare ale imobilelor percheziţionate, au spart uşile, ferestrele, n-au dat nici un fel de explicaţii cu privire la motivul acestor descinderi, au instituit un sentiment de teroare, de panică în rândurile ocupanţilor acel or case, lucru care este în afara legii şi care încalcă flagrant dispoziţiile acestui articol.
Toate acestea sunt dovedite de înregistrările video efectuate de către cei care au efectuat percheziţiile, parte din ele fiind puse la dispoziţia mass-media şi fiind intens mediatizate.
A fost încălcat articolul 105 (1) Cod Procedură Penală care prevede că:
Organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă înscrisurile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar găsi obiectele sau înscrisurile căutate dacă cel în măsură să le deschidă refuză aceasta.” În foarte multe cazuri, persoanele găsite în acele imobile au dorit să deschidă încăperile care erau închise, dar jandarmii au ignorat faptul că li se ofereau cheile şi au spart cu sălbăticie uşi, ferestre şi alte căi de acces, ignorând rugăminţile proprietarilor sau ale persoanelor găsite în acele mobile de a nu mai distruge bunuri şi de a folosi cheile.
A fost încălcat articolul 105 (2) Cod Procedură Penală care prevede că: „Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicare numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă este ridicată întotdeauna”. Art. 105 alin. 2 C.P.P. a fost flagrant încălcat, întrucât s-au ridicat bunuri şi obiecte personale care nu aveau nici cea mai mică legătură cu cauza (bani, ceasuri, parfumuri, bijuterii, cărţi, ceaiuri etc.), depăşindu-se obiectul autorizaţiei de percheziţie: ridicarea obiectelor care conţin „date informatice, date referitoare la utilizatori, date referitoare la traficul informaţional” .
A fost încălcat articolul 105, pct.3 Cod Procedură Penală care prevede că: „Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia şi care nu au legătură cu cauza să nu devină publice.” Deşi nu s-au găsit lucruri cu privire la infracţiunile prevăzute în procesul verbal de percheziţie, persoanele găsite în imobilele percheziţionate au fost duse la Parchet şi audiate.
Au fost încălcate dispoziţiile articolului 108 C.P.P., care prevede că: „Procesul verbal trebuie să cuprindă în afara menţiunilor prevăzute de articolul. 91 C.P.P., menţiuni cu privire la locul, timpul şi condiţiile în care obiectele şi înscrisurile au fost descoperite şi ridicate precum şi enumerarea şi descrierea lor amănunţită pentru a fi recunoscute”.
Se poate observa cum în procesele verbale de percheziţie de la imobilele din strada Veseliei nr. 64 sau de la imobilul din strada Sg. Turturică nr. 123, apar menţionate generic "100 CD-uri " sau "50 de casete video", fără a se scrie în procesele verbale de percheziţie descrierea amănunţită a acestor obiecte (titlul filmului etc.) şi cui aparţin, pentru a putea fi recunoscute ulterior în vederea restituirii. De asemenea, în procesul-verbal de la imobilul inc. Nicolae Catrina din str. Peleaga nr. 5, s-a făcut menţiune că nu s-au ridicat bani şi alte valori, dar atunci când au fost desigilate cutiile au fost menţionate diferite sume de bani, aparţinând celor care locuiau acolo.

În continuare instanţa va analiza nelegalitatea probelor constând în Rapoartele de constatare întocmite de psihologul TUDOREL BUTOI (fila 7-22, Vol. 72); Asociaţia Psihologilor din România (fila 60 - 77, Vol. 72); Comisar şef psiholog PETRESCU LUMINIŢA, din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor (fila 82 - 136, Vol. 72), precum şi a Rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice din vol.35-42 din D.U.P. 6D/P/2004.
Rapoartele de constatare-evaluare au fost solicitate de către Procuror într-o altă cauză penală, care a avut un alt obiect. Astfel, ele au fost solicitate în faza urmăririi penale a Dosarului nr. 405/85/2005 care s-a aflat pe rolul Tribunalului Sibiu şi care a fost deja soluţionat. Dosarul avea ca obiect acuzaţiile aduse împotriva inculpatului Bivolaru Gregorian privind săvârşirea infracţiunii de act sexual cu minor şi trafic de minori (raportat la părţile vătămate din respectiva cauză, Dumitru Mădălina, Mureşan Arabela şi Simionescu Ilinca). Prin urmare, concluziile acestor rapoarte nu pot fi folosite în prezenta cauză, unde este reţinută o cu totul altă situaţie de fapt raportat la alte părţi vătămate. Potrivit art.172 al. 9 din Codul de procedură penală, constatarea tehnico-ştiinţifică are caracter de urgenţă, valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii fiind impusă de „existenţa pericolului dispariţiei unor mijloace materiale de probă” sau „de schimbarea unor situaţii de fapt”.
În prezenta cauză procurorii au solicitat în mod ilegal efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice în domeniul psihologiei judiciare, deşi nu exista nici pericolul dispariţiei unor mijloace de probă şi nici pericolul schimbării unei situaţii de fapt. În realitate, faptele pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii din prezenta cauză se presupune că ar fi fost comise cu ani în urmă (în 2001 - 2004), şi prin urmare nu exista în nici un caz pericolul schimbării unei situaţii de fapt, întrucât se presupunea că aceasta era consumată deja de mai mulţi ani de zile. În cauza de faţă, organul de urmărire penală a încălcat în mod flagrant obligaţia impusă de art.112 alin.(2) C.p.p. şi a dispus în mod nelegal numirea unui angajat al unei societăţi comerciale numită Croma – Agenţie Internaţională de Investigaţii S.R.L. Aceasta este o persoană juridică privată, neîncadrându-se prin urmare în categoria instituţiilor la care se face referire în dispoziţiile art.112 din Codul de procedură penală. Tudorel Butoi şi S.C. Croma S.R.L. nu aveau calitatea de specialist sau expert în psihologie judiciară. Ei sunt o parte a unui contract oneros, prin care Parchetul a angajat o societate comercială pe care a plătit-o să întocmească constatări tehnico-ştiinţifice într-un dosar penal. În consecinţă, numirea psihologului Tudorel Butoi în calitate de angajat al S.C. Croma – Agenţie Internaţională de Investigaţii S.R.L. cu scopul de a efectua constatările tehnico-ştiinţifice în domeniul psihologiei judiciare este ilegală, ceea ce duce în mod inevitabil la constatarea nelegalităţii rapoartelor de specialitate întocmite de acesta.
Dovada că numirea lui Tudorel Butoi a avut scopul precis de a se obţine constatări tehnico-ştiinţifice care să confirme acuzaţiile Parchetului este faptul că la data întocmirii celor două Rapoarte de specialitate, Tudorel Butoi nu avea calitatea necesară de specialist sau expert în domeniul psihologiei judiciare.
Acreditările depuse la dosar atestă specializarea acestuia în tehnica poligrafului, dar nu şi în psihologie judiciară. De altfel, deşi la finalul raportului sub numele lui Tudorel Butoi scrie „psiholog criminalist”, ştampila aplicată arată că acesta nu are această calitate, deoarece pe ea scrie că este „specialist poligraph”, ceea ce demonstrează faptul că acesta era acreditat să opineze doar cu privire la aplicarea tehnicii poligrafului pentru determinarea la subiecţi a comportamentului simulat, domeniu de specialitate care nu are nici o legătură cu conţinutul obiectivelor trasate de Parchet. Obiectul psihologiei judiciare îl reprezintă studiul şi analiza complexă a diferitelor comportamente ale persoanelor implicate în procesul judiciar, nu numai al celui simulat, şi necesită ample cunoştinţe din psihologia copilului şi a adolescentului, psihologie cognitiv-comportamentală, psihoterapie, metalimbaj, psihosexologie etc.
Este elocvent faptul că domnului Tudorel Butoi i se recunoaşte dreptul de exercitare a profesiei de psiholog în specialitatea „psihologie judiciară şi evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf” abia în data de 12.04.2006 (doi ani mai târziu) prin atestatul nr. 2028 emis de Colegiul Psihologilor din România. Practic, psihologul Tudorel Butoi şi-a asumat în mod ilegal această calitate de specialist în psihologie judiciară prin semnarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu doi ani înainte de a căpăta statutul oficial, ceea ce duce automat la invalidarea concluziilor acestora. Este relevant şi faptul că introducerea acestor aşa-zise constatări tehnico-ştiinţifice în dosarul Parchetului s-a făcut după o lungă perioadă de timp de la efectuarea percheziţiei la locuinţa părţilor şi nu la începutul cercetărilor, când ar fi putut fi utilizate ca argument auxiliar pentru intervenţia abuzivă a autorităţilor. Cu alte cuvinte, rolul lor a fost în mod evident acela de a „confirma” şi nu de a orienta comportamentul instituţiilor statului, aşa cum ar fi fost firesc.
Concluzionând cu privire la forţa probantă a constatărilor tehnico-ştiinţifice efectuate de dl. Tudorel Butoi, considerăm că acest important mijloc de probă în procesul penal nu a avut ca scop aflarea adevărului şi a fost folosit de către procurori doar pentru a influenţa instanţa. Apreciem prin urmare, având în vedere cele expuse, faptul că nu pot fi utilizate concluziile rapoartelor în discuţie într-un proces penal în care se antrenează o foarte mare răspundere şi prin care se influenţează decisiv viaţa unor oameni şi starea lor de libertate.
Instanţa va constata nelegalitatea raportului de constatare evaluare întocmite de Asociaţia Psihologilor din România în data de 28.12.2004 (fila 60-77, Vol. 72), respectiv lipsa de neutralitate a semnatarilor raportului, fiind vorba de al doilea „raport de constatare tehnico-ştiinţifică psihologică” ce a fost întocmit de profesorii universitari Mihaela Minulescu, Irina Holdevici şi Ruxandra Răşcanu în numele Asociaţiei Psihologilor din România. Irina Holdevici era la data întocmirii raportului director adjunct al Laboratorului de Evaouare Psihologică al S.R.I. Fusese decană a Facultăţii de Psiho-Sociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţie. În calitate de ofiţer al SRI, instituţia implicată în deschiderea dosarului MISA, dna Irina Holdevici este incompatibilă cu postura de autor al unei „expertize” care se impunea a fi neutră şi independentă. Implicarea acesteia în calitate de „expert” în întocmirea acestui raport anulează valabilitatea acestuia, dându-i un caracter profund nelegal.
Concluziile acestui raport conduc spre ideea incriminării mişcării MISA, a membrilor ei, textul abundă de afirmaţii făcute complet în afara oricărei rigori ştiinţifice: „apropierea dinamică pe bază de influenţare”, „izolarea prin aberaţie”, „distorsiunea cuvintelor şi a limbajului”, referirile la „regulile de igienă”, la „utilizarea sunetului şi a muzicii” şi „proiecţiile video cu inversări de arhetipur”. În mod contrar, din cercetarea judecătorească reieşind clar chiar alte aspecte referitoare la mişcarea MISA şi a activităţii membrilor săi. Astfel realitatea descoperită denotă că ashram-ul este un loc izolat în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA, ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:
1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.
2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.
3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.
4. Toţi trebuie să ia parte, dacă este posibil, la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).
5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.
6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23:00.
7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.
8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.
Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat pentru oricine este o persoană responsabilă. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul, de exemplu, un geam. Aceasta nu este o pedeapsă, ci ceva destul de natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună.
Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte. Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet. Acestea sunt explicaţii ale altor specialişti în materie psihologică.
În aceleaşi limite de nelegalitate se încadrează şi raportul de constatare evaluare întocmite de Comisar şef psiholog PETRESCU LUMINIŢA, din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor din data de 14.04.2005 (fila 82 - 136, Vol. 72), precum şi a studiilor privitoare la MISA realizate de Mario Sorin Vasilescu din cadrul Federaţiei Române de Yoga – Grupul Naţional Yoga pentru Restaurare şi preotul Conf. Univ. Dr. Sterea Tache, conducător al catedrei de „Îndrumări Misionare şi Ecumenism” din cadrul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian” a Universităţii Bucureşti.
În concluzie
, rapoartele de constatare ale căror nelegalitate a fost analizată mai sus nu respectă criteriile de imparţialitate şi independenţă cerute de instanţă. DIICOT a ales „specialişti” ce puteau „garanta” rezultatul demersului care era deja stabilit. Aceştia doar au preluat anumite teorii deja elaborate de Parchet, pe care apoi le-au „confirmat”, fără a le verifica în nici un mod legitimitatea. Nici una dintre aceste aşa-zis „expertize” nu îndeplineşte criterii elementare de profesionalitate:
- nu au făcută investigarea persoanelor asupra cărora se pronunţă;
- sunt susţinute fapte, evenimente, procese la care autorii nu au avut acces
şi pe care nu au cum să le cunoască;
- unele afirmaţii din constatările tehnico-ştiinţifice depăşesc de cele mai
multe ori dincolo de domeniul lor de expertiză;
- autorii lor fac speculaţii, iar uneori inventează;
- este folosit un limbaj ostil, insultător la adresa practicanţilor yoga.
Considerăm că organul de urmărire penală ar fi trebuit să fie cel care să asigure, în virtutea competenţelor sale publice, integritatea asistenţei de specialitate şi calitatea lucrărilor lor. Modul nelegal în care au fost solicitate şi întocmite aceste rapoarte şi opinii este de natură a le încălca în mod foarte grav dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor.

Înainte de a proceda la analizarea pe fond a învinuirilor aduse inculpaţilor, instanţa va constata că la data de 04.11.2014 a intervenit decesul inculpatului LOMOŞ DUMITRU REMUS, aspect constatat prin certificatul de deces din 06.05.2014 emis de autorităţile din Germania şi pe cale de consecinţă instanţa va dispune încetarea procesului penal faţă de acesta în temeiul art. 396 pct. 6 C.p.p. raportat la art.16 pct.1 lit.f C.p.p.

În continuare, instanţa va trece la analiza situaţiei inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, din perspectiva învinuirilor aduse şi a soluţiei pe care instanţa apreciază să o ia faţă de acest inculpat.

Cu privire la infracţiunile de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist prevăzută de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002 şi promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe prevăzută de art.5 teza a II-a din O.U.G. 31/2002, instanţa va constata că, raportat la data săvârşirii lor, anii 1996-1997, aceste infracţiuni nu erau încriminate de legea penală, deoarece textul încriminator, O.U.G. nr. 31/2002, a intrat în vigoare în luna martie 2002 şi, în mod logic, se va dispune achitarea inculpatului Bivolaru Gregorian deoarece fapta nu era prevăzută de legea penală.
Din studiul capitolului în care este descrisă situaţia de fapt cu privire la aceste fapte (pag. 456-465 din Rechizitoriu), organul de urmărire penală afirmă
în mod greşit că organizaţia s-ar fi constituit, „între anii 1996-2004”. Practic procurorul afirmă că organizaţia s-ar fi putut constitui înainte de intrarea în vigoare a textului încriminator, O.U.G. nr. 31/2002, care s-a produs în martie 2002, şi că organizaţia ar fi avut ca scop săvârşirea unor fapte care de asemenea nu erau încriminate, ceea ce încalcă flagrant art. 3 C.p.
Art. 3 din C.p. prevede că „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.” Prin urmare, nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea unei fapte care nu era încriminată la data săvârşirii ei, fiind vorba aici de fapta de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Totodată, nu se poate reţine nici că acea organizaţie avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni prev. de OUG nr. 31/2002, care de asemenea nu erau încriminate la data săvârşirii faptei: promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, negarea holocaustului, răspândirea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe.
Chiar şi dacă am presupune prin absurd că această organizaţie cu caracter fascist ar fi luat fiinţă după adoptarea O.U.G. nr. 31/2002, Parchetul nu produce nici o dovadă în acest sens şi nici nu dovedeşte că cei 4 inculpaţi ar fi săvârşit vreo faptă penală după luna martie 2002 care să intre în scopul acestei organizaţii.
Astfel, în ceea ce priveşte publicarea cărţilor şi difuzarea lor:
- cărţile au fost publicate în anii 1996-1997, la edituri diferite (Buruiană Ovidiu - Editura Deceneu - 1997, Roşu Petru şi Roşu Camelia – Editura Ananta
- 1997, Bivolaru Gregorian – Editura Shakti - 1996);
- aceste cărţi nu conţin opinii proprii, fiind traduceri ale unor alte lucrări;
- cărţile au fost distribuite imediat publicării, responsabilitatea difuzării/comercializării lor după ce au fost publicate nemaiputând aparţine autorilor, ci a celor care le distribuie;
- inculpaţii nu pot răspunde pentru prealuarea fără drept a conţinutului
unei cărţi pe un site web care nu aparţine celor 4 inculpaţi; de altfel, Parchetul nici nu face dovada că aceste cărţi au fost postate pe internet, adresa de web pe care o indică nefiind de altfel una valabilă;
- nu se reţine nici un act material prin care inc. Bivolaru Gregorian, Roşu Camelia, Roşu Petru şi Ovidiu Buruiană să fi difuzat/comercializat vreuna dintre cele 4 cărţi în perioada martie 2002 – martie 2004;
În ceea ce priveşte acţiunile membrilor aşa-zisei organizaţii de a promova în public (la cursurile de yoga, cu ocazia unor conferinţe sau evenimente publice) ideologii fasciste, rasiste sau xenofobe, trebuie subliniate următoarele:
- Bivolaru Gregorian nu mai susţine cursuri începând din anul 1995 prin urmare nu ar fi putut promova aceste idei în cadrul cursurilor de yoga; nu există nici măcar o persoană audiată care să afirme că a fost cursantul lui Bivolaru Gregorian după anul 1995; în declaraţiile date în instanţă, martorii audiaţi confirmă că Bivolaru Gregorian nu a mai predat yoga după 1995:
- martorul Penescu Bogdan – „Din 1995, inc Bivolaru nu a mai predat la cursuri, doar scria cărți.” (fila 78, vol. V)
- martora Ambăruş Gabriela„...din 1995 acest inculpat s-a retras din scoala MISA, dorind sa scrie articole si carti. In legătura cu activitatea inculpatului Bivolaru legata de MISA atunci când în 1995 s-a retras, comitetul a preluat totul.” (fila 124, vol. V)
- martorul Ion Alexandru„La întâlnirile menţionate la care am participat si eu si alţi instructori yoga oameni cu pregătiri profesionale diferite, se discutau strict probleme spirituale yoga. Inc. Bivolaru a participat până în 1995 la aceste intâlniri.” (fila 61, vol. V)
- de asemenea, nu s-a făcut dovada existenţei (în sensul indicării datei şi locului) vreunei apariţii publice a inculpatului Bivolaru Gregorian după luna martie 2002 în care să fi făcut afirmaţii încriminate de O.U.G. nr. 31/2002 sau de art. 317 V.C.p.
- afirmaţiile generale ale părţilor civile Mureşan Diana şi Dănuţ Doina potrivit cărora ideile din aceste publicaţii ar fi fost prezentate public de cei 4
inculpaţi nu este de natură a constitui o probă, având în vedere că nu se indică exact perioada şi contextul; este foarte important să fie subliniat că cele două fac aceste referiri cu exact acelaşi cuvinte, până la cel mai mic detaliu, ceea ce dovedeşte că fraza le-a fost dictată de către anchetator şi că ele în realitate nu cunosc nimic despre asta:
- Mureşan Diana Isabela, declaraţia din 18.04.2005, filele 338-345, vol. 89
Astfel de idei au fost prezentate adepţilor MISA cu aceste prilejuri de BIVOLARU GREGORIAN, ROŞU VIOREL, CAMELIA ROŞU, BURUIANĂ OVIDIU şi alţii.
- Dănuţ Doina, filele 99-101, vol. 89
Astfel de idei au fost relatate adepţilor M.I.S.A. cu aceste prilejuri de BIVOLARU GREGORIAN, ROŞU VIOREL, ROŞU CAMELIA, BURUIANĂ OVIDIU şi alţii.
- Ovidiu Buruiană nici nu a fost instructor de yoga, cum în mod fals se susţine în rechizitoriu (nu există nici măcar un martor care să spună că ar fi participat la vreun curs susţinut de el); totodată, nici cu privire la Burui ană nu sa făcut dovada existenţei vreunei apariţii publice a acestuia, nici înainte, nici după luna martie 2002, în care să fi făcut afirmaţii încriminate de O.U.G. nr. 31/2002 sau de art. 317 V.C.p.
- Parchetul nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia au făcut în cadrul cursurilor lor afirmaţii de instigare la ură împotriva poporului evreu, nici înainte nici după luna martie 2002;
- conferinţele publice pe care le-au susţinut inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia în care au expus ideile publicate în cele două cărţi publicate de aceştia au avut loc în anul 1997, aspect care este reţinut în Ordonanţa nr. 500/P/1999 din 30.10.2000, prin care faţă de cei 2 s-a dispus N.U.P. cu privire la săvârşirea infr. prev. de art. 166 şi art. 168 ind. 1 din V.C.P.
În acest context subliniem faptul extrem de important că din Ordonanţa menţionată mai sus reies următoarele aspecte extrem de importante:
- ancheta împotriva inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia cu privire la aceste conferinţe publice a fost declanşată în anul 1999 în urma sesizării S.R.I.;
- sesizarea S.R.I. nu face referire la existenţa vreunui grup din care să facă şi inculpaţii Bivolaru Gregorian şi Buruiană Ovidiu (aspect care cu siguranţă nu ar fi putut fi omis având în vedere urmărirea prin mijloace tehnice care a fost realizată);
- nu se face nici o referire la vreo implicare a lui Bivolaru Gregorian şi Buruiană Ovidiu în activitatea inculpaţilor Roşu Petru şi Roşu Camelia (prin urmare existenţa vreunui grup este exclusă, condiţia prevăzută de textul încriminator fiind ca numărul minim de membri să fie de trei persoane);
- s-a stabilit fără echivoc că aceste conferinţe publice susţinute de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia în care s-au expus ideile publicate în acele două cărţi au avut loc doar în anul 1997;
- s-a stabilit că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi s-a dispus N.U.P., motivându-se că ideile expuse „nu conţin elemente de instigare rasială” (deci nu făceau nici obiectul infr. prev de art. 317 C.p.) , „sunt extrase din ziare, filme, cărţi aflate în circuitul publicistic naţional şi internaţional” şi „nu pot constitui un element infracţional, reprezentând doar exprimarea drepturilor constituţionale prev. de art. 29 şi 30 din Constituţia României privind libertatea conştiinţei şi de exprimare”.
Este evident că dacă prin ideile expuse de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia, în calitate de membri ai unui astfel de grup, ar fi instigat la ură împotriva poporului evreu, atunci, organul de urmărire penală ar fi solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 166 şi 168 ind. 1 C.p. în art. 317 din V.C.P., singurul text care încrimina la acea dată astfel de afirmaţii, O.U.G. nr. 31/2002 nefiind încă în vigoare.
În concluzie, din probatoriul administrat în cauză reiese, fără putinţă de tăgadă, că anul 1997 este anul epuizării oricăror acte materiale care ar fi fost săvârşite de membrii aşa-zisei organizaţii cu caracter fascist. Ne referim aici doar la cele care s-au dovedit de către Parchet că au existat: publicarea cărţilor, furnizarea către distribuitori şi conferinţele publice susţinute în anul 1997 de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia. Prin urmare, presupusa existenţă a acestei organizaţii cu caracter fascist a încetat la aceeaşi dată, în cursul anului 1997, odată cu epuizarea ultimei acţiuni. Având în vedere că O.U.G. nr. 31/2002 nu intrase încă în vigoare, înseamnă că se impune să se constate că faptele de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi de promovare a unei ideologii fasciste, rasiste sau xenofobe reţinute împotriva inc. Bivolaru Gregorian nu erau încriminate la data săvârşirii lor.

Se va constata că art.1 al.1 din O.U.G. 112/2001, care sancţiona fapta de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, a fost abrogat de art. 98 din titlul II din Legea 187/2012 şi pe cale de consecinţă se va dispune achitarea inculpatul Gregorian Bivolaru.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza I din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că:
„Fapta inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, constând în aceea că în perioada 1991 – martie 2004, împreună cu o parte din învinuiţii menţionaţi anterior, a iniţiat, constituit şi apoi condus în interiorul Asociaţiei M.I.S.A., un grup infracţional organizat (care ulterior s-a extins), ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri ierarhice piramidale bine stabilite, sub conducerea sa fermă (ordinele sale fiind transmise atât verbal, cât şi printr -un sistem funcţional de bilete-înscrisuri, pe care inculpatul aplica rezoluţii cu caracter obligatoriu), în scopul comiterii infracţiunii prev. de art. 12 al.1 şi al.2 lit.a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată,cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse), aplicate părţilor civile şi altor persoane vătămate, precum şi a muncii neretribuite (denumite „karma-yoga”), prestate de acestea, toate fiind practicante de yoga în cadrul M.I.S.A. (în baza autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de numitul BIVOLARU GREGORIAN în calitatea sa de „profesor de yoga”, „maestru spiritual” şi „guru”), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art .2 lit .a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
La data 01.02.2014, art. 7 din Legea nr. 39/2003, care a avut ca text „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi”, a fost abrogat de art. 126, punctul 2. din titlul II din Legea 187/2012. În prezent, fapta de grup infracţional organizat este inclusă în Noul Cod Penal, despre care am arătat că este legea penală mai favorabilă aplicabilă în speţa de faţă şi care sancţionează această faptă în cadrul art. 367 al. 1: „(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice f ormă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Având în vedere că, potrivit Noului Cod Penal, infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, este sancţionată cu pedeapsa de maxim 10 ani iar legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, nu se va aplică în cauza de faţă agravanta prevăzută de aliniatul 2 al art. 367 N.C.P.: „(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Prin urmare, limitele de pedeapsă care vor fi luate în considerare la calcularea termenului de prescripţie specială pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat vor fi cele prevăzute de al.1 al art. 367: 1 – 5 ani. Parchetul nu precizează în mod concret data, locul şi care sunt ultimele acte materiale săvârşite de inc. Bivolaru Gregorian în calitate de membru al grupului infracţional organizat.
Dacă am considera că termenul de prescripţie specială în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat începe să curgă, potrivit susţinerilor Parchetului, de la data de 18 martie 2004, considerată în Rechizitoriu ca fiind „data la care a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală”, termenul de prescripţie specială s-a împlinit în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Gregorian în data de 18 martie 2014. Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare prevăzută de art.369 noul Cod penal (vechea reglementare - art. 317 din vechiul Cod penal) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru. În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare au intervenit două modificări între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei, atât în ceea ce priveşte descrierea acesteia, cât şi limitele de pedeapsă, care s-au micşorat succesiv:
- Art. 317 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data săvârşirii infracţiunii) – „Propaganda naţionalist-şovină, aţâţarea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
- Art. 317 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data trimiterii în judecată, când a fost modificat prin Legea nr. 278/2006) – „Instigarea la ură pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
- Art. 369 din noul Cod penal (legea penală mai favorabilă în cauză) – „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Având în vedere că maximul pedepsei din legea penală mai favorabilă este de 3 ani, termenul general de prescripţie este de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială este de 10 ani. În ceea ce priveşte data de la care ar trebui să curgă acest termen al prescripţiei speciale, trebuie observat că Parchetul nu indică nici în această situaţie care este data la care s-ar fi epuizarea săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpat.
După cum se poate observa din descrierea actelor materiale prin care se susţine că ar fi fost săvârşită infracţiunea de instigare la discriminare prev. de art. 317 din vechiul Cod penal, o parte dintre ele sunt comune cu actele materiale prin care se susţine că ar fi fost săvârşite infracţiunile prevăzute de O.U.G. nr. 31/2002: publicarea cărţilor şi susţinerea ideilor publicate în cadrul unor cursuri comune. Ne aflăm în situaţia în care aceeaşi faptă poate constitui elementele constitutive ale mai multor infracţiuni. Am arătat că actele materiale săvârşite de inc. Bivolaru Gregorian s-au epuizat în anul 1996. Prin urmare, împlinirea termenului prescripţiei speciale (calculat de la data de 31 decembrie 1996) a avut loc în data de 31 decembrie 2006. (trebuie observat faptul că practic inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care intervenise deja prescripţia răspunderii penale înainte de începerea urmăririi penale şi întocmirea Rechizitoriului, având în vedere şi că termenul special de prescripţie din vechea reglementare aplicabilă la acea dată era de 7 ani şi 6 luni, caz în care se împlinise chiar mai devreme, în anii 2002-2003).
Şi în această situaţie, dacă am considera că termenul de prescripţie specială în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare începe să curgă, potrivit susţinerilor Parchetului, de la data de 18 martie 2004, considerată ca fiind „data la care a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală”, termenul de prescripţie specială s-a împlinit în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Bivolaru Gregorian în data de 18 martie 2014.
Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de instigare la discriminare.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că: „Fapta inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, constând în aceea că împreună cu învinuiţii sus-arătaţi, inculpatul BIVOLARU GREGORIAN a promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, prin propaganda ce a fost realizată atât prin publicarea celor patru cărţi menţionate anterior precum şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art .5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002.
Analizând textul infracţiunii de promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, se observă că între data adoptării actului normativ în anul 2002 şi data judecării cauzei a intervenit micşorarea limitelor de pedeapsă şi adăugarea amenzii ca alternativă a pedepsei:
- vechea reglementare: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.”
- noua reglementare: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” Limita maximă a pedepsei a scăzut cu 2 ani, fiind de 3 ani în prezent, ceea ce face ca termenul general de prescripţie să fie de 5 ani, iar cel special de 10 ani.
Termenul de prescripţie specială, calculat de la data de 18 martie 2004, s-a împlinit în data de 18 martie 2014.
Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de promovare a ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe.

În baza art. 5 şi art. 155al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 262 din noul Cod penal (vechea reglementare - art.70 al.1 din O.U.G. 105/2001) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru.
Art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 a fost abrogat la data de 01.02.2014 de art. 97 din Titlul II din Legea 187/2012. În prezent, fapta de trecere ilegală a frontierei de stat este inclusă în Noul Cod Penal, despre care am arătat că este legea penală mai favorabilă aplicabilă global în speţa de faţă şi care sancţionează această faptă în cadrul art. 262 al. 1: „Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
În ceea ce priveşte data săvârşirii infracţiunii, aceasta nu este indicată de către Parchet, care nu indică clar data şi modalitatea în care inculpatul a trecut ilegal frontiera. Din descrierea faptei se reţine de către Parchet că inculpatul ar fi părăsit teritoriul României în perioada dintre data la care a fost eliberat după reţinerea sa la Vama Nădlac, 01.04.2004, şi data la care a fost emis de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti primul Mandat de arestare preventivă nr. 69/U/2004, 31.05.2004, deoarece se specifică că acesta a părăsit teritoriul României „pentru a se sustrage de la urmărirea penală care urma să se desfăşoare în stare de arest” - fila 74 din Rechizitoriu.
În această situaţie se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, motiv pentru care se va considera ca dată de la care începe să curgă prescripţia data cea mai îndepărtată de momentul prezent la care inculpatul putea părăsi ţara, respectiv data de 01.04.2004. Prin urmare, având în vedere că termenul maxim al pedepsei este de 3 ani, termenul general de prescripţie este de 5 ani, iar cel special este de 10 ani, atunci acesta s-a împlinit la data de 01.04.2014.
Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de trecere frauduloasă a frontierei de stat.
În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art.375 noul Cod penal (vechea reglementare - art. 321 al.1 din vechiul Cod penal) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru.
În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei a intervenit o modificare atât în ceea ce priveşte descrierea acesteia, cât şi limitele de pedeapsă, care s-au micşorat:
- Art. 321 al. 1 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data săvârşirii infracţiunii) – „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”
- Art. 375 din noul Cod penal (legea penală mai favorabilă în cauză) – „Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşeşte acte de exibiţionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Având în vedere următoarele: data săvârşirii presupusei fapte este data de 13 martie 2002; maximul pedepsei care se poate aplica este de 2 ani; termenul general de prescripţie este de 5 ani; termenul de prescripţie specială este de 10 ani, atunci data la care s-a împlinit termenul de prescripţie este data de 13 martie 2012. Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la această faptă.

Următoarea parte din sentinţă va face referire la infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor, respectiv la consideraţiile instanţei care au condus-o la pronunţarea soluţiei de achitare a acestora, fiind elemente comune tuturor.
Din analiza rechizitoriului şi a probelor administrate în faza urmăririi penale reiese fără dubiu că trimiterea în judecată a inculpaţilor s-a făcut fără a se fi administrat probe care să poată duce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.
Deşi în rechizitoriu faptele nu sunt analizate separat pentru fiecare parte civilă şi persoană vătămată, prin indicarea locului, a datei şi a actelor materiale concrete care se presupune că ar fi fost săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi în parte, în continuare instanţa va demonstra inconsistenţa probelor Parchetului în mod distinct pe fiecare dintre aceste persoane.
Nu se poate să nu se remarce totuşi lipsa completă a unei rigori necesare în întocmirea unui rechizitoriu, astfel cum este impusă de prevederile art. 328 N.C.P. (art. 263 V.C.P.). Astfel, cu ocazia descrierii faptei sunt făcute mai întâi doar nişte afirmaţii foarte generale, de genul: a determinat prin abuz de autoritate un mare număr de adepţi să muncească neremunerat în folosul său ii al MISA, fără a se indica apoi în mod concret: în ce a constat abuzul de autoritate exercitat de inculpat asupra fiecărei părţi civile în parte; în ce a constat activitatea neremunerată desfăşurată la îndemnul inculpatului Bivolaru G. de către fiecare parte civilă în parte, cu indicarea perioadei şi a locului în care a fost desfăşurată; în ce a constat beneficiul obţinut de pe urma fiecărei părţi civile şi cum a fost el distribuit fiecărui membru al presupusului grup infracţional organizat; care sunt probele cu care se susţin aceste acuzaţii indicate pentru fiecare parte civilă separat.

Vor fi analizate separat situaţiile de fapt pe fiecare parte civilă şi persoană vătămată indicată în încadrarea juridică a faptei:

I. Partea civilă MUREŞAN DIANA ISABELA

Mai întâi chiar din declaraţiile părţii civile Mureşan Diana situaţia de fapt privitoare la condiţiile în care aceasta susţine că a ajuns să practice yoga în cadrul MISA şi să locuiască în imobilele numite „ashram”: „Am început să frecventez cursurile de yoga organizate de MISA din anul 1994 în Deva sub îndrumarea instructorului STOIAN OVIDIU. După aproximativ 4 ani, întrând la facultatea de Psihologie, în cursul anului 1998 am revenit la Bucureşti pentru a urma cursurile acestei facultăţi şi pentru a-mi desăvârşi evoluţia spirituală.” - fila 323, vol. 89, declaraţia din 17.01.2005.” Din aceste afirmaţii este exclusă existenţa oricărui act de recrutare, de îndemnare sau de convingere exercitat de către inculpatul Bivolaru Gregorian pentru ca această parte civilă să se înscrie la cursul de yoga sau să se mute la Bucureşti. În realitate, cea care a adus-o pe Mureşan Diana la cursul de yoga a fost chiar mama acesteia, partea civilă Dănuţ Doina, care declară: „Arăt că am fost tare încântată de cursul de yoga, motiv pentru care am luat hotărârea să le aduc şi pe fetele mele, considerând că yoga este un mod de viaţă deosebit de tipare, curat şi plin de principii înălţătoare.” - Vol. 89, fila 83, declaraţia din 13.09.2004.
Cu privire la perioada în care partea civilă Mureşan Diana Isabela a locuit în aşa-zisele „ashramuri” şi la activităţile pe care susţine că le-ar fi prestat, aceasta declară: „In perioada 1998-2000 am locuit la ashramul din str. Peleaga nr. 5, iar apoi în ashramul din str. Irina Stănescu nr. 7 până în septembrie 2001.” „Precizez că din septembrie 2001 nu am mai făcut karma yoga de nici un fel. – fila 351, vol. 89, declaraţia din 22.09.2005 sau fila 334, vol. 89, declaraţia din 18.03.2004. După plecarea din aceste imobile locuite de yoghini în luna septembrie 2001, partea civilă declară că s-a mutat la Constanţa: „In perioada sept. 2001 - mai 2002 am urmat cursurile de yoga în Constanţa”. – fila 351, vol. 89, declaraţia din 22.09.2005 sau fila 334, vol. 89, declaraţia din 18.03.2004.
În concluzie, partea civilă declară că a încetat contactul cu imobilele locuite de yoghini şi cu activităţile desfăşurate în cadrul lor în luna septembrie 2001, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001 în data de 21 noiembrie 2001. Prin rechizitoriu nu se reţin alte acte materiale săvârşite de inc. Bivolaru Gregorian în legătură cu această parte civilă ulterior datei de 21 noiembrie 2001.
Potrivit art. 3 din C.p.: „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”. Prin urmare, nu se poate reţine în sarcina inculpatului Bivolaru Gregorian săvârşirea faptei de trafic de persoane având ca parte civilă pe Mureşan Diana Isabela, deoarece nu era încriminată la data săvârşirii ei. Pentru aceste considerente nu vom mai analiza netemeinicia acuzaţiilor aduse de această parte civilă.
Este de altfel deosebit de elocvent faptul că această parte civilă a înţeles să formuleze plângere penală în cauză la data de 17.01.2005, la mai mult de 3 ani de la presupusele fapte a căror victimă susţine că a fost. Corelat cu faptul că aceasta a declarat în faţa organelor de urmărire penală că după septembrie 2001 nu a mai locuit şi muncit în „ashram”, nu putem să nu ne punem întrebarea cum a ajuns această persoană să îi fie atribuită de către Parchet calitatea de parte vătămată şi apoi de parte civilă în cauză?
Având în vedere cele expuse mai sus, considerăm totodată că nu pot fi luate în considerare afirmaţiile făcută de această parte civilă privitor la alte acte materiale reclamate de celelalte părţi civile ce ar fi fost săvârşite în cadrul „ashramurilor” şi al activităţii denumite prin rechizitoriu de „karma-yoga” ulterior datei intrării în vigoare a legii privind traficul de persoane, deoarece prin propriile declaraţii, aceasta se plasează în afara contextului faptic reţinut în cauză. De altfel, orice alte declaraţiile ale părţii civile Mureşan Diana Isabela referitoare la alte părţi civile ce au fost reţinute prin rechizitoriu nu pot fi avute în considerare atâta timp cât nu au fost dovedite prin alte mijloace de probă (martori, înscrisuri etc.) datorită interesului procesual comun pe care îl au toate părţile civile, şi anume acela de a obţine pe nedrept sume de bani cu titlu de despăgubiri.
Trebuie subliniat în acest context şi atitudinea procesuală a acestei părţi civile, care nu s-a prezentat niciodată în instanţă pentru a fi audiată în mod nemijlocit şi care nu a propus probe în dovedirea acuzaţiilor aduse prin plângerea penală formulată. Cu privire la pretenţiile civile de 100.000 euro formulate de Mureşan Diana Isabela, trebuie observat că aceasta nici nu precizează ce reprezintă această sumă, dacă sunt daune morale sau materiale, şi nici nu dovedeşte în nici un mod existenţa unui prejudiciu produs de inculpatul Bivolaru Gregorian.

II. Partea civilă DĂNUŢ DOINA

Având în vedere că nici cu privire la această partea civilă Parchetul nu indică în mod concret în ce a constat fapta de trafic de persoane, mai întâi trebuie prezentată situaţia de fapt astfel cum apare în declaraţiile părţii civile Dănuţ Doina, astfel: „În perioada septembrie 1992 – 19.01.2003, am fost cursantă yoga”. – fila 83, vol. 89, declaraţia din 13.09.2004; aceasta declară că, fiind mulţumită de cursul de yoga organizat de MISA, ea le-a convins şi pe fiicele ei, părţile civile Mureşan Diana şi Mureşan Agnes, să se înscrie la curs:
Arăt că am fost tare încântată de cursul de yoga, motiv pentru care am luat hotărârea să le aduc şi pe fetele mele, considerând că yoga este un mod de viaţă deosebit de tipare, curat şi plin de principii înălţătoare.” - Vol. 89, fila 83, declaraşia din 13.09.2004. Din declaraţiile acesteia mai reiese că din proprie iniţiativă, având în vedere că fiicele sale se mutaseră la Bucureşti pentru studii (Mureşan Diana Isabela era studentă la psihologie, iar Mureşan Agnes s-a transferat la Liceul de arte din Bucureşti, a decis să se mute şi ea la Bucureşti;
Partea civilă Dănuţ Doina mai declară că pe baza unui solicitări scrise de ea şi semnată de Bivolaru Gregorian, ar fi locuit timp de 6 luni în perioada iunie-noiembrie 2001 „... în ashramul din Pipera, str. Dimitrie Pompei” (filele 93-94, vol. 89, declaraţia din 18.03.2005), perioadă în care aceasta afirmă că ar fi muncit fără să fie plătită la bucătărie. „În data de 30 decembrie 2001 m-am mutat împreună cu ARABELLA cu chirie într-un apartament în Bucureşti, pe str. Teliţa, în imediata apropiere a bibliotecii MISA. Am stat acolo până în luna octombrie a anului 2002”. – fila 84, vol. 89, declaraţia din 13.09.2004. Partea civilă mai declară că în perioada „04.10.2002 – 19.01.2003 am locuit în ashramul bibliotecii M.I.S.A.” (fila 94, vol. 89, declaraţia din 18.03.2005) arătând că ar fi muncit la bucătărie din ordinul scris al inc. Bivolaru Gregorian.
Se va constata că afirmaţiile făcute de această parte civilă nu sunt probate în nici un mod. Aceasta declară că ar fi avut două bilete scrise cu indicaţii care ar fi fost date de inculpatul Bivolaru Gregorian privitoare la locul unde să locuiască şi ce activitate să desfăşoare, dar aceste bilete nu au fost prezentate organului de urmărire penală pentru a fi ataşate la dosarul cauzei. Parchetul nu face dovada existenţei acestor bilete, nici măcar prin prezentarea unor copii. De asemenea, nu este indicat nici un martor care să confirme existenţa acestor bilete şi care ar fi fost conţinutul acestora.
Existenţa celor afirmate de partea civilă Dănuţ Doina este pe de altă parte infirmată de probatoriul administrat în cauză:
a) cu privire la perioada de 6 luni (iunie-noiembrie 2001) în care aceasta susţine că a locuit şi ar fi muncit la bucătărie în imobilul din str. Dimitrie Pompei
- Declaraţia martorului Penescu Bogdan din 11.06.2004 (fila 78, vol. V dosar instanţă): „In legătura cu imobilul din Dimitrie Pompei, vreau sa arat ca acesta a fost achiziţionat la un preţ redus de către fundaţia Tara... Când se desfăşurau aceste conferinţe sau simpozioane, exista posibilitatea cazării participanţilor, undeva cam 50-60 pers odată, după cum in restul timpului, existau si persoane ce locuiau acolo, pe diferite perioade de timp. Aceste persoane formulau o cerere către secretariatul fundaţiei, cererea era analizata si primeau un răspuns. Şederea doritorilor se face fara cost, ei se descurcau cu mâncarea, era o autogospodarire, locatarii singuri stabilindu -si reguli de convieţuire comuna, fara a exista un regulament de ordine interioara . (...) La căminul din Pipera exista un administrator, pe nume Valentin Mihai... Pers ce locuiau in căminul Pipera aveau viata lor proprie cu serviciu, familie si se intalneau aici doar pentru a practica yoga, ceea ce insemna ca accesul era liber. (...) In aceasta ordine de idei, niciodată nu am auzit ca de la inc Bivolaru sa vina vreun ordin scris sau nescris, ca cineva sa facă sau sa nu facă ceva. (...)
Trebuie sa arat ca intre inc Bivolaru si ceilalţi inculpaţi nu exista o subordonare, linie ierarhica, inc Bivolaru nu avea nicio legătura cu fundaţia Tara, nu avea o putere decizionala acolo, deciziile pt fundaţie erau luate de consiliul director si exista si adunarea membrilor fondatori.”

- Declaraţia martorului Ion Alexandru Cristian din 14.05.2014 , care se coroborează cu cea a martorului Penescu Bogdan (fila 61, vol. V dos. inst.):
„...in locaţia de pe str. Dimitrie Pompei existau posibilităţi de cazare, chiar eu facand o cerere sa stau acolo in 2001, cat timp mi-am zugrăvit apartamentul.
Pentru a fi primit in clădirea de pe str. Dimitrie Pompei, cel interesat inainta o cerere fie la secretariatul TARA. fie numitului Valentin Mihai si fiind persoane care se cunoşteau intre ele, se acceptau.”

- Declaraţia dată în faţa instanţei în data de 26.11.2012 de inculpata Popescu (Hangan) Liana (vol. IV dosarul de instanţă, filele 1-2): „Pe partea vătămată Dănuţ Doina am văzut-o o singură dată şi nimic nu este adevărat din declaraţia acesteia. Mai mult, de această persoană nu îmi aduc aminte şi nu este adevărat că aş fi cazat-o sau am pus-o la muncă, iar spusele acestei părţi vătămate că aş fi fost şefă la bucătărie nu sunt adevărate.” „Eu nu am cazat nicio persoană, după cum nu am repartizat-o sa lucreze pe şantier sau în alt sector, neavând atribuţii în acest sens.”
Legat de această perioada de 6 luni în care partea civilă Dănuţ Doina a locuit în str. Dimitrie Pompei, chiar şi în situaţia în care s-ar aprecia ca fiind dovedită existenţa faptelor, se impune aplicarea simultană a art. 3 C.p. („Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”) şi a art. 4 al. 2 C.p.p. („După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.”).
Astfel, aceste fapte nu pot fi avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt deoarece:
- se reţine că această perioadă de 6 luni ar fi expirat în luna noiembrie 2001, luna în care a intrat în vigoare Legea nr. 678/2001, infracţiunea de trafic de persoane nefiind încriminată până la acea dată;
- nu se face dovada datei exacte la care partea civilă ar fi părăsit imobilul şi şi-ar fi încetat activitatea neremunerată. Declaraţia părţii civile Dănuţ Doina că ar fi locuit chiar până în luna noiembrie 2001 în imobilul din Pipera este contrazisă de cea a fiicei sale, Mureşan Agness care declară: O dată cu începerea anului şcolar din 2001 (care are loc în luna septembrie) împreună cu mama mea DĂNUŢ DOINA şi cu sora mea MUREŞAN IZABELA ne-am mutat în Bucureşti, unde ne-am închiriat un apartament, situat lângă Biblioteca MISA.” fila 295, vol. 89, declaraţia 10.05.2004. Pentru aceste motiv se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, urmând a se reţine că partea civilă a părăsit imobilul din Pipera înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001.

b) Cu privire la perioada de 3-4 luni (octombrie 2002-ianuarie 2003) în care partea civilă Dănuţ Doina ar fi locuit şi muncit la bucătărie în imobilul din Şos. Sălaj nr.2, numit „ashram Biblioteca”.
Probele administrate în cauză infirmă şi aceste afirmaţii. În realitate în imobilul numit Biblioteca M.I.S.A. nu există spaţii de locuit, acesta având exclusiv destinaţia de Bibliotecă şi Secretariat, după cum reiese din următoarele probe care se coroborează între ele.
În procesul-verbal din data de 25 iulie 2001 întocmit cu ocazia efectuării la această adresă a unei percheziţii în Dosarul penal nr.2252/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, se consemnează: „Imobilul este situat la adresa mai sus menţionată la parterul blocului, fiind compusă din 4 (patru) camere, 2 (două) holuri, o bucătărie şi o debara. Toate cele 8 (opt) încăperi sunt destinate pentru bibliotecă, cărţi, evidenţe şi documente necesare activităţii bibliotecii.” (a se vedea filele 179-182 din Volumul de înscrisuri depuse de partea responsabilă civilmente Asociaţia M.I.S.A.) Menţiunile organului de cercetare penală sunt cât se poate de clare şi nu fac referiri la spaţii de locuit sau persoane cazate în respectivul imobil şi exploatate prin muncă.
Este evident că dacă existau victime ale traficului de persoane în acest imobil, cu ocazia efectuării percheziţiei acestea ar fi fost depistate şi ar fi primit asistenţă de specialitate.
Declaraţiile luate de instanţa de fond, care nu fac nici o referire la existenţa vreunui spaţiu de locuit:
- declaraţia martorei Dobrin Monica: „In locaţia din Sos Sălajului, este o biblioteca cu cărti.”
- declaraţia martorului Penescu Bogdan: „Despre celelalte locaţii descrise in actul de sesizare, ştiu ca in Şoseaua Sălajului, la biblioteca funcţiona secretariatul Misa.
- declaraţia martorei Ambarus Gabriela: „...imobilul din Şoseaua Sălaj - unde se afla biblioteca si secretariatul principal MISA”.
- declaraţia martorului Gămulea Andrei: „Acolo la biblioteca MISA nu se putea locui, nefiind spaţiu.”
- declaraţia inculpatei Teodora Vişan: „În locaţia de pe şoseaua Sălaj nu este ashram, ci e o bibliotecă publică. Descriu biblioteca din şoseaua Sălajului ca având o cameră foarte mare pentru cele 5 mii de volume, un secretariat, o cameră de lectură şi un oficiu. Acolo nu era nicio cameră de locuit.”
- declaraţia inculpatei Visterneanu Lăcrămioara: „Mergeam de bunăvoie, în timpul liber la biblioteca din Şoseaua Sălaj unde se află o colecţie de cărţi rare în domeniul yoga şi realizam acţiuni de indexare sau conspectare.”
- declaraţia inculpatei Lazăr Mariana Cipriana: „Chiar eu am lucrat la biblioteca MISA oferindu-mă voluntar în sensul de a răspunde la telefon sau aduna cursuri.”
În realitate în imobilul numit Biblioteca M.I.S.A. nu exista amenajată o bucătărie în care se făceau cantităţi mari de mâncare pentru locuitorii aşaziselor „ashramuri”, ceea ce înseamnă că nu este adevărată afirmaţia că partea civilă Dănuţ Doina ar fi fost pusă de către Vişan Teodora la ordinul lui Bivolaru Gregorian să muncească 8 ore pe zi la bucătăria care ar fi existat în incinta aceluiaşi imobil.
Această afirmaţie absurdă este infirmată de asemenea de conţinutul procesului-verbal de percheziţie din anul 2001 menţionat anterior care infirmă existenţa unei bucătării în incinta imobilului numit Biblioteca M.I.S.A., în care pe deasupra să se mai şi gătească cantităţi imense de hrană pentru practicanţii yoga, cum se afirmă în rechizitoriu. De asemenea, următoarele declaraţii se corelează cu cele consemnate în procesul-verbal de percheziţie:
- declaraţia martorei Dobrin Monica: „In locaţia din Sos Sălajului, este o biblioteca cu cărti si nicidecum nu este o bucătărie, doar o chicineta unde cel mult poţi sa faci un ceai.”
- declaraţia inculpatei Teodora Vişan: „„Eu nu am primit-o şi nu am cazat-o pe DĂNUT DOINA în niciun imobil. Nu am văzut-o pe aceasta prestând vreo muncă la locaţia din rechizitoriu. Cu ea nu am discutat niciodată.” „Au fost două situaţii când mă aflam în sala de lectură şi am auzit discuţii aprinse, fără să pot preciza anume despre ce se discuta, între bibliotecară şi o femeie.
Ulterior am aflat că este vorba despre DĂNUT DOINA.

- declaraţia inculpatei Radu Iuliana: „Nu corespunde adevărului şi nu ştiu de unde a apărut ideea că eu aş fi avut atribuţiuni de supraveghere, coordonare a activităţii la bucătărie cu atât mai mult cu cât la locaţia din şoseaua Sălaj era biblioteca MISA cu acces şi persoanelor străine din organizaţie.”
Este evident din înscrisurile şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză că denumirea de „ashram” reţinută prin rechizitoriu că ar fi fost utilizată cu privire la imobilul în care se afla Biblioteca MISA nu era folosită pentru a desemna un loc unde se locuieşte, ci un loc în care îşi desfăşoară activităţile comune practicanţii yoga. În acest sens este şi declaraţia martorului Penescu Bogdan (Vol. V dosar instanţă, fila 78) care arată ce înseamnă un „ashram” pentru practicanţii yoga: „Intrebat fiind ce inseamna „ashram” vreau sa arat ca este un termen provenit din India si impropriu folosit pt locaţia din Pipera. La origini si in adevăratul inteles, data acestei noţiuni, trebuie sa privim ca fiind locaţia unde mai mult pers cu o pasiune comune, desfăşoară activităţi impreună, au o anumita stare lăuntrica si acţionează in acest sens.
Partea civilă Dănuţ Doina a declarat că nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi simpla afirmaţie că acesta i-ar fi fost prezentat de alte persoane ca fiind o persoană cu autoritate spirituală, nu este de natură ca să dovedească că partea civilă a ajuns sub autoritatea acestuia, atâta timp cât nu se stabileşte în mod concret în ce mod ea ar fi fost exercitată.
Din declaraţiile părţii civile Dănuţ Doina este exclusă existenţa oricărui element de determinare, de constrângere sau de abuz de autoritate care să fi fost exercitată asupra ei atunci când susţine că s-a mutat la Bucureşti, că ar fi locuit în „ashram” unde ar fi desfăşurat activităţi neremunerate. Dănuţ Doina nu depindea financiar sau locativ de inculpatul Bivolaru Gregorian sau de vreun alt inculpat. Aceasta a declarat că s-a mutat din proprie iniţiativă din Deva la Bucureşti şi că ea ar fi participat din propria voinţă la cursul de yoga, unde le-a înscris şi pe fiicele ei.
Mai mult, partea civilă declară că a avut libertate în ceea ce priveşte alegerea locuinţei în perioada cât a locuit în Bucureşti, arătând că după luna noiembrie 2001 când ar fi părăsit imobilul din Pipera aceasta s-a mutat: „...împreună cu ARABELLA cu chirie într-un apartament în Bucureşti, pe str. Teliţa, în imediata apropiere a bibliotecii MISA. Am stat acolo până în luna 70 octombrie a anului 2002 când ne-am mutat din nou în ashram...” (13.09.2004, fila 84, vol. 89). Dacă s-ar fi urmărit exploatarea acesteia prin cazarea într-un ashram, atunci aceasta ar fi fost determinată să locuiască continuu în aceste locuinţe cât a locuit în Bucureşti, însă declaraţia ei arată că mai mult a locuit cu chirie (aproximativ un an), decât gratuit într-unul dintre aceste imobile (aproximativ 9 luni).
Se exclude prin urmare ca partea civilă Dănuţ Doina să se fi putut afla într-o stare de vulnerabilitate sau că nu ar fi avut o alternativa reală de a rămâne la Deva unde avea o locuinţă şi o afacere proprie cu flori (pe care o desfăşura printr-o asociaţie familială împreună cu fiicele ei). Doar dacă ar fi existat o astfel de stare de vulnerabilitate ea ar fi putut să fie receptivă la presupusele acte de recrutare care susţine că s-ar fi săvârşit asupra ei în vederea exploatării în stare de aservire. Considerăm că ar fi putut exista o stare de vulnerabilitate doar dacă la data săvârşirii presupuselor fapte de recrutare şi cazare partea civilă nu ar fi avut unde locui, nu ar fi avut mijloace de subzistenţă şi nu ar fi fost integrată social, ceea ce am dovedit prin chiar declaraţiile acesteia că nu era cazul. De asemenea, partea civilă nu declară că ar fi fost împiedicată să plece atunci când a dorit nici de la curs, nici de unde susţine că a locuit.
Nu se poate reţine nici că această autoritate a lui Bivolaru Gregorian ar fi fost exercitată de către acesta asupra părţii civile Dănuţ Doina prin alţi instructori de yoga. La cursurile de yoga nu există elemente de constrângere care să determine ca ceea ce s-ar afirma în cadrul cursului să poată fi impus în vreun mod. Cel care se înscrie poate să participe când doreşte la curs, nefiind obligat să participe. Nu există un sistem de notare sau apreciere a participanţilor. Dacă cineva doreşte să părăsească cursul o poate face oricând doreşte, ceea ce partea civilă susţine că a făcut.
Parchetul nu dovedeşte nici existenţa scopului calificat al infracţiunii care prevede că pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane este necesar ca recrutarea presupusei victime să fi avut ca scop exploatarea părţii vătămate sub una din formele prevăzute la art. 2 din Legea nr.678/2001 (art. 182 noul C.p.).
Structura specifică a infracţiunilor de trafic de persoane constă în legătura dintre recrutare, transportare, transfer, găzduire sau primire, asociate cu folosirea mijloacelor de constrângere şi înşelăciune sau fraudă etc. pe de o parte şi scopul de exploatare pe de altă parte.” Prin urmare, putem considera că în lipsa scopului calificat al infracţiunii, respectiv exploatarea, nu se poate încadra fapta ca fiind infracţiunea de trafic de persoane. Parchetul nu a dovedit că partea civilă Dănuţ Doina a desfăşurat vreo activitate la bucătărie sau în vreun alt domeniu, în stare de aservire, în beneficiul inculpatului Bivolaru Gregorian sau al MISA.
De asemenea, nu se face vorbire în ce constă eventualul profit pe care îl urmărea presupusul traficant, adică inc. Bivolaru Gregorian, în momentul recrutării. Nu a fost dovedită nici existenţa beneficiului material sau financiar pe care l-ar fi avut inculpatul Bivolaru Gregorian sau presupusul grup infracţional organizat în urma aşa-zisei „exploatări” a părţii vătămate Dănuţ Doina.
Partea civilă Dănuţ Doina s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 150.000 dolari SUA, din care 20.000 dolari SUA prejudiciul material, iar restul reprezintă prejudiciul moral. Aceasta nu precizează însă de la cine solicită aceste despăgubiri şi nu arată în ce a constat prejudiciul material şi moral pe care l-a suferit, neaducând nici o dovadă în acest sens. Subliniem în acest context care a fost atitudinea procesuală a acestei părţi civile, care nu s-a prezentat niciodată în instanţă pentru a fi audiată în mod nemijlocit şi care nu a propus probe în dovedirea acuzaţiilor aduse prin plângerea penală formulată.
Apreciem de altfel deosebit de elocvent faptul că această parte civilă a înţeles să formuleze plângere penală în cauză la data de 13.09.2004, după aproximativ 2 ani de la epuizarea presupuselor fapte a căror victimă susţine că a fost.

III. Partea civilă MUREŞAN (MARQUES) AGNESS ARABELLA

Situaţia de fapt în ceea ce o priveşte pe partea civilă Mureşan Agnes, astfel cum reiese din declaraţiile consemnate în faza de urmărire penală, este următoarea. Aceasta s-a înscris la cursul de yoga organizat de MISA ca urmare a îndemnurilor mamei sale: „Arăt că am fost tare încântată de cursul de yoga, motiv pentru care am luat hotărârea să le aduc şi pe fetele mele, considerând că yoga este un mod de viaţă deosebit de tipare, curat şi plin de principii înălţătoare.” - Vol. 89, fila 83 verso, declaraţia din 13.09.2004. Partea civilă declară că a venit din proprie iniţiativă în vizită la Bucureşti, începând cu anul 1999, unde se afla deja sora sa care era studentă, ocazie cu care l-ar fi întâlnit pe Bivolaru Gregorian; (aspectele din declaraţiile părţii civile Mureşan Agness legate de presupusa relaţie intimă pe care aceasta susţ ine că ar fi avut-o cu inc. Bivolaru Gregorian nu fac obiectul prezentului dosar, motiv pentru care nu vor mai fi combătute; ele au făcut obiectul Dosarului nr. 405/85/2005, ocazie cu care probatoriul administrat a infirmat existenţa faptelor; instanţa a dispus în mod definitiv încetarea procesului penal cu privire la această faptă ca urmare a intervenirii prescripţiei.) Din declaraţiile acesteia mai reiese că în anul 2001 s-a mutat la Bucureşti, ocazie cu care a solicitat transferul şcolar la Liceul de arte Nicolae Tonitza, cu acordul mamei sale.
Partea civilă Mureşan Agnes mai declară: „O dată cu începerea anului şcolar din 2001 împreună cu mama mea DĂNUŢ DOINA şi cu sora mea MUREŞAN IZABELA ne-am mutat în Bucureşti, unde ne-am închiriat un apartament, situat lângă Biblioteca MISA.” fila 295, vol. 89, declaraţia10.05.2004; partea civilă Dănuţ Doina a arătat că: „Am stat acolo până în luna octombrie a anului 2002”.
Din declaraţiile acesteia şi din situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu nu reiese că după luna octombrie a anului 2002 a mai locuit în vreun imobil numit „ashram”, nefiind indicată nici o astfel de adresă. Este edificatoare în acest sens şi declaraţia martorului Murariu Robert dată în Dosarul nr. 405/85/2005 în faţa Î.C.C.J. cu ocazia judecării recursului. Acesta infirmă că partea civilă ar fi locuit în vreun ashram unde să fi fost exploatată în stare de aservire : „In luna octombrie 1999 partea vătămată a locuit circa o lună de zile in locuinţa mea din Bucureşti împreună cu mine, întrucât avea probleme de familie, neînţelegeri cu mama sa care o punea să fure flori din cimitir şi să le vândă la piaţă. Situaţia sa repetat şi in luna noiembrie pentru o săptămână, cu menţiunea ca nici în octombrie şi nici in noiembrie nu am avut relaţii intime cu partea vătămată. In luna decembrie am petrecut sărbătorile împreună la Constanţa, iar pe 25 decembrie, la dorinţa părţii vătămate dar şi a mea, am avut primele relaţii intime. Menţionez că la acel moment partea vătămată era virgină.
Am continuat sa am o relaţie cu partea vătămată până la începutul anului 2003, in această perioadă ea s-a transferat cu şcoala la Liceul Tonitza si am locuit împreună. A avut acceptul mamei ei pentru a se realiza acest transfer şcolar. In toată această perioadă eu m-am ocupat material de întreţinerea ei, fără a primi vreun sprijin din partea mamei ei. Prin urmare, in perioada 2000-2003 partea vătămată a locuit statornic cu mine in apartamentul din Bucureşti.
Partea vătămată practica deja yoga de circa 1 an anterior datei la care ne-am cunoscut.”
Cu privire la activităţile pe care susţine că le-a desfăşurat aceasta declară:
-„... la sfârşitul anului 2001 eu am făcut karma - yoga la tipografia GANESHA, pe durata mai multor săptămâni, zilnic câte 5 ore. Această durată a muncii a fost stabilită de Grieg, aşa cum se întâmpla de altfel la toţi ceilalţi yoghini ce locuiau în ashram-uri”. - fila 307 verso, formular - vol. 89.
- „...în perioada ianuarie-iunie 2003 am fost plecată în Japonia...” - filele 295, vol. 89, 10.05.2004
- „Pe toată perioada cât am stat în Japonia, eu i-am dat banii DIANEI LUCACHI şi reţin că în total a fost vorba de 7300-7400 dolari.” - filele 319-319v, vol. 89, 25.05.2004.
- „Înainte de a veni în ţară, fetele primeau salariul de la promotorul japonez. În cazul în care fata se afla la primul contract, salariul era de 600 USD; dacă era la al doilea contract primea 700 USD pe lună şi această sumă se mărea cu 100 USD/contract.”- Filele 319-320, vol. 89, 25.05.2004. Nu se poate reţine că declaraţiile părţii civile cu privire la activitatea prestată la tipografie sunt sincere, având în vedere că chiar aceasta face afirmaţii contradictorii şi pe cale de consecinţă false, arătând că în realitate ea ar fi fost scutită de efectuarea acestei acitivităţi, pe care nu a mai prestat-o până la urmă (aspecte reţinute în rechizitoriu la paginile 345-346): „În acest sens, precizez că şi eu i-am cerut lui Grieg să mă scutească de karma-yoga la tipografie, invocând că nu-mi ajungea timpul pt şcoală, însă răspunsul a fost să plătesc orele care nu le puteam presta la tipografie, îmi amintesc că această conversie a şi avut loc, eu plătind suma de aprox 1.000.000 lei în cuantumul a aprox. 40 ore de karma-yoga neefectuată.”
Având în vedere cele de mai sus şi faptul că partea civilă nu indică în mod exact perioada în care susţine că ar fi efectuat această activitate, indicând doar în mod vag că ar fi fost timp de câteva săptămâni la sfârşitul anului 2001, considerăm că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo atât cu privire la existenţa propriu-zisă a acestor acte materiale, cât şi în sensul că se va impune a se constata că faptele au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii traficului de persoane în data de 21.11.2001.
Nu a fost dovedit în nici un mod de către Parchet că partea civilă a donat bani direct sau indirect inculpatului Bivolaru Gregorian în urma activităţii sale din Japonia. Partea civilă declară că pe „Pe toată perioada cât am stat în Japonia, eu i-am dat banii DIANEI LUCACHI şi reţin că în total a fost vorba de 7300-7400 dolari.” (filele 319-319v, vol. 89, 25.05.2004). Subliniem că în mod fals Parchetul reţine la pagina 520 din rechizitoriu că partea civilă i-ar fi dat de fapt aceşti bani inculpatei Dianei Dochinoiu : „Pe toată perioada cât am stat în Japonia eu i-am dat banii DIANEI DOCHINOIU şi că în total a fost vorba de 7.300-7.400 dolari.”fila 319 formular, fila 319 verso, formular - vol.89.
Apreciem ca fiind extrem de gravă şi de natură a induce în eroare instanţa de judecată înlocuirea de către Parchet a numelui Dianei Lucachi cu cel al inculpatei Dochinoiu Diana, cu scopul de a atrage răspunderea penală a acesteia şi implicit a inc. Bivolaru Gregorian. Nu se poate considera că este o eroare a părţii civile, deoarece partea civilă mai menţionează de mai multe ori în aceeaşi declaraţie, legat de acelaşi aspect, numele numitei Lucachi Diana. Prin urmare, considerăm că s-ar fi impus în mod imperios audierea numitei Diana Lucachi pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, ceea ce Parchetul nu a făcut. De altfel, Parchetul nu a administrat nici o altă probă cu privire la acest aspect, reţinând în acest sens doar declaraţiile părţii civile Mureşan Agnes care, nefiind coroborate cu alte probe, nu pot fi reţinute la soluţionarea cauzei dat fiind interesul procesual al acesteia.
Nu a fost dovedit de către Parchet că activitatea părţii civile în Japonia a fost una neremunerată. Din declaraţiile acesteia reiese că „Înainte de a veni în ţară, fetele primeau salariul de la promotorul japonez. În cazul în care fata se afla la primul contract, salariul era de 600 USD; dacă era la al doilea contract primea 700 USD pe lună şi această sumă se mărea cu 100 USD/contract.”- Filele 319v-320, vol. 89, declaraţia din 25.05.2004. Aceste aspecte sunt confirmate de declaraţiile iubitului părţii civile, matorul Murariu Robert, audiat în Dosarul nr. 405/85/2005: „La întoarcerea din Japonia, partea civilă mi-a arătat un ceas Rollex de aur cu diamante, de care era foarte încântată şi alte bijuterii din aur”. Se exclud astfel declaraţiile părţii civile potrivit cărora la întoarcerea din Japonia ar fi fost obligată să îşi doneze inc. Bivolaru Gregorian toate bijuteriile şi bunurile câştigate acolo, care de altfel nu sunt susţinute de nici o altă probă administrată în cauză.
Partea civilă a declarat că nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi simpla afirmaţie că acesta i-ar fi fost prezentat de alte persoane ca fiind o persoană cu autoritate spirituală, nu este de natură ca să dovedească că partea civilă a ajuns sub autoritatea acestui a, atâta timp cât nu se stabileşte în mod concret în ce mod ea ar fi fost exercitată.
Din declaraţiile părţii civile Mureşan Agnes este exclusă existenţa oricărui element de determinare, de constrângere sau de abuz de autoritate care să fi fost exercitată asupra ei atunci când susţine că s-a mutat din proprie iniţiativă la Bucureşti împreună cu sora şi cu mama sa şi că ar fi desfăşurat activităţi neremunerate în Japonia. S-a reţinut că mama ei a fost de acord cu transferul şcolar al acesteia la un liceu din Bucureşti şi tot mama ei a fost cea care a solicitat conducerii liceului întreruperea studiilor fiicei sale când aceasta s-a hotărât să plece în Japonia. Partea civilă declară că a participat din propria voinţă la cursul de yoga, unde a fost înscrisă de mama sa.
Nici Mureşan Agnes nu depindea financiar sau locativ de inculpatul Bivolaru Gregorian sau de vreun alt inculpat. Probatoriul administrat în cauză a arătat că a fost în întreţinerea iubitului ei, Murariu Robert. Mai mult, partea civilă declară că a avut libertate în a alege dacă să plece în Japonia, susţinând că a făcut-o pentru a câştiga bani cu care să îşi cumpere o casă. De altfel, partea civilă declară că s-a şi căsătorit în Japonia şi că s-a şi întors la soţul ei ulterior, aspect care nu ar fi fost posibil dacă ar fi lucrat acolo „în stare de aservire”, ca victimă a exploatării.
Se exclude prin urmare ca partea civilă Mureșan Agnes să se fi putut afla într-o stare de vulnerabilitate faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian care să o fi putut face să fie receptivă la presupusele acte de recrutare care susţine că s-ar fi săvârşit asupra ei în vederea cazării în „ashram” şi exploatării acesteia în stare de aservire. Considerăm că ar fi putut exista o stare de vulnerabilitate doar dacă la data săvârşirii presupuselor fapte de recrutare şi cazare partea vătămată nu ar fi avut unde locui, nu ar fi avut mijloace de subzistenţă şi nu ar fi fost integrată social, ceea ce am dovedit prin chiar declaraţiile acesteia că nu era cazul. De asemenea, partea civilă nu declară că ar fi fost împiedicată să plece atunci când a dorit de la cursul de yoga organizat de M.I.S.A.
Nu se poate reţine nici că această autoritate a lui Bivolaru Gregorian ar fi fost exercitată de către acesta asupra părţii civile Mureşan Agnes prin alţi instructori de yoga. La cursurile de yoga nu există elemente de constrângere care să determine ca ceea ce s-ar afirma în cadrul cursului să poată fi impus în vreun mod. Cel care se înscrie poate să participe când doreşte la curs, nefiind obligat să participe. Nu există un sistem de notare sau apreciere a participanţilor. Dacă cineva doreşte să părăsească cursul o poate face oricând doreşte, ceea ce partea civilă susţine că a şi făcut.
Partea civilă Mureşan Agnes Arabela a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro, bani pe care susţine că „a fost determinată să-i doneze Mişcării lui Grieg.” - fila 317, vol. 89, declaraţia din 25.05.2005. Având în vedere că nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi fost donată de către partea civilă Asociaţiei MISA, şi cu atât mai puţin prin mijloace ilegale, se impune a se respinge acţiunea civilă formulată de aceasta în cauză.
Atitudinea procesuală a părţii civile Mureşan Agnes Arabela a fost în sensul de a nu se prezenta niciodată în faţa instanţei de judecată. Şi în acest caz plângerea penală este formulată după aproximativ 2 ani de la presupusele fapte declarate. Aceste aspecte sunt de natură a dovedi lipsa de veridictate a acuzaţiilor sale şi a demonstra că scopul acesteia a fost de a se răzbuna pe inculpatul Bivolaru Gregorian ajutând Parchetul să îl inculpe pe nedrept pe baza declaraţiilor sale mincinoase şi de a obţine importante sume de bani.

IV. Partea civilă GĂITAN CONSTANTIN

Deşi în secţiunea în care a fost prezentată situaţia de fapt în rechizitoriu în ceea ce îl priveşte pe inc. Bivolaru Gregorian nu se face nici o referire la această parte civilă (deşi în încadrarea juridică este menţionat şi numele lui), situaţia de fapt în ceea ce o priveşte pe partea civilă Găitan Constantin reiese din aspecte reţinute în rechizitoriu în sarcina inc. Bozdoc Alexandru şi din declaraţiile părţii civile consemnate în faza de urmărire penală: „În luna decembrie 1996 am hotărât să merg la Bucureşti pentru a putea face yoga, datorită faptului că acasă nu aveam condiţii de a practica yoga.”, arătând că a locuit timp de o lună repartizat fiind de Bivolaru Gregorian în imobilul din str. Rădăcini nr. 27, ocazie cu care ar fi lucrat timp de o lună la repararea construcţiei, primind hrană – fila 222v, vol. 89, declaraţia din 02.08.2005. „La data de 15.12.1997 datorită faptului că nu mă înţelegeam cu părinţii şi că nu aveam condiţii optime pentru a practica yoga am luat decizia de a merge să practic yoga la Bucureşti...” – fila 223, vol. 89, declaraţia din 02.08.2005. „În perioada 1997-2000 am locuit în Bucureşti într-un ashram ... de pe strada Rădăcinei nr. 27” despre care partea civilă susţine că i-ar fi aparţinut lui Claudiu Trandafir – fila 218, vol.89, declaraţia din 02.08.2005. În perioada cât a locuit în imobilul din str. Rădăcini nr. 27, partea civilă Găitan Constantin declară că ar fi lucrat tot la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian, în schimbul posibilităţii de a locui gratuit şi a hranei primite: „...într-un atelier de tâmplărie de pe strada Trompetului nr 17, proprietatea lui Claudiu Trandafir. Am lucrat în acest atelier timp de 2 ani de zile.” (filele 218v-219, vol. 89). Partea civilă declară că în anul 2000 a fost angajat la o firmă : „Am hotărît astfel în ianuarie 2000 să nu mai lucrez în acel atelier şi să-mi caut o slujbă să pot cîştiga nişte bani. (...) După circa trei luni de zile (deci aproximativ in martie-aprilie 2000 n.a.) în care am lucrat la firma Pegasus SRL din Bucureşti, firmă de restaurare, am fost dat afară de patron pe motiv că sunt neproductiv.” „Astfel nu am mai putut să îmi plătesc chiria la casa lui Bivolaru şi acesta m-a dat afară fiind nevoit să mă întorc la Suceava.” (filele 221-228, vol. 89, 02.08.2005) Din declaraţiile părţii civile rezultă că în septembrie 2000 s-a întors la Bucureşti unde „...m-am angajat la o firmă condusă tot de un yoghin LEONARD RĂDUŢĂ. Am lucrat la această firmă circa un an şi jumătate din septembrie 2000-decembrie 2001, când am fost dat afară.” Fila 226v, vol. 89, 02.08.2005. Partea civilă mai declară că după ce a fost dat afară de la al doilea loc de muncă în luna decembrie 2001 l-ar fi rugat insistent timp de 2 luni pe inculpatul Bivolaru Gregorian să îi permită să locuiască din nou într-un aşa-zis „ashram” şi în cele din urmă, deci prin ianuarie 2002, acesta i-ar fi permis să locuiască în str. Ion Borcan nr. 14. Acesta declară că în acest imob il ar fi locuit timp de o lună şi jumătate (aproximativ până în martie 2002) şi că tot la indicaţia inc. Bivolaru Gregorian: „…am lucrat în construcţii timp de aproximativ o lună şi jumătate cu titlu de karma yoga, timp de aproximativ 8 ore pe zi şi în mod similar activităţi desfăşurate anterior nu am beneficiat de retribuţie sau alte drepturi în afara cazării şi asigurării alimentaţiei vegetariene.” – fila 219v, vol. 89, 02.08.2005. Partea civilă Găitan Constantin mai declară în aceeaşi declaraţie că după această lună şi jumătate în care a locuit în imobilul din Ion Borcan ar fi fost dat pentru a doua oară afară din „ashram” (aproximativ în martie 2002) în urma deciziei inc. Bivolaru Gregorian.
Partea civilă declară că a locuit, la solicitarea sa expresă, în două perioade distincte în două imobile numite „ashram” din care a fost dat afară:
1. în perioada decembrie 1997 - aprilie 2000 în imobilul din str. Rădăcinei nr.27
2. în perioada ianuarie-martie 2002 în imobilul din str. Ion Borcan nr. 14.
În ceea ce priveşte activităţile pe care partea civilă susţine că le-ar fi desfăşurat în perioada 1997-2000, datorită faptului că se reţine că aceste acte materiale ar fi avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001 în data de 21 noiembrie 2001 se impune aplicarea art. 3 din C.p.: „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”. Ne referim la principiul neretroactivităţii legii penale potrivit căruia legea penală nu se poate aplica unor situaţii anterioare intrării ei în vigoare. Este important de precizat că între cele două acte materiale nici nu se reţine a fi o legătură, neexistând nici un plan al inc. Bivolaru Gregorian de a-l atrage din nou în „ashram” pe Găitan Constantin pentru a fi exploatat. Partea civilă declară că după ce a muncit un an şi jumătate la o firmă din Bucureşti, după ce a fost concediat l-a rugat timp de 2 luni pe inc. Bivolaru Gregorian să îi permită din nou de a locui într-un imobil unde locuiesc şi alţi yoghini. Se reţine că acesta chiar a fost dat afară dintr-un astfel de imobil şi că atunci când a insistat să fie reprimit, iniţial a fost refuzat timp de 2 luni. Prin urmare, că actele materiale din perioada 1997-2000 nu pot fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt neputând atrage răspunderea penală.
Referitor la prezenţa părţii civile Găitan Constantin în imobilul din str. Rădăcinei nr. 27, Parchetul susţine în mod greşit că ea ar fi coroborată cu o afirmaţie din declaraţia părţii civile Dumitru Ionela Cristina, care se referă la un anume GALAN COSTICĂ şi nu la partea civilă GĂITAN CONSTANTIN şi care nici nu conţine referiri la o anumită perioadă. Afirmaţ iile sunt însă redate modificat în rechizitoriu de către procuror, fiind înlocuit numele de GALAN COSTICĂ cu numele de GĂITAN COSTICĂ (adăugându-se în paranteză de către procuror numele de CONSTANTIN), tocmai pentru a fi indusă în eroare instanţa în sensul că partea civilă s-ar referi de fapt la GĂITAN CONSTANTIN.
Din modul cum partea civilă Dumitru Ionela a relatat aceste aspecte reiese clar că nu o cunoaşte pe partea civilă Găitan Constantin. Nu se poate reţine ca fiind o simplă eroare de transcriere, pentru că în toate cele trei locuri unde apare în declaraţia lui Dumitru Ionela acest nume, Galan Costică, el a fost înlocuit în acelaşi mod cu Găitan Costică. Rechizitoriul abundă de astfel de modificări ale extraselor din declaraţiile celor audiaţi în încercarea evidentă de a suplini evidenta lipsă de probatoriu a Parchetului, ceea ce constituie practic o falsificare a conţinutului actului de sesizare. Pe lângă faptul că are o conotaţie penală, această acţiune a Parchetului încalcă în mod grav dreptul la egalitatea de arme dintre acuzare şi apărare.
Astfel inc. Bozdoc Alexandru în declaraţia sa dată în faţa instanţei şi ataşată în vol. III, fila 167 arată: „În declaraţia părţii vătămate (Dumitru Ionela Cristina n.a.) apare numele unei persoane şi anume Gălan Costică despre care se spune că l-aş fi exploatat însă arăt că eu nu cunosc nicio persoană cu acest nume şi aceasta îmi dovedeşte mai mult că declaraţia numitei Dumitru a fost dictată de către organele de anchetă. S-ar putea ca acel bărbat menţionat adineaori să fie numitul Găitan Constantin pe care îl ştiu că a locuit o perioadă în casa de pe str. Rădăcinei nr.27, însă a fost o perioadă când a plecat, nu mai reţin când anume şi de ce, singur a revenit în casă, se spunea că pentru o fată de care se îndrăgostise, însă vreau să subliniez faptul că nici pe această parte vătămată nu am forţat-o să facă sau nu anumite lucruri, nu am ameninţat-o, nu am exploatat-o.”
În ceea ce priveşte a doua perioadă în care partea civilă Găitan Constantin susţine că a locuit şi lucrat într-un „ashram”, ianuarie-martie 2002, susţinerile părţii civile nu sunt susţinute de nici o altă probă în cauză şi prin urmare nu sunt probate. Mai mult decât atât, există indicii clare că acesta nu spune adevărul, având în vedere faptul că la adresa la care susţine partea civilă că ar fi locuit, str. Borcan nr. 14, nu se reţine prin rechizitoriu să fi fost nici un astfel de aşezământ spiritual. Este indicat un alt imobil, la nr. 16, pe aceeaşi stradă, dar nu l-a numărul 14. De asemenea, partea civilă face vorbire de o corespondenţă scrisă pe care ar fi avut-o cu Bivolaru Gregorian în această perioadă, dar nu o depune la dosarul cauzei. Nu se probează în nici un alt mod că această corespondenţă scrisă conţinând aşa-zisele ordine ale lui Bivolaru Gregorian ar fi existat.
Totodată, partea civilă declară că i-ar fi fost reţinute de către o colocatară nişte bunuri atunci când a fost dat afară din respectiva locuinţă, dar aceasta nu menţionează că ar fi efectuat o plângere la Poliţie în acest sens.
Nu sunt probate nici susţinerile că ar fi muncit pe un şantier timp de o lună şi jumătate, sub supravegherea lui Alexandru Bozdoc, cât a locuit în imobilul din str. Ion Borcan nr. 14. Nu este indicată nici măcar o singură altă declaraţie care să confirme această afirmaţie a părţii civile Găitan Constantin. Mai mult, Parchetul nu a dovedit nici că această muncă ar fi fost neretribuită. Chiar partea civilă a declarat în faţa instanţei că a fost plătit pentru munca prestată, în sensul că a primit o contraprestaţie: „În contraprestaţie era cazarea, masa gratuită şi participarea la cursuri şi aceasta a fost cauza pentru care am acceptat.” (fila 399, vol. IV instanţă)
Existenţa oricărei forme de exploatare exercitate asupra părţii civile Găitan Constantin este exclusă prin chiar faptul că acesta s-a reîntors din proprie iniţiativă, chiar după ce ar fi fost dat afară. Este evident că dacă ar fi fost ţinut anterior în stare de aservire şi exploatat, atunci nu s-ar mai fi întors şi ar fi depus imediat şi o plângere în acest sens autorităţilor competente. Este edificator şi în acest caz faptul că partea civilă Găitan Constantin a formulat plângere în prezenta cauză abia după 3 ani de la data presupuselor fapte şi abia după ce a fost „contactat” de autorităţi în acest sens, ceea ce de asemenea este de natură a demonstra caracterul nefondat al acuzaţiilor acestuia.
Nici această parte civilă nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi simpla afirmaţ ie că acesta i-ar fi fost prezentat de alte persoane ca fiind o persoană cu autoritate spirituală, nu este de natură ca să dovedească că partea civilă a ajuns sub autoritatea acestuia, atâta timp cât nu se stabileşte în mod concret în ce mod ea ar fi fost exercitată.
Partea civilă Găitan Constantin a declarat: „... datorită faptului că nu mă înţelegeam cu părinţii şi că nu aveam condiţii optime pentru a practica yoga am luat decizia de a merge să practic yoga la Bucureşti” , fila 223, vol.89, declaraţia din 02.08.2005. „Aveam libertatea să plec din ashram fără să fiu oprit de nimeni ... Intrarea în ashram şi şederea cu tot ce a implicat aceasta am facut-o benevol, conştient, am acceptat până când m-am simţit înşelat.” – decl instanta vol. IV, fila 399. Totodată acesta a arătat că a insistat pe lângă inc. Bivolaru Gregorian să fie primit într-un „ashram”: „...m-am dus la Bivolaru să mă primească din nou intr-una din casele lui. Acesta m-a purtat pe drumuri circa 2 luni de zile”.
În prezenta cauză se reţine că partea civilă nu ar fi efectuat munca sub ameninţarea vreunei sancţiuni şi că a efectuat-o de bună-voie, primind o contraprestaţie în hrană, locuinţă şi gratuitate la cursurile pe care venise să le urmeze în Bucureşti. Partea civilă Găitan Constantin nu depindea financiar sau locativ de inculpatul Bivolaru Gregorian sau de vreun alt inculpat. Acesta s-a angajat atunci când a dorit („Când m-am angajat nu s-a opus nimeni să fac acest lucru” – fila 399, vol. IV), a locuit cu chirie în Bucureşti pe diferite perioade şi s-a întors acasă la Suceava, la părinţii lui de fiecare dată când a dorit.
Se exclude prin urmare ca partea civilă Găitan Constantin s-ar fi putut afla într-o stare de vulnerabilitate faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, caz în care ar fi putut să fie receptivă la presupusele acte de recrutare care susţine că s-ar fi săvârşit asupra ei în vederea cazării în „ashram” şi exploatării acesteia în stare de aservire.

V. Partea civilă LUPESCU ION

În rechizitoriu nu este reţinută deloc situaţia de fapt privitoare la partea civilă Lupescu Ion, în sensul că nu se precizează datele necesare identificării locului, datei şi circumstanţelor de săvârşire a presupuselor fapte. Elementele confuze şi contradictorii din declaraţiile acestei părţi civile fac aproape imposibil de prezentat o situaţie de fapt cât de cât coerentă. Iată ce reiese din declaraţiile părţii civile Lupescu Ion: s-a înscris la cursul de yoga în anul 1994 la îndemnul fiului său Lupescu Simion; a participat la cursuri de yoga atât în Slatina, oraşul unde locuia, cât şi în Bucureşti, făcând naveta; şi-a pus în mod benevol la dispoziţie apartamentul personal din Slatina, timp de 2 -3 ore pe săptămână, pe parcursul a 2 ani, pentru a se ţine şedinţe de yoga în el, dar nu se precizează în ce perioadă; şi-a vizitat fiul în Bucureşti şi a locuit timp de o lună împreună cu fiul său în aceeaşi cameră; în perioada când şi-a vizitat fiul a desfăşurat în perioada 08-19 iulie 2002 activităţi în construcţii la imobilul din Peleaga nr. 9 fără a fi remunerat; a efectuat şi activităţi neremunerate la tipografia Ganesha fără a se specifica în mod clar anul, indicându-se doar „în perioada începutului lunii februarie, sfarşitul lui martie.
În declaraţiile sale apar o serie de contradicţii flagrante care demonstrează fără dubiu că nu spune adevărul: astfel declară că s-a înscris la cursul de yoga la îndemnul fiului său care frecventa deja acele cursuri, iar apoi susţine în aceeaşi declaraţie contrariul, şi anume că atunci când s-a înscris la curs, nu ştia că fiul său este cursant M.I.S.A. Apoi în declaraţia din data de 07.04.2005 arată că a locuit timp de aproximativ o lună în imobilul din str. Peleaga nr.5, fără a preciza perioada şi fără a specifica că a solicitat aprobarea scrisă a inc. Bivolaru Gregorian, iar apoi, când a fost audiat de dl. procuror Delcea Marian în data de 27.08.2005, a declarat că de fapt ar fi locuit de mai multe ori, uneori chiar perioade lungi de timp, fără a preciza perioada nici cu această ocazie, dar în mod „convenabil” pentru acuzare, de această dată se specifică şi existenţa unor presupuse bileţele semnate de inc. Bivolaru Gregorian, care nu au fost depuse la dosar. Dacă ele ar fi fost în posesia părţii civile Lupescu Ion ar fi putut fi predate organelor de anchetă, iar dacă s-ar fi aflat în imobilul din str. Peleaga nr. 5 ele ar fi fost ridicate cu ocazia percheziţiei desfăşurate în data de 18.03.2004. Nu se face dovada existenţei acestor bileţele nici printr-un alt mijloc de probă. Nici fiul său, partea civilă Lupescu Simion, nu vorbeşte despre aceste presupuse bileţele ale tatălui său necesare pentru a locui cu el în imobilul din str. Peleaga.
Ceea ce este extrem de elocvent cu privire la veridicitatea celor declarate de Lupescu Ion, este că în declaraţiile sale, Lupescu Simion nici măcar nu-i pomeneşte numele tatălui său şi nu face vorbire de presupusele vizite pe care i le-ar fi făcut, ocazii cu care ar fi fost la rândul lui exploatat. În mod evident, cele reclamate de partea civilă Lupescu Ion nu sunt adevărate. De altfel, şi nora lui Lupescu Simion, persoana vătămată Lupescu (fostă Simionescu) Ilinca arată cu ocazia audierii sale de către instanţă că socrul său nu i-a povestiti nimic atunci când l-a vizitat despre aceste presupuse acte de exploatare la care ar fi fost supus: „Revin şi arăt că am stat circa o lună acasă la partea vătămată Lupescu Ion, nu am discutat cu el despre orele lui de karma -yoga.” Având în vedere că partea civilă Lupescu Ion consideră că ar fi suferit imense prejudicii morale şi materiale pe care le evaluează la 5.000.000 euro, este imposibil de admis că acesta nu a împărtăşit nici fiului său, nici soţiei acestuia nimic despre cele petrecute, ceea ce este încă un argument în plus al inexistenţei acestei fapte.
Partea civilă declară în data de 11.09.2005 şi 07.04.2005 că a efectuat muncă neremunerată în domeniul construcţiilor sub supravegherea lui George Sălăjan, pentru ca în declaraţia din data de 27.08.2005 să susţină contrariul ţi anume că a refuzat să facă „karma-yoga” în construcţii, lucrând de fapt la tipografie. Nici de această dată nu se face dovada existenţei înscrisului la care se face referire că ar conţine „indicaţiile” inc. Bivolaru Gregorian privitoare la prestarea de muncă la tipografie de către partea civilă Lupescu Ion.
Din declaraţiile părţii civile s-ar putea deduce că munca la tipografie a fost prestată tot în luna iulie 2002, timp de aproximativ 3 săptămâni, pentru că el susţine că ar fi urmat în urma refuzului de a fi lucra pe şantier în luna iulie 2002.
Dar tot din declaraţiile acestuia, reiese că munca la tipografie ar fi fost de fapt prestată în lunile februarie-martie (fără a se preciza anul) şi că ar fi durat de fapt aproape 2 luni: „în perioadaînceputului lunii februarie, sfarşitul lui martieam efectuat karma yoga la tipografia Ganesha timp de 8 ore pe zi fara sa fiu plătit şi să-mi asigure mancarea.”- fila 244, vol. 89
Or coroborat cu faptul că partea civilă a declarat că „în perioada în care am desfăşurat karma-yoga am locuit împreună cu fiul meu în ashramul situat în str. Peleaga nr.5 sect. 5.” şi că „Revin şi arăt că eu am stat în ashram o perioadă de aproximativ o lună de zile fiind cazat în aceeaşi încăpere cu fiul meu SIMION LUPESCU.”, reiese fără echivoc că perioada de o lună pe care susţine că ar fi petrecut-o în „ashram”, nu corespunde cu perioada de două luni cât susţine că ar fi prestat muncă la tipografie.
Având în vedere toate aceste inadvertenţe şi contradicţii, putem afirma cu certitudine că partea civilă face afirmaţii mincinoase cu privire la activităţile sale pe care susţine că le-ar fi desfăşurat fiind exploatat cu scopul de a obţine în mod ilegal despăgubiri de la inculpaţii din prezenta cauză.
În rechizitoriu se indică cu ocazia analizei situaţiei de fapt privitoare la inc. Mihăilescu Diana că declaraţiile părții civile Lupescu Ion se coroborează tot doar cu declaraţiile părţii civile Dumitru Ionela Cristina, fără a se indica în mod clar cum. În acest context că din studiul declaraţiilor părţii civile Dumitru Ionela Cristina reiese exact contrariul, şi anume că aceasta face afirmaţii total diferite de partea civilă Lupescu Ion, ceea ce scoate la lumină alte afirmaţii mincinoase.
Astfel, din declaraţia părţii civile Dumitru Ionela Cristina reiese că Lupescu Ion ar fi efectuat activităţi la tipografie timp de 4 ani, respectiv „în perioada 2001-2004” (fila 165, vol. 89). Totodată aceasta susţine că lui Lupescu Ion i-au fost aplicate amenzi de către inc. Mihăilescu Diana, în condiţiile în care partea civilă Lupescu Ion spune că nu a fost amendat niciodată.
Din declaraţiile părţii civile Lupescu Ion în rechizitoriu se mai reţin următoarele afirmaţii care sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză:
„…BIVOLARU GREGORIAN ni se înfăţişa ca un maistru spiritual, o încarnare a unei divinităţi, un lider absolut, iluminat ale cărui sfaturi şi ordine nu se discutau, ci se urmau orbeşte…era greu de conceput ca noi ceilalţi să punem în discuţie autoritatea acestuia ori temeinicia ordinelor sale” - fila 246 olograf,fila251 verso formular– vol. 89.
Această afirmaţie este infirmată de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză de instanţa de judecată :
- martora Ambăruş Gabriela (fila 124, vol. V):
„Nu l-am auzit niciodată pe inculpatul Bivolaru sa susţină sau sa ne ceara acest lucru, ca ar fi un guru, un lider spiritual, un iluminat, e doar problema celor care au lansat aceste vorbe, eu considerandu-le afirmaţii rau voitoare.”
- martora Dobrin Monica (fila 204, vol. V): „... nu am auzit ca instructorul sa prezinte pe inculpatul Buvolaru ca fiind un *guru* si a cărui invataturi sa le urmam exact.”
- martorul Gămulea Andrei (fila 129, vol. V):
„Personal il apreciez pe inculpatul Bivolaru ca fiind o persoana modesta, meticuloasa in pregătirea activităţii sale, nu l-am perceput ca fiind un guru, un spirit superior. Personal am remarcat ca inculpatul Bivolaru nu impunea sau constrângea pe cineva, am remarcat ca lasă persoana sa îşi aleagă modalitatea sa acţioneze, la libera sa alegere.”
- martorul Ion Cristi (fila 61, vol.V):
Pe inculpatul Bivolaru ... l-am perceput ca fiind un erudit, o persoana care a studiat mult. având cunoştinţe chiar si in alte domenii, fiind un bun yoghin. Nu l-am perceput ca fiind un guru sau o persoana cu puteri supranaturale, si chiar reţin ca insusi inculpatul ne spunea ca ar fi o inselaciune daca o persoana pretinde ca ar avea asftel de puteri. (...) Inculpatul Bivolaru nu a fost prezentat niciodată ca fiind guru cu persoana cu puteri supranaturale.”
- martorul Penescu Bogdan (fila 78, vol.V):
„Eu personal si nici ceilalţi instructori yoga nu am fost obligaţi, nu ni s-a impus, cu atât mai mult de către inc Bivolaru, sa il prezentam ca fiind un guru, ca o pers cu calităţi supranaturale.”
Nu se pot reţine ca fiind adevărate nici afirmaţiile părţii civile Lupescu Ion şi ale altor părţi civile potrivit cărora inc. Bivolaru Gregorian le interzicea celor care locuiau în imobilele yoghinilor să aibă legături cu famiile lor. Din declaraţiile lui Lupescu Ion reiese contrariul, şi anume că putea să îşi viziteze fiul când dorea, partea civilă Dănuţ Doina a venit la Bucureşti la fiicele sale, nefiind împiedicată în nici un mod să aibă contact cu ele, Costea Cornel a locuit ca urmare a demersurilor sale cu logodnica sa Albu Tiţa într-o astfel de locuinţă.
„Referitor la viaţa de ashram, arăt că aceasta era guvernată de nişte reguli foarte stricte ce erau afişate la vedere ori repetate în mod frecvent şi a căror respectare atrăgea în mod automat pedepse de natură pecuniară, iar în cazul în care erau grave, în accepţiunea lui GREGORIAN BIVOLARU, persoana respectivă era exclusă din ashram.” - fila 245 olograf – vol. 89. „Menţionez că regulile erau instituite de către BIVOLARU GREGORIAN, iar punerea lor în aplicare era urmărită de către şeful de ashram ori de câte o persoană numită de către acesta din urmă”.fila 250 verso, formular – vol. 89.
Iată cum descrie martora Dobrin Monica în faţa instanţei de judecată (fila 204, vol.V) experienţa pe care a avut-o în perioada în care a locuit în acelaşi imobil în care susţine şi partea civilă Lupescu Ion că a locuit, afirmaţiile acesteia infirmând cele susţinute de această parte civilă:
„Cat am stat in casa de pe str. Peleaga 5 nu am remarcat ca inculpatele Radu Iuliana si Mihailescu Diana sa fi avut vreun statut special, singura remarca pe care o fac este referitoare la inculpata Radu si anume ca aceasta gătea foarte bine, noi cumpăram produse si o rugam sa ne gătească. Persoanele care locuiau acolo aveau serviciu sau mergeau la scoală si in timpul liber practicau yoga, astfel ca atunci când cineva avea timp achita facturi sau făcea alte treburi legate de convieţuirea in comun. Nimeni nu plătea chirie si nu avea alte obligaţii pecuniare decât plata cotei-parti la cheltuielile comune. Cat am stat in acea locaţie eu nu am remarcat sa fi fost relaţii de subordonare, nu era nimeni pedepsit, puteam sa ne atragem atenţia atunci când acele reguli comune stabilite erau incalcate, ca de exemplu, când cineva vorbea mai tare la telefon sa il atenţionam in acest sens.
Cred ca in acea perioada in casa locuiau 8 persoane, yoghini care impartaseam aceleaşi principii, duceam o viata ca intr-un cămin studenţesc, in sensul ca ne găteam impreuna sau separat, respectam curăţenia si intretinerea camerelor, cheltuielile aferente erau la comun, plătind fiecare o cota parte, nu erau reguli impuse de cineva, ci doar stabilite de bunul simt, nu se plătea pt. a sta acolo, iar părăsirea clădirii nu era impiedicata nimănui, nu exista un sef acolo, cred ca un anume George Salagean este cel care se ocupa de clădire, sa urmărească sa fie plătite facturile. Asa cum eu am ajuns sa locuiesc acolo, prin sora mea si cunoscandu-l pe inc. Catrina, si celelalte persoane care ajunseseră acolo, pe baza de incredere si cunoscandu-i pe ceilalţi, fara cerere scrisa, locuiau.”
Nici această parte civilă nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi simpla afirmaţ ie a părţii civile că îl percepea ca pe o persoană cu autoritate spirituală nu este suficientă ca să dovedească că a fost exercitată asupra sa şi că s-a şi făcut un abuz în acest sens.
Partea civilă Lupescu Ion a declarat că s-a înscris la cursul de yoga la îndemnul fiului său, nu al inculpatului Bivolaru Gregorian. De asemenea, Lupescu Ion arată că în Bucureşti a venit tot din proprie-iniţiativă, ca sa îşi viziteze fiul. Nu reiese din declaraţiile acestuia că ar fi fost recrutat în vreun fel de inc. Bivolaru Gregorian în sensul îndemnării acestuia să se mute într-un „ashram” pentru a fi apoi exploatat prin muncă. Ba chiar partea civilă afirmă că el a fost cel care a luat hotărârea de munci cât timp a fost în vizită la fiul său, nefiind obligat în acest sens de inc. Bivolaru Gregorian: „Arat ca am luat hotararea respectivă de a munci alaturi de ceilalti intrucat venisem la fiul meu sa vad care este starea sa fizica si psihica”. fila 244 verso, olograf – vol. 89.
Din cele de mai sus reiese că este exclusă existenţa oricărui element de îndemnare, de determinare, de constrângere sau de abuz de autoritate care să fi fost exercitată asupra lui Lupescu Ion de către inc. Bivolaru Gregorian. De asemenea, partea civilă Lupescu Ion nu depindea financiar sau locativ de inculpatul Bivolaru Gregorian sau de vreun alt inculpat. Acesta avea un apartament proprietate personală în Slatina şi posibilitatea de a se întreţine singur.
Se exclude prin urmare ca partea civilă Lupescu Ion s-ar fi putut afla într-o stare de vulnerabilitate faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, caz în care ar fi putut să fie receptivă la presupusele acte de recrutare care susţine că s-ar fi săvârşit asupra ei în vederea cazării în „ashram” şi exploatării acesteia în stare de aservire. De altfel partea civilă nu declară că s-ar fi efectuat vreo presiune asupra ei ca să rămână în „ashram” în vederea supunerii sale la muncă. Lupescu Ion arată că a făcut doar ce a dorit şi a plecat când a dorit. Parchetul nu a dovedit că partea civilă Lupescu Ion ar fi desfăşurat vreo activitate neremunerată în stare de aservire în beneficiul inculpatului Bivolaru Gregorian sau al MISA. Nu se precizează în ce a constat eventualul profit pe care a urmărit inc. Bivolaru Gregorian să îl obţină de pe urma acestuia. Nu a fost dovedită nici existenţa beneficiului material sau financiar pe care l-ar fi avut inculpatul Bivolaru Gregorian sau presupusul grup infracţional organizat în urma aşa-zisei „exploatări” a părţii civile Lupescu Ion.
Partea civilă Lupescu Ion a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal cu „suma de 5.000.000 Euro din care 40.000 Euro reprezintă cheltuielile făcute de mine în cursul a 9 ani cu fiul meu LUPESCU SIMION, 2.000 Euro reprezintă contravaloarea apartamentului pe care l-am pus la dispoziţie MISA timp de doi ani, 2.000 Euro reprezintă contravaloarea muncii depusă cu titlu de karma-yoga, iar restul până la concurenţa sumei de 5.000.000 Euro reprezintă prejudiciul moral.” (fila 252, vol. 89)
Sumele imense solicitate raportat la scurta perioadă de o lună cât susţine că a locuit în imobilul din str. Peleaga nr. 5, nu fac decât să vină ca o dovadă în plus a neseriozităţii acuzaţiilor acestei părţi civile care împreună cu fiul său s-au înţeles ca prin afirmaţii mincinoase să obţină obligarea inculpatului Bivolaru Gregorian la plata de despăgubiri. La dosarul cauzei nu se regăseşte nici o probă care să confirme existenţa acestor prejudicii şi a faptului că ele ar fi fost produse de către inculpat. Este elocventă atitudinea procesuală a părţii civile Lupescu Ion, care nu s-a prezentat în faţa instanţei în vederea audierii sale şi a susţinerii acuzaţiilor aduse inculpaţilor din prezenta cauză.

VI. Partea civilă LUPESCU SIMION

În rechizitoriu nu este reţinută nici situaţia de fapt privitoare la partea civilă Lupescu Simion, în sensul că nici în acest caz nu se precizează datele necesare identificării locului, datei şi circumstanţelor de săvârşire a presupusei fapte de trafic de persoane. Singurele referiri la această parte vătămate sunt legate de conţinutul declaraţiilor acestuia, nefiind administrată nici o altă probă în susţinerea acuzaţiilor pe care Lupescu Simion le face.
Din declaraţiile acestuia reiese că în perioada noiembrie 1994 – 8 ianuarie 2004 acesta a urmat cursurile de yoga organizate de MISA având ca instructor pe numita Daniela Dae; acesta declară că: „am locuit în toată această perioadă în mai multe ashramuri aparţinând MISA” (fila 269v, vol. 89, plângerea penală din 17.08.2004); în această perioadă, partea civilă susţine că „pentru a i se permite să locuiască în ashram”, ar fi prestat în folosul MISA şi al inc. Bivolaru Gregorian activităţi neremunerate în domeniul construcţiilor şi forestier, activităţi de curierat, a fost şofer şi gardă de corp; (fila 269 verso, olograf, fila 270 olograf – vol. 89.), din cauza condiţiilor în care a desfăşurat aceste activităţi neremunerate şi-ar fi deteriorat sănătatea.
Este important mai întâi de subliniat contextul în care Lupescu Simion a ajuns parte civilă în prezentul dosar. Acesta a fost martorul cu identitate atribuită MARINESCU VASILE în Dosarul nr. 405/85/2005 al Tribunalului Sibiu în care inculpatul Bivolaru Gregorian a fost trimis în judecată pentru infracţiunile de act sexual cu un minor şi trafic de minori referitor al partea vătămată Lupescu (Simionescu) Ilinca (persoană vătămată audiată în calitate de martor în prezenta cauză), soţia lui Lupescu Simion. Ulterior declaraţiilor date în calitate de martor cu identitate atribuită în Dosarul nr. 405/85/2005 (DUP 720/P/2003) şi în calitate de parte civilă în DUP nr. 6D/P/2004, Lupescu Simion a dat două declaraţii notariale în Danemarca, Copenhaga, în data de 10.10.2005 şi 13.10.2005 date în faţa notarului Pia Svenningsen, prin care îşi retractează toate aceste declaraţii. (a se vedea filele 80-97 din volumul de înscrisuri depus de inc. Bivolaru Gregorian)
În declaraţia din 10.10.2005 partea civilă Lupescu Simion arată: „În legătură cu problemele judiciare ale Domnului Gregorian Bivolaru, arăt că în calitate de martor sub acoperire şi ulterior de parte vătămată am dat mai multe declaraţii către autorităţile statului român pe care prin prezenta declaraţie le declar nule, deoarece au fost obţinute ... în urma acţiunilor de ameninţare cu moartea, precum şi a altor tipuri de influenţări exercitate asupra mea. Prezenta declaraţie reprezintă adevărata mea voinţă, iar toate celelalte declaraţii date până azi, 10 octombrie 2005, le declar neconforme cu realitatea şi voinţa mea.
(...) Pentru că la data începerii anchetei eu eram căsătorit cu una dintre părţile vătămate, şi anume Lupescu Ilinca procurorii mi-au atribuit identitatea de MARINESCU VASILE pentru a putea da declaratie in calitate de martor sub acoperire. Ulterior am fost determinat să formulez chiar plângere penală, dar de această dată cu numele meu adevărat. Alături de mine a formulat plângere penală şi tatăl meu, LUPESCU ION, care nu avea nici o legături cu situaţiile relatate. (...) Arăt de asemenea că eu nu mă consider prejudiciat în nici un fel şi renunţ la cererea de despăgubire pe care am formulat -o în data de 17 august 2004, precum şi la orice pretenţii materiale sau morale din orice altă dată cu privire la dl. Gregorian Bivolaru.”

În declaraţia din 13.10.2005 partea civilă Lupescu Simion arată de asemenea: „Declaraţiile (...) care mi-au fost luate în calitate de martor, inclusiv de „martor sub acoperire”, situaţie în care mi s-a atribuit numele de Marinescu Vasile, mi-au fost luate sub presiune şi ameninţare cu moartea, ele nu exprimă adevărul şi viziunea mea asupra lucrurilor descrise şi de aceea sunt nule şi nu trebuie să mai producă din acest moment nici un fel de consecinţe juridice asupra persoanelor acuzate în dosarul respectiv.”  Ulterior acestor declaraţii notariale, în data de 05.12.2005 (filele 286-287, vol.89), partea civilă a dat din nou declaraţii în această cauză, susţinând că în luna octombrie 2005, prin mijloace frauduloase nu miţii Lungu Simona şi Negîci Mihai l-ar fi determinat pe partea civilă Lupescu Simion să se deplaseze la Copenhaga unde ar fi fost obligat sa dea două declaraţii la un notar sub dictare din conţinutul cărora rezulta că retracta toate declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală în prezentul dosar. Aceste susţineri ale părţii civile nu pot fi reţinute ca fiind adevărate, având în vedere că ancheta desfăşurată de către Parchet în acest sens a stabilit, prin Rezoluţia din 25.06.2007 din Dosarul nr. 4412/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, că faptele nu există, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale. De altfel, este complet absurdă ideea că ar fi putut exista elemente de constrângere cu ocazia scrierii celor două declaraţii, deoarece ele au fost date în faţa unui notar, care nu ar fi atestat aceste înscrisuri dacă nu ar fi constatat că sunt date prin voinţa proprie a celui care le semnează în faţa sa.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută în cauză cu privire la partea civilă Lupescu Simion, Parchetul nu a administrat nici un probatoriu în sensul dovedirii existenţei celor reclamate. Există doar două referiri în Rechizitoriu legate de partea civilă Lupescu Simion. Prima este cea a tatălui său, partea civilă Lupescu Ion, referitoare la activitatea de şofer pe care fiul său susţine că ar fi prestat-o: „Precizez că o mare perioadă de timp (9 ani) el (partea civilă LUPESCU SIMION n.a.) a fost şoferul lui BIVOLARU GREGORIAN fiind în permanenţă la dispoziţia sa în sensul că pe lângă faptul că îi conducea autoturismul era şi omul său de pază, era cel care se ocupa de comisioane”. fila 244 verso, olograf, fila 249 verso, formular - vol. 89.
Această afirmaţie nu poate fi luată în considerare de către instanţă, pe lângă faptul că nu este de natură a dovedi că Lupescu Simion a fost supus unui abuz de autoritate cu scopul de a efectua munca de şofer fără a fi neremunerat, este şi făcută de o parte civilă în proces, care, pe lângă o poziţie procesuală identică cu cea a lui Lupescu Simion, are şi o poziţie subiectivă raportat la faptul că este vorba de fiul său. De altfel, interesul lui Lupescu Ion privitor la eventuale câştiguri materiale care ar rezulta din eventuala recunoaştere a unei exploatări la care să fi fost supus fiul său reiese chiar din modul în care acesta s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 5 milioane de euro, din care declară că 40.000 euro erau solicitaţi pentru că: „40.000 (patruzeci mii) euro făcuţi de mine cu fiul meu LUPESCU SIMION în decurs de 9 ani.” (fila 246, vol. 89)
A doua referire este a părţii civile Dumitru Ionela Cristina care în acelaşi mod suspect face o afirmaţie absolut identică cu modul în care au fost reţinute prin rechizitoriu faptele, fără a da însă nici un element concret care să poată fi avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt: „De asemenea, în calitatea sa de instructor în cadrul MISA, numita DAE DANIELA i-a îndemnat pe LUPESCU SIMION zis „SIMI” şi pe tatăl acestuia LUPESCU ION să asculte necondiţionat toate ordinele lui Bivolaru Gregorian, să rupă relaţiile cu prietenii şi familia, să se mute în ashramurile MISA şi să presteze muncă neretribuită sub pretextul karma-yoga în folosul grupului infracţional condus de Bivolaru Gregorian şi alte persoane, uzând de imensa autoritate spirituală pe care ea şi Bivolaru Gregorian o avea asupra acestor persoane.” 13.05.2005, filele 167-167v, vol. 89
Acelaşi gen de fraze, absolut identice, sunt făcute de această parte civilă cu privire la toate celelalte părţile civile. Este exclus că le putea cunoaşte pe toate atât de bine sau că le putea cunoaşte activitatea atât de îndeaproape încât să facă afirmaţii exclusiv despre toate. De altfel, minciuna este evidentă din faptul că această frază-şablon nu s-a mai potrivit şi în cazul părţilor civile Lupescu Ion şi Lupescu Simion, pentru ca aceştia sunt o familie, iar a afirma că ei au fost îndemnaţi să rupă relaţiile cu familia este un non-sens, contrazis chiar de declaraţiile lor, care susţin că de fapt cursul de yoga i-a „reunit” în sensul că fiul, Simion, l-a îndemnat pe tatăl său, Ion, să se înscrie şi el la cursul de yoga.
Este evident că partea civilă Dumitru Ionela Cristina s-a transformat din învinuită într-un instrument al parchetului şi a fost de acord să preia aproape întreg conţinutul ordonanţelor de începere a urmăririi penale în declaraţiile sale cu scopul de a îşi salva imobilul de la a fi confiscat şi de a obţine la rândul ei despăgubiri materiale. Minciuna celor declarate este evidentă dacă luăm în considerare că Dumitru Ionela nu putea participa la alte cursuri decât cel la care era înscrisă, deoarece cursul de yoga organizat de MISA este structurat pe module şi dacă nu se epuizează un modul, nu se poate participa la următorul. Or din declaraţiile acestei părţi civile reiese că ea ştie inclusiv ce s-ar fi petrecut la cursurile de yoga la care ea nu putea avea acces, cum este cel al părţilor civile sus menţionate care frecventau aceste cursuri cu câţiva ani înaintea ei.
Un alt element deosebit de important care este de natură a dovedi fără dubiu că faptele reclamate de Lupescu Simion nu au existat este faptul că soţia acestuia, Lupescu (Simionescu) Ilinca, declară în faţa instanţei că nu cunoaşte despre presupusele activităţi neremunerate ale soţului ei în urma percepţiilor ei proprii, deşi ea susţine că l-a cunoscut pe soţul ei cât timp amandoi erau la cursurile de yoga şi au locuit în „ashram”. Ea susţine că ştie de aceste activităţi doar din spusele soţului ei: „Pe partea vătămată Lupescu Simion l-am cunoscut în ashram şi din spusele acestei părţi vătămate ştiu că era şoferul inc.Bivolaru şi atunci când era solicitat telefonic de către acesta făcea cumpărături s-au asigura transportul unor persoane.”
În concluzie, Parchetul a eşuat în a dovedi că faptele există: nu există probe din care să reiasă că Lupescu Simion ar fi fost recrutat în vreun fel de inc. Bivolaru Gregorian în sensul îndemnării acestuia să se mute într-un „ashram” pentru a fi apoi exploatat prin muncă; nu au fost aduse dovezi că partea civilă ar fi fost exploatată de inc. Bivolaru Gregorian, în sensul prestă rii unei munci neremunerate în folosul acestuia; nu au fost aduse dovezi privitoare la existenţa unor probleme de sănătate ca urmare a activităţii desfăşurate.
Este deosebit de grăitoare atitudinea procesuală a părţii civile Lupescu Simion, care nu s-a prezentat în faţa instanţei în vederea audierii sale. Faptul că acesta nu a înţeles să îşi susţină acuzaţiile făcute vine în susţinerea argumentului că declaraţiile notariale făcute în faţa notarului danez sunt cele care sunt conforme cu realitatea.
Nu s-a stabilit existenţa nici unui element din care să reiasă că partea civilă ar fi fost sub autoritatea lui Bivolaru Gregorian, care ar fi abuzat de ea, cu atât mai mult cu cât partea civilă nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi nu depindea financiar şi locativ de acesta. Familia sa avea un apartament în Slatina, unde ar fi putut oricând să se întoarcă. Este evident că dacă partea civilă l-a ajutat vreodată pe inc. Bivolaru Gregorian în sensul că l-a însoţit cu maşina în diverse locuri, a făcut-o pentru că el s-a oferit din proprie iniţiativă să o facă. Nu există nici o probă din care să reiasă contrariul, şi anume că ar fi fost obligat, determinat, sancţionat dacă nu o face. El putea refuza oricând orice activitate i se solicita să efectueze. De asemenea, putea oricând părăsi locul unde locuia, nefiind împiedicat în nici un mod să facă asta. Este evident că dacă s-ar fi simţit explotat, partea civilă nu ar fi avut nevoie de 11 ani ca să îşi dea seama de aceasta şi, mai mult decât atât, nici nu l-ar fi îndemnat şi pe tatăl său să se înscrie la aceste cursuri, la care de asemenea a participat timp de aproape 10 ani.
Partea civilă Lupescu Simion nu se afla într-o stare de vulnerabilitate faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, motiv pentru care el nu putea fi receptiv la presupusele acte de recrutare care susţine că s-ar fi săvârşit asupra ei în vederea cazării în „ashram” şi exploatării acesteia în stare de aservire. Este exclusă, prin urmare, existenţa oricărui element de îndemnare, de determinare, de constrângere sau de abuz de autoritate care să fi fost exercitat asupra lui Lupescu Simion de către inc. Bivolaru Gregorian.
Parchetul nu a dovedit că partea civilă Lupescu Simion ar fi desfăşurat vreo activitate neremunerată care să îi producă beneficii materiale inculpatului Bivolaru Gregorian sau MISA. Nu se precizează în ce a constat eventualul profit urmărit şi obţinut de inc. Bivolaru Gregorian sau ceilalţi inculpaţi de pe urma acestuia. Prin urmare, nu a fost dovedită existenţa beneficiului material sau financiar pe care l-ar fi avut inculpatul Bivolaru Gregorian sau presupusul grup infracţional organizat în urma aşa-zisei „exploatări” a părții civile Lupescu Simion.
Partea civilă Lupescu Simion a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 7 miliarde lei din care 4 miliarde lei reprezintă daune materiale iar restul reprezintă daune morale. fila 274 verso formular - vol. 89 La dosarul cauzei nu se regăseşte nici o probă care să confirme existenţa acestor prejudicii şi a faptului că ele ar fi fost produse de către inculpat. Mai mult, prin declaraţiile notariale date în Danemarca a arătat că renunţă la aceste pretenţii deoarece nu a fost în nici un mod prejudiciat de inculpatul Bivolaru Gregorian.

VII. Partea civilă COSTEA CORNEL

Iată cum este reţinută situația de fapt din declaraţiile părţii civile Costea Cornel: el este pensionar, fost cadru al Armatei Române. A locuit în Medgidia unde are un apartament proprietate personală. În anul 1994 a început să practice yoga în Medgidia ca urmare a îndemnurilor prietenului lui, numitul Florin Buţu.
După ieşirea la pensie s-a mutat la Bucureşti, pentru a se ocupa de latura spirituală a vieţii sale. La Bucureşti a locuit în perioada ianuarie 2000 - aprilie 2000 în imobilul din Bucureşti, str. Dimitrie Pompei nr. 3-5, care aparţine părţii responsabile civilmente Fundaţia Tara, ca urmare a solicitării efectuate în acest sens inc. Bivolaru Gregorian. Partea civilă susţine că pe perioada cât a locuit în acest imobil ar fi efectuat activităţi neremunerate pe şantierul amenajat pentru reabilitarea clădirii. S-a mutat apoi în imobilul din Bucureşti, Aleea Cioplea nr. 6, bl. 3, Ap. 116, Sector 3, unde susţine că a locuit din luna martie 2000 până în noiembrie 2003, care aparţine tot Fundaţiei Tara, unde susţine că a îndeplinit funcţia de administrator al clădirii şi şef de depozit.
Din declaraţiile părţii civile Costea Cornel nu reiese că el ar fi fost „recrutat” de inc. Bivolaru Gregorian pentru ca apoi să fie cazat într-un imobil de yoghini în vederea exploatării. Costea Cornel declară că tot ce a făcut a fost la iniţiativa sa. Nu a fost abordat în acest sens de nimeni, nici de inculpat, nici de alţi reprezentanţi ai MISA. Astfel, acesta arată că la cursul de yoga s-a înscris din proprie voinţă ca urmare a îndemnurilor prietenului lui: „M-am înscris la cursul de yoga în anul 1994, în municipiul Medgidia la intevenţia unui prieten FLORIN BUŢU.” - fila 60, vol. 89, declaraţia din 18.03.2005. Totodată acesta arată că mutarea în Bucureşti s-a produs tot la iniţiativa sa ca urmare a pensionării şi a dorinţei de a practica yoga: „Precizez că m-am hotărât să vin în Bucureşti întrucât ieşisem la pensie din cadrul Forţelor Armate şi aveam la dispoziţie timpul necesar să mă ocup de latura spirituală.” – fila 69, vol. 89, declaraţia din14.09.2005
Partea civilă declară că a fost decizia lui de a locui într-un „ashram”, de unde ar fi putut pleca oricând: „...am hotărât să mă alătur unui ashram pentru a beneficia de refacere fizică şi psihică. Arăt că ashram-ul este o locuinţă comună cu un program spiritual unde sarcinile şi rodul muncii locatarilor sunt împărţite. (...) Eu personal, la început am luat hotărârea să intru în ashram şi chiar dacă foarte repede am constatat şi am fost dezamăgit de ce am găsit acolo, nu am dat înapoi, am vrut să văd cât rezist”. – fila 93, vol. IV din dosarul Tribunalului Cluj.
Privitor la modalitatea în care a ajuns să locuiască în imobilele Fundaţiei Tara, acesta susţine că ar fi obţinut în prealabil acordul scris al inc. Bivolaru Gregorian. Aceste susţineri nu sunt probate, aceste înscrisuri nefiind depuse la dosar. Pe de altă parte, aceste susţineri sunt infirmate de declaraţia martorului Penescu Bogdan (fila 78, vol. V, dosar instanţă). Acesta arată că în realitate partea civilă Costea Cornel a ajuns să locuiască în imobilele din Dimitrie Pompei şi Aleea Cioplea ca urmare a unor solicitări adresate Fundaţiei Tara:
„Dintre părţile vatmate ale acestui dosar il cunosc doar pe Costea Cornel, care a venit in 2000, solicitând fundaţiei sa stea in căminul Pipera, unde a stat puţin, si pt ca dorinţa parţii vătămate a fost de a sta in Bucureşti, insa nu avea unde, i-am oferit posibilitatea de a sta in clădirea fundaţiei din Aleea Cioplea.”
Referitor la activităţile neremunerate pe care Costea Cornel susţine că le-ar fi desfăşurat ca urmare a exploatării sale în stare de aservire, trebuie observat că ele se referă la două tipuri de activităţi:
- activităţi pe şantierul din str. Dimitrie Pompei nr. 3-5, desfăşurate în perioada ianuarie-aprilie 2000;
- activităţi desfăşurate în calitate de administrator şi şef de depozit la imobilul din Aleea Cioplea, în perioada aprilie 2000 - noiembrie 2003.
În ceea ce priveşte prima categorie de activităţi, desfăşurate la imobilul din str. Dimitrie Pompei, ele au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001 privind traficul de persoane, prin urmare, nu se poate reţine o presupusă exploatare a părţii civile Costea Cornel în perioada anterioară încriminării faptei, deoarece ar însemna o încălcare a prevederilor art. 3 din C.p.:
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”. Principiul neretroactivităţii legii penale interzice ca legea penală să se poată aplica unor situaţii anterioare intrării ei în vigoare.
În ceea ce priveşte a doua categorie de activităţi, desfăşurate la imobilul din Aleea Cioplea, nu se pot reţine ca fiind adevărate susţinerile părţii civile că ele de fapt ar fi fost neremunerate şi efectuate ca urmare a unor obligaţii instituite de inculpatul Bivolaru Gregorian. Probele administrate în dosar dovedesc contrariul.
În primul rând trebuie avute în vedere chiar declaraţiile părţii civile, care recunoaşte că el a avut o funcţie în cadrul Fundaţiei: „În perioada 2000-2004 am fost administrator la clădirea din Aleea Cioplea (Faur). (...) Am fost şef de depozit la Faur.” (fila 93, vol. IV). În al doilea rând, e vorba de declaraţia martorului Penescu Bogdan, reprezentant la Fundaţiei Tara (fila 78, vol. V).
Acesta arată că în realitate în Aleea Cioplea a fost locuinţa de serviciu a lui Costea Cornel, care era angajat al Fundaţiei, pe post de administrator, fiind remunerat în acest sens: „Acolo era propriu- zis un depozit-magazie, si pt ca acea clădire trebuia pazita, iar partea vătămata, fost militar, avea calitati in acest sens, i-am permis sa se cazeze in Aleea Cioplea, angajandu-l chiar ca aministrator al clădirii, pt a asigura paza, curăţenia. Deoarece l-am retribuit pt funcţia de administrator, acolo era locuinta lui de serviciu. I-am obţinut astfel mutaţia si buletin de Bucureşti si, când a cunoscut-o pe soția sa, partea vătămata Albu Garofita, am cazat-o si pe aceasta acolo. In timp insa am văzut ca partea vătămata nu este interesat de yoga si fundaţie, si primind tot mai multe plângeri ale colacatarilor ca devenise violent si dominator, am intrerupt colaborarea. Chiar daca ne-a ameninţat ca ne reclama peste tot, a plecat de la căminul din Aleea Cioplea, a revenit după un timp, a cerut sa il reprimim, si nu am fost de acord. A avut cheie de acces in clădire, astfel ca putea pleca si veni când dorea, iar cat a locuit la căminul din Pipera nu a facit nicio lucrare de zidărie sau construcţie. Adeverinţa in copie ce mi se prezintă astăzi, confirm ca este emisa de către fundaţia Tara, prin care arătam ca numitul Costea este angajat al fundaţiei, si ştiu ca la momentul respectiv o ceruse pt dosarul de pensie sau asa ceva.” (a se vedea Adeverinţa nr. 88/16.12.2003, aflata la pag 64, vol. 30 DUP, depusă la organul de urmărire penală chiar de către partea civilă Costea Cornel)
Declaraiile inculpatului Ţiplea Grigore privitoare la perioada cât a locuit în imobilul Fundaţiei Tara din Aleea Cioplea se coroborează cu cele ale martorului Penescu Bogdan: „Acolo i-am găsit pe părţile vătămate Albu Garofiţa şi Costea Cornel care era chiar administrator al respectivului imobil, o clădire mare, respectiv un bloc. (...)Costea Cornel mi-a indicat ce cameră pot să ocup în imobil. Când am ajuns eu, partea civilă Albu Garofiţa, iubita lui Costea Cornel stătea deja în clădire. Vreau să descriu relaţia pe care am avut-o cu partea civilă Costea ca fiind una foarte dificilă. Am perceput-o pe acea parte vătămată ca având o fire închisă şi care se manifesta dur şi violent atât verbal cât şi fizic. Concret, a fost o situaţie când Costea Cornel m-a lovit, şi ulterior am aflat de la ceilalţi locatari că o atitudine similară a avut şi față de alte persoane. Situaţia stă exact invers faţă de cea descrisă în rechizitoriu, şi anume partea civilă Costea a pus presiune pe mine, era mai puternic fizic şi eu am fost cel căruia i-a fost frică de el, şi nu invers.
Nu am sesizat niciodată nemulţumire din partea părţilor civile menţionate cu privire la locul unde stăteam. Îmi aduc aminte că partea civilă Costea a plecat din locaţie după evenimentele din anul 2004 ca urmare a faptului că i s-a cerut de către ceilalţi colegi să plece pentru că aceştia se temeau că vor deveni victimele violenţei părţii civile Costea.”

Partea civilă chiar a recunoscut că în perioada cât a locuit în imobilul din Aleea Cioplea avea o armă asupra lui: „În cameră aveam o armă albă respectiv o sabie de antrenament pe care nu am recuperat-o, dar anul acesta îmi voi cumpăra alta.” Din declaraţiile martorului Penescu Bogdan reiese chiar că acesta o folosea ca să îi ameninţe pe ceilalţi locuitori ai imobilului: „Când am spus ca numitul Costea Cornel a devenit violent, m-am referit si la episodul când ceilalţi din cămin au spus ca avea o sabie cu care ameninţa.”
Prin urmare, din declaraţiile administrate în cauză rezultă că este exclusă existenţa unor activităţi de exploatare a părţii civile Costea Cornel cât timp a locuit în imobilele Fundaţiei Tara. Acesta era, aş a cum declară chiar el, fost militar de carieră, cu o condiţie fizică specifică acestei profesii şi avea un temperament violent, recalcitrant. Nu se poate reţine că era o persoană care putea fi obligată să facă ceva, care să fie oprită să circule liber, care să fie manipulată să accepte să lucreze în beneficiul altora. De altfel, din toate declaraţiile sale reiese că acesta a avut ambiţii personale de a deţine funcţii de „şef” în cadrul Fundaţiei, ceea ce contrazice în mod flagrant noţiunea de presupusă „victimă” a traficului de persoane.
Ceea ce dovedeşte în mod clar inexistenţa infracţiunii de trafic este chiar solicitarea părţii civile făcută în plângerea formulată în data de 27.03.2004:Vă rog să mă ajutaţi să mă întorc la locuinţa mea din blocul 3 nr. 6 Al. Cioplea în care am locuit 4 ani de zile şi de unde am fost alungat printr-o hotărâre ilegală şi absurdă.” – fila 40v, vol. 89, „În martie 2004, am cerut să fiu reprimit în locaţia din Aleea Cioplea.” (fila 93, vol. IV) . Este evident că dacă ar fi fost adevărat că acesta ar fi fost traficat prin cazarea într-un imobil cu condiţii improprii în vederea exploatării prin muncă neretribuită, atunci nu ar mai fi solicitat organelor de anchetă să facă demersuri de a îl ajuta să se întoarcă acolo.
Nu s-a stabilit existenţa nici unui element din care să reiasă că partea civilă ar fi fost sub autoritatea lui Bivolaru Gregorian, cu atât mai mult cu cât partea civilă nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi nu depindea financiar şi locativ de acesta. Partea civilă deţinea un apartament în proprietate în loc. Medgidia, unde ar fi putut oricând să se întoarcă: „...în Megidia aveam un apartament, proprietate personală” (fila 93, vol. IV). De asemenea, acesta beneficia de pensie, fiind fost cadru militar pensionat. Acesta declară că ar fi putut pleca din imobilul din Aleea Cioplea oricând doreşte, dar nu a făcut-o pentru că a vrut să vadă „cât rezistă”. Nu există nici o probă din care să reiasă că ar fi fost obligat, determinat sau sancţionat dacă nu prestează anumite activităţi, ba chiar din probele administrate reiese că a fost remunerat pentru munca sa şi că putea refuza oricând orice activitate i se solicita să efectueze. Pregătirea sa militară şi temperamentul său, astfel cum a fost descris de martorii audiaţi în cauză, exclud ca el să poată să fie subiectul unei aserviri în vederea exploatării. Este evident că dacă ar fi fost victima unui abuz de autoritate, partea civilă nu ar fi solicitat organelor de anchetă să fie ajutat să se întoarcă în locul unde a fost abuzat.
Parchetul nu a dovedit că partea civilă Costea Cornel ar fi desfăşurat vreo activitate neremunerată care să îi producă beneficii materiale inculpatului Bivolaru Gregorian sau MISA. Probele administrate în cauză demonstrează că acesta a fost angajat al Fundaţiei Tara pe perioada cât a locuit în imobilul din Aleea Cioplea, care a fost locuinţa lui de serviciu. Nu se precizează în ce a constat eventualul profit urmărit şi obţinut de inc. Bivolaru Gregorian de pe urma acestuia. Prin urmare, nu a fost dovedită existenţa beneficiului material sau financiar pe care l-ar fi avut inculpatul Bivolaru Gregorian sau presupusul grup infracţional organizat în urma aşa-zisei „exploatări” a părţii civile Costea Cornel.
Partea civilă Costea Cornel s-a constituit parte civilă în procesul penal printr-un înscris depus la dosarul cauzei în care arată că solicită suma de 4.953.305 de euro, din care 666.666 euro sunt daune morale. De asemenea, acesta specifică că din întreaga sumă solicită ca 666.000 euro să fie achitaţi de inc. Bivolaru Gregorian, fără a motiva în ce constă prejudiciul pe ca re i l-a produs acest inculpat şi de ce natură este. La dosarul cauzei nu se regăseşte nici o probă care să confirme existenţa acestor prejudicii şi a faptului că ele ar fi fost produse de către inculpatul Bivolaru Gregorian. Este extrem de edificator în ceea ce priveşte seriozitatea acuzaţiilor şi a solicitărilor de despăgubiri formulate în cauză modul în care a răspuns partea civilă la întrebarea instanţei privind semnificația sumei de 666.666 euro indicată pentru daunele morale: „Suma pe care am precizat-o ca pretenţii la daune morale este acea cifră fatidică, cu conotaţie malefică.” (fila 93, vol. IV) De altfel, chiar şi numai faptul că acesta semnează una dintre plângerile sale cu „numele de cod COCOR” este edificator pentru crearea unei imagini cât mai clare asupra părţii civile.

VIII. Partea civilă ALBU GAROFIŢA TIŢA

Din declaraţiile părţii civile Albu Tiţa reies următoarele „Am început să practic yoga din octombrie 2000 la îndemnul prietenului meu” – fila 1, vol. 89, declaraţia din 13.05.2004; „Începând cu anul 2001, luna noiembrie, tot la îndemnul prietenului meu m-am mutat şi eu la ashramul din “Faur”. – fila 1, vol. 89, declaraţia din 13.05.2004; „Am locuit în acest ashram împreună cu prietenul meu până în ianuarie 2004 când am plecat definitiv şi am rupt orice relaţie cu adepţii MISA” – fila 1, vol. 89, declaraţia din 13.05.2004; „Începând de atunci (de cand s-a mutat in imobilul numit „Faur” n.n) am început să practic Karma Yoga la biblioteca MISA. Karma Yoga pe care eu am prestat -o consta în diferite traduceri din limba engleză în limba română.” – fila 1, vol. 89, declaraţia din 13.05.2004.
Partea civilă susţine că şi cazarea sa în imobilul din Aleea Cioplea şi activitatea pe care a desfăşurat-o cât a locuit în acest imobil au fost aprobate de inc. Bivolaru Gregorian prin intermediul unor înscrisuri. Din declaraţiile părţii civile reiese că inc. Bivolaru Gregorian nu a avut nici o contribuţie la hotărârea acesteia de a se înscrie la cursul de yoga şi a se muta în imobilul numit „Faur”, şi că ea a fost „îndemnată” de partea civilă Costea Cornel să facă aceste acţiuni.
Costea Cornel era în acea perioadă iubitul lui Albu Tiţa, ulterior cei doi căsătorindu-se. Din aceste afirmaţii ale părţii Albu Tiţa se poate observa că nu pot fi reţinute ca fiind adevărate susţinerile părţii civile Costea Cornel că în acest imobil ar fi fost condiţii improprii pentru locuit. La data la care a convins-o pe Albu Tiţa să se mute la „Faur”, Costea Cornel locuia de mai mult de un an de zile acolo, fiind administratorul clădirii, deci cunoştea foarte bine care sunt condiţiile de locuit şi este evident absurd că şi-ar fi putut expune iubita unor eventuale suferinţe. Partea civilă Albu Tiţa confirmă în declaraţiile sale că administratorul clădirii „Faur” era în realitate partea civilă Costea Cornel: „... iubitul meu în persoana numitului COSTEA CORNEL, care era şi administrator de ashram (fila 7, vol. 89, decl. din 07.09.2004). Această afirmaţie contrazice şi prin urmare infirmă susţinerile acesteia din aceeaşi declaraţie potrivit cărora în perioada cât a locuit la Faur ar fi fost persecutată de inc. Ţiplea Grigore, care era numit de inc. Bivolaru Gregorian „şef” la Faur.
Prin probatoriul administrat în cauză au fost infirmate susţinerile părţii civile Albu Tiţa. În realitate aceasta s-a putut în muta clădirea de la Faur pentru că partea civilă Costea Cornel a solicitat acordul reprezentanţilor Fundaţiei Tara, cea care era proprietara clădirii. În acest sens martorul Penescu Bogdan a declarat: „partea vătămata Costea ne-a intrebat daca o putem caza pe prietena lui, Albu Tita in căminul de pe Aleea Cioplea si am fost de acord. Termenul corect era de a sta, de a locui si nu a a fi cazata.” (fila 78, vol. V) Acelaşi martor mai declară: „In aceasta ordine de idei, niciodată nu am auzit ca de la inc Bivolaru sa vina vreun ordin scris sau nescris, ca cineva sa facă sau sa nu facă ceva. (...) Trebuie sa arat ca intre inc Bivolaru si ceilalţi incu lpaţi nu exista o subordonare, linie ierarhica, inc Bivolaru nu avea nicio legătura cu fundaţia Tara, nu avea o putere decizionala acolo, deciziile pt fundaţie erau luate de consiliul director si exista si adunarea membrilor fondatori.”
Legat de activităţile neremunerate pe care partea civilă Albu Tiţa susține că le-ar fi efectuat cu caracter obligatoriu, apreciem că nu se face în nici un mod dovada existenţei lor.
În ceea ce priveşte activitățile neretribuite pe care ea susţine că le-ar fi desfăşurat la tipografia Ganesha, inc. Cojocaru Costică, în calitate de administrator al acestei societăţi comerciale, susţine contrariul: „Firma pe care eu o conduc este o tipografie unde lucrez cu oameni specializaţi pe maşini respective astfel încât nu pot fi efectuate activităţi de voluntariat şi acele părţi vătămate menţionate în rechizitoriu – ALBU GAROFITA, VĂLEAN ALINA, DUMITRU IONELA, LUPESCU ION, MUREŞAN AGNESS, SIMIONESCU ILINCA, MOGA CAMELIA nu au fost niciodată prezente şi nu au lucrat în tipografia mea. (...) Vreau să arăt că pe LUPESCU ION, ALBU GAROFITA, VĂLEAN ALINA, SIMIONESCU ILINCA nu le-am cunoscut niciodată.” (fila 113, vol. III)
Legat de activităţile de traducere pe care partea civilă susţine că le-ar fi efectuat, în cauză nu se face dovada faptului că ea ar fi realizat traducerea unor fragmente din unele cărţi şi nici nu se face nici dovada că acestea ar fi fost apoi publicate de inculpatul Bivolaru Gregorian. O simplă afirmaţie a părţii civile în acest sens nu constituie o dovadă, iar menţiunile olografe făcute pe nişte bilete de partea vătămată cum că ar fi fost traducătoare nu sunt de natură a face dovada existenţei acestor traduceri. Nu se indică concret ce texte a tradus şi în ce cărţi au fost inserate. Dacă această susţinere ar fi fost adevărată, partea civilă ar fi putut prezenta măcar câteva înscrisuri care sunt inerente activităţii de traduceri (notiţe, însemnări etc.), indiferent că acestea au fost făcute pe hârtie sau în formă electronică. Însă partea civilă nu prezintă nici o dovadă privitoare la existenţa acesteia activităţi şi prin urmare nu face dovada că traducerile ei ar fi fost incluse în vreo carte publicată de inc. Bivolaru Gregorian şi scoasă la vânzare.
Mai mult decât atât, înscrisurile indicate de Parchet nu fac nici unul referire la inc. Stroe Cristina.
Susţinerile părţii civile Costea Cornel, soţul părţii civile Albu Tiţa, că el ar fi fost cel care ducea uneori la „Bibliotecă” traducerile acesteia şi le preda inc. Stroe Cristina nu pot fi reţinute ca fiind adevărate. Costea Cornel afirmă: „Eu predam textele respective TIŢEI ALBU şi după ce erau traduse le duceam înapoi la STROE CRISTINA pentru a le sistematiza.” Filele 60-63, vol. 89, declaraţia din 18.03.2005. Acestea se dovedesc a fi contradictorii cu cele ale părţii civile Albu Tiţa, demonstrând că sunt făcute doar pentru a obţine nişte beneficii. Albu Tiţa susţine contrariul, că de fapt ea ar fi fost cea care ducea traducerile la Bibliotecă: „După fiecare traducere mergeam personal la biblioteca MISA unde predam traducerile lui CRISTINA STROE, sau dacă nu era ea, fetelor de la sala de “fişe”- filele 1-2, vol. 98, declaraţia din 13.05.2004. Având în vedere inadvertenţele dintre declaraţiile celor doi, se impune ca dubiu să fie interpretat în favoarea inculpatei.
De altfel, această inculpată declară că de nici nu o cunoaşte pe partea civilă Albu Tiţa, iar Parchetul nu a dovedit contrariul. Interesele procesuale comune a celor doi, care pe deasupra mai sunt şi soţ şi soţie, fac ca declaraţiile părţii civile Costea Cornel să nu poată fi luate în considerare în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă. Or în cauză nu se administrează nici proba cu înscrisuri, nici proba cu alte declaraţii de martor în susţinerea acestor acuzaţii.
Nu se pot reţine nici afirmaţiile părţii civile Albu Tiţa că libertatea sa a fost restricţionată cât a locuit în imobilul „Faur”. Ea declară exact contrariul:
„...eu personal am continuat sa-mi vizitez părinţii, de la care luam alimente” – fila 7, vol. 89. Martorul Penescu Bogdan arată că partea civilă Costea Cornel, în calitate de administrator deţinea cheile imobilului: „A avut cheie de acces in clădire, astfel ca putea pleca si veni când dorea”. (fila 78, vol. V). Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm că Parchetul nu a dovedit existenţafaptelor legate de partea civilă Albu Tiţa.
În cauză nu s-a stabilit existenţa nici unui element din care să reiasă că partea civilă ar fi fost sub autoritatea lui Bivolaru Gregorian, cu atât mai mult cu cât partea civilă nu a participat la nici un curs susţinut de inculpatul Bivolaru Gregorian şi nu depindea financiar şi locativ de acesta. Partea civilă a declarat că a fost îndemnată de iubitul său, partea civilă Costea Cornel să se mute în acelaşi imobil cu el şi să se înscrie la curs. La acea dată ea avea deja o relaţie intimă cu acesta de peste un an, perioadă în care a putut afla toate condiţiile legate de imobilul din Aleea Cioplea. Faptul că partea civilă era ajutată şi susţinută material de familie, cu care era în contact şi unde se putea întoarce oricând, iar iubitul ei, Costea Cornel era independent financiar, având pensie şi un imobil în proprietate, arată că Albu Tiţa nu era într-o stare de vulnerabilitate faţă de inc. Bivolaru Gregorian. Aceasta declară că ar fi putut pleca din imobilul din Aleea Cioplea oricând doreşte. Partea civilă Costrea Cornel era administratorul clădirii şi prin urmare îi putea asigura şi părţii civile Albu Tiţa libertatea de mişcare, având chei de la imobil. Nu există nici o probă din care să reiasă că Albu Tiţa ar fi fost obligată, determinată sau sancţionată dacă nu prestează anumite activităţi.
Este evident că dacă ar fi fost victima unui abuz de autoritate, partea civilă nu ar fi locuit timp de 3 ani în acel imobil, de unde putea pleca oricând.
Prin urmare, partea civilă Albu Tiţa nu se afla într-o stare de vulnerabilitate faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian, motiv pentru care ea nu putea fi receptivă la presupusele acte de recrutare care susţine că s-ar fi săvârşit asupra ei de către inculpat în vederea cazării în „ashram” şi exploatării acesteia în stare de aservire. Este exclusă, prin urmare, existenţa oricărui element de îndemnare, de determinare, de constrângere sau de abuz de autoritate care să fi fost exercitat asupra părţii civile Albu Tiţa de către inc. Bivolaru Gregorian.
Parchetul nu a dovedit că partea civilă Albu Tiţa ar fi desfăşurat vreo activitate neremunerată care să îi producă beneficii materiale inculpatului Bivolaru Gregorian sau MISA. Nu se precizează în ce a constat eventualul profit urmărit şi obţinut de inc. Bivolaru Gregorian de pe urma acesteia. Prin urmare, nu a fost dovedită existenţa beneficiului material sau financiar pe care l-ar fi avut inculpatul Bivolaru Gregorian sau presupusul grup infracţional organizat în urma aşa-zisei „exploatări” a părţii civile Albu Tiţa prin presupusa activitate de traduceri desfăşurată de aceasta. În lipsa dovedirii în ce a constat contribuţia sa concretă la traducerea unor cărţi care ulterior ar fi fost puse în vânzare, nu se poate stabili în ce a constat prejudiciul material pe care aceasta susţine că l-ar fi suferit.
Partea civilă Albu Tiţa nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a da declaraţie şi a îşi susţine acuzaţiile. Apreciem că din aceste considerente nu se pot avea în vedere la soluţia pe care o va da instanţa faptele reclamate de aceasta, deoarece ar fi încălcat în mod grav dreptul la un proces echitabil al inc. Bivolaru Gregorian care nu a avut posibilitatea de a îi adresa întrebări prin apărătorii săi. Partea civilă Albu Tiţa nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Considerăm că instanţa nu poate avea în vedere înscrisul depus de Costea Cornel în numele acesteia la dosar în care sunt indicate pretenţiile civile ale lui Albu Tiţa, deoarece documentul nu este semnat de această parte civilă. Costea Cornel a declarat în faţa instanţei: „M-am semnat în numele soţiei pe scriptul intitulat constituire de parte civilă.”

IX. Partea civilă VĂLEAN ALINA ELENA

Din probatoriul administrat în cauză reiese că partea civilă Vălean Alina Elena nu a făcut obiectul nici unei acţiuni de recrutare în vederea exploatării săvârşite de inc. Bivolaru Gregorian. Concret faptele reţinute prin rechizitoriu în realitate nu există.
În primul rând e necesar să subliniem că prin rechizitoriu nu a fost stabilită în mod concret situaţia de fapt privitoare la partea civilă Vălean Alina Elena în sensul că nu a fost indicat modul în care aceasta ar fi fost recrutată de inc. Bivolaru Gregorian în vederea exploatării, nu se indică în mod clar perioadele în care ar fi locuit în imobilele denumite „ashram” şi nu se precizează perioadele în care ar fi desfăşurat activităţi cu titlu de karma-yoga. În declaraţiile sale partea civilă Vălean Alina Elena face doar afirmaţii generale cum că ar fi locuit în 3 locuinţe numite „ashram”, dar nu precizează exact în ce perioade. De asemenea face afirmaţii la fel de generale privitoare la tipurile de activităţi pe care le-a desfăşurat arătând că acestea ar fi fost la brutărie, la grădină şi la tipografie, dar nici în acesta caz nu indică perioadele corespunzătoare şi detalii cu privire la modul în care a ajuns să presteze aceste munci. Având în vedere că aceste afirmaţii nu sunt coroborate cu nici o altă probă administrată în cauză, se impune a nu fi avute în vedere la stabilirea situa ţiei de fapt în ceea ce o priveşte pe această parte civilă.
În ceea ce priveşte calitatea părţii civile Vălean Alina Elena de aşa-zisă victimă a exploatării inculpatului Bivolaru Gregorian, din declaraţiile acesteia rezultă chiar contrariul, şi anume că aceasta ar fi fost de fapt „şefă de ashram” a unui imobil, „...am mai locuit ... în ashramul din Turturică 123, unde am fost şef de ashram.”(fila 358, vol. 89) şi că acolo ar fi aplicat împotriva celor care locuiau acolo „regulamente instituite de Bivolaru Gregorian”, despre care chiar ea afirmă că erau valabile „pentru toate ashramurile” (fila 394 – vol.89). Mai mult decât atât, Dumitru Ionela Cristina declară în data de 25.10.2005 (fila 178v, vol. 89) că partea civilă Vălean Alina (la acea dată Galan Alina) ar fi condus un site erotic.
Prin urmare, din aceste declaraţii rezultă că în perioada 2001-2004 partea civilă Vălean Alina Elena nu a fost în nici un caz o „victimă”, o „exploatată”. În postura sa de şefă de ashram ar fi avut, în viziunea procurorului, o postură de aşa-zisă „traficantă” a persoanelor care locuiau în imobilul din str. Turturică nr. 123. Se naşte atunci o firească întrebare: De ce aceasta nu are aceeaşi postură procesuală ca şi inc. Bivolaru Gregorian în prezenta cauză, în sensul de a se reţine că face parte din eşalonul 3 al aşa-zisului grup infracţional? În mod surprinzător, aceasta este audiată în calitate de aşa-zisă parte vătămată şi s-a constituit şi parte civilă, solicitând despăgubiri în valoare de 14.000 USD.
Este relevant şi faptul că soţul acestei părţi civile, martorul Vălean Gheorghe Radu, a fost audiat în sala de judecată şi nu a relatat nimic de natură să confirme aceste acuzaţii pe care soţia sa le-a adus inc. Bivolaru Gregorian şi celorlalţi inculpaţi în cauză. .
Cu privire la existenţa unui Regulament instituit de inc. Bivolaru Gregorian în imobilul din str. Veseliei nr. 64 în baza căruia s-ar fi aplicat sancţiuni, partea civilă Vălean Alina afirmă că acesta ar fi fost „afişat la intrarea în imobil”. Existenţa acestui Regulament este însă infirmată chiar de activitatea de urmărire penală desfăşurată în cauză de însuşi procurorul Delcea Marian, cel care a întocmit rechizitoriul din această cauză. Acest procuror a fost şi cel care a efectuat percheziţia domiciliară la imobilul din str. Veseliei nr. 64 şi a constatat prin propriile percepţii că nu era afişat nimic de acest gen pe pereţii imobilului. În procesul-verbal de percheziţie (fila 12 - 21, Vol. 4 D.U.P.) nu se face referire la nici un regulament afişat la intrarea în imobil şi nici în altă parte a acestuia.
De altfel, aceste acuzaţii sunt infirmate din nou de declaraţiile de martor date în chiar ziua percheziţiei, 18.03.2004, de cei care au fost ridicaţi din imobil şi duşi la Parchet. Nici unul nu face referire la existenţa vreunui regulament, nici unul nu spune că ar fi fost sancţionat vreodată din ordinul inc. Bivolaru Gregorian, nici unul nu face referiri la o presupusă implicare a inculpatului în activitatea care se desfăşura acolo.
În ceea ce priveşte posibilitatea ca această parte civilă să fi fost supusă unui abuz de autoritate, aceasta este exclusă chiar de afirmaţiile acesteia care afirmă că ar fi fost în postura de „şef” al unei locuinţe în care locuiau mai mulţi practicanţi yoga. Prin urmare este exclusă ipoteza ca aceasta să fi fost într-o postură de vulnerabilitate faţă de inc. Bivolaru Gregorian. De asemenea, nu se face dovada că inc. Bivolaru Gregorian ar fi obţinut un beneficiu material ca urmare a activităţilor desfăşurate de partea civilă Vălean Alina, prin urmare considerăm că se impune a se respinge acţiunea civilă în cadrul căreia aceasta a solicitat să fie despăgubită cu suma de 14.000 USD reprezentând daune materiale.

X. Partea civilă DUMITRU IONELA CRISTINA

În ceea ce priveşte aşa-zisele activităţi neremunerate pe care partea civilă Dumitru Ionela Cristina susţine că le-a desfăşurat în beneficiul inc. Bivolaru Gregorian şi MISA, prin rechizitoriu se reţin următoarele din declaraţiile acesteia: ar fi practicat karma-yoga în perioada 1997 - sfârşitul anului 2002, în următoarele domenii; 1997-1998 la tipografia GANESHA SRL (...); 1998-1999 am făcut Karma-yoga la Peleaga 5 unde gătea împreună cu IULIA RADU; la sfârşitul anului 1999 a fost plecată în Portugalia la muncă ; 1999-2000 ar fi practicat karma-yoga la bibliotecă şi ajutându-l pe MANEA ALEXANDRU la diferite treburi; în perioada Iunie-Decembrie 2000 a avut un prim contract de muncă în Japonia prin intermediul Extaz S.R.L.; în perioada februarie-august 2001 a avut cel de-al doilea contract de muncă în Japonia tot prin firma Extaz; în decembrie 2001-martie 2002 a fost plecată ca turist în Japonia; în noiembrie 2002 a lucrat pe un site erotic unde a fost plătită cu suma de 1500 dolari din care 500 i-ar fi donat MISA prin intermediul inc. Bivolaru Gregorian - fila138 olograf, fila 154 formular – vol. 89; în martie 2003 a plecat din nou în interes personal în Japonia.
Partea civilă mai face în plus şi afirmaţia generală că „în perioada 2001-2004” ar mai fi efectuat şi activităţi neremunerate la tipografie, ajutându-l pe Manea Alexandru şi la bibliotecă.
Din modul cum sunt expuse chiar de către partea civilă Dumitru Ionela Cristina se pot observa vădite contradicţii, care demonstrează faptul că aceasta nu spune adevărul:
- astfel, în declaraţia din data de 06.09.2004 (filele 136, vol. 89) aceasta declară că „Eu am practicat karma-yoga în perioada 1997 - sfârşitul anului 2002, pentru ca în declaraţia din 25.10.2005 (fila 182v, vol. 89) să declare o cu totul altă perioadă „În perioada 2001-2004 mi s-a dispus prin intermediul unor biletele scrise si semnate de Bivolaru Gregorian, sa fac karma yoga (munca neplatita)”.
- nu pot fi reţinute ca fiind adevărate nici afirmaţiile acesteia că ar prestat în anii 2002-2003 activitatea de şofer la MISA, de dimineaţa până seara, fără a fi plătită, deoarece tot ea declară că în acelaşi timp ar fi fost şi plecată în Japonia de două ori, odată la începutul anului 2002 şi a doua oară în martie 2003, iar între timp a mai lucrat şi pe un site-erotic unde a fost plătită, l-a mai ajutat şi pe iubitul său Manea Alexandru la activităţile sale administrative.
În ceea ce priveşte activităţile pe care aceasta susţine că le-ar fi desfăşurat în Japonia prin firma Extaz, trebuie observat că cele două contracte pe care le-a avut prin această firmă, în urma cărora ar fi donat banii câştigaţi inc. Bivolaru Gregorian şi MISA, s-au derulat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001, prin urmare nu pot fi avute în vedere, ca de altfel şi toate celelalte activităţi pe care susţine că le-ar fi desfăşurat până în luna noiembrie 2001. De altfel, partea civilă nu dovedeşte că ar fi donat aceşti bani inc. Bivolaru Gregorian, iar probele administrate în cauză tind să dovedească că de fapt din aceşti bani şi-ar fi achiziţionat vila din Vasile Grozavu nr. 2. Partea civilă declară că a mai fost plecată după noiembrie 2001 încă de 2 ori în Japonia, dar de această dată în interes personal.
Cu privire la celelalte activităţi neremunerate pe care susţine că le-ar mai fi prestat după intrarea în vigoare a legii traficului de persoane, respectiv în intervalul dintre noiembrie 2001–sfârşitul anului 2002, când a plecat din nou în Japonia, aceasta nu arată concret în ce mod s-ar fi desfăşurat aceste activităţi, făcând doar afirmaţii generale, de genul „în perioada 2001-2004 am mai lucrat la tipografie etc.” Această afirmaţie se contrazice însă cu o altă declaraţie tot dea părţii vătămate: „Eu am practicat karma-yoga ... în următoarele domenii: 1997-1998 la tipografia Ganesha S.R.L....”(filele 126-142, vol. 89, declaraţia din 06.09.2004). Aceste contradicţii dovedesc că aceasta este nesinceră şi că declaraţiile ei nu pot fi luate în considerare la soluţionarea cauzei. Partea civilă nu dovedeşte în nici un mod că ar fi desfăşurat astfel de activităţi şi că ar fi făcut-o la îndemnul inc. Bivolaru Gregorian. Nu prezintă în acest sens înscrisurile prin care susţine că i s-a pus în vedere să efectueze aceste activităţi.
Singurul detaliu pe care îl dă este cel al unei activităţi desfăşurate pe un site-erotic, indicând perioada şi locul unde şi-a desfăşurat munca, indicând însă că de fapt ar fi fost plătită cu suma de 1500 USD pentru această activitate, iar suma de 500 USD ar fi donat-o MISA prin intermediul inc. Bivolaru Gregorian. Prin urmare nu se poate reţine că aceasta ar fi fost exploatată când a lucrat pe site-ul erotic, deoarece ea declară că în realitate a fost plătită. Nu se face nici de această dată dovada că din suma primită ar fi donat suma de 500 dolari. Considerăm de altfel că, şi în situaţia în care s-ar reţine ca fiind adevărată această afirmaţie, ea nu poate fi reţinută ca fiind rezultatul unei acţiuni de exploatare, deoarece partea civilă nu declară că ar fi fost obligată să facă această donaţie şi declară că a făcut-o benevol.
Prin urmare, în afară de deplasările în Japonia pe care le poate dovedi cu menţiunile de pe paşaport, partea civilă nu a dovedit nici una dintre afirmaţiile făcute, care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Subliniem că postura sa de aşa-zisă victimă a părţii civile Dumitru Ionela Cristina este incompatibilă cu cea de proprietară a unei vile, achiziţionată chiar în perioada 2001-2002 în str. Vasile Grozavu nr. 2, acesta fiind unul dintre imobilele care au fost percheziţionate în prezenta cauză. Este imposibil ca o persoană care munceşte în stare de aservire, în condiţii mizere, atâtea ore pe zi să îşi poată achiziţiona un imobil de câteva zeci de mii de dolari (din declaraţiile părţii civile Mureşan Agness reieşind că a fost achiziţionat cu suma de 30.000 USD). Dumitru Ionela Cristina afirmă în declaraţiile sale că şi-a achiziţionat imobilul cu sume de bani obţinute din munca desfăşurată în Japonia, ceea ce infirmă totodată şi acuzaţia că practicantele yoga plecate la muncă acolo au fost exploatate şi obligate să îşi doneze veniturile inculpaţilor.

Percheziţiile brutale din data de 18.03.2004 efectuate în imobile practicanţilor yoga au avut ca scop descoperirea unor aşa-zise activităţi ilegale ce implicau trafic de droguri, prostituţie, deţinerea de arme etc. Nu s-a descoperit nici o urmă a unor astfel de activităţi. Nici măcar unul dintre cele câteva sute de yoghini descoperiţi în casele percheziţionate nu a reclamat că ar fi victima traficului de persoane, a exploatării prin ţinerea în stare de aservire. Este evident că dacă cei aflaţi în imobilele practicanţilor yoga din cadrul MISA ar fi trăit experienţe traumatizante prin ţinerea lor în condiţii mizere cu scopul de a fi puşi la muncă forţată, atunci aşa-zisa „intervenţie a organelor de cercetare penală” s-ar fi dovedit una „eliberatoare”. În schimb, în loc să îi reclame pe inculpaţii din prezenta cauză, cei aflaţi în aceste imobile au făcut plângeri împotriva celor care au instrumentat dosarul, dezvăluind abuzurile fără precedent ale autorităţilor. Sunt relevante în acest sens declaraţiile notariale date de cei care au fost în perioada 2001-2004 locatarii acestor imobile şi care nu conţin nici un fel de elemente de natură infracţională (filele 93-158 din volumul de înscrisuri depus de Asociaţia MISA):
Este evident că acest eşec trebuia mascat cu „găsirea” unei acuzaţii care să aibă „importanţă” în ochii opiniei publice. S-a venit cu ideea că modul de viaţă al yoghinilor, activităţile duse de ei în imobilele pe care ei le denumeau „ashram” să fie interpretat, este de fapt trafic de persoane. În lipsa probelor, această interpretare forţată a textului încriminator se constituie în sine un demers ilegal al Parchetului. „Scuza” absurdă invocată de Parchet este că absenţa probelor ar fi de fapt rezultatul „ascunderii” acestora.
De aceea, rechizitoriul începe printr-un demers de „justificare” a acestui efort de a acuza grupul celor care fac parte din MISA, pe care Parchetul îl numeşte un grup infracţional organizat, apartenenţa la acest grup fiind descrisă ca o „apartenenţă la un grup religios cu valenţe sectare”. Aceste demers de a „justifica” întocmirea actului de sesizare în lipsa unor probe convingătoare se concretizează la începutul rechizitoriului printr-o aşa-zisă analiză a felului în care apar, dintr-o perspectivă internaţională, aceste „fenomene sectare”. Se urmăreşte a se convinge instanţa că există o adevărată cruciadă în cadrul comunităţii internaţionale, care este pornită să vâneze şi să acuze grupările religioase, esoterice sau spirituale – MISA fiind plasată între acestea.
Prin această prezentare, DIICOT a subminat în mod grav prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor. În primul rând, plasarea unui grup, fără un studiu adecvat, în categoria sectelor nu are, în sine, implicaţii juridice. De aceea includerea în rechizitoriul DIICOT a unui capitol privind „Evoluţia fenomenului sectar pe plan mondial” şi activităţile lor ilegale, respectiv, măsurile luate de autorităţi contra unor grupări sectare, este de natură a crea un cadru ostil în care inculpaţii au fost plasaţi, înfrângând egalitatea de arme dintre acuzare şi apărare.
Informaţiile oferite de DIICOT în secţiunea din rechizitoriu privind evoluţia fenomenului sectar sunt incomplete, inexacte şi prezentate tendenţios.
Ele nu pot oferi argumente pentru a dovedi vinovăţia celor acuzaţi, cu atât mai mult în contextul unui proces penal.
Având în vedere cele de mai sus, este pusă în adevărata ei lumină încercarea Parchetului de a îi determina mai întâi pe cei găsiţi în imobilele yoghinilor, prin presiuni, de a face declaraţii încriminatoare împotriva lui Bivolaru Gregorian şi a unui grup de membri şi simpatizanţi MISA. Este deosebit de relevant că nici unul dintre ei şi nici un alt membru sau simpatizant MISA dintre cei câteva zeci de mii nu a formulat plângere împotriva inculpaţilor. Or în lipsa unor astfel de plângeri şi denunţuri, interpretarea Parchetului dată textului care încriminează traficul de persoane nu putea subzista.
În aceste condiţii, Parchetul a făcut eforturi considerabile pentru a găsi câteva aşa-zise „victime” printre foştii cursanţi care să accepte să facă plângeri penale pentru a putea beneficia de eventuale despăgubiri materiale. Ei plecaseră de ani de zile de la cursul de yoga, dată de la care nu mai locuiau în imobilele numite „ashram”. La data plecării din MISA nu reclamaseră nici o faptă penală.
Cu toate acestea, părţile civile din prezenta cauză au acceptat să formuleze aceste plângeri penale, referindu-se la presupuse fapte care ar fi avut loc cu ani de zile în urmă. De exemplu, partea civilă Bertescu Valeria face declaraţii despre fapte petrecute înainte de anul 1996, an în care a părăsit cursul de yoga.
Este foarte relevant pentru lipsa de veridicitate a acestor acuzaţii faptul că aceste persoane nu au făcut aceste plângeri din proprie iniţiativă, ci numai în urma intervenţiei şi solicitării formulate de organele de urmărire penală. De asemenea, părţile civile nu au propus probe pentru a fi administrate în susţinerea acuzaţiilor aduse.
Astfel, Parchetul întocmeşte un rechizitoriu practic doar pe baza declaraţiilor acestor aşa-zise „părţi vătămate”, fără a aduce în sprijinirea lor probe temeinice care să justifice trimiterea inculpaţilor în judecată. Părţile vătămate sunt practic membrii a 3 familii (familia Mureşan, familia Lupescu şi familia Albu-Costea) care, pe lângă faptul că reclamă fapte petrecute în mare parte înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001 privind prevenirea traficului de persoane, nu aduc dovezi în sprijinirea celor declarate .
Urmărirea penală are ca obiect tocmai obţinerea probelor ce dovedesc actele infracţionale şi în aceeaşi măsură identificarea probelor de nevinovăţie, care înlătură răspunderea penală.
Dosarul de urmărire penală este însă plin de înscrisuri, fotografii şi declaraţii (aproape 100 de volume) care nu sunt de natură a dovedi existenţa infracţiunilor reclamate de părţile civile. Astfel, la dosar sunt depuse foarte multe înscrisuri numite „bileţele” care în opinia Parchetului au scopul de a dovedi că prin intermediul lor inc. Bivolaru Gregorian ar fi obligat părţile civile să efectueze anumite activităţi. Pe lângă faptul că valoarea coercitivă a acestor bileţele nu poate fi reţinută, părţile civile neputând fi constrânse prin intermediul lor în nici un mod, ele fiind libere să acţioneze după propria conştiinţă, este exterm de relevant că printre ele nu se regăseşte nici unul dintre aşa-zisele „bileţele” invocate de către părţile civile că ar fi existat în cazul lor concret. De altfel, declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă nu confirmă teoria Parchetului:
- martorul Gămulea Andrei (fila 129, vol. V):
„Am cunoştinţa de bileţelele pe care cursanţii le foloseau, pentru ca atunci când incheiau cursurile erau întrebări, timpul scurt si aşteptau răspuns din partea instructorul. Chiar si eu am folosit aceasta modalitate. Am scris si eu biletele către inculpatul Bivolaru data fiind erudiţia acestuia. Intrebarile erau pe tematica yoga, răspunsul venea chiar si din partea instructorilor cu o semnătura sau ştampila, nu reprezentau ordine sau comenzi pentru cel care pusese întrebarea, se lua doar act de ce s-a răspuns. Acele ştampile sau semnături ce apăreau pe biletele reprezentau o confirmare a luării in evidenta a bileţelului.”
- martora Ambăruş Gabriela (fila 124, vol. V):
„In legătura cu acele biletele despre care se face vorbire vreau sa arat ca este o practica frecventa de a discuta cu cursanţii, atunci când după curs sunt intrebari si nu mai avem timp, urmând a răspunde la intalnirea următoare sau tot prin biletele. La fel am procedat si eu scriind biletele către inculpatul Bivolaru, si ni se răspundea in aceeaşi maniera. De asemenea, vreau sa arat categoric ca nu erau aplicate pedepse sau sancţiuni de nicio natura cursanţilor yoga pentru ca asta ar fi insemnat o contradicţie intre ceea ce explicam si transmiteam la curs, cu convingerea intima a unui practicant yoga.”

În ceea ce priveşte fotografiile în costum de baie ale practicanţilor yoga depuse la dosar în peste 30 de volume, acestea sunt prezentate în mod fals de Parchet ca fiind un instrument prin care inc. Bivolaru Gregorian recruta femei.
Or probatoriul administrat în faţa instanţei de judecată infirmă această teorie şi arată care era de fapt rolul acestor fotografii, care nu erau deloc obligatorii a fi depuse.
Iată ce afirmă martorii audiaţi în cauză:
- martorul Lazar Radu (martor al Parchetului):
„Nu am cunoştinţă ca pentru înscrierea la cursurile de Yoga să fi fost nevoie de prezentarea unor fotografii, în schimb am cunoştinţă că atunci când ce cerea accesul într-o tabără Yoga se cerea să se prezinte fotografii cu persoana doritoare în costum de baie. Explicaţia ar fi că o practică Yoga bună produce transformări asupra corpului şi pentru a fi văzute diferite afecţiuni în vederea vindecării lor, dar nu ştiu de unde am această explicaţie. (...) Nu exista obligaţia de a preda acele poze despre care am vorbit.”
- martora Ambăruş Gabriela:
„In decursul timpului, au fost efectuate studii de către instructori yoga cu intenţia de a arata evoluţia fizică si psihica a cursanţilor si de aceea apar acele poze in costum de baie ale unor persoane care au fost participante la studiu si au depus benevol pozele.”
- martora Dobrin Monica:
„In legătura cu taberele de yoga la care am participat, vreau sa arat ca acolo putea participa cine dorea, cursanţi sau necursanti, la inceput se depuneau nişte fotografii mici, cu chipul persoanei de la umeri in sus, fiind necesare pt. legitimaţii, iar cine dorea putea sa depună si fotografii in costum de baie, pt a arata care a fost evoluţia fizica a practicantului respectiv pt o evaluare a evoluţiei acestuia in urma practicării yoga. Insa depunerea acestor fotografii nu era o condiţie esenţiala pt. accesul sau nu la tabăra.”
- martorul Gămulea Andrei:
„Intrebat fiind dacă stiu despre acele poze ale unor cursanţi, arat ca este vorba de un studiu efectuat unde se urmărea a se vedea evoluţia corpului cursantului si cine dorea depunea aceste poze.”
- martorul Ion Cristi:
 „Oricine dorea putea sa se inscrie la un astfel de curs prin completarea unei cereri către secretariatul MISA si dând o declaraţie pe proprie răspundere ca nu suferă de vreo boală psihica. Doar când era cazul de participare la numite simpozioane sau tabere, pentru legitimarea participanţilor, se solicitau poze ca de buletin. Am cunoştinţa ca au fost efectuate si anumite studii pentru a observa transformarea persoanelor care începeau să pratice yoga, si acele persoane, cu acordul lor, au depus poze in costum de baie.”
- martorul Penescu Bogdan:
„Am cunoştinţă ca la un moment dat, in colaborare cu doctori, psihologi, MISA a realizat un studiu pt a cuantifica efectele practicii Yoga asupra pers practicante, si astfel la cursuri s-a spus ca, cine doreşte, poate sa si pună poze in costum de baie pt a vedea evoluţia in timp si efectele yoga asupra lor. Repet ca totul a fost voluntar, fara nicio impunere. Mai existau si poze mici pt a fi puse pe legitimaţiile eliberate.”
Declaraţiile acestor 6 martori audiaţi în cauză se coroborează cu declaraţiile următorilor inculpaţi, printre care şi Roşu Petru:
- - inculpatul Catrina Nicolae:
„În rechizitoriu s-a încercat a se denatura inclusiv situaţia când s-au găsit acele fotografii cu persoane în costume de baie, dându-se greşit o tentă erotică chiar tinzând spre orgii, când de fapt erau poze făcute persoanelor care au dorit să participe la un studiu privind efectele psihosomatice ale yoga asupra trupului, fotografiile indicând evoluţia în timp a persoanelor respective.”
- inculpata Popescu (Hangan) Liana Maria:
„La înscrierea pentru cursurile yoga eu nu am cerut doritorilor să prezinte fotografii în costum de baie. Ştiu că acest lucru se cerea acelor persoane care aveau probleme fizice, la coloană sau la picioare, şi atunci prezentau fotografii în costum de baie.”
- inculpata Visterneanu Lăcrămioara:
„Nu este adevărat ca eu să fi dat aceste fotografii inculpatului Bivolaru. Aceste fotografii reprezentau şi un punct de pornire pentru a vedea momentul când persoana a început să practice yoga si unde a ajuns după un anumit timp, în studiul descris de inculpatul Catrina Nicolae. (...) Nu era o obligaţie ca solicitantul pentru curs să aducă o fotografie în costum de baie, doar cei care doreau făceau acest lucru, primeam şi fotografii mici sau situaţii când nu aduceau deloc fotografii.”

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor Parchetului audiaţi în cauză atât în faza de urmărire penală, trebuie observat că ele nu conţin elemente care să ducă la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor. În mod paradoxal, analiza lor scoate la lumină multe elemente în sprijinul nevinovăţiei acestora şi pe deasupra demască şi multe nelegalităţi săvârşite în faza de urmărire penală.
Un aspect extrem de important este faptul că martorii audiaţi în cauză nu fac referiri concrete la situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu cu privire la aceste aşa-zise „părţi vătămate”. Aceştia fac referiri extrem de generale privitoare la aşa-zise activităţi infracţionale, dar ei declară că nu le cunosc pe părţile vătămate.
Principalii martori citaţi de Parchet în susţinerea acuzaţiilor făcute de părţile vătămate sunt: Nicolau Codrin, Ristache Marius, Nicula Gabriela, Ristache Marius, Bîrjovanu Cătălin, martorii cu identitate protejată Filip Manuela şi Stoian Gelu, precum şi persoanele vătămate audiate în calitate de martori potrivit art. 82 din V.C.P. Moga Camelia, Barbu Diana Constantella şi Lupescu (fostă Simionescu) Ilinca. Urmează o referire pe scurt la declaraţiile celorlalţi martori invocaţi cel mai des de Parchet în rechizitoriu:

1. Martorul CODRIN NICOLAU
Acest martor fost cursant şi instructor, face afirmaţii extrem de generale privitoare la organizarea cursurilor de yoga, nefăcând referire nici măcar la una dintre părţile civile din cauză, pe care nu le cunoaşte. Din declaraţiile acestuia rezultă că el nu a locuit niciodată în ashram, fiind instructor timp de 10 ani în cadrul MISA ca voluntar, din 1993, până în 2003, ocazie cu care s-a ocupat personal de colectarea taxelor:
- „Personal nu am locuit niciodata in ashram... (...) In paralel incepand cu anul 1993 si pana in anul 2003 am fost instructor de yoga in cadrul MISA...” -Vol. 77, filele 256-263, declaraţia din 23.02.2005. „În calitate de instructor mă ocupam şi de colectarea taxei de curs, de la cursanţii...” - Vol. 77, filele 280-288, declaraţia din 20.09.2005
Prin urmare, considerăm că valoarea probatorie a declaraţiilor lui este nulă, având în vedere că el nu a fost de fapt martor la nici una dintre faptele descrise în situaţia de fapt prin rechizitoriu. O întrebare legitimă este de ce Parchetul nu a înţeles să îl acuze şi pe acest martor, la fel ca pe ceilalţi instructori de yoga, că ar fi făcut activităţi de propagandă în cadrul cursului menite să recruteze pe cursanţii yoga în scopul supunerii lor la muncă, având în vedere că acesta şi-a desfăşurat activitatea de instructor sub egida MISA timp de 10 ani? Este relevant faptul că acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a fi audiat deşi a fost citat de mai multe ori.
Totodată, este uimitor şi extrem de grav din punct de vedere a consecinţelor negative pe care le poate avea asupra inculpaţilor, faptul că Parchetul manipulează textele conţinând afirmaţii generale ale unor martori, printre care şi martorul Nicolau Codrin, care nu fac nici o referire concretă la unii dintre inculpaţi. Astfel procurorul a inserat în acest sens, între paranteze, adnotări personale, cu scopul evident de a induce în eroare instanţa. De exemplu, deşi martorul Nicolau Codrin nu face nici o referire expresă la inc. Petru Roşu că ar fi vorbit de inc. Bivolaru Gregorian la cursul său, procurorul adaugă în paranteză faptul că afirmaţiile martorului se referă sigur la Petru Roşu.
Iată cum prezintă Parchetul în mod fals care ar fi fost conţinutul cursurilor de yoga susţinute de Petru Roşu, prescurtarea „n.a.” însemnând „nota autorului”
rechizitoriului:
- martorul NICOLAU CODRIN DAN: „…la cursuri (inclusiv ale înv.ROŞU PETRU, n.a.)…erau prezentate modele ale relaţiei maestru-discipol şi obedienţa pe care discipolul ar fi trebuit să o aibă în raport cu maestrul…, existenţa ca „maestru” a lui BIVOLARU GREGORIAN era prezentată ca fiind o şansă unică în ceea ce priveşte cunoaşterea spirituală…, în urma învăţăturilor predate (şi de înv. ROŞU PETRU, n.a.), mare parte dintre cursanţii yoga …au renunţat la propria personalitate, acceptând să depindă trup şi suflet de liderul mişcării GREGORIAN BIVOLARU”; fila 271 formular, fila 287 formular, – vol. 77.

2. Martorul RISTACHE MARIUS

Acest martor este medic şi a fost cursant în cadrul MISA până în 2003. Nici el nu a locuit într-un ashram în perioada 2001-2004. El a vizitat un astfel de imobil timp de aproximativ o lună în anul 1994, pentru a practica mai intens yoga, ocazie cu care nu a constatat nimic ilegal. Nici acest martor nu o cunoaşte pe nici una dintre părţile vătămate din prezenta cauză. Iată cum descrie acesta experienţa avută cât timp a fost practicand yoga în faţa instanţei de judecată:
„Astfel am fost întrebat dacă m-am simţit presat sau s-au exercitat presiuni asupra mea de orice fel la cursuri sau cât am locuit în ashram, de către inculpatul Bivolaru sau prin interpuşi, iar răspunsul meu este -u. De asemenea, inc.Bivolaru nu m-a pus să fac niciodată nimic şi nici nu am prestat vreo muncă neretribuită pentru acest inculpat.” – fila 466, vol. 4
În schimb acesta a arătat că a fost presat de procuror cu ocazia audierii pentru a îşi „ajusta” afirmaţiile după dorinţa procurorului, declarând că a cedat acestui demers: „... la momentul de atunci am răspuns unui procuror foarte insistent care mi-a pus acele întrebări şi răspunsul meu a fost ceva de genul: „dacă vreţi să răspund aşa, eu răspund”. – fila 466, vol. 4
3. Martorul cu identitate protejată STOIAN GELU
Acest martor a fost audiat de instanţa de judecată prin mijloace specifice audierii martorilor cu identitate protejată, ocazie cu care a declarat că nu a fost niciodată ameninţat de nici un membru sau simpatizant MISA, nici înainte, nici pe perioada cât a fost în programul de protecţie. Cu ocazia audierii a relatat că a părăsit Mişcarea în jurul anului 2000 şi că nu a locuit în nici un ashram şi nu a efectuat nici un fel de muncă gratuită în folosul inculpaţilor: „Nu am avut acces la aşa ceva pentru că nu eram, nu locuiam în ashram (...) Nu am muncit pentru organizaţie...” Nici acest martor nu cunoaşte pe nici una dintre părţile civile, nefăcând nici o referire la situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu.
4. Martora cu identitate protejată FILIP MANUELA
La rândul ei această martoră a declarat cu ocazia audierii sale de instanţa de judecată că nu a fost niciodată ameninţată de nici un membru sau simpatizant MISA, nici înainte, nici pe perioada cât a fost în programul de protecţie. Aceasta declară că a participat la cursurile de yoga timp de 10 ani, până în 2002, „nu am sesizat să fie în mod direct, nu ştiu, activităţi care să mi se pară ciudate sau deranjante.” Ea arată că a decis să părăsească cursul din proprie iniţiativă şi că nu s-a urmărit de către nimeni să fie convinsă să rămână. Nici această martoră nu a locuit într-un „ashram”, arătând că nu cunoaşte nimic despre modul în care se desfăşurat activităţile în aceste imobile. La rândul ei, nu are cunoştinţă desprenici o parte civilă din cauză şi nici despre acuzaţiile aduse de aceştia.
5. Martora NICULA GABRIELA
Această martoră a urmat cursurile de yoga timp de 2 ani, din 2001-2003, perioadă în care nu a locuit în „ashram” şi nu a desfăşurat activităţi neplătite: „Arat faptul ca in perioada cat eu am facut yoga nu am locuit in ashramuri si nici nu am facut Karma Yoga.” (filele 298-302, vol. 77, declaraţia din 27.06.2005) De asemenea, nu relatează nimic concret despre părţile civile din prezenta cauză, pe care nu îi cunoaşte.

Extrem de relevant pentru a demonstra inconsistenţa probelor acuzării este modul în care au decurs chiar audierile martorilor Parchetului în instanţa de judecată. Declaraţiile lor nu numai că nu au confirmat acuzaţiile, dar chiar au infirmat existenţa traficului de persoane:
-Martorul BÎRJOVANU CĂTĂLIN (fila 277, vol. V)
Nici acest martor nu a locuit în imobilele yoghinilor motiv pentru care a declarat în faţa instanţei: „Nu pot sa spun nume de persoane si nu pot sa descriu situaţii concrete in care inc Bivolaru sau alti inculpaţi au obligat, au determinat pe cursanţi yoga sa facă ore de karma yoga , sa rupă legaturile cu familia , sa stea in ashramuri contra voinţei lor, sa fie împiedicaţi sa plece sau sa vina când doresc. (...)Nu ştiu care erau condiţiile pt a ajunge sa locuieşti intr-un ashram, posibil sa fi fost reguli de locuire acolo, posibil sa fi fost coordonatori ai diferitelor locaţii, nu stiu de existenta vreunor sancţiuni. (...)Mie personal, niciunul dintre inculpaţi nu mi-a cerut sa locuiesc intr-un ashram, nu mi-a cerut sa fac karma yoga. Eu nu am locuit in nici un ashram. Nu am văzut niciodată ca cineva sa ii dea bani lui Bivolaru. Dintre toate persoanele menţionate in acest dosar ca inculpaţi sau parti vătămate, imi aduc aminte de o tanara Dumitru Ionela, care avea 16 ani când am cunoscut-o, blonda cu ochii albaştri si frumoasa, participând cu ea intr-o tabăra, insa aceasta nu mi s-a plâns in nici o situaţie ca ar fi fost forţată, determinata in vreun fel sa facă ceva impotriva voinţei sale.”
- Martorul LAZĂR RADU DAN (fila 40, vol.V)
Nu am cunoştinţă ca vreunul dintre inculpaţii menţionaţi mai sus să fi cerut sau să fi impus vreunui cursant Yoga să desfăşoare activităţi Karma Yoga.
Arăt că activitatea desfăşurată de o persoană sub auspiciul consacrării acţiuni respective şi a consecinţei ei cu titlu de Karma Yoga nu poate fi consacrat unei persoane fizice sau juridice concrete ci esenţa Karmei Yoga o presupune Divinul.
Eu privesc karma yoga ca fiind o activitate pur voluntară şi nu ca o sancţiune, ca o pedepsire a încălcării unor aşa-zise reguli.
Personal arăt că şi activitatea de a merge la serviciu şi a fi retribuit poate fi Karma Yoga. Nu a fost cazul niciodată ca atunci când participam la cursurile yoga să mi se cerea să prestez muncă neretribuită în folosul vreunui inculpat

- Martora SIMIONESCU ILINCA (fila 470, vol. IV)
Nu am făcut nici o muncă pentru inc.Bivolaru.”
- Martorul VĂLEAN GHEORGHE RADU (soţul părţi civile Vălean Alina):
„...susţin ca la MISA este un loc frumos, acţiunile fiind benefice si plăcute.(...) Nu pot spune ca perioada cat am fost la Bucureşti si practicat yoga sa fi fost o perioada negativa in viata mea, a fost in folosul meu, chiar dacă acea perioada nu era deosebita. (...) Niciodată inculpatul Bivolaru nu m-a obligat să ceva prin constrângere. Am părăsit cursul de yoga la finalul lui 2002.
Nu tin minte ca organele de politie sa îmi fi adus la cunoştinţa atunci când am dat declaraţia, cine sunt învinuiţii şi pentru ce anume. Mi s-a spus daca ştiu despre scandalul in care fusese implicat inculpatul Bivolaru.”

În lipsa unor declaraţii ale unor martori care să declare aspecte concrete despre situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu cu privire la părţile civile din prezenta cauză, Parchetul a „apelat” în mod constant în argumentele sale la declaraţiile părţii civile DUMITRU IONELA CRISTINA, care, pe lângă faptul că exprimă o poziţie procesuală subiectivă, având acelaşi interes în cauză ca celelalte părţi civile, s-au dovedit a fi şi declaraţii mincinoase.
Astfel declaraţiile acesteia, care au un volum impresionant, fac referire într-un mod extrem de suspect la toate părţile civile şi la toţi inculpaţii, cu un limbaj absolut identic cu cel folosit de procuror la încadrarea faptelor, demonstrând faptul că i-au fost în mare parte dictate. Este imposibil ca o persoană care declară că a fost plecată din ţară în anii 2000-2004 pentru o perioadă însumată de aproape 2 ani, să cunoască detalii despre toate părţile implicate în cauză. De altfel, partea civilă nici nu arată împrejurările în care a ajuns să cunoască părţile din cauză şi detaliile din viaţa lor, ci pur şi simplu face direct aceste afirmaţii, aproape toate referirile începând cu expresia standard „În perioada 2001-2004, din ordinul inc. Bivolaru Gregorian...”.
Declaraţiile lui Dumitru Ionela Cristina, date atât în calitate de martor, cât şi în calitate de parte vătămată, capătă o cu totul altă consistenţă atunci când sunt încadrate în contextul în care aceasta a ajuns parte în acest dosar.
Aşa cum s-a statuat şi în doctina judiciară credibilitatea celui care face declaraţii într-o cauză nu poate fi apreciată în abstract, în afara raporturilor sale cu pricina în care compare. Depoziţiile părţii trebuie privite în raport cu poziţia pe care o ocupă în multitudinea şi complexa împletire a relaţiilor şi faptelor ce constituie raportul litigios, cu depoziţiile sale afective în lanţul împrejurărilor cauzei, într-un cuvânt, trebuie avută în vedere situaţia reală în care compare în faţa autorităţilor, pe de o parte, în raport cu pricina, pe de altă parte, în raport cu ceilalţi participanţi în proces.
Aşadar, în stabilirea veracităţii depoziţiilor numitei Dumitru Ionela Cristina va trebui să se aibă în vedere, în primul rând, poziţia acesteia în raport cu pricina şi mai ales interesul ei material şi moral în soluţionarea dosarului în care ea a dat declaraţii mai întâi în calitate de martor şi apoi în calitate de parte vătămată.
Iată expunerea pe scurt a parcursului procesual al acesteia: La data de 18.03.2004 a avut loc o percheziţie domiciliară la imobilul proprietate personală al numitei Dumitru Ionela Cristina din Bucureşti, sector 5, str. Vasile Grozavu, nr. 2. (a se vedea procesul-verbal de percheziţie, fila 173 -190, vol.5 D.U.P. 6D/P/2004) În noaptea din 18 spre 19 martie 2004, după aproximativ 14 ore aceasta a fost dusă cu forţa la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi audiată în calitate de martor, ocazie cu care a dat o prima declaraţie (în data de 19.03.2004). În data de 22.03.2004, Dumitru Ionela Cristina a formulat personal plângere contra actelor procurorului Nica Andreea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privitor la modalitatea nelegală de desfăşurare a percheziţiei din data de 18.03.2004 de la imobilul proprietatea sa din Bucureşti, str. Vasile Grozavu nr.2, sector 5. (filele 1709-1713 - Dosar nr. 405/85/2005 al Tribunalului Sibiu)
În data de 09.06.2004 documentele medicale au atestat că Dumitru Ionela Cristina a suferit un avort spontan, eveniment despre care aceasta declară în plângerile făcute la dosarul cauzei că s-a produs ca urmare a modului abuziv în care a fost tratată de către organele de anchetă.
În data de 11.06.2004 numita Dumitru Ionela Cristina a formulat o plângere penală prin avocatul ales Niţurad Dumitru, înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub numărul 18795/11.06.2004, împotriva procurorului Cerbu Viorel şi a inspectorului de poliţie Enache Cristian pentru infracţiunile de abuz în seviciu prin îngrădirea unor drepturi şi cercetare abuzivă, fapte săvârşite în timpul percheziţiei din data de 18 martie 2004 de la imobilul proprietatea sa din Bucureşti, sector 5, str. Vasile Grozavu nr. 2.
În data de 23.06.2004, numita Dumitru Ionela Cristina a dat o nouă declaraţie de martor în Dosarul de urmărire penală nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (dosar din care a fost disjuns Dosarul nr. 6D/P/2004). Cu aceasta ocazie şi-a modificat aproape în totalitate declaraţia din 19.03.2004 infirmând acuzaţiile aduse inc. Bivolaru Gregorian.
În data de 24.06.2004, după efectuarea declaraţiei din 23.06.2004 prin care martora şi-a retractat din nou declaraţia dată în 19.03.2004 şi după ce formulase numeroase plângeri, procurorii anchetatori au dispus prin rezoluţie supunerea martorei la testul poligraf pentru constatarea eventualului comportament simulat al acesteia. S-a continuat citarea acesteia ca şi martoră, dar Dumitru Ionela Cristina a părăsit ţara. Prin Rezoluţia nr. 720/P/2003 din 06.08.2004, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numita Dumitru Ionela Cristina pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori, prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art.13 din Legea nr. 678/2001, reţinându-se că ”învinuita DUMITRU IONELA CRISTINA, cursanta yoga, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul BIVOLARU GREGORIAN, l-a ajutat pe acesta, oferind în perioada 2002 - martie 2004 găzduire minorei DUMITRU MĂDĂLINA, prin punerea la dispoziţie a imobilului situat în Bucureşti, str.Vasile Grozavu, nr.2, sectorul 5, aflat în proprietatea sa, în vederea întreţinerii de raporturi sexuale cu aceasta.”
Prin Ordonanţa nr. 720/P/2003 din 06.08.2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispune indisponibilizarea imobilului aparţinând învinuitei Dumitru Ionela Cristina din Bucureşti, sector 5, str.Vasile Grozavu, nr. 2, măsură luată în baza art. 19 al.1 şi 2 din Legea nr. 678/2001 privind traficul de persoane, potrivit căruia bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori sunt supuse confiscării speciale.
Prin Rechizitoriul nr. 720/P/2003 din data de 13.08.2004 s-a dispus disjungerea cauzei şi cercetarea într-un dosar separat a învinuitei Dumitru Ionela Cristina pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori, prev.de art.26 C.p. rap. la art. 13 al.1 şi 4 teza 1 din Legea nr.678/2001, deoarece "acesteia nu a putut sǎ îi fie prezentat materialul de urmǎrire penalǎ, fiind plecatǎ din ţarǎ". Este uşor de observat şi de făcut corelaţia că abia după ce martora Dumitru Ionela Cristina a dat declaraţia din 23.06.2004, în care a afirmat că este sigură că inc. Bivolaru Gregorian nu a săvârşit infracţiunea de act sexual cu minora Mădălina Dumitru, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a început urmărirea penală împotriva ei pentru complicitate la infracţiunea de trafic de minori şi a luat simultan şi măsura indisponibilizării imobilului proprietatea personală a acesteia din Bucureşti, sector 5, str. Vasile Grozavu, nr. 2, măsură luată prin Rezoluţia nr.720/P/2004 din 06.08.2004.
Instanţa apreciază că teama de a nu fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea, precum şi teama de a nu îşi pierde imobilul proprietate personală au determinat-o pe Dumitru Ionela Cristina să încalce legea şi să săvârşească infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Este evident că aceasta a făcut o înţelegere cu Parchetul, în sensul de a accepta să îşi modifice declaraţia din 23.06.2004 şi de a face apoi afirmaţii mincinoase împotriva inc. Bivolaru Gregorian, în schimbul scoaterii sale de sub urmărire penală şi al ridicării măsurii indisponibilizării imobilului său.
Înţelegerea s-a concretizat mai întâi prin emiterea Rezoluţiei nr. 2361/P/2004 din 31.08.2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei Dumitru Ionela Cristina şi ridicarea măsurii indisponibilizării imobilului său din Bucureşti, str. Vasile Grozavu nr. 2, sector 5. Astfel, în mod paradoxal, şi fără nici un argument juridic, la mai puţin de o lună de la începerea urmăririi penale, fără a se mai face noi probe în cauză în sensul celor reţinute în rezoluţia nr. 2361/P/2004 din 31.08.2004, Dumitru Ionela Cristina este inexplicabil scoasă de sub urmărire penală. De asemenea, Parchetul a mai dispus simultan şi ridicarea măsurii indisponibilizării imobilului învinuitei Dumitru Ionela Cristina, acesta fiind înstrăinat imediat de către aceasta.
La două zile după ce este scoasă de sub urmărire penală, în data de 01.09.2004, aceasta formulează plângere penală împotriva inc. Bivolaru Gregorian şi a conducerii MISA pentru infracţiunea de trafic de persoane (fila 144, vol. 89).
Aşa cum s-a arătat, aceastǎ schimbare a poziţiei adoptate de Dumitru Ionela Cristina a fost fǎcutǎ dupǎ ce Parchetul a început urmǎrirea penalǎ împotriva acesteia pentru complicitate la infracţiunea de trafic de minori şi dupǎ ce împotriva ei s-a instituit mǎsura indisponibilizǎrii în vederea confiscǎrii a bunurilor sale imobile, respectiv al imobilului din Bucureşti, sector 5, str. Vasile Grozavu, nr.2.
Aceasta demonstrează foarte clar că Dumitru Ionela Cristina a fost dispusă să facă afirmaţii mincinoase în această cauză cu intenţia evidentă a acesteia de a se disculpa faţă de acuzaţia de complicitate la trafic de minori, de a determina convingerea instanţei în sensul condamnǎrii inculpatului Bivolaru Gregorian, precum şi de a obţine ridicarea mǎsurii indisponibilizării imobilului proprietatea sa cu scopul de a-l înstrăina, ceea ce a şi făcut în luna noiembrie 2004.
Aceste aspecte sunt dovedite şi de afirmaţiile făcute de martorul Manea Alexandru, iubitul lui Dumitru Ionela Cristina, căruia aceasta i-a mărturisit că în mod deliberat a declarat mincinos, pentru a putea să scape de hărţuirea organelor de anchetă şi pentru a putea să-şi recupereze proprietatea sechestrată: „În perioada percheziţiei eu eram în Germania, şi la întoarcere am vorbit cu prietena mea, care mi-a spus că a fost solicitată de organele de anchetă să dea tot felul de declaraţii mincinoase în legătură cu relaţia inculpatului cu Mădălina. Aceasta a refuzat să dea declaraţie, însă ulterior mi-a spus că e tracasată de organele de anchetă, chemată la două zile la Parchet, că i s-a sechestrat casa, iar în final nu a mai rezistat acestui stres şi a plecat în Japonia. De asemenea a pierdut în acea perioadă şi o sarcină. Prietena mea mi-a spus că a fost adusă cu forţa din Japonia de organele de anchetă, că a fost ameninţată că i se va lua casa dacă nu dă declaraţii aşa cum au solicitat organele de anchetă, iar după un timp ea a întrerupt legătura cu mine şi cred că a dat declaraţii.” (Declaraţia martorului Manea Alexandru din 17 aprilie 2009 - Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 405/85/2005- a se vedea filele 426-431 din al doilea volum de înscrisuri depus de inc. Bivolaru Gregorian)
Împotriva lui Dumitru Ionela Cristina au fost formulate mai multe plângeri penale pentru săvârşirea de mărturie mincinoasă pentru declaraţiile făcute în Dosarul nr. 405/85/2005 în care i s-a atribuit calitatea de martor după scoaterea sub învinuire (care conţin numeroase afirmaţii privitoare la situaţia de fapt reţinută în prezenta cauză, având în vedere că urmărirea penală a fost comună până la dispunerea disjungerii). Una dintre plângeri a fost soluţionată în anul 2005 prin Rezoluţia nr. 1770/P/2005 din 01.11.2005 prin care s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în sensul că fapta de a face afirmaţii mincinoase există, dar numita Dumitru Ionela Cristina nu poate răspunde penal, deoarece a avut anterior calitatea de învinuită în cauză, calitate în care nu avea obligaţia să nu denatureze adevărul. În prezent mai există alte trei dosare penale în care aceasta este cercetată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă pentru afirmaţii făcute în Dosarul nr. 405/85/2005 în urma plângerilor formulate de inc. Bivolaru Gregorian, Dosar nr. 6060/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, de martorul Pop Teodor, Dosar nr. 8114/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti şi de inculpata Farcaşi Maria, Dosar nr. 8115/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti.
În acest context se poate înţelege cum practic această persoană iniţial învinuită în cauză a fost transformată de Parchet în partea vătămată pentru a fi folosită împotriva celorlalţi învinuiţi. Fiind „datoare” Parchetului pentru favoarea de a fi scoasă de sub învinuire şi de a îşi recupera casa, aceasta declară practic tot ce i se cere. Declaraţiile ei sunt practic dictate şi fac referiri la informaţii pe care aceasta nu avea cum să le cunoască.
Este uimitor, cum aceasta face de exemplu declaraţii extrem de detaliate cu privire la bunurile deţinute de inculpaţii din cauză, pe care nici nu îi cunoaşte sau cu care nu a fost în relaţii apropiate. Iată doar câteva exemple din cele foarte multe care se pot întâlni în declaraţiile acesteia:
- Trandafir Claudiu – „in calitate de presedinte al Fundatiei TARA, a pus la dispozitie MISA cladirile din strada Dimitrie Pompei nr.3-5, sector 2, proprietate a TARA, pentru a fi folosit ca ashram al MISA, iar tot in strada Dimitrie Pompei nr.3-5, sector 2 - constructie 1418,4 mp. (declaraţia din 25.10.2005, vol. 89, filele 176-197)
- Visterneanu Lăcrămioara – „...este proprietara a unor imobile cumparate din banii MISA proveniti din exploatarea adeptilor MISA, prin karma yoga, cum sunt: str. Brebenei nr.14, sector 5, str Mache Eftimiu nr.11, sector 5, Bd. Natiunile Unite nr.6, bl.105, ap.41, sector 5, str Telita nr 21, bl.122 B, sc 1, ap.55, coproprietate cu VISTERNEANU CATALIN si VISTERNEANU ELENA, str.Trompetului nr.14, sector 5, str.Veseliei nr 64, sector 5, unele dintre aceste imobile fiind folosite drept ashramuri.” (declaraţia din 25.10.2005, vol. 89, filele 176-197)
- Ciuciulete Daniel - „...Cal. Ferentari nr. 72, Bl. 4C, sc. A – boxa 14, Cal. Ferentari nr. 72, Bl. 4C, sc. A – boxă, Cal. Ferentari nr. 72, Bl. 4C, sc. B – boxa, str. Peleaga nr. 15, sector 5, mun. Craiova str. Ecaterina Teodoroiu nr. 17, jud. Dolj – 184 mp teren, mun. Craiova str. Ecaterina Teodoroiu nr.17, jud. Dolj - 120 m.p. teren.” (declaraţia din 25.10.2005, vol. 89, filele 176-197)
- Roşu Petru – „era proprietar al imobilelor din str. Bonea Constantin, nr. 26, sector 5, Cal. Ferentari nr. 20, bl. 126, sc. 1, ap. 24, str. Peleaga nr. 18, sector 5, str. Peleaga nr. 20, sector 5.” (declaraţia din 25.10.2005, vol. 89, filele 176-197)
Şi este elocvent că toate aceste detalii de o precizie extrem de suspectă Dumitru Ionela Cristina le furnizează procurorului abia în data de 25.05.2005, la 5 zile după ce se prezentase la Parchet şi declarase că nu mai are nimic de adăugat la cele declarate anterior în mai mult de 10 declaraţii. Realizând că practic nu poate proba nimic din faptele reţinute prin actele de începere a urmăririi penale, procurorul a mai chemat-o pentru o ultimă dată şi în 2 declaraţii însumând 40 de pagini îi dictează în formă comprimată toate cele reţinute în încadrarea juridică a faptelor din rechizitoriu.
Faptul că sunt declaraţii dictate reiese din erorile pe care le face aceasta atunci când este de acord să declare aspecte pe care nu le cunoaşte. De exemplu, partea civilă Dumitru Ionela Cristina, deşi nu a participat la nici un curs al lui Roşu Petru, face afirmaţii detaliate despre ce relata acesta la cursul său: ROŞU PETRU…îi îndemna pe cursanţi la supunere totală faţă de guru spiritual în persoana lui BIVOLARU GREGORIAN, renunţarea la o viaţă normală şi adoptarea unei vieţi dedicate guru-lui…”; fila 187 olograf, fila 207 formular- vol. 89.
Dovada că Dumitru Ionela nu spune adevărul şi că în realitate nu l-a cunoscut pe Roşu Petru reiese din faptul că aceasta face referire la inculpat în declaraţiile sale indicându-i prenumele din buletin, Petru, pe care acesta nu l-a folosit niciodată nici în viaţa personală şi familială şi nici în cadrul activităţilor pe care le-a desfăşurat la cursurile organizate de M.I.S.A., el fiind apelat de toţi cei care îl cunosc doar ca Viorel (care este ca un pseudonim).
Aceasta se poate dovedi prin studiul tuturor declaraţiilor martorilor Parchetului care cu adevărat l-au cunoscut în calitate de cursanţi ai lui: martorul Vălean Gheorghe Radu („ROSU VIOREL era instructorul meu de curs yoga in Bucuresti”, Vol. 77, pag. 507-510), martorul Munteanu Ionel Liviu („In perioada 1992-1993 instructor de yoga mi-a fost MART EUGEN iar din 1993 pana in prezent ROSU VIOREL.”, Vol. 77, filele 253-254), martora Sima Elena („Sunt practicanta yoga de 6 ani, practic yoga in Focsani, cu inst. ROSU VIOREL din Bucuresti”, Vol. 77, pag. 400), martorul Surdeanu Eugen(„Am participat la cursurile de yoga predate numai de VIOREL ROSU”, Vol. 77, pag. 446-448), martora Chiroiu Mirela („Urmez cursurile de yoga din anul 1992 care face parte din MISA (Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut) unde l-am avut ca instructor pe VIOREL ROSU.”, Vol. 77, pag. 80-81), martora Korner Eva Carmen („În ultimul an de zile am venit în Bucureşti pt a practica yoga la cursul din Bucureşti ţinut de VIOREL ROŞU. Vol. 77 – pag. 199-200)
De asemenea, şi toţi ceilalţi martori sau părţi vătămate audiate în cauză, când afirmă că îl cunosc pe acest inculpat din diferite conjuncturi (fără conotaţii penale) îl numesc numai Viorel Roşu şi nu Petru Roşu: părţile vătămate Bertescu Valeria, Vol. 89 - pag.59-64, Costea Cornel, Vol. 89 – pag. 50-54, Lupescu Ion, Vol. 89 – pag. 253-258, Mureşan Agnes, Vol. 89 – pag. 293-304, Mureşan Diana Izabela, Vol. 89 – pag. 338-343, Vălean Alina, Vol. 89 – pag. 389, Barbu Diana Constantella – Vol. 77 – pag. 31-33, martorii Bârjovanu Cătălin, Vol. 77 – pag. 39-47, Filip Manuela, Vol. 77 – pag. 135-141, Popa Gabriela, Vol. 77 – pag. 346-347, Rapcea Mihai, Vol. 77 – pag. 351-352, Ristache Marius, Vol. 77 – pag. 363-364, Gelu Stoian, Vol. 77 – pag. 410-417, Vasii Horaţiu, vol. 77 – pag. 495-497).
Doar Dumitru Ionela Cristina îl numeşte Petru Roşu.
Tot Dumitru Ionela Cristina indică cu o precizie uimitoare adresele proprietăţilor acestuia, după cum am arătat mai sus. Declaraţiile lui Dumitru Ionela Cristina abundă de astfel de afirmaţii mincinoase, cum sunt cele legate de suma de 12.000 USD pe care afirmă că ar fi împrumutat-o de la inc. Bivolaru Gregorian ca să îşi finalizeze reparaţiile la vila din Vasile Grozavu pe care şi-a cumpărat-o cu banii obţinuţi în Japonia. (a se vedea filele 116-125, vol. 89, decl. din 02.09.2004) Dovada că afirmă neadevăruri este chiar contractul de împrumut încheiat la notar cu martorul Teodor Pop pentru suma de 12.000 USD (a se vedea filele 392-399 din al doilea volum de înscrisuri depus de inc. Bivolaru Gregorian).
Dacă acest contract ar fi fost fals, cum a susţinut martora, în sensul că martorul Teodor Pop nu a fost de faţă la semnarea lui şi că în realitate banii împrumutaţi erau daţi de inc. Bivolaru Gregorian şi nu martorul Teodor Pop, martora Dumitru Ionela Cristina avea posibilitatea să se înscrie în fals şi să solicite organelor judiciare să constate săvârşirea respectivei infracţ iuni. Ea nu a înapoiat nici până în prezent împrumutul solicitat de la Teodor Pop, care a solicitat prin executor judecător executarea silită a acesteia în scopul recuperării sumei împrumutate. În fapt martora Dumitru Ionela Cristina a împrumutat suma de 12.000 USD de la martorul Teodor Pop pentru a termina construcţia imobilului, dar şi cu intenţia de a îl înşela şi de a nu-i mai restitui banii, deoarece în momentul în care martora a reuşit să obţină de la Parchet ridicarea măsurii indisponibilizării imobilului său, ea a procedat imediat la vânzarea imobilului, dar cu toate acestea nu a restituit suma de 12.000 USD conform contractului.
- Martorul Pop Teodor:
– declaraţia din 26.03.2010 din faţa Tribunalului Sibiu :
”... încheiasem un contract de comodat cu Dumitru Cristina pentru etajul imobilului de pe strada Vasile Grozavu nr. 2. Acest contract l -am încheiat în condiţiile în care acordasem un împrumut lui Dumitru Cristina şi martorului Manea Alexandru, nerestituit până în prezent, iar aceştia mi-au permis să folosesc acest etaj, care era neamenajat. (...) Împrumutul a fost dat pentru renovarea casei de pe str. Vasile Grozavu, eu fiind prieten cu martorul Manea şi încheind şi acte cu privire la acest împrumut. La momentul expirării contractului, dat fiind faptul că nu mi s-a restituit suma şi cei doi nu mai răspundeau la telefoane, am promovat acţiune pentru recuperarea banilor, însă fără rezultat.”
– declaraţia din 21.11.2012 dată în faţa Î.C.C.J.:”La începutul anului 2003, în luna ianuarie am fost contactat de Alex şi rugat să îl împrumut cu o sumă de bani pentru renovarea imobilului în care locuia împreună cu soţia Dumitru Cristina, inclusiv sistemul de încălzire şi cumpărarea unei centrale termice. Era vorba de suma de 12.000 dolari. (...) La faţa locului, discuţiile le am purtat cu Cristina. Am convenit să le împrumut suma de 12.000 dolari pentru doi ani fără dobândă.
În acest sens banii au fost înmânaţi în luna martie 2003 şi foarte curând s-a încheiat şi contract de împrumut la notariat.”
- Martorul Manea Alexandru:
- declarația din 17.04.2009 în faţa Tribunalului Sibiu :
„Pentru finalizarea casei mai avea nevoie de 12.000 dolari şi întrucât prietena mea nu era solvabilă eu am solicitat ajutorul unui prieten - TEODOR POP, care mi-a oferit această sumă. Eu am ajutat la construirea casei şi datorită ajutorului financiar acest prieten mi-a solicitat permisiunea de a folosi etajul casei, cerere cu care prietena mea a fost de acord.”
– declaraţia din 21.11.2012 dată în fața Î.C.C.J : „Eu ştiam despre acel Teo că are mulţi bani în comparaţie cu mine si că se ocupă cu imobiliare. În acest context am apelat la el pentru a ne împrumuta cu o sumă de bani pentru finalizarea locuinţei, fiind vorba despre 12.000 dolari. (...) Am convenit cu acest Teo să existe un sechestru pe casă pentru suma împrumutată și de asemenea, etajul să îl folosească el până la restituirea împrumutului, în condiţiile în care noi locuiam doar la parter. În acest sens, s-au încheiat nişte acte notariale în luna martie 2003.”
Un alt exemplu: din declaraţia părţii civile Dumitru Ionela Cristina Parchetul mai reţine următoarele (fila 266 din rechizitoriu): „în perioada 2001-2004, numitul BURUIANĂ OVIDIU era coordonator al ashramului din str.Veseliei nr.64, sector 5… BURUIANĂ OVIDIU fiind şef de asham în str.Veseliei nr.64, folosea un ton foarte autoritar…” fila 179 verso, olograf, fila 201 formular – vol. 89. Şi această parte civilă se contrazice şi indică cu o altă ocazie pe numita Carmen Botezatu ca fiind şefă de ashram la Veseliei nr. 64, dar ceea ce este uimitor, că aceasta se contrazice chiar în interiorul aceleiaşi declaraţii, ceea ce demonstrează că nu spune adevărul.
Partea civilă Dumitru Ionela Cristina, mai face afirmai contradictorii (uneori chiar în aceeaşi declaraţie) şi, prin urmare, mincinoase cu privire la acest cine era coordonatorul activităţii de la Biblioteca MISA. După cum se poate observa, partea civilă Dumitru Ionela Cristina nu are declaraţii coerente legat de cine este şeful/coordonatorul activităţii din acest imobil.
În lumina celor prezentate, se poate observa cu uşurinţă modul ilegal în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză şi trimiterea în judecată a inculpaţilor. Practic acest dosar se bazează în întregime doar pe interpreta rea complet ilegală şi în afara textului încriminator pe care Parchetul o face termenului de „karma-yoga” pe care îl defineşte ca fiind „muncă obligatorie”.
Declaraţiile martorilor, atât ai acuzării, cât şi ai apărării, luate de instanţa de judecată, arată însă care este semnificaţia acestui concept şi de ce el nu poate fi asociat cu nici o formă de exploatare:
- martorul Ristache Marius (martor al Parchetului, fila 466, vol. V):
„Personal am perceput noţiunea karma yoga ca fiind o acţiune internă la nivel psihic a fiecărui individ, yoga fiind o relaţie internă a fiecărei persoane iar karma yoga nu am privit-o ca o aservire la un interes personal sau către o anumită persoană.”
- martorul Lazăr Radu Dan (martor al Parchetului, fila 40, vol. V):
„Arăt că activitatea desfăşurată de o persoană sub auspiciul consacrării acţiuni respective şi a consecinţei ei cu titlu de Karma Yoga nu poate fi consacrat unei persoane fizice sau juridice concrete ci esenţa Karmei Yoga o presupune Divinul. Eu privesc karma yoga ca fiind o activitate pur voluntară şi nu ca o sancţiune, ca o pedepsire a încălcării unor aşa-zise reguli. Personal arăt că şi activitatea de a merge la serviciu şi a fi retribuit poate fi Karma Yoga. Nu a fost cazul niciodată ca atunci când participam la cursurile yoga să mi se cerea să prestez muncă neretribuită în folosul vreunui inculpat.”
- martora Ambăruş Gabriela (fila 124, vol. V):
„Referitor la activităţile pe care practicanţii yoga le desfăşurau, toate constau in activităţi de voluntariat, fara a fi plătite, fara a fi obligaţi. (...) Karma yoga este o forma de yoga si eu personal o explic prin acea atitudine interiora, concret ceea ce facei sa ii dăruieşti lui Dumnezeu, respectiv roadele activităţii desfăşurate in acest scop sa fie inchinate lui Dumnezeu. (...)”
- martorul Gămulea Andrei (fila 129, vol. V):
„Personal apreciez ca nu se poate pune semn de egalitate intre noţiunea de karma yoga si munca neretribuita, deoarece prima noţiune se refera la o disciplina tradiţionala, o forma de meditaţie personala, individuala, ce nu poate fi contorizata.”
- martorul Ion Alexandru Cristian (fila 61, vol. V):
„Intrebat fiind ce inteleg eu prin noţiunea de „karma yoga”, arat ca karma inseamna acţiune, iar yoga, uniune sau fuziune cu Dumnezeu. Ca atare, inseamna ca atunci când faci karma yoga activitatea pe care o desfasori sa fie integrata, respectiv dedicata, iar persoana care o desfăşoară sa conştientizeze ca acţionează in asa fel, incat acţiunea sa este menita integrării in armonia universala. Consider ca in situaţia prezentului dosar, noţiunea de karma yoga s-a vehiculat eronat, pentru ca toata activitatea desfăşurata de cursanţi era voluntara, neexistand nicio constrângere, nestiind de vreo persoana care sa fi fost obligata sa lucreze pentru vreunul dintre inculpaţii in cauza. (...) Ca noţiune pe care sa o predau in cadrul cursurilor yoga, nu mi s-a cerut si nici nu am facut karma yoga, respectiv nu ca activitate obligata si sa fie remunerata, ci a venit benevol din interiorul conştiinţei mele. Tot benevol am ajutat atunci când se organizau simpozioane sat, conferinţe la primirea oaspeţilor, respectiv activităţi organizatorice.”
- martorul Penescu Bogdan (fila 78, vol. V):
„In legătură cu termenul „karma yoga”, vreau sa arat ca este o ramura a sistemului yoga, care nu se preda la cursuri, si eu o explic prin aceea ca este o stare lăuntrica a unei persoane ce desfăşoară o activitate, concluzionând, e acţiunea de dragul actiounii, nu se poate cuantifica, nu este o norma, asa cum greşit s-a inteles si s-a consemnat in dosar, e starea cu care faci o activitate, urmărind sa intri in armonie, sa ii faci voia iui Dumnezeu.”

Nu sunt fondate nici susţinerile Parchetului potrivit cărora în cadrul cursurilor de yoga se urmărea izolarea practicanţilor, în sensul îndemnării lor să rupă legăturile cu familia. O primă dovadă sunt chiar declaraţiile părţilor civile care sunt rude între ele şi au participat împreună la cursuri. Declaraţiile martorilor arată de asemenea că această acuzaţie nu este fondată:
- persoana vătămată audiată în calitate de martor Lupescu (Simionescu) Ilinca (fila 470, vol. V):
„Nu mi s-a interzis să iau legătura cu familia însă eu am făcut-o mai rar pentru că nu ştiam ce să le spun. Sora mea locuia şi ea cu mine în ashram.”
- martora Ambăruş Gabriela (fila 124, vol. V):
„De asemenea, vreau sa arat ca personal am ţinut legătura cu familia si nu am cerut cursanţilor yoga sa rupă astfel de legaturi, după cum astfel de cereri nu au venit nici din partea inculpaţilor.”
- martorul Ion Alexandru Cristian (fila 61, vol. V):
„Personal practic Yoga de la 12 ani, fiind chiar incurajat de către părinţi”.
- martorul Penescu Bogdan (fila 78, vol. V):
„Din copilărie am aflat de existenta practicilor yoga, pt ca si părinţii mei au practicat aceasta disciplina. (...) Pers ce locuiau in căminul Pipera aveau viata lor proprie cu serviciu, familie si se intalneau aici doar pt a practica yoga. ceea ce insemna ca accesul era liber, intr-un sens sau altul, legaturile cu familia nu erau intrerupte, mai mult in cazul părtii vătămate Costea Cornel, chiar in acesta locaţia şi-a cunoscut viitoarea soţie.”

Probatoriul administrat infirmă şi afirmaţiile din rechizitoriu potrivit cărora inc. Bivolaru Gregorian era prezentat ca un „iluminat”, „guru” cu puteri supranaturale, ale cărui ordine trebuiau ascultate necondiţionat:
- martora Ambăruş Gabriela (fila 124, vol. V):
„Nu l-am auzit niciodată pe inculpatul Bivolaru sa susţină sau sa ne ceara acest lucru, ca ar fi un guru, un lider spiritual, un iluminat, e doar problema celor care au lansat aceste vorbe, eu considerandu-le afirmaţii rau voitoare.”
- martora Dobrin Monica (fila 204, vol. V):
„Vreau sa arat despre inc. Dan Bozaru pe care l-am avut instructor yoga la Iaşi ca acesta nu făcea o apologie a inculpatului Bivolaru la cursurile acestuia.”
- martorul Gămulea Andrei (fila 129, vol. V):
„Personal il apreciez pe inculpatul Bivolaru ca fiind o persoana modesta, meticuloasa in pregătirea activităţii sale, nu l-am perceput ca fiind un guru, un spirit superior. Personal am remarcat ca inculpatul Bivolaru nu impunea sau constrângea pe cineva, am remarcat ca lasă persoana sa îşi aleagă modalitatea sa acţioneze, la libera sa alegere.”
- martorul Ion Alexandru Cristian (fila 61, vol. V):
„Pe inculpatul Bivolaru l-am cunoscut in cadrul unor conferinţe, chiar am participat la cursuri predate de acesta, l-am perceput ca fiind un erudit, o persoana care a studiat mult. având cunoştinţe chiar si in alte domenii, fiind un bun yoghin. Nu l-am perceput ca fiind un guru sau o persoana cu puteri supranaturale, si chiar reţin ca insusi inculpatul ne spunea ca ar fi o inselaciune daca o persoana pretinde ca ar avea asftel de puteri. (...) Inculpatul Bivolaru nu a fost prezentat niciodată ca fiind guru cu persoana cu puteri supranaturale”
- martorul Penescu Bogdan (fila 78, vol. V):
„...eu personal si nici ceilalţi instructori yoga nu am fost obligaţi, nu ni sa impus, cu atât mai mult cu atât mai mult de către inc Bivolaru, sa il prezentam ca fiind un guru, ca o pers cu calităţi supranaturale.”
Inconsistenţa probelor acuzării din prezenta cauză şi absurditatea acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu dovedesc caracterul represiv al acestei acţiuni a autorităţilor împotriva membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A., a căror libertate de conştiinţă este astfel grav încălcată. Scopul real şi evident al rechizitoriului şi a trimiterii în judecată a inculpaţilor nu a fost tragerea la lor la răspundere penală, ci desfiinţarea acestei şcoli de yoga prin descurajarea membrilor ei de a îşi exercita libertatea de conştiinţă.
Conform rechizitoriului, aşa cum s-a arătat, Bivolaru Gregorian şi alte 20 de persoane ar fi „exploatat” munca fizică şi intelectuală a membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. Întregul dosar se bazează doar pe plângerile a 12 foşti cursanţi care acuză fără dovezi că ar fi prestat muncă fizică în timp ce locuiau în aşa-zisele „ashram-uri” sau atunci când participau la activităţile M.I.S.A. Plângerile acestor aşa-zise „părţi vatamate” au fost scrise şi semnate abia după percheziţiile extrem de violente şi abuzive din 18 martie 2004 efectuate în cauză, când autorităţile judiciare, presa şi SRI deja se pronunţaseră împotriva M.I.S.A., încălcând grav prezumţia de nevinovăţie a celor cercetaţi. Totul arată că aceste plângeri sunt rezultatul presiunii politice exercitate prin intermediul procurorului, ca urmare a faptului că percheziţiile nu au dus la descoperirea de probe în susţinerea unor acuzaţii penale.
Este mai mult decât semnificativ că cei 12 foşti cursanţi M.I.S.A. care sau constituit ca părţi vătămate nu au formulat plângerile înainte de 18 martie 2004, imediat după epuizarea presupuselor fapte reclamate de ei, deşi ei nu mai urmau cursurile yoga şi nu mai locuiau nici în aşa-zisele „ashram-uri” de mai mulţi ani de zile. Prin urmare, ei nu se aflau sub acea aşa-zisă forţă a autorităţii simbolice a inculpaţilor pe care ei o reclamă. Semnificativă este şi disproporţia dintre asa-zisul prejudiciu descris şi sumele fabuloase cerute ca daune, de peste 5 milioane de euro.
Publicarea integrală pe internet a întregului 2echizitoriu, chiar înainte de a fi sesizată instanţa de judecată, dovedeşte cu prisosinţă aceste presiuni care au existat în timpul anchetei. Totodată, nimic nu dovedeste mai bine fabricarea unei grave acţiuni represive împotriva membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. decât această inconsistenţă a acuzaţiilor. În ciuda sutelor de poliţişti, procurori, agenti S.R.I. care au lucrat la caz şi a sumelor imense debani cheltuite pentru această anchetă, tot ce s-a obţinut au fost câteva declaraţii ale unor adulţi care au pus semnul egal între traficul de persoane şi munca voluntară pe care ei susţineau că ar fi efectuat-o în cadrul locuinţelor numite „ashram”, unde au ales sa locuiască din proprie iniţiativă, la solicitarea lor. Toţi au cerut sume mari ca despagubire „pentru ca ar fi fost traficaţi”, cu toate că au fost liberi să părăsească respectivele locuinţe când au dorit aceasta şi cu toate că nu există minime dovezi ale constrângerii lor în sensul depunerii vreunei activităţi. „Muncile” pe care le reclamă reclamanţii erau efectuate de către ei ca persoane majore, dotate cu discernământ şi constau în activităţi inerente unei comunităţi care se autoadministrează.
Marea majoritate a celor publicate în ziare despre cursanţii M.I.S.A. nu a avut nimic de a face cu realitatea, având în vedere stilul lor real de viaţă. Cursanţii M.I.S.A. au fost acuzaţi că deţineau arme, deşi nu au existat niciodată probe pentru susţinerea acestei acuzaţii. Au fost trataţi ca oameni periculoşi, deşi ei practică non-violenţa. Au fost acuzaţi de consum de droguri, în ciuda faptului că ei refuză să consume chiar şi drogurile obişnuite: cafea, alcool, tigări.
Analizele de sânge efectuate de practicanţii yoga imediat după percheziţii au demontat şi aceste acuzaţii absurde. Cursanţii yoga au fost prezentati ca profitori şi exploatatori, desi ajutorul reciproc este privit cu înaltă consideraţie printre membrii comunităţii lor. Singura lor „vină” este în realitate faptul că practică Yoga şi susţin un mod alternativ de viaţă.
Prin intermediul presei s-a urmărit incitarea la ură şi violenţă a cititorilor şi a spectatorilor, urmărindu-se ca astfel să fie „justificată” necesitatea acţiunilor anterioare întreprinse de autorităţi împotriva practicanţilor M.I.S.A. şi care nu au avut „rezultatul” scontat.
Termenii din lege trebuie însă aplicaţi exact la situaţiile care s-a urmărit să fie reglementate prin acea lege, nu să fie interpretaţi abuziv şi aplicaţi la situaţii care nu fac obiectul încălcării legii penale, cum este situaţia modului de viaţă al practicanţilor yoga ales ca urmare a dreptului constituţional la libertatea de conştiinţă.
Plasarea activităţilor specifice ale membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. sub titulatura traficului de persoane aduce atingere de la început legalităţii rechizitoriului D.I.I.C.O.T., întrucât legalitatea încriminării exclude interpretarea legii penale prin analogie asupra unor fapte neprevăzute de lege. Este evident că încriminarea traficului de persoane nu a avut ca scop interzicerea activităţii voluntare sau a dreptului grupurilor de a-şi defini o viaţă comunitară proprie.
Aprecierea materialului probator conduce instanţa, mai presus de orice dubiu, psre concluzia că faptele nu au fost săvârşite, se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, având în vedere că aşa-zisele probe ale parchetului nu au dovedit existenţa faptelor. Art. 4 al. 2 C.p.p. care reglementează respectarea principiului respectării prezumţiei de nevinovăţie prevede că: „După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.”
Cităm în acest sens din practica Î.C.C.J., Secţia Penală, care în Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007 a statuat că:
„Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovaţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune stringent a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în masura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovaţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovaţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, ca realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, dar dacă totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi deci inculpatul trebuie achitat.”

Toate cele de mai sus sunt de natură a dovedi faptul că prin probele administrate în faza de urmărire penală Parchetul nu a răsturnat prezumţia de nevinovăţie şi nu a dovedit vinovăţia inculpaţilor. Astfel că singura soluţie care se impune, faţă de infracţiunea de trafic de persoane este cea de achitare a tuturor inculpaţilor.

Următoarea parte din prezenta hotărâre va detalia motivele adoptării anumitor soluţii privitoare la ceilalţi inculpaţi pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina lor.

Astfel, cu privire la infracţiunile de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist prevăzută de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002 (reţinută în sarcina inc. Roşu Petru, Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio), promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe prevăzută de art.5 teza a II-a din O.U.G. 31/2002 (reţinută în sarcina inc. Roşu Petru, Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio), răspândire sau vânzare de simboluri fasciste prevăzută de art. 4 al.1 teza I din O.U.G. 31/2002 (reţinută în sarcina inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia) şi negare a Holocaustului prevăzută de art. 6 din O.U.G. 31/2002 (reţinută în sarcina inc. Buruiană Ovidiu Eusebio), se va constata că, raportat la data săvârşirii lor, anii 1996-1997, aceste infracţiuni nu erau încriminate de legea penală, deoarece textul încriminator, O.U.G. nr. 31/2002, a intrat în vigoare în luna martie 2002 şi se va dispune achitarea inculpaţilor Roşu Petru, Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio deoarece fapta nu era prevăzută de legea penală.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut cu privire la aceste fapte:
- Fapta inc. ROŞU PETRU, ROŞU CAMELIA şi BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO constând în aceea că în interiorul MISA în cadrul căreia activează şi ca instructori de yoga, împreună cu inculpatul BIVOLARU GREGORIAN, au constituit un grup de persoane care promovează, printre altele, idei şi concepţii ce instigă la ură rasială, etnică, religioasă şi antisemitism (inclusiv în cadrul cursurilor de yoga pe care le-au susţinut în faţa adepţilor MISA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002;
- Fapta inc. ROŞU PETRU, ROŞU CAMELIA şi BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO
constând în aceea că au promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, prin propaganda în acest sens efectuată atât prin cărţile „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria încearcă să distrugă România”, „SIDA şi Francmasoneria”, „România în faţa unui alt Israel” şi „Francmasoneria – misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, cât şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev.de art.5 teza a-II-a din O.U.G. nr.31/2002;
- Fapta inc. ROŞU PETRU şi ROŞU CAMELIA care în perioada 2002 – 2004, au răspândit printre adepţii MISA, prin vânzare, cartea „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria caută să distrugă România”, care, pe coperta a-4-a, are imprimat simbolul rasist, constând în imaginea stelei lui David (cu 6 colţuri) într-un cerc roşu, barat cu o linie roşie, având semnificaţia de interdicţie a poporului evreu, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 4 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 31/2002.
- Fapta inc. BURUIANA OVIDIU EUSEBIO
constând în aceea că a negat existenţa Holocaustului, prin propaganda în acest sens realizată, atât prin cele patru cărţi menţionate anterior, cât şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 6 din O.U.G. nr. 31/2002.
Din studiul capitolului în care este descrisă situaţia de fapt cu privire la aceste fapte (pag. 456-465 din rechizitoriu) procurorul afirmă în mod greşit că organizaţia s-ar fi constituit, „între anii 1996-2004”. Practic procurorul afirmă că organizaţia s-ar fi putut constitui înainte de intrarea în vigoare a textului încriminator, O.U.G. nr. 31/2002, care s-a produs în martie 2002, şi că organizaţia ar fi avut ca scop săvârşirea unor fapte care de asemenea nu erau încriminate, ceea ce încalcă flagrant art. 3 C.p.
Art. 3 din C.p. prevede că „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.” Prin urmare, nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea unei fapte care nu era încriminată la data săvârşirii, fiind vorba aici la fapta de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Totodată, nu se poate reţine nici că acea organizaţie avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni prev. de OUG nr. 31/2002, care de asemenea nu erau încriminate la data săvârşirii faptei: promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, negarea holocaustului, răspândirea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe. Chiar şi dacă s-ar presupune că această organizaţie cu caracter fascist ar fi luat fiinţă după adoptarea O.U.G. nr. 31/2002, Parchetul nu produce nici o dovadă în acest sens şi nici nu dovedeşte că cei 4 inculpaţi ar fi săvârş it vreo faptă penală după luna martie 2002 care să intre în scopul acestei organizaţii.
Astfel, în ceea ce priveşte publicarea cărţilor şi difuzarea lor:
- cărţile au fost publicate în anii 1996-1997, la edituri diferite (Buruiană Ovidiu - Editura Deceneu - 1997, Roşu Petru şi Roşu Camelia – Editura Ananta - 1997, Bivolaru Gregorian – Editura Shakti - 1996);
- aceste cărţi nu conţin opinii proprii, fiind traduceri ale unor alte lucrări;
- cărţile au fost distribuite imediat publicării, responsabilitatea difuzării/comercializării lor după ce au fost publicate nemaiputând aparţine autorilor, ci a celor care le distribuie; (a se vedea adeverinţa din 05.05.2014 eliberată de Tipografia FedPrint şi adeverinţă din 14.07.2014 eliberată de S.C. Vaslucy SRL - filele 269-270 ;
- inculpaţii nu pot răspunde pentru prealuarea fără drept a conţinutului unei cărţi pe un site web care nu le aparţine; de altfel, Parchetul nici nu face dovada că aceste cărţi au fost postate pe internet, adresa de web pe care o indică nefiind de altfel una valabilă;
- nu se reţine nici un act material prin care inc.Roşu Camelia, Roşu Petru şi Ovidiu Buruiană să fi difuzat/comercializat vreuna dintre cele 4 cărţi în perioada martie 2002 – martie 2004;
- afirmaţiile generale ale părţilor civile Mureşan Diana şi Dănuţ Doina potrivit cărora ideile din aceste publicaţii ar fi fost prezentate public de cei 4 inculpaţi nu este de natură a constitui o probă, având în vedere că nu se indică exact perioada şi contextul; este foarte important să subliniem că cele două fac aceste referiri cu exact acelaşi cuvinte, până la cel mai mic detaliu, ceea ce dovedeşte că fraza le-a fost dictată de către anchetator şi că ele în realitate nu cunosc nimic despre asta:
- Mureşan Diana Isabela, declaraţia din 18.04.2005, filele 338-345, vol. 89 Astfel de idei au fost prezentate adepţilor MISA cu aceste prilejuri de BIVOLARU GREGORIAN, ROŞU VIOREL, CAMELIA ROŞU, BURUIANĂ OVIDIU şi alţii.”
- Dănuţ Doina, filele 99-101, vol. 89
Astfel de idei au fost relatate adepţilor M.I.S.A. cu aceste prilejuri de BIVOLARU GREGORIAN, ROŞU VIOREL, ROŞU CAMELIA, BURUIANĂ OVIDIU şi alţii.”
- Ovidiu Buruiană nici nu a fost instructor de yoga, cum în mod fals se susţine în Rechizitoriu (nu există nici măcar un martor care să spună că ar fi participat la vreun curs susţinut de el); totodată, nici cu privire la Buruiană nu sa făcut dovada existenţei vreunei apariţii publice a acestuia, nici înainte, nici după luna martie 2002, în care să fi făcut afirmaţii încriminate de O.U.G. nr. 31/2002 sau de art. 317 V.C.p.
- Parchetul nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia au făcut în cadrul cursurilor lor afirmaţii de instigare la ură împotriva poporului evreu, nici înainte nici după luna martie 2002;
- conferinţele publice pe care le-au susţinut inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia în care au expus ideile publicate în cele 2 cărţi publicate de aceştia au avut loc în anul 1997, aspect care este reţinut în Ordonanţa nr. 500/P/1999 din 30.10.2000, prin care faţă de cei 2 s-a dispus N.U.P. cu privire la săvârşirea infr. prev. de art. 166 şi art. 168 ind. 1 din V.C.P.
În acest context subliniem faptul extrem de important că din Ordonanţa menţionată mai sus reies următoarele aspecte extrem de importante:
- ancheta împotriva inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia cu privire la aceste conferinţe publice a fost declanşată în anul 1999 în urma sesizării S.R.I.;
- sesizarea S.R.I. nu face referire existenţa vreunui grup din care să facă şi inculpaţii Bivolaru Gregorian şi Buruiană Ovidiu (aspect care cu siguranţă nu ar fi putut fi omis având în vedere urmărirea prin mijloace tehnice care a fost realizată);
- nu se face nici o referire la vreo implicare a lui Bivolaru Gregorian şi Buruiană Ovidiu în activitatea inculpaţilor Roşu Petru şi Roşu Camelia (prin urmare existenţa vreunui grup este exclusă, condiţia prevăzută de textul încriminator fiind ca numărul minim de membri este de trei persoane);
- s-a stabilit fără echivoc că aceste conferinţe publice susţinute de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia în care s-au expus ideile publicate în acele 2 cărţi au avut loc doar în anul 1997;
- s-a stabilit că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi s-a dispus N.U.P., motivându-se că ideile expuse „nu conţin elemente de instigare rasială” (deci nu făceau nici obiectul infr. prev de art. 317 C.p.) , „sunt extrase din ziare, filme, cărţi aflate în circuitul publicistic naţional şi internaţional” şi „nu pot constitui un element infracţional, reprezentând doar exprimarea drepturilor constituţionale prev. de art. 29 şi 30 din Constituţia României privind libertatea conştiinţei şi de exprimare”.
Este evident că dacă prin ideile expuse de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia, în calitate de membri ai unui astfel de grup, ar fi instigat la ură împotriva poporului evreu, atunci, organul de urmărire penală ar fi solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 166 şi 168 ind. 1 C.p. în art. 317 din V.C.P., singurul text care încrimina la acea dată astfel de afirmaţii, O.U.G. nr. 31/2002 nefiind încă în vigoare.
În concluzie, din probatoriul administrat în cauză reiese, fără putinţă de tăgadă, că anul 1997 este anul epuizării oricăror acte materiale care ar fi fost săvârşite de membrii aşa-zisei organizaţii cu caracter fascist. Ne referim aici doar la cele care s-a dovedit de către Parchet că au existat: publicarea cărţilor, furnizarea către distribuitori şi conferinţele publice susţinute în anul 1997 de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia. Prin urmare, presupusa existenţă a acestei organizaţii cu caracter fascist a încetat la aceeaşi dată, în cursul anului 1997, odată cu epuizarea ultimei acţiuni. Având în vedere că O.U.G. nr. 31/2002 nu intrase încă în vigoare, înseamnă că se impune să se constate că faptele de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi de promovare a unei ideologii fasciste, rasiste sau xenofobe reţinute împotriva inc. Roşu Petru, Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio nu erau încriminate la data săvârşirii lor.
Având în vedere cele expuse mai sus , se va dispune achitarea inculpaţilor ROŞU PETRU, ROŞU CAMELIA şi BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO cu privire la faptele prev. de art. 3 al. 1, art. 4 al. teza I, art. 5 teza a II-a și art. 6 din O.U.G. nr. 31/2002.
În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza I din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpaţii ROŞU CAMELIA, CATRINA NICOLAE, VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA şi ROŞU PETRU.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că:
„Fapta înv. CATRINA NICOLAE, ROŞU PETRU, ROŞU CAMELIA şi VISTERNEANU LĂCRĂMIORA constând în aceea că în perioada 1991 – martie 2004, împreună cu inculpatul BIVOLARU GREGORIAN şi o parte din învinuiţii menţionaţi anterior, au iniţiat şi constituit în interiorul Asociaţiei M.I.S.A., un grup infracţional organizat ( care ulterior s-a extins), ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri ierarhice piramidale bine stabilite, sub conducerea fermă a inc. BIVOLARU GREGORIAN, ordinele acestuia (fie verbale, fie în scris, prin aplicarea de rezoluţii olografe pe bilete de hârtie) având caracter obligatoriu, în scopul comiterii infr.prev de art 12 alin. 1 şi 2 lit. a coroborat cu art 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001 , modificată, cu aplic. art 41 alin. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse) aplicate părţilor civile şi persoanelor vătămate, precum şi a muncii neretribuite (prestate sub pretextul practicării „karma yoga) a acestora (toate
fiind practicante de yoga în cadrul MISA), consecinţă a autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de inc. BIVOLARU GREGORIAN, în calitatea sa de autoproclamat „avatar”, „guru”, „profesor de yoga” şi „maestru spiritual absolut”, întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 al.1 teza a-II-a coroborat cu art.2 lit.a şi b pct.12 din Legea nr.39/2003”.
La data 01.02.2014, art. 7 din Legea nr. 39/2003, care a avut ca text „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi”, a fost abrogat de art. 126, punctul 2. din titlul II din Legea 187/2012. În prezent, fapta de grup infracţional organizat este inclusă în Noul Cod Penal, despre care s-a arătat că este legea penală mai favorabilă aplicabilă în speţa de faţă şi care sancţionează această faptă în cadrul art. 367 al. 1:
(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Având în vedere că, potrivit Noului Cod Penal, infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, este sancţionată cu pedeapsa de maxim 10 ani iar legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, nu se va aplică în cauza de faţă agravanta prevăzută de aliniatul 2 al art. 367 N.C.P.:(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Prin urmare, limitele de pedeapsă care vor fi luate în considerare la calcularea termenului de prescripţie specială pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat vor fi cele prevăzute de al.1 al art. 367: 1 – 5 ani.
Parchetul nu precizează în mod concret data, locul şi care sunt ultimele acte materiale săvârşite de inc. Roşu Petru, Roşu Camelia, Nicolae Catrina şi Visterneanu Lăcrămioara în calitate de membri ai grupului infracţional organizat. Dacă am considera că termenul de prescripţie specială în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat începe să curgă, potrivit susţinerilor Parchetului, de la data de 18 martie 2004, considerată în rechizitoriu ca fiind „data la care a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală”, termenul de prescripţie specială s-a împlinit în data de 18 martie 2014.
Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Catrina Nicolae, Roşu Petru, Roşu Camelia şi Visterneanu Lăcrămioara cu privire la fapta de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în cee a ce priveşte infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza a II-a din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003 ) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpaţii NECULA MARIUS, VIŞAN TEODORA CAMELIA, ŢÂNŢAŞ MIHAELA, COJOCARU COSTICĂ, LAZĂR MARIANA CIPRIANA, RADU IULIANA, BOZARU DAN, STROE CRISTINA, ŢIPLEA GRIGORE, MIHĂILESCU DIANA SILVIA, NEGÎCI MIHAI ROBERT, BOZDOC ALEXANDRU CRISTIAN, DOCHINOIU DIANA, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO. Considerentele avute în vedere şi detaliate mai sus sunt valabile şi cu privire la aceasta infracţiune motiv pentru care nu le vom mai relua.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare prevăzută de art. 369 din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 317 din vechiul Cod penal) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpaţii BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, ROŞU PETRU şi ROŞU CAMELIA.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că:
„- Fapta inc. ROŞU PETRU, ROŞU CAMELIA şi BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO constând în aceea că prin publicarea şi vânzarea cărţilor „Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria încearcă să distrugă România”, „SISA şi francmasoneria”, „România în faţa unui alt Israel” şi „Francmasoneria – misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, în care sunt promovate idei antisemite, reluate ulterior în cursurile de „yoga” susţinute de aceştia în faţa adepţilor MISA, au instigat la ură rasială şi naţională împotriva poporului evreu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.317 Cp.”.
În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare au intervenIt 2 modificări între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei, atât în ceea ce priveşte descrierea acesteia, cât şi limitele de pedeapsă, care s-au micşorat succesiv:
- Art. 317 din Cod penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data săvârşirii infracţiunii) – „Propaganda naţionalist-şovină, aţâţarea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
- Art. 317 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data trimiterii în judecată, când a fost modificat prin Legea nr. 278/2006 ) – „Instigarea la ură pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală crinocă necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
- Art. 369 din noul Cod penal (legea penală mai favorabilă în cauză) –
„Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Având în vedere că maximul pedepsei din legea penală mai favorabilă este de 3 ani, termenul general de prescripţie este de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială este de 10 ani. În ceea ce priveşte data de la care ar trebui să curgă acest termen al prescripţiei speciale, Parchetul nu indică nici în această situaţie care este data la care s-ar fi epuizarea săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpaţi.
După cum se poate observa din descrierea actelor materiale prin care se susţine că ar fi fost săvârşită infracţiunea de instigare la discriminare prev. de art. 317 din vechiul Cod penal, o parte dintre ele sunt comune cu actele materiale prin care se susţine că ar fi fost săvârşite infracţiunile prevăzute de O.U.D. nr. 31/2002 : publicarea celor cărţilor şi susţinerea ideilor publicate în cdrul unor cursuri comune. Ne aflăm în situaţia în care aceeaşi faptă poate constitui elementele constitutive ale mai multor infracţiuni. Infracţiunile din O.U.G. nr. 31/2002 reţinute în sarcina inculpaţilor nu erau încriminate la data săvârşirii faptelor, că actele materiale săvârşite de inc. Roşu Petru, Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio s-au epuizat în anul 1997. Prin urmare, împlinirea termenului prescripţiei speciale (calculat de la data de 31 decembrie 2007) a avut loc în data de 31 decembrie 2007 ( practic inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru o infracţiune pentru care intervenise deja prescripţia răspunderii penale înainte de începerea urmăririi penale şi întocmirea rechizitoriului, având în vedere şi că termenul special de prescripţie din vechea reglementare aplicabilă la acea dată era de 7 ani şi 6 luni, caz în care se împlinise chiar mai devreme, în anii 2002-2003).
Şi în această situaţie, dacă am considera că termenul de prescripţie specială în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare începe să curgă, potrivit susţinerilor Parchetului, de la data de 18 martie 2004, considerată ca fiind „data la care a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală”, termenul de prescripie specială s-a împlinit în data de 18 martie 2014.
Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Roşu Petru, Roşu Camelia şi Buruiană Ovidiu Eusebio cu privire la fapta de instigare la discriminare.
Aceleaşi considerente vor sta la baza concluziei instanţei cand se orientează spre soluţia achitării inculpaţilor Roşu Camelia, Roşu Petru şi Buruiană Ovidiu Eusebio faţă de infracţiunile de promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, p.p.de art.5 teza a II-a din OUG 31/2002, de răspândire sau vânzare se simboluri fasciste, p.p. de art.4 al.1 teza I din OUG 31/2002 şi infracţiunea de negare a Holocaustului, p.p. de art.6 din OUG 31/2002, având în vedere că faptele nu erau incriminate la data săvârşirii lor.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 375 din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 321 al.1 din vechiul Cod penal) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penalfaţă de inculpaţii MIHĂILESCU DIANA SILVIA, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, DOCHINOIU DIANA, LAZĂR MARIANA CIPRIANA şi ŢIPLEA GRIGORE.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că:
„Fapta inc. MIHĂILESCU DIANA SILVIA, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, DOCHINOIU DIANA, LAZĂR MARIANA CIPRIANA şi ŢIPLEA GRIGORE, constând în aceea că în noaptea de 12/13. 03.2005, în timp ce se afla în incinta sălii „Polivalente” din Bucureşti, unde se celebra ziua de naştere a inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, împreună cu mai multe persoane a efectuat acte cu un pregnant caracter obscen , astfel cum este descris în capitolul „Polivalenta” , dedându-se la manifestări care au fost de natură atât să aducă o puternică atingere bunelor moravuri precum şi să producă scandal public în momentul în care imaginile filmate la faţa locului au fost prezentate publicului de către mai multe canale de televiziune la rubrica „ştiri”, fiind reluate ulterior în emisiuni televizate ce tratau subiecte controversate ori de către mai multe cotidiene de mare tiraj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev de art. 321 al. 1 C.p.”
În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei a intervenit o modificare atât în ceea ce priveşte descrierea acesteia, cât şi limitele de pedeapsă, care s-au micşorat:
- Art. 321 al. 1 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data săvârşirii infracţiunii) – „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică,m se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”
- Art. 375 din noul Cod penal (legea penală mai favorabilă în cauză) – „Fapta persoane care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşeşte acte de exibiţionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Având în vedere următoarele:
- data săvârşirii presupusei fapte este data de 13 martie 2002;
- maximul pedepsei care se poate aplica este de 2 ani;
- termenul general de prescripţie este de 5 ani;
- termenul de prescripţie specială este de 10 ani,
atunci data la care s-a împlinit termenul de prescripţie este data de 13 martie 2012.
Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Mihăilescu Diana Silvia, Buruiană Ovidiu Eusebio, Dochinoiu Diana, Lazăr Mariana Cipriana şi Ţiplea Grigore cu privire la fapta de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, solicităm să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de distribuirea fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor a unei opere (reproducerea, stocarea, rularea sau executarea a unor programe de calculator) prevăzută de art. 140 lit. b din Legea nr. 8/1996 (vechea reglementare - art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpaţii CATRINA NICOLAE şi LAZĂR MARIANA CIPRIANA.
În ceea ce priveşte infracţiunea de distribuirea fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor a unei opere, între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei a intervenit au intervenit modificări ale textului încriminării în sensul că fapta reţinută prin rechizitoriu este acum prevăzută de lit. b) a art. 140 din Legea nr. 8/1996, iar maxima pedepsei s-a micşorat cu de la 3 ani la 1 an. Având în vedere că termenul de prescripţie generală este de 3 ani atunci când fapta este sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea până la un an, înseamnă că termenul de prescripţie specială este de 6 ani. Termenul de prescripţie specială începe să curgă de la data de 18.03.2004 la care au fost ridicate calculatoarele din imobilele celor doi inculpaţi, motiv pentru care acesta s-a împlinit la data de 18.03.2010.
Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Catrina Nicole şi Lazăr Mariana Cipriana cu privire la fapta de distribuirea fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor a unei opere.
În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de reproducere fără drept a unei opere prevăzută de art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996 (vechea reglementare - art.142 lit.a din L. 8/1996), şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpaţii CATRINA NICOLAE şi LAZĂR MARIANA CIPRIANA.
În ceea ce priveşte infracţiunea de reproducere fără drept a unei opere, între data săvârşirii presupusei infracţiuni ş i data judecării cauzei au intervenit modificări ale textului încriminării în sensul că fapta reţinută prin rechizitoriu este acum prevăzută de lit. b) a art. 140 din Legea nr. 8/1996, iar maxima pedepsei s-a micşorat cu de la 3 ani la 1 an. Având în vedere că termenul de prescripţie generală este de 3 ani atunci când fapta este sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea până la un an, înseamnă că termenul de prescripţie specială este de 6 ani. Termenul de prescripţie specială începe să curgă de la data de 18.03.2004 la care au fost ridicate calculatoarele din imobilele celor doi inculpaţi, motiv pentru care acesta s-a împlinit la data de 18.03.2010.
Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Catrina Nicole şi Lazăr Mariana Cipriana cu privire la fapta de reproducere fără drept a unei opere.

Faţă de inculpata POPESCU, fostă HANGAN, LIANA MARIA, aceleaşi considerente au fost avute în vedere de către instanţă atunci când a pronunţat achitarea ei de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de persoane şi de încetare a procesului penal faţă de infracţiunea de aderare sau spijinire a unui grup organizat.
Cu referire la latura civilă a cauzei, având în vedere soluţiile pe latură penală pronunţate de către instanţă, aceasta va proceda la respingerea în întregime ca neîntemeiate a tuturor acţiunilor civile. Concret în cauză, nu sa făcut dovada unui prejudiciu exact cu acte temeinice, a faptelor ilicite, lipsind dovada vinovăţiei persoanelor acuzate sau nu s -a pus în mişcare acţiunea penală cum este cazul părţii vătămate Andrei Mihaela sau Bertescu Valeria.

Tot urmare a soluţiilor pronunţate pe latură penală, privind pe inculpatul BIVOLARU GREGORIAN, în temeiul art. 399 pct. 1 NCPP, instanţa va dispune revocarea măsurii arestării preventive luată prin mandatul de arestare preventivă nr. 171/U din 15.04.2005 emis de către Secţia I Penală a Tribunalului Bucureşti în Dosarul nr. 2399/2005 prin care s-a dispus măsura arestării preventive a acestui inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 12 al. 1 şi 2 coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003.
În temeiul art. 397 şi art. 404 al. 4 lit. c NCPP, se va dispune:
- ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra imobilelor din Bucureşti, sector 5, str. Sergent Turturică, nr. 123 şi Bucureşti, Str. Sg. Muşat Constantin nr.l, bl.16, sc.A, ap.3 dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005,
- restituirea tuturor bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei imobiliare din data de 18.03.2004 la imobilul din Bucureşti, Str. Sg. Muşat Constantin nr.l, bl.16, sc.A, ap.3 şi menţionate în procesul-verbal de percheziţie ataşat la dosarul cauzei la filele 584 - 588, vol. 4 din dosarul de urmărire penală.
Aşa cum am mai menţionat, în faza de urmărire penală, s-au dispus măsuri asigurătorii prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005 (fila 122, Vol. 75 D.U.P.), prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005 (fila 251-256, vol.75), prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 04.03.2005 (fila 70-73, vol. 75). E vorba de bunuri imobile aparţinând inculpaţilor:
- Necula Marius - Bucureşti, Str. Constantin Aricescu nr. 15, sector 1;
- Rosu Camelia - Bucureşti, Calea Ferentari nr. 72, bl.5C sc.A - Boxă;
Bucureşti-Str. Sg Turturică nr.103, sector 5;
- Buruiană Ovidiu - Bucureşti, Calea Ferentari nr.72, bl.6C, sc.4 - Boxă;
- Radu Iuliana - Bucureşti, Str. Sg. Turturică nr. 125, sector 5, coproprietate cu Dumitru Iuliana;
- Catrina Nicolae -Bucureşti, Str. Borcan Ion nr.16, sect.5; Calea Ferentari nr.66, sect.5; Calea Ferentari nr.72, bl.2C, sc.C, Boxă; Bucureşti, Str. Gorjului nr.22A, sector 5; Bucureşti, Bd.Naţiunile Unite nr.8, bl.104, ap.70, sector 5; Bucureşti, Str. Peleaga nr.5, sector 5; Comuna Tuzla, sat Schitu, jud.Constanţa, lot. 38; Comuna Tuzla, sat Schitu, jud.Constanţa - construcţie, lot. 107; Mun.Petroşani, 127 str. Ecaterina Teodoriu nr. 11, ap.3, jud.Hunedoara; Mun.Petroşani, str. Ecaterina Teodoroiu, nr. 11, ap. 4 (garsonieră), jud.Hunedoara;
- Roşu Petru - Bucureşti, Str. Bonea Constantin nr.26, sector 5, coproprietate cu Ionescu Elisabeta şi Ciuciulete Petre Daniel; Bucureşti, Calea Ferentari nr.20, bl. 126, sc.l, ap.24 - coproprietate cu Balaşoglu Rodica; Bucureşti, Str. Peleaga nr. 18, sector 5 - coproprietate cu Visterneanu Lăcrămioara; Bucureşti, Str. Peleaga nr.20, sector 5 - coproprietate cu Visterneanu Lăcrămioara; Bucureşti, Cal.Ferentari nr.72, bl. 4C, sc. l;
- Visterneanu Lăcrămioara - Bucureşti, Str. Brebenei nr. 14, sector 5; Bucureşti, Str. Mache Eftimiu nr.11, sector 5; Bucureşti, Bd. Naţiunile Unite nr.6, bl.105, ap.41, sector 5; Bucureşti, Str. Teliţa nr.21, bl.122B, sc.l, ap.55 -coproprietate cu Visterneanu Cătălin şi Visterneanu Elena; Bucureşti, Str. Trompetului nr.14, sector 5; Bucureşti, Str. Veseliei nr.64, sector 5-coproprietate cu MISA;
- Asociaţia MISA - Bucureşti, Str. N.D.Cocea nr.160-164, sector 5; Bucureşti, Str. Peleaga nr.26, sector 5; Bucureşti, Sos.Sălaj m.2, bl. 126A, parter, sector 5 ; Bucureşti, Str. Stănescu Irina, nr.9A, sector 5; Bucureşti, Str. Veseliei nr.69A, sector 5; Comuna Ilieni, sat Sincrai, jud. Covasna.
Apoi e vorba de bunuri mobile ale inculpaţilor:
- Radu Iuliana - Autoturism „Dacia 1310" - B-07-ZEU; Autoutilitara marca „Volkswagen”- B-22-UMA;
- Roşu Petru - Autoturism „Opel Frontera" - B-93-ROZ;
- Visterneanu Lăcrămioara - Autoturismele „Dacia 1300” - B-27-DZV;
Autoturism „ARO" - B-04-YMS
- Lomoş Dumitru Remus – Autoturism „Dacia 1304 L" B-43-JOY;
- Necula Marius - Autoturism „Skoda 120 L" - B-55-VAK;
- Catrina Nicolae - Autoturism „Dacia Break" - B-61-ROZ; Autoturism „Dacia 1300" - 4-B-2299; Autoturism „Peugeot 205" - B-69-HUM;
- Roşu Camelia - Autoturism „Opel Ascona" - B-12-RAM;
- Asociaţia MISA - Autoturism „Dacia 1300" - B-75-RAI.
Deasemena, prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 04.03.2005 (fila 70 -73, vol. 75) s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra unei unor bijuterii precum şi a sumei totale de 334.949.500 ROL, 33.844 USD, 4150 EUR şi 3000 JPY.
Astfel, în temeiul art. 397 şi art. 404 al. 4 lit. c C.p.p., în urma dispunerii achitării inculpaţior Necula Marius, Vişan Teodora Camelia, Ţânţaş Mihaela, Cojocaru Costică, Lazăr Mariana Cipriana, Radu Iuliana, Roşu Camelia, Bozaru Dan, Stroe Cristina, Ţiplea Grigore, Catrina Nicolae, Mihăilescu Diana Silvia, Negâci Mihai Robert, Bozdoc Alexandru Cristian, Visterneanu Lăcrămioara, Dochinoiu Diana, Roşu Petru, Buruiană Ovidiu Eusebio pentru săvârşirea de trafic de persoane şi a încetării procesului penal faţă de aceştia pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat şi de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, instanţa va dispune ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile proprietatea inculpaţilor dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005 (fila 122, Vol. 75 D.U.P.), asupra bunurilor mobile auto dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005 (fila 251-256, vol.75), asupra bunurilor mobile bani şi bijuterii dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 04.03.2005 (fila 70-73, vol. 75.).

În temeiul art.272 NCPP, onorariile avocaţiale din oficiu se vor suporta de la FMJ astfel:
- pentru părţile vătămate Dumitru Ionela, Dănuţ Doina şi Albu Garofiţa – suma de 450 lei, pentru av. Ploscar Loredana;
- pentru părţile vătămate Lupescu Ion, Lupescu Simion şi Găitan Constantin, suma de 450 lei, pentru av.Milchiş Ovidiu;
- pentru părţile vătămate Andrei Mihaela, Vălean Alina şi Bertescu Valeria, suma de 450 lei pentru av.Dumbrăveanu Diana;
- pentru părţile vătămate Mureşan Diana şi Marques ( fostă Mureşan) Agness Arabella, suma de 300 lei pentru av.Maxim Anca.

În temeiul art.275 al.3 NCPP, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

I. În temeiul art.396 pc.5 NCPP rap.la art.16 al.1 lit.b NCPP, dispune achitarea inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, fiul lui Constantin şi Floarea, născ.la 13.03.1952 în com.Tărtăşeşti jud.Ilfov, dom.în Bucureşti str.Sergent Turturică nr.4 bl.70 B, ap.2 sector 5, cu reşedinţa în Bucureşti str.Sg.Muşat Constantin nr.1 bl.16 ap. 3 sector 5, de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de:
- de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist prevăzută de art. 3 al. 1
coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002
, având în vedere că fapta nu era prevăzută de legea penală.
de promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe prevăzută de art.5 teza a II-a din O.U.G. 31/2002, având în vedere că fapta nu era prevăzută de legea penală..

II. În temeiul art.396 pc.5 NCPP rap.la art.16 pc.1 lit.b NCPP şi art.4 NCP, dispune achitarea inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, având în vedere că art.1 al.1 din O.U.G. 112/2001, care sancţiona fapta de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, a fost abrogat de art. 98 din titlul II din Legea 187/2012.
III. În temeiul art.5 şi art.155 al.4 NCP, art.396 pc.6 rap. la art.16 pc.1 lit.f NCPP, dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul BIVOLARU GREGORIAN, constatându-se intervenirea prescripţiei răspunderii penale faţă de infracţiunile de:
- iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza I din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003);
- instigare la discriminare prevăzută de art. 369 din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 317 din vechiul Cod penal);
- promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe prevăzută de art.5 teza a II-a din O.U.G. 31/2002,
- trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 262 din noul Cod penal (vechea reglementare - art.70 al.1 din O.U.G. 105/2001);
- instigare la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 375 rap. la art. 47 din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 321 al.1 din vechiul Cod penal).

I. În temeiul art.396 pc.5 rap. la art.16 pc.1 lit.a NCPP, dispune achitarea inculpatului BIVOLARU GREGORIAN de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. (noua reglementare - art. 210 al.1 lit. a NCP).
II. În temeiul art.102 al.2 şi 4 NCPP, constată nelegalitatea:
- probelor obţinute prin interceptările telefonice şi înregistrările audio şi dispune excluderea mijloacelor de probă constând în procesele-verbale de consemnare a convorbirilor inculpatului BIVOLARU GREGORIAN.
- proceselor-verbale de percheziţie întocmite cu ocazia percheziţiilor efectuate în datele de 18.03.2004, 19.03.2004, 21.03.2004, 22.03.2004 şi 23.03.2004 şi dispune excluderea din probatoriu a tuturor faptelor constatate şi obiectelor ridicate şi consemnate în procesele-verbale de percheziţie nelegale.
- probelor constând în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din vol.35-42 din D.U.P. 6D/P/2004, rapoartele de constatare întocmite de Asociaţia Psihologilor din România, Comisar şef psiholog Petrescu Luminiţa, psihologul Tudorel Butoi, precum şi a Studiilor întocmite de Mario Sorin Vasilescu şi Preotul Sterea Tache.

III. Respinge toate acţiunile civile ca neîntemeiate.

IV. În temeiul art. 399 pct. 1 NCPP, dispune revocarea măsurii arestării preventive dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 171/U din
15.04.2005 emis de către Secţia I Penală a Tribunalului Bucureşti în Dosarul nr. 2399/2005 prin care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului Bivolaru Gregorian sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 12 al. 1 şi 2 coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003.
V. În temeiul art. 397 şi art. 404 al. 4 lit. c NCPP, dispune:
- ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra imobilelor din Bucureşti, sector 5, str. Sergent Turturică, nr. 123 şi Bucureşti, Str. Sg. Muşat Constantin nr.l, bl.16, sc.A, ap.3 dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005,
- restituirea tuturor bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei imobiliare din data de 18.03.2004 la imobilul din Bucureşti, Str. Sg. Muşat Constantin nr.l, bl.16, sc.A, ap.3 şi menţionate în procesul-verbal de percheziţie ataşat la dosarul cauzei la filele 584 - 588, vol. 4 din dosarul de urmărire penală.
--------------------------------------------------------------------------------------------VIII. În temeiul art.396 pc.5 rap. la art.16 pc.1 lit.a NCPP, dispune achitarea inculpaţilor: CATRINA NICOLAE, fiul lui Vasile şi Eugenia, născ.la 13.01.1961 în Hunedoara, dom.în Bucureşti str.Peleaga nr.5 sector 5, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, fiul lui Victor şi Ileana, născ.la 14.10.1972 în mun.Tecuci, dom.în Bucureşti str.Cetatea de Baltă nr.26 bl.P10, ap.72, sector 6; NECULA MARIUS, fiul lui Iordache şi Constanţa, născ.la 28.07.1970 în mun.Ploieşti jud.Prahova, dom.în Bucureşti bd.Tineretului nr.41, bl.52, ap.3, sector 4; ROŞU PETRU, fiul lui Ion şi Maranda, născ. La 29.06.1961 în com.Parava, dom.în Bucureşti str.Academiei nr.39-41, sc.2, ap.34, sector 1; ROŞU CAMELIA, fiica lui Eugen şi Eleonora, născ.la 28.11.1961 în Bacău, dom.în Bucureşti bl.1 Decembrie 1918 nr.35, bl.44, ap.208, sector 3; BOZARU DAN, fiul lui Gheorghe şi Maria, născ.la 05.05.1961 în Drăgăşani jud.Vălcea, dom.în Iaşi str.Piaţa Unirii bl.2, ap.32 jud.Iaşi; VIŞAN TEODORA CAMELIA, fiica lui Toader şi Maria Titina, născ.la 19.10.1967 în loc.Panciu jud.Vrancea, dom.în Bucureşti str.Petre Ispirescu nr.9 bl.40, ap.22, sector 5; TĂNTAŞ MIHAELA, fiica lui Mihai şi Maria, născ. La 21.11.1974 în mun.Constanţa jud.Constanţa, dom.în Bucureşti str.Profesor Nicoară Moiser nr.41 bl. D3, ap.84 sector 3; LOMOŞ DUMITRU REMUS, fiul lui Dumitru şi Aurica, născ.la 13.11.1972 în mun.Botoşani jud.Botoşani, dom.în Bucreşti str.Peleaga nr.6 sector 5; MIHĂILESCU DIANA SILVIA, fiica lui Constantin şi Dănuţa, născ.la 02.02.1972 în Râmnicu Vâlcea jud.Vâlcea, dom.în Bucureşti Şoseaua Pantelimon nr.258 bl.47, ap.59, sector 2; POPESCU ( fostă HANGAN) LIANA MARIA, fiica lui Alexandru şi Ileana, născ.la 27.07.1969 în com.Prundu Bârgăului jud. Bistriţa Năsăud, dom.în Bucureşti bd. Porf. Dimitrie Pompeiu nr.3-5, ap.318 sector 5; COJOCARU COSTICĂ, fiul lui Neculai şi Paraschiva, născ.la 16.10.1968 în Brăila, dom.în Buzău bd. Unirii bl.3 ap.21 jud.Buzău; LAZĂR MARIANA CIPRIANA, fiica lui Vasile şi Teodora, născ.la 11.08.1969 în mun.Roman jud.Neamţ, dom.în Bcureşti str.Veseliei nr.49 B, sector 5; RADU IULIANA, fiica lui Mihail şi Elenea, născ.la 12.08.1968 în mun.Paşcani jud. Iaşi, dom. în Bucureşti str.Sergent Turturică nr.125 sector 5; STROE CRISTINA, fiica lui Valentin şi Ana, născ.la 25.12.1970 în Bucureşti, dom.în Bucureşti str.Spătarului nr.35, sector 2; ŢIPLEA GRIGORE, fiul lui Grigore şi Viorica, născ.la 17.05.1968 în mun.Gherla jud.Cluj, dom.în Bucureşti bd. Ferdinand I nr.44, ap.12, sector 2; NEGÎCI MIHAI ROBERT, fiul lui Pavel şi Elena, născ.la 12.02.1975 în mun.Tecuci jud.Galaţi, dom.în Bucureşti str.Sergent Turturică nr.133, sector 5; BOZDOC ALEXANDRU CRISTIAN, fiul lui Dumitru şi Elena, născ.la 11.04.1972 în mun.Sibiu, dom.în Sibiu str.Ştefleşti nr.2, ap.15; VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA, fiica lui Stelian şi Elena, născ.la 01.10.1968 în loc.Niculiţel jud.Tulcea, dom.în Bucureşti str.Trompetului nr.14, sector 5 ŞI DOCHINOIU DIANA, fiica lui Vasile şi Maria Elena, născ.la 20.06.1958 în mun.Bacău jud.Bacău, dom.în Bucureşti str.Sg. Turturică nr.125, sector 5 de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 şi al. 2 lit. a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. (noua reglementare - art. 210 al.1 lit. a NCP).

IX. În temeiul art.396 pc.6 NCPP rap. la art.16 pc.1 lit.f NCPP, dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul LOMOŞ DUMITRU REMUS, ca urmare a decesului acestuia la data de 04.11.2014.

X. În temeiul art.396 pc.5 rap. la art.16 al.1 lit.b NCPP, art.3 NCP, dispune achitarea inculpaţilor:
- ROŞU CAMELIA, ROŞU PETRU şi BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist prevăzută de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002, având în vedere că fapta nu era încriminată la data săvârşirii ei – ROŞU CAMELIA, ROŞU PETRU şi BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO de sub învinuirea comiterii infracţiunii de promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe prevăzută de art.5 teza a II-a din O.U.G. 31/2002, având în vedere fapta nu era încriminată la data săvârşirii ei
- ROŞU CAMELIA şi ROŞU PETRU de sub învinuirea comiterii infracţiunii de răspândire sau vânzare de simboluri fasciste prevăzută de art. 4 al.1 teza I din O.U.G. 31/2002, având că fapta nu era încriminată la data săvârşirii ei.
- BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO de sub învinuirea comiterii infracţiunii de negare a Holocaustului prevăzută de art. 6 din O.U.G. 31/2002, având în vedere că fapta nu era încriminată la data săvârşirii ei.
XI. În temeiul art.5 şi art.155 al.4 NCP, art.396 pc.6 rap. la art.16 pc.1 lit.f NCPP, dispune încetarea procesului penal, constatându-se intervenirea prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpaţii şi de:
- infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza I din noul Cod penal (vechea reglementare -art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003) faţă de inculpaţii ROŞU CAMELIA, CATRINA NICOLAE, VISTERNEANU LĂCRĂMIOARA şi ROŞU PETRU.
- infracţiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza a II-a din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003) faţă de inculpaţii NECULA MARIUS, VIŞAN TEODORA CAMELIA, ŢÂNŢAŞ MIHAELA, COJOCARU COSTICĂ, LAZĂR MARIANA CIPRIANA, RADU IULIANA, BOZARU DAN, STROE CRISTINA, ŢIPLEA GRIGORE, MIHĂILESCU DIANA SILVIA, NEGÎCI MIHAI ROBERT, BOZDOC ALEXANDRU CRISTIAN, DOCHINOIU DIANA, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, POPESCU (fostă Hangan) LIANA MARIA.
- infracţiunea de instigare la discriminare prevăzută de art. 369 din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 317 din vechiul Cod penal) faţă de inculpaţii BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, ROŞU PETRU şi ROŞU CAMELIA.
- infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 375 din noul Cod penal (vechea reglementare - art. 321 al.1 din vechiul Cod penal) faţă de inculpaţii MIHĂILESCU DIANA, BURUIANĂ OVIDIU EUSEBIO, DOCHINOIU DIANA, LAZĂR MARIANA CIPRIANA şi ŢIPLEA GRIGORE.
- infracţiunea de distribuirea fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor a unei opere prevăzută de art. 140 lit. b din Legea nr. 8/1996 (vechea reglementare - art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996 ) faţă de inculpaţii CATRINA NICOLAE şi LAZĂR MARIANA CIPRIANA, iar în temeiul art. 25 NCPP, lăsa acţiunea civilă nesoluţionată.
- infracţiunea de reproducere fără drept a unei opere prevăzută de art. 140
lit. a din Legea nr. 8/1996 (vechea reglementare - art.142 lit.a din L. 8/1996), faţă de inculpaţii CATRINA NICOLAE şi LAZĂR MARIANA CIPRIANA, iar în temeiul art. 25 NCPP, lăsa acţiunea civilă nesoluţionată.

XII. În temeiul art.102 al.2 şi 4 NCPP, constată nelegalitatea:
- probelor obţinute prin interceptările telefonice şi înregistrările audio şi înregistrările audio dispune excluderea mijloacelor de probă constând în procesele-verbale de consemnare a convorbirilor inculpatei Dochinoiu Diana şi comunicaţiilor SC EXTAZ SRL.
- proceselor-verbale de percheziţie întocmite cu ocazia percheziţiilor efectuate în datele de 18.03.2004, 19.03.2004, 21.03.2004, 22.03.2004 şi 23.03.2004 şi dispune excluderea din probatoriu a tuturor faptelor constatate şi obiectelor ridicate şi consemnate în procesele-verbale de percheziţie nelegale.
- probelor constând în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din vol.35-42 din D.U.P. 6D/P/2004, rapoartele de constatare întocmite de Asociaţia Psihologilor din România, Comisar şef psiholog Petrescu Luminiţa, psihologul Tudorel Butoi, precum şi a Studiilor întocmite de Mario Sorin Vasilescu şi Preotul Sterea Tache.

XIII. Respinge toate acţiunile civile ca neîntemeiate.
XIV. În temeiul art. 397 şi art. 404 al. 4 lit. c C.p.p., în urma dispunerii achitării inculpaţior Necula Marius, Vişan Teodora Camelia, Ţânţaş Mihaela, Cojocaru Costică, Lazăr Mariana Cipriana, Radu Iuliana, Roşu Camelia, Bozaru Dan, Stroe Cristina, Ţiplea Grigore, Catrina Nicolae, Mihăilescu Diana Silvia, Negâci Mihai Robert, Bozdoc Alexandru Cristian, Visterneanu Lăcrămioara, Popescu ( fostă Hangan) Liana Maria, Dochinoiu Diana, Roşu Petru, Buruiană Ovidiu Eusebio pentru săvârşirea de trafic de persoane şi a încetării procesului penal faţă de aceştia pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat şi de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, dispune ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile proprietatea inculpaţilor dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005 (fila 122, Vol. 75 D.U.P.), asupra bunurilor mobile auto dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 23.05.2005 (fila 251-256, vol.75), asupra bunurilor mobile bani şi bijuterii dispusă prin Ordonanţa nr. 6D/P/2004 din 04.03.2005 (fila 70-73, vol. 75.)

XV. În temeiul art.272 NCPP, onorariile avocaţiale din oficiu se suportă de la FMJ astfel:
- pentru părţile vătămate Dumitru Ionela, Dănuţ Doina şi Albu Garofiţa – suma de 450 lei, pentru av. Ploscar Loredana;
- pentru părţile vătămate Lupescu Ion, Lupescu Simion şi Găitan Constantin, suma de 450 lei, pentru av.Milchiş Ovidiu;
- pentru părţile vătămate Andrei Mihaela, Vălean Alina şi Bertescu Valeria, suma de 450 lei pentru av.Dumbrăveanu Diana;
- pentru părţile vătămate Mureşan Diana şi Marques (fostă Mureşan) Agness Arabella, suma de 300 lei pentru av.Maxim Anca.

XVI. În temeiul art.275 al.3 NCPP, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.


Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 11.02.2015.

 

 PREŞEDINTE                                                           GREFIER
 ARIANA ILIEŞ                                                        DIANA CĂLUGĂR

  


yogaesoteric
16 iulie 2015
 
 
 

Articole publicate recent

> 14 DecembrieO legendă a Hollywoodului rupe tăcerea: «Am fost violată și abuzată sexual în copilărie și concediată pentru că nu am vrut să mă culc cu şeful meu»

> 14 DecembrieViktor Orban: E absurd și revoltător ca un «speculant financiar» ca Soros să dea indicații Bruxelles-ului și să-i spună Europei ce să facă!

> 13 DecembrieAcești oameni credeau că sunt singurii locuitori de pe Pământ. Povestea tribului Korowai, care își construiește casele în vârful copacilor

> 13 DecembrieDespre democraţie, Constituţie şi domnia legii. Ce ar trebui să ştie orice adolescent cu drept de vot

> 13 DecembrieTurcia este la un pas de război cu armata kurdă, iar Pentagonul se află în centrul conflictului

> 12 DecembrieItalienii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva legii vaccinării obligatorii

> 12 DecembrieStudiile arată că mulţimile se comportă precum oile sau precum furnicile…

> 12 DecembrieMoscova, acord cu guvernul de la Damasc. Rusia rămâne în Siria cu baza aeriană încă aproape 50 de ani

> 11 DecembrieUn articol mai actual decât oricând. Groparii aurului românesc!

> 10 DecembrieLegea «51% produse româneşti» în hipermarketuri, cosmetizată ca să fie pe placul CE

> 9 Decembrie«Hârtie pentru apă»: Două surori fac şi vând origami ca să ajute la construirea de fântâni în lume

> 9 DecembrieAnchetă internă la DNA. Mesajul lui Kovesi către procurorii DNA după apariţia la RTV a înregistrărilor compromiţătoare

> 9 DecembrieLovitură de grație dată de Trump insurgenței siriene. CIA nu îi mai sprijină pe rebelii care luptă împotriva lui Bashar al-Assad

> 8 DecembrieDezvăluiri incendiare: SRI punea ţara la cale cu şefi din DNA, magistratură, miniştri şi politicieni la tenis şi la chermeze!

> 8 DecembrieVideo stupefiant: unul dintre teroriștii de la Londra se plimba acum doi ani cu steagul ISIS pe stradă. A făcut și declarații pentru un post tv

> 7 DecembrieCercetătorii au descoperit un mecanism fascinant al creierului: poate avea o viteză de răspuns de 10 ori mai mare decât clipitul

> 7 DecembrieAdio internet liber: cei «Cinci ochi» se întâlnesc pentru a pune lesa pe internet

> 7 DecembrieArtistul Paul Grigoriu jr. susține Coaliția pentru Familie

> 7 DecembrieBeți de fericire, jucăm în continuare

> 6 DecembrieA fost creată cea mai mare hartă virtuală a Universului, ce conţine 2 bilioane de particule digitale

> 6 DecembriePutin ripostează! Rusia a expulzat 755 de diplomați americani după noile sancțiuni impuse Moscovei

> 6 DecembrieAvertismentul analistului George Friedman: România e expusă pe frontul estic, se confruntă cu Rusia și Turcia

> 5 DecembrieNorvegia a refuzat UE de trei ori şi a ajuns ţară de milionari

> 5 DecembrieOficial rus: Sistemul antibalistic din România ameninţă Rusia, NATO generează o cursă a înarmării

> 4 DecembrieGrupul de hackeri Anonymous: NASA pe cale sa faca un anunț major

> 4 DecembrieSuedia, țara unde femeile au dispărut de pe străzi de frica imigranţilor

> 4 DecembrieCâteva comentarii pe marginea Deciziei 68 a Curţii Constituţionale din România

> 4 DecembrieANAF, hoția, hoții și distrugerea micului comerciant român

> 3 DecembrieŢara cu cei mai inteligenţi copii din lume

> 3 DecembrieCaracteristicile principale ale mentalităţii românului luat ca masă

> 3 DecembrieIncident în Golful Persic: O navă militară americană a tras focuri de avertisment spre un vas iranian

> 2 DecembrieDeşertul, aşa cum nu l-ai mai văzut niciodată: iată frumuseţea simplă creată de unul dintre cele mai dure climate de pe Terra!

> 2 DecembrieUn presupus fost ofiţer de informaţii susţine că NASA are o «colonie de copii sclavi» pe Marte

> 2 DecembrieSpre oficializarea colonialismului eurocrat. Europa cu două viteze sau stratificarea între ţările nucleu şi ţările periferice

> 1 DecembrieBancuri pline de umor stenic

> 1 DecembrieDeclarații șocante ale unui reprezentant al Bisericii Catolice: «În zece ani vom fi cu toții musulmani din cauza prostiei noastre»

> 1 DecembrieGabriel Resources a cerut României 4,4 miliarde de dolari. «Nu e prost cine cere, e prost cine dă»

> 1 DecembrieOntario, Canada: S-a votat legea totalitară prin care statul îți poate lua copiii dacă ești împotriva ideologiei LGBT

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga