O reacţie târzie dar totuşi necesară la minciunile inepte ale profesorului de psihologie Ovidiu Brazdău, fost cursant al şcolii de yoga MISA (IV)
de profesor yoga Nicolae Catrina
Citiţi partea a treia a articolului.
Revenind la timpuri mai recente, merită să ne întrebăm: oare unde era penibilul profesoraş Brazdău atunci când se derulau în ţara noastră evenimentele şi situaţiile la care acest om de nimic se referă ca fiind doar nişte bagatele? Este el chiar atât de cretin încât a uitat complet momentele cumplite ale descinderii în forţă, cu atât de multă agresivitate, a Poliţiei, a Procuraturii şi a Jandarmeriei în locuinţele unor yoghini (ce nu au avut altă vină în afară de aceea că practicau yoga)? Omite el apoi confiscarea la grămadă a tot ce şi-au dorit procurorii, cu scopul evident de a diminua cât mai mult orice putere financiară a yoghinilor – aceasta nu înainte de a-i şi filma (după ce au fost treziţi cu brutalitate din somn la primele ore ale dimineţii) în ipostaze degradante, ce au fost difuzate apoi împotriva voinţei lor (şi contrar oricăror norme de procedură penală!) la ore de maximă audienţă la toate posturile importante de televiziune? Toate acestea au fost momente cumplite şi imagini de neuitat atât pentru foarte mulţi dintre noi dar şi pentru familiile noastre, precum şi pentru întreaga ţară – cu excepţia, se pare, a tulburatului Brazdău, pentru care absolut toate acele evenimente cumplite şi uneori chiar traumatizante (a căror culme a fost atinsă, am putea spune, de atentatele la viaţa lui Gregorian Bivolaru) nu sunt decât nişte fleacuri fără importanţă!
În plus, aflăm cu uimire cum şi-ar dori acest psiholog de carton să fie Gregorian Bivolaru: „liniştit şi inofensiv”. Aici îndrăznim să afirmăm – dată fiind prostia incomensurabilă ce „brăzdează” de la un capăt la altul articolul „savantului” Brazdău – că în realitate, acuta sa nemulţumire cum că Gregorian Bivolaru „nu se mai potoleşte odată” şi continuă neînfricat să demaşte maleficele jocuri de culise ale francmasoneriei mondiale şi ale auto-intitulaţilor „iluminaţi”, nu-i aparţine de fapt bietului Brazdău (care, pe baza tuturor dovezilor şi a aspectelor edificatoare pe care le-am prezentat până acum, este evident că nici măcar nu ştie pe ce lume trăieşte) ci aparţine acelora care i-au comandat să scrie acest articol.
Această concluzie se desprinde cu şi mai multă claritate dintr-o altă nemulţumire evidentă a lui Brazdău: demascarea, de către Greogorian Bivolaru, a faptelor tenebroase ale „iluminaţilor” satanici, acţiune pe care Brazdău o cataloghează în mod cretin şi pripit drept „paranoia conspiraţiei masonice contra Pământului şi a MISA”. În schimb, este foarte evidentă (şi totodată extrem de suspectă) atitudinea ultra-respectuoasă a lui Brazdău faţă de francmasonerie, pe care el o consideră nici mai mult nici mai puţin decât „elita” societăţii: „Teoria conspiraţiei există şi la români, cam aşa văd eu tonele de materiale despre demascarea masoneriei. Ce o fi aşa de greu de înţeles că elitele conduc poporul? Sau oare MISA vrea ca, din nou, un cizmar să ne conducă?”.
Iată deci, cum ne mărturiseşte în mod involuntar (din prostie), dl. Brazdău, ceea ce îl „doare” pe el (de fapt, pe cei pentru care el s-a căznit din toate puterile lui – atât de firave! – să scornească la ordin acest articol): ce se tot leagă Gregorian Bivolaru de masonerie? Cum îşi permite un simplu profesor de yoga să demaşte genocidul planetar pe care l-au pus la cale „elitele”? Iar o altă mare supărare (care este evident, din modul pueril în care este argumentată, că nici ea nu este de fapt supărarea lui Brazdău ci tot a „angajatorilor” lui) este legată de revelaţiile lui Gregorian Bivolaru despre viitorul spiritual al României şi despre misiunea spirituală a acestui popor. Cunoaştem deja cu toţii cât de mult deranjează aceste revelaţii anumite structuri oculte ale puterii (îndeosebi cele de sorginte masonică), structuri ce urmăresc (zadarnic însă!) să împiedice cu orice preţ declanşarea unui reviriment spiritual naţional şi planetar. Astfel, spune ironic acest neghiob, MISA ar promova „superstiţii şi teorii false ce sunt prezentate ca mari adevăruri (Shambala, România loc de naştere a civilizaţiei umane)”. Iar „contraargumentul” tâmp pe care dl. Brazdău îl aduce aici este: „Oare Bivolaru nu se mai uită la Discovery Channel?”, ca şi cum acest canal de televiziune ar acoperi deja în mod perfect toate domeniile cunoaşterii şi ar fi o adevărată „Biblie” absolutistă şi atoateştiutoare. Acest argument infantil reliefează o dată în plus stupiditatea d-lui psiholog şi este şi mai clar pentru noi că sărmanului Brazdău i s-a pus (încă de la început!) în mână o listă cu anumite subiecte pe care el trebuia să le bifeze în mod obligatoriu în articolaşul lui, şi apoi… le-a bifat şi el cum a putut! Expuse în această lumină, argumentele atât de precare şi ţinuta deplorabilă a acestui articol capătă, totuşi, un sens. Este, înclinăm să credem, un articol făcut la comandă, articol care însă, din cauza incompetenţei crase a semnatarului său a ieşit de mântuială!
O altă gogomănie secretată de Ovidiu Brazdău este legată de pozele în costum de baie care se cer în vederea participării cursanţilor la taberele yoghine. Nici mai mult nici mai puţin, ignarul Brazdău pretinde (repetând ca un papagal minciunile răsuflate ale procurorilor care, la comandă politică, au instrumentat cazul MISA) că toate aceste fotografii nu ar fi altceva decât „modalităţi administrative de a racola femei pentru sex”!!! Dar iată că apoi Brazdău cel slab de minte se scapă din nou şi ne dezvăluie sursa de unde a îngurgitat pe nemestecate această tâmpenie: „foşti cursanţi dezvăluie pe exmisa.ro că femeile care ajung în patul lui Bivolaru pentru iniţiere sunt selectate iniţial după pozele nud sau în costum de baie”! Aproape că am putea spune despre Ovidiu Brazdău că face totul ca să ne creeze impresia că articolul ce a fost semnat de el a fost de fapt scris în mare parte de „mahacutra” (Cecilia Tiz) şi de către acoliţii acesteia! Totuşi, următoarea „perlă” de prostie suntem siguri că îi aparţine în totalitate d-lui psiholog, pentru că el este veleitarul care se crede expert până şi în clarviziune şi în citirea paranormală a aurelor: „Nu ştiu de ce se mai cer poze în costum de baie bărbaţilor. La urma urmei, aura se poate vedea şi de pe o fotografie de buletin.”! Ar fi foarte amuzant (şi, garantat, am râde cu toţii în hohote, copios) ca Ovidiu Brazdău să ne explice şi nouă cum vede el integral aura unei fiinţe umane într-o poză tip buletin! Evident însă că şi aceasta va rămâne doar o altă întrebare retorică, pentru că ineptul Brazdău este cu totul incapabil să perceapă aurele fiinţelor umane prin clarviziune. Dl. Ovidiu Brazdău nu a aflat niciodată (sau nu vrea să ştie) că pe baza acestor poze (recente!) ce sunt realizate în costum de baie unii cursanţi atât bărbaţi cât şi femei nu sunt admişi în cadrul taberelor spirituale fie de la Herculane fie de la Costineşti atunci când se constată că starea lor psiho-mentală şi chiar trupească nu este suficient de armonioasă. Acest aspect obiectiv i-a scăpat din nefericire domnului „psiholog expert” Ovidiu Brazdău.
Tot de pe forumurile de defăimare a şcolii de yoga MISA a mai preluat Brazdău şi o altă minciună gogonată: MISA mai promovează, spune el, „bălăcăreala contra celor plecaţi din MISA şi demonizarea lor”. Aici, Brazdău devine – cel mai probabil, aşa cum face de obicei: fără să-şi dea seama – „portavocea” denigratorilor şcolii noastre de yoga, pentru că nimeni, din cadrul şcolii de yoga MISA, nu a scris vreodată un singur articol calomniator şi nu a avut vreo atitudine denigratoare faţă de cei care au ales să nu mai frecventeze cursurile noastre. Oare dl. Brazdău este atât de handicapat mental încât nu realizează câtuşi de puţin ridicolul şi imbecilitatea acestei afirmaţii? Pe lângă faptul că, de-a lungul timpului, au fost zeci de mii de oameni care au urmat o anumită perioadă de timp (după cum au vrut!) cursurile de yoga MISA, după care le-au întrerupt, din motive personale, cu toate acestea niciunul dintre aceşti oameni nu a fost apoi atacat sau calomniat în niciun fel de yoghini, stupiditatea afirmaţiei lui Brazdău reiese chiar din faptul că el însuşi se află exact în această situaţie: el însuşi a frecventat cursurile MISA, apoi a plecat de la curs. şi totuşi, niciun yoghin nu l-a atacat vreodată, în niciun fel, pentru faptul că el a plecat de la acest curs! Iată deci cum psihologul nostru de duzină ne dovedeşte (pentru a câta oară?) că îi este aproape cu neputinţă să gândească logic! Aceasta ridică totodată (din nou!) serioase semne de întrebare cu privire la modul în care el şi-a trecut examenele la Facultatea de Psihologie şi apoi a fost promovat în funcţia pe care o deţine în prezent!
Singurele persoane împotriva cărora a fost stringent necesar, ca yoghini ai şcolii spirituale MISA, să luăm, unii dintre noi, o atitudine fermă, au fost exact aceia care cu adevărat „bălăcăresc” (ca să folosim expresia dlui profesor Brazdău) această şcoală spirituală şi urmăresc (mulţi dintre ei fiind remuneraţi substanţial de serviciile secrete din România) să o distrugă! Ori, aceasta este exact ce a încercat să facă şi Ovidiu Brazdău în lamentabilul său articolaş. Ne este tuturor foarte clar că indivizii de teapa lui Brazdău sau a celor care ne calomniază cu o imensă ură şi mârşăvie (majoritatea, la adăpostul anonimatului) pe diferite forumuri sau bloguri, ar fi foarte mulţumiţi dacă nimeni nu le-ar demasca niciodată minciunile lor abjecte. Totuşi, în confruntarea cu mişelia, uneori devine stringent necesar să ai curajul ripostei, al rostirii adevărului gol goluţ, al demascării neîntârziate a tuturor minciunilor abjecte pentru că, altfel, tăcerea celor buni şi oneşti ar putea favoriza proliferarea tuturor ticăloşiilor. Acestea au fost singurele cazuri (fiind vorba doar de câteva persoane, pe care le numeri pe degete, dintre zecile de mii de fiinţe umane care au urmat cursurile de YOGA o anumită perioadă, după care le-au întrerupt); acestea au fost singurele cazuri în care a fost stringent necesar să se ia atitudine, pentru că altfel, publicul neavizat, ce ar fi constatat că yoghinii rămân complet tăcuţi în faţa acestor calomnii ordinare, ar fi putut concluziona că toate abjecţiile ce se afirmă, ar fi adevărate!
O altă stupiditate ce a fost ejectată de mintea cea plăpândă a psihologului Brazdău este de-a dreptul năucitoare pentru mulţi dintre noi, având în vedere că ea provine de la cineva care se crede şi se pretinde deosebit de „doct” atât în cele ale spiritualităţii, cât şi în practicile yoghine, în tehnicile de meditaţie etc. Deşi nu are obiecţii cu privire la eventualitatea ameninţării planetei noastre de anumite evenimente cataclismice (cutremure devastatoare, impactul distructiv uriaş al unor asteroizi etc.), iată ce-l deranjează pe psihologul nostru: „ciudat este însă să-ţi pui miile de discipoli să mediteze pentru asta [cutremure etc. – n.n.]”. De aici rezultă că acest jalnic impostor nici măcar nu a auzit vreodată, spre exemplu, despre succesul experimentului (deja faimos şi menţionat în multe lucrări serioase de parapsihologie, şi nu numai) al grupării Meditaţia Transcendentală, în cadrul căreia realizarea de meditaţii la unison de către un grup mare de oameni a condus apoi în mod cert (obiectivat ştiinţific de însăşi rapoartele Poliţiei) la diminuarea netă a infracţionalităţii în oraşul în care a avut loc acel experiment. Este clar că dl. profesor Brazdău are mari probleme cu starea de stupiditate şi de confuzie ce îl caracterizează: lui îi este imposibil să înţeleagă puterea formidabilă a meditaţiilor ce sunt realizate la unison, ori a rugăciunii colective către Dumnezeu, care este realizată la unison (în cadrul unui grup) de un număr suficient de mare de oameni. În aceste condiţii, impactul binefăcător al acelui grup de oameni poate fi de-a dreptul colosal, iar energia benefică uriaşă ce apare prin acţiunea lor realizată la unison poate face într-adevăr, printre altele, să fie evitate anumite pericole iminente sau unele evenimente catastrofale ce pot ameninţa la un moment dat diferite zone de pe glob sau chiar întreaga planetă.
O binecunoscută definiţie a prostiei sună astfel: „Prost nu este acela care nu ştie (sau nu este informat) ci mai ales acela care ştie dar apoi niciodată nu aplică.” În acest context, ne întrebăm ce ar putea spune despre el însuşi fostul cursant MISA Ovidiu Brazdău care, deşi admite – totuşi – în articolul său că la MISA se promovează şi aspecte bune şi valori ce „merită menţionate” (de la alimentaţia lacto-vegetariană până la continenţa amoroasă), a renunţat complet la acest mod bun şi net superior de viaţă. Aşa cum au relatat (de ani de zile) unii dintre studenţii săi, Ovidiu Brazdău (care în articolul citat susţine că apreciază aceste modalităţi de viaţă) fumează, consumă alcool, mănâncă zi de zi carne şi promovează o sexualitate banală, mediocră, în care nu se pune deloc problema iubirii şi a continenţei amoroase.
Mai ales pentru că pretinde că este interesat de spiritualitate, Ovidiu Brazdău ar trebui să-şi pună în mod sincer, măcar faţă de el însuşi (aceasta, bineînţeles, dacă nu este doar un ipocrit, şi dacă încă mai are o fărâmă de luciditate), anumite întrebări esenţiale cum ar fi: Ce voi lăsa eu în urma mea? Ce adevăruri supreme şi veşnice le voi insufla studenţilor mei? Îi propunem să reflecteze urgent la aceasta deoarece mai mulţi dintre studenţii săi care frecventează în paralel şi cursurile acestei şcoli de yoga s-au plâns de faptul că profesorul Brazdău îi „vânează”, mai rău ca un inchizitor, pe yoghinii ce se află la el la facultate şi de fiecare dată le aplică yoghinilor un tratament răutăcios, dispreţuitor şi în mod preponderent discriminator. O studentă a relatat chiar că, fiindu-i descoperită apartenenţa la şcoala noastră de yoga, Brazdău a picat-o apoi, de mai multe ori, la acelaşi examen, după ce în prealabil a umilit-o în sala de curs, pe motiv că practica yoga!
Iar o altă întrebare, de un elementar bun simţ, pe care ar fi necesar să şi-o pună Ovidiu Brazdău este: De ce oare atât de mulţi cursanţi (inclusiv mulţi dintre foştii lui colegi de la cursul de yoga) au reuşit, spre deosebire de el, să conştientizeze valoarea autentică (uneori chiar extraordinară) a acestei şcoli spirituale? Pentru a-şi pune însă – aşa cum se cuvine – astfel de întrebări, ori altele similare, şi mai ales pentru a afla cu adevărat răspunsul la ele, ar fi necesar ca Ovidiu Brazdău să aibă în primul rând un anumit nivel de conştiinţă şi un anumit grad de obiectivitate. Ori, modul superficial şi infatuat în care dumnealui trage concluzii absolutiste pe baza unor simple speculaţii, ori pe baza unor afirmaţii fără nicio acoperire, sau raportându-se la pseudo-evenimente ce sunt prezentate de el cu spectaculozitatea macabră a „ştirilor de la ora 5” (pentru a inocula astfel cititorului, într-un mod insidios, o stare de respingere sau chiar de oroare faţă de această şcoală de yoga – stare iraţională, ce este manifestată de fapt la un nivel emoţional inferior), toate acestea arată că el este departe de o veritabilă obiectivare sau de o cunoaştere autentică de sine.
Toate aceste observaţii simple, esenţiale şi de bun simţ definesc totodată portretul real al impostorului Brazdău, precum şi „boala” foarte gravă de care el suferă şi care l-a determinat să scrie acel articol mizerabil. Această „boală” este lichelismul. Iar un aspect deosebit de important cu privire la această maladie a sufletului său este acela că nu există, în acest context, „bolnavi” inocenţi: toţi cei ce suferă de lichelism (şi în special de lichelism cronic), sunt direct responsabili de aceasta; nimeni nu se poate molipsi de această „boală” dacă nu vrea!
În încheiere, se poate spune că având în vedere prăpastia evidentă dintre aspiraţiile sincere către spiritualitate pe care Ovidiu Brazdău le avea iniţial (pe vremea când începuse să practice yoga) şi jalnica sa stare de plafonare şi de regres spiritual, ba chiar şi moral, în care din nefericire el se află acum, am putea parafraza o butadă clasică, binecunoscută, ce se aplică de regulă mai ales acelora care la început au avut mari şanse şi posibilităţi certe de transformare ba chiar de atingere a unui anumit nivel de măiestrie în diferite domenii – artă, ştiinţă, cunoaştere, spiritualitate etc. – dar care în cele din urmă au ratat în mod lamentabil aproape toate acele şanse şi oportunităţi. Astfel, în locul clasicei ironii: „născut talent, murit speranţă”, în cazul lui Ovidiu Brazdău s-ar putea spune mai curând (dacă el se va complace în continuare în jalnica ipostază în care se află acum): „născut talent, murit… o zdreanţă”!
Aşteptăm cu imensă răbdare o eventuală replică a profesorului de psihologie Ovidiu Brazdău şi îi promitem cu anticipaţie că ea va fi integral publicată pe acest site dacă ne va fi trimisă.
Citiți continuarea acestui articol.
Citiţi şi:
yogaesoteric
7 iulie 2014