Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Adevăruri ascunse, deranjante si nebănuite despre privatizarea apei
 
 
O mare ticăloşie pe care o pregăteşte de câţiva ani Comisia Europeană este privatizarea apei în toată Uniunea Europeană. Totul este făcut sub pretextul unei reglementări europene şi prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de exemplu, pentru a lăsa un bun public pe mâna unor privaţi, oferindu-le astfel acestora o oportunitate de profit de câteva miliarde de euro numai în Germania.

Nemţii, după câteva privatizări parţiale ale apei publice şi-au dat seama că acest lucru ar putea avea efecte nefaste pentru cetăţeni, cele mai mari temeri fiind acelea că după privatizare preţul va creşte foarte mult, iar calitatea apei va scădea.

Îngrijorarea autorităţilor germane a crescut mai ales după privatizarea apei în Portugalia, în urma căreia preţul apei în această țară s-a majorat cu 400% şi continuă să crească cu circa 6% în fiecare an. Aceasta în timp ce în unele locuri calitatea apei potabile a scăzut atât de mult, încât nu mai poate fi băută, iar mulţi cetăţeni nu îşi mai pot permite să achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, în Portugalia protestele populaţiei împotriva privatizării apei s-au intensificat tot mai mult în ultima vreme.

Explicaţia pentru aceste rezultate este simplă: companiile private sunt interesate de profit rapid şi de aceea au făcut investiţii minime, dar au mărit foarte mult tarifele. La infrastructură, din motive de economie, au fost folosite ţevi şi instalaţii de proastă calitate, fapt ce a necesitat clorinarea intensă a apei pentru a o dezinfecta, rezultând astfel o apă mult mai slabă calitativ decât înainte.

Aceste efecte negative au fost observate şi în Germania, fapt care a determinat autorităţile să încerce să recupereze, în anumite cazuri, la un preţ mult mai mare, o parte din acţiunile companiilor de apă vândute, doar ca să preia din nou controlul asupra apei publice.

La Berlin, după ce apa a fost privatizată parţial prima oară în 1999, în februarie 2011 a avut loc un referendum, la care cetăţenii au fost consultaţi în legătură cu privatizarea acestui bun de utilitate publică. Cu respectiva ocazie, peste 665.000 de cetăţeni din Berlin au votat în favoarea desecretizării unor documente care să dezvăluie detalii legate de afacerea privatizării parţiale a companiei Berlin Water Works (BWB).
Referendumul a fost precedat de o petiţie de succes, în care iniţiativa cetăţenilor numită „Lista Apei Berlinului” a strâns în termen de şase luni mai mult de 320.000 de semnături.

Totodată, în Germania au apărut o serie de documentare şi reportaje, menite să informeze cetăţenii în legătură cu problema privatizării apei şi să declanşeze dezbateri publice pe marginea acestui subiect, aşa cum este şi cazul următorului reportaj, difuzat pe postul naţional german de televiziune.
 
 
 

Trebuie să mai lămurim un lucru. Privatizarea apei presupune doar distribuţia sau şi dreptul de proprietate asupra resursei în sine? Pentru că, dacă se privatizează aşa cum s-a procedat în Bolivia de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul să folosească în gospodărie nici măcar apa de ploaie care se scurge de pe ştreaşină, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei private care o administrează.

Un alt aspect interesant este acela că privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea gazelor de şist, procedeu care, după cum se ştie, este un mare consumator şi poluator al resurselor naturale de apă. În timp, din cauza poluării, apa va deveni o marfă de lux şi asta va urca până la cer profitul firmelor private care o vor distribui populaţiei.

Revenind la biata noastră ţărişoară, după cum se vede, subiectul privatizării apei şi lucrurile grave care se întâmplă în Europa nu există, nici pentru presă, nici pentru autorităţile de la Bucureşti. În schimb avem zilnic în mass-media dezbateri aprinse despre bişniţari şi animalele lor sălbatice, divorţuri de celebrităţi, scandaluri generate de moartea unor vedete, clovneriile lui Băsescu şi alte idioţenii bazaconistice şi fără importanţă.

Iar postul naţional de televiziune nu numai că nu informează corect cetăţenii şi nu supune dezbaterii naţionale problemele importante legate de privatizări, securitatea cetăţeanului şi a bunurilor publice, ba dimpotrivă, prezintă privatizările, liberalizările, regionalizarea şi acordurile cu FMI, ca fiind soluţiile cele mai bune de urmat şi calea sigură pentru redresare economică şi prosperitate!

Dacă statul şi presa ne-au trădat, singura soluţie este aceea să ne ajutăm singuri şi să trecem la acţiuni civice concrete. Legat de privatizarea apei la nivel european există deja o mişcare cetăţenească care luptă pentru păstrarea accesului la apă şi salubrizare pentru fiecare cetăţean, ca serviciu public, nesupus controlului privat. 

Site-ul http://www.caseyresearch.com prezintă o imagine foarte sugestivă a resurselor de apă potabilă existente pe planeta noastră.
 
Cea mai mare sferă albastră din această imagine reprezintă toată apa existentă pe planeta noastră (în oceane, calotele glaciare, gheţari, lacuri şi râuri, apa subterană şi cea din atmosferă), care este 0,07% din masa Pământului, sau 0,4% din volumul său.
Sfera albastră mijlocie reprezintă apa dulce din subteran, lacuri, râuri și mlaștini, iar cea mai mică sferă, de dimensiuni punctiforme, reprezintă apa dulce din lacuri și râuri.
 

Scopul elitei malefice de a otrăvi într-un mod insidios apa pe toată planeta 

Privatizarea apei nu presupune doar interese financiare vizate de buzunarele nesățioase ale unor afaceriști de top (top secret, adesea). Fiind o resursă indispensabilă vieții, apa este privită ca un eficient instrument de control de mințile demente ale „elitei” criminale ce conduce din umbră. Otrăvind o mare parte din rezervele de apă potabilă – iar exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice se potrivește ca o manușă planurilor lor diabolice – și în acelaşi timp asigurându-se că a „privatizat” în propriul beneficiu ceea ce a rămas neotrăvit (toate izvoarele de apă curată ale naţiunilor), având sub control strict respectivele resurse prin intermediul ONG-urilor de „protecţia mediului” şi agenţiilor criminale ale ONU, elita malefică ajunge să controleze întreaga umanitate! 

Acestor psihopaţi nu le pasă dacă ucid milioane de oameni. Dimpotrivă, face parte din planul lor criminal de reducere a populației globului la 1 miliard, pentru ca apoi, cei care supravieţuiesc să fie mai uşor controlabili, prin implantări de microcipuri sau tatuaje electronice pe mâna dreaptă sau pe frunte (microcipurile au ajuns la dimensiunea unui ADN!) şi alte dispozitive tehnologice pe care deja le-au pregătit!

Bunul-simț ne spune că apa este o resursă naturală la care toți oamenii ar trebui să aibă acces liber. Însă conform afirmațiilor lui Peter Brabeck, CEO al companiei Nestlé, apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept uman: „Accesul la apă NU ar trebui să fie un drept public.”

Adaptat după un articol de Dan Tănăsescu

Citiți și:
Fluorizarea apei potabile, otrăvirea globală (1)
Epidemiile şi războaiele, metode criminale de control al populaţiei
Un genocid planetar. Zguduitorul secret dezvăluit al dârelor morţii (chemtrails-uri)


yogaesoteric
16 ianuarie 2014
 
 
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga