Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Practica yoga >
Unele precizări importante cu privire la consacrare

de Monica Dascălu
 

A consacra înseamnă a îi oferi ceva anume, cu sinceritate şi în mod total şi necondiţionat, lui Dumnezeu, cu scopul de a sfinţi acel „ceva” prin comuniunea tainică cu Dumnezeu. Pentru a evita orice confuzie, subliniem faptul că pentru a face o consacrare şi a consacra ceva anume lui Dumnezeu nu trebuie realizat vreun ritual specific şi nici nu este nevoie de un sacerdot (preot) care să opereze această consacrare, la fel cum nu este nevoie neapărat de un preot pentru a face o binecuvântare. Consacrarea nu este un act ritual religios, ci o modalitate de a proceda pe care o poate aborda orice fiinţă umană pentru a aprofunda relaţia ei directă şi nemijlocită cu Dumnezeu Tatăl, în acelaşi mod în care fiecare fiinţă umană poate să se roage direct la Dumnezeu şi nu are nevoie pentru aceasta de niciun intermediar.

Consacrarea fructelor acţiunilor lui Dumnezeu Tatăl este metoda de bază de la care porneşte practica sistemului KARMA YOGA. Efectele care se produc atunci când consacrăm fructele unei anumite acţiuni lui Dumnezeu Tatăl pot fi înţelese prin analogie cu fenomenele care survin atunci când în cadrul ceremoniilor religioase de pomenire a celor care au părăsit planul fizic, li se consacră respectivilor hrana (coliva, cozonacii etc.) de la pomană. Nu întâmplător se spune în popor că „nu te saturi niciodată cu mâncarea de la pomană.” Acesta este în general şi „mecanismul” ofrandelor care sunt oferite în unele ritualuri cunoscute în diferite religii şi tradiţii diferitelor divinităţi (zei), pentru a le atrage graţia şi a obţine anumite favoruri.

Spre deosebire de modalităţile exterioare de oferire a unor ofrande, consacrarea fructelor faptelor către Dumnezeu Tatăl este un act pur interior, mai mult decât simbolic, căci reprezintă un sacrificiu efectiv şi uneori considerabil de mare din partea fiinţei umane care îl realizează. De altfel, noi putem să îi consacrăm lui Dumnezeu nu doar fructele acţiunilor noastre, ci şi orice altceva simţim să îi oferim, în elanul nostru plin de dragoste şi dăruire faţă de el: pe noi înşine, viaţa noastră, planeta noastră, relaţiile noastre minunate şi armonioase, dar şi timpul, spaţiul, anumite obiecte ca ofrandă, ofrande de lumină etc. Totuşi, aşa cum vom descoperi din practică, dincolo de semnificaţia şi efectele unor alte consacrări ocazionale, ceea ce este cel mai important şi contează cel mai mult, este să îi consacrăm lui Dumnezeu, cu anticipaţie, fructele acţiunilor noastre. Pentru că în acest mod intră în acţiune diferite legi divine care operează corelat pentru transformarea noastră lăuntrică. Noi îi putem oferi lui Dumnezeu TOTUL, iar el va alege ce anume primeşte dintre „ofrandele” noastre.

Înainte de a începe o anumită acţiune importantă, ale cărei fructe intenţionăm să le oferim cu anticipaţie lui Dumnezeu Tatăl, trebuie să facem efectiv o consacrare, pe care o vom considera cu seriozitatea cuvenită un sui-generis act meditativ prin care noi îi oferim lui Dumnezeu, înainte de a începe respectiva acţiune, toate fructele ei. Pentru o consacrare corectă şi reuşită, este necesar să ne interiorizăm foarte bine, să ne liniştim mintea, să intrăm într-o stare de receptivitate elevată pe fondul unei stări de neutralitate (pace profundă la nivel emoţional şi mental). Numai dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite simultan, putem spune că suntem pregătiţi să realizăm o consacrare. O consacrare reuşită nu este neapărat o consacrare în care simţim răspunsul, ci acea consacrare în care suntem deschişi pentru a simţi răspunsul lui Dumnezeu (şi să acceptăm eventualitatea în care răspunsul nu apare) şi, de asemenea, modul în care oferim fructele acţiunilor este într-adevăr sincer, fără rezerve, complet deschis.

Din toate aceste considerente expuse mai sus, deducem că o adevărată consacrare nu se face niciodată „din mers” sau „din vârful buzelor”. Consacrarea este un autentic şi inedit dialog cu Dumnezeu, iar acesta nu trebuie tratat cu superficialitate, neatenţie sau grabă. Nu se aşteaptă nimeni ca, pe această cale directă şi privilegiată, să fim perfecţi încă de la început şi să fim capabili să realizăm în simultaneitate toate aceste condiţii pe care le-am menţionat mai sus (şi care, pentru marea majoritate a yoghinilor, necesită o practică serioasă, sistematică şi îndelungată). Prin urmare, chiar dacă nu putem îndeplini toate aceste condiţii de la bun început, vom proceda în mod sistematic, progresiv şi gradat, ţinând cont de următoarele aspecte:
● este esenţial să avem intenţia sinceră de a-i oferi lui Dumnezeu roadele faptelor noastre şi să i le oferim în acest mod, total şi necondiţionat;
● trebuie să avem măcar o minimă curiozitate sau deschidere de a percepe răspunsul care apare în mod distinct şi nuanţat şi evidenţiază modul în care Dumnezeu primeşte respectiva consacrare;
● trebuie să urmărim permanent să aprofundăm acest inedit dialog cu Dumnezeu, să urmărim progresul care apare de-a lungul timpului în cadrul consacrărilor noastre, să nu uităm niciodată că este un domeniu în care este oricând loc de mai bine şi mai avem foarte multe de învăţat;
● periodic este recomandat să reluăm ideile de bază şi să vedem în ce măsură am uitat eventual de ele sau în ce măsură începem să le înţelegem în alt mod, prin lumina experienţei;
● niciodată nu vom face consacrarea ca un act pur mecanic, căci nu are valoare decât ceea ce noi cu adevărat intenţionăm să facem atunci!
● să nu ne grăbim! Chiar dacă uneori este mai bine să facem consacrarea în grabă decât să nu o facem deloc, totuşi nu trebuie să facem din aceasta un obicei.

Pentru a face consacrarea, ne vom aşeza (atunci când este cazul sau avem posibilitatea) sau rămânem în picioare, preferabil cu faţa către nordul magnetic (atunci când avem posibilitatea), menţinând coloana dreaptă. Cu ochii închişi, ne interiorizăm, ne relaxăm cât mai bine, eliminăm gândurile parazite şi schiţăm un zâmbet, pentru a ne destinde şi a ne induce o stare de auto-transfigurare. Orientându-ne atenţia în simultaneitate către zona din centrul pieptului şi către zona de deasupra creştetului capului, corespunzător localizării centrilor secreţi de forţă ANAHATA CHAKRA şi SAHASRARA, vom începe prin a rosti lăuntric, transfigurator, rugăciunea „Doamne Dumnezeule, miluieşte-mă!” Vom repeta această scurtă rugăciune de 21 de ori (sau maxim de 27 de ori). Vom remarca imediat după aceea o mult mai bună stare de interiorizare şi transfigurare, o raportare mult mai sinceră şi directă la Dumnezeu. Suntem acum pregătiţi pentru a începe consacrarea propriu-zisă.

În continuare, pe fondul unei stări de aspiraţie şi dragoste pentru Dumnezeu, rostim lăuntric, ferm şi cu sinceritate: „Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, Ţie Îţi dăruiesc aici şi acum, în mod total şi necondiţionat toate roadele acestei acţiuni…” (este important să menţionăm explicit acţiunea pe care intenţionăm să o realizăm, pentru a fi cât mai conştienţi). Rămânem apoi interiorizaţi, pe un fond de linişte mentală şi receptivitate elevată, urmărind să simţim stările care apar imediat. În mod suplimentar, vom urmări să rămânem nemişcaţi, într-o sui-generis stare de încremenire lăuntrică, în care, orientându-ne privirea lăuntrică în strabism convergent către creştetul capului, suntem extrem de atenţi asupra tuturor fenomenelor care survin în universul nostru lăuntric.

Atunci când Îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl fructele unei fapte bune, care nu contravine legilor divine, putem discerne în mod obiectiv că apare în această fază o anumită stare foarte specială, ceva care vine în mod evident dinafara noastră şi întotdeauna de sus. Vom numi generic toate aceste fenomene care apar imediat atunci ca fiind răspunsul lui Dumnezeu la consacrarea noastră, care atestă că el acceptă consacrarea noastră, este de acord ca noi să acţionăm în acel fel şi ne susţine în acest sens. Atunci când primim acest răspuns afirmativ, vom acţiona în consecinţă; pe de altă parte, dacă acest răspuns nu apare, este imperios necesar să nu facem acea acţiune. Din punct de vedere ocult, efectele consacrării roadelor unei anumite acţiuni sunt valabile 24 de ore. Dacă depăşim 24 de ore şi acţiunea încă nu s-a încheiat, este necesar să facem din nou consacrarea.

Deoarece efectele unei consacrări sunt valabile numai pentru 24 de ore, atunci când începem o acţiune de lungă durată (inclusiv un TAPAS, sau consacrarea pe care o facem la începutul taberei) vom face la început consacrarea roadelor pentru momentul începutului, dar vom relua zi de zi consacrarea roadelor respectivei acţiuni care continuă (de ex. pentru TAPAS-ul zilnic).

În ceea ce priveşte răspunsul la consacrare, profesorul yoga Gregorian Bivolaru detaliază următoarele aspecte: acesta se manifestă întotdeauna de sus în jos şi constă în două faze distincte (sau „valuri”). Într-o primă fază, vom percepe revărsarea energiei specifice atributului dumnezeiesc al sfinţeniei (sacralităţii) – acesta este un „val înainte-mergător” şi este întotdeauna urmat de un „al doilea val” în care se manifestă, în strictă concordanţă cu intenţiile noastre şi cu acţiunea a cărei roade le consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, energiile specifice ale unor diferite atribute dumnezeieşti. Printre alte aspecte pe care le vom sesiza atunci, se numără şi activarea centrilor superiori de forţă: SAHASRARA, AJNA CHAKRA, VISHUDDHA CHAKRA, ANAHATA CHAKRA şi (mai rar) a lui MANIPURA CHAKRA. Frecvent poate să se dinamizeze centrul secundar de forţă SOMA CHAKRA.

Pentru o mai bună înţelegere a acestor aspecte este necesară o practică atentă şi perseverentă. Vom remarca astfel că niciodată două răspunsuri la consacrare nu pot fi în totalitate identice, nici măcar atunci când facem două consacrări pentru aceeaşi acţiune, sau când consacrăm acţiuni asemănătoare, în momente diferite de timp. Ceea ce însă au în comun toate „răspunsurile afirmative” care arată acceptul lui Dumnezeu, încuviinţarea care ne dă permisiunea de a acţiona şi ne conferă o integrare divină a acelei acţiuni, este manifestarea atributului sfinţeniei dumnezeieşti. Acest lucru este de altfel firesc, dacă ne reamintim că în esenţă rostul consacrării roadelor unei acţiuni către Dumnezeu Tatăl este sfinţirea sau altfel spus sacralizarea acelei acţiuni. De aceea, primul „val” care se manifestă ca răspuns la consacrare constă din revărsarea de sus în jos în întreaga noastră fiinţă a atributului sfinţeniei dumnezeieşti, iar aceasta are deopotrivă şi un efect simultan asupra ambianţei în care ne aflăm atunci, sfinţind-o. Vom percepe cu siguranţă diferenţe de intensitate în acest prim val. În cel de-al doilea „val” al răspunsului vor apărea diferenţe chiar şi mai mari, căci se vor manifesta, de la caz la caz, diferite atribute dumnezeieşti: voinţa, detaşarea, entuziasmul, perseverenţa, compasiunea, iubirea, altruismul, generozitatea etc.

„Răspunsul la consacrare este o stare de fluiditate paranormală care te face să simţi că eşti divin integrat. Apar o serie de fenomene uşor perceptibile care arată că Dumnezeu este cu tine: un flux energetic, starea de entuziasm, diferite sincronicităţi. Consacrarea este un barometru foarte fin, care îţi permite să simţi cum primeşte Dumnezeu fructul pe care i-l oferi. După intensitatea pe care o simţi poţi să-ţi dai seama cât de entuziast este Dumnezeu faţă de ceea ce faci. Dacă intensitatea răspunsului este mai redusă, îţi dai seama automat.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

 

yogaesoteric
28 aprilie 2015


 


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga