Minunea Dumnezeiască. Legământul dintre om și Tatăl Ceresc este viu

68.171 0

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Termenul ,,minune“ este legat de latinescul mirabilia, care înseamnă în traducere românească „lucruri admirabile, uimitoare, minunate“. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, minunea poate fi considerată ceva dumnezeiesc, supranatural şi inexplicabil. Minunea poate fi definită ca o excepţie faţă de legile universale ale naturii, atribuită intervenţiei directe a lui Dumnezeu Tatăl, mai ales datorită faptului că cel mai adesea înţelegerea omenească obişnuită nu izbuteşte să şi-o explice.
Minunea dumnezeiască este o misterioasă intervenţie divină în lumea materială, care îi prilejuieşte omului capabil să discearnă descoperirea Omniprezenţei şi a Omnipotenţei lui Dumnezeu Tatăl. Minunea dumnezeiască nu constituie rezultatul unei combinaţii oarecare a forţelor tainice ale naturii, ci este cel mai adesea ceva uluitor, cu originea într-o misterioasă decizie dumnezeiască. În Biblie toate aceste minuni dumnezeieşti sunt denumite „semne“, „fapte măreţe“, „miracole“, „puteri“.

De aceea, dacă are o credinţă de nezdruncinat în Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul Cerului şi al Pământului şi Stăpânul Macrocosmosului, fiecare fiinţă umană capabilă să înţeleagă aşa cum se cuvine acest aspect îşi poate da seama că, atunci când imploră cu ardoare şi umilinţă ajutorul lui Dumnezeu Tatăl, în şi prin intermediul fiinţei sale este cu putinţă să se înfăptuiască multe miracole (minuni dumnezeieşti). Această posibilitate extraordinară se bazează pe legământul suprem pe care Dumnezeu Tatăl L-a făcut cu omul; legământ fundamental ce a fost revelat oamenilor de Iisus prin cuvinte simple şi pline de înţelepciune: „Cere, plin de umilinţă şi credinţă, tot ceea ce este bun, şi ţi se va da“. Încă de la origini, omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Pentru Cel de Sus nimic nu este imposibil

Astfel de minuni dumnezeieşti sau miracole, care se înfăptuiesc întotdeauna cu ajutorul lui Dumnezeu, în şi prin fiinţa omului care cere (ceea ce este bun), se împlinesc fie prin felurite excepţii care apar în cadrul legilor universale ce stăpânesc ordinea naturală (deoarece Dumnezeu Tatăl este cel care le-a stabilit), fie într-un mod natural, prin alegerea modului şi a momentului în care manifestarea legilor tainice ale naturii produce în mod exact efectul „miraculos“ ce este înscris în intenţia misterioasă şi în planurile eternei înţelepciuni a lui Dumnezeu Tatăl.

Această posibilitate fundamentală este subliniată chiar de învăţătura lui Iisus care, la un moment dat, afirmă în mod semnificativ că şi alte fiinţe umane vor putea ulterior să realizeze (cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl) chiar mai multe minuni dumnezeieşti şi miracole decât a înfăptuit El (Iisus), atunci când a trăit pe pământ. Iată cuvintele divin inspirate ale lui Iisus: „Acela care crede în Mine va face şi el, de asemeni, faptele pe care Eu le-am făcut“. (Ioan 14, 12)
O altă afirmaţie semnificativă a lui Iisus este următoarea: „Aproape totul este cu putinţă pentru acela care are o credinţă mare şi de nezdruncinat în Dumnezeu“. (Marcu 9, 23) Cei care sunt capabili să înţeleagă aşa cum se cuvine aceste revelaţii îşi pot da seama că fiecare fiinţă umană „care are credinţă cât un bob de muştar“ devine în felul acesta capabilă (cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl) să realizeze o mulţime de minuni dumnezeieşti sau miracole, ce vor fi înfăptuite în şi prin fiinţa sa cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl. Fiind pe deplin convinşi de realitatea acestor revelaţii, ne putem da seama că fiecare fiinţă umană care are o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu Tatăl şi care Îl iubeşte poate să se transforme în mod gradat şi să devină un Fiu al Său. O astfel de fiinţă umană poate apoi să realizeze cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl felurite minuni dumnezeieşti sau miracole. Dat fiind faptul că acum fiecare dintre noi ne aflăm pe calea ce ne conduce la revelarea Adevărului Ultim Divin, reamintirea acestei promisiuni fundamentale pe care a făcut-o Iisus are o foarte mare importanţă. De altfel, în acest context merită să ne amintim ceea ce este scris în Biblie: „Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil“.

Vocea divină în tunet şi în şoapta vântului

Înţelepţii care deja au ajuns să cunoască Adevărul Ultim Divin ştiu că totul este miracol în acest Macroscosmos atât de minunat alcătuit şi organizat, ce nu poate fi rezultatul hazardului. În eternul prezent, unde se proiectează destinul tuturor fiinţelor umane şi al tuturor popoarelor, nu se poate vorbi niciodată despre un aşa-zis „hazard“, ci numai de acţiunea Providenţei Divine care, în cazul în care fiinţa umană se foloseşte de această libertate pentru a face rău, anulează eventual – este adevărat, fără niciun fel de surpriză pentru Omniscienţa dumnezeiască – manifestarea libertăţii umane, un dar care provine şi el tot de la Dumnezeu.
Dat fiind faptul că Dumnezeu Tatăl este omnipotent şi se află pretutindeni, deoarece totul există şi subzistă prin intermediul bunăvoinţei Sale, absolut totul – fără excepţie – evoluează, se mişcă sau acţionează sub controlul Său suveran. Ştiind asta, nu trebuie să privim cu neîncredere faptul că unii înţelepţi sau sfinţi inspiraţi au auzit, de exemplu, „vocea lui Dumnezeu Tatăl“ în bubuitul tunetului şi al apelor. Alţii, însă, au putut să perceapă într-un mod tainic, întocmai precum David, semnul lui Dumnezeu în freamătul vântului care se manifesta printre frunze.

Esenţa minunii este Atotputernicia lui Dumnezeu

În Noul Testament, pentru a defini minunile dumnezeieşti sunt utilizate trei cuvinte distincte:
1.dynamis
Acţiune extraordinară înfăptuită de o fiinţă umană deţinătoare a unei mari puteri;
2.semeion
Semn dumnezeiesc care poate trece adesea drept neînsemnat, dar care poate anunţa ceea ce va urma să se petreacă sau care, numai pentru cel pregătit să discearnă, Îl evidenţiază într-un mod tainic pe Dumnezeu, ce acţionează într-un anume fel în această lume.
3.teras
Minune dumnezeiască care iese cu totul din cursul obişnuit al lucrurilor şi al fenomenelor. Cel mai adesea, minunea dumnezeiască pare chiar să contravină legilor naturale care sunt cunoscute de om. Minunea dumnezeias-că evidenţiază amploarea cu totul extraordinară a puterii divine, într-un anume mod care ne face să ne dăm seama că, în realitate, Dumnezeu este grandios şi uluitor.

Minunile dumnezeieşti pot fi privite în mod indirect ca o demonstraţie a Omnipotenţei Voinţei lui Dumnezeu, care nu implică o violare a legilor naturale. Privind într-un sens mai restrâns, putem spune că nu poate fi considerată minune divină orice fapt sau eveniment care este datorat unor cauze supranaturale sau unor potriviri cu totul extraordinare care sunt, tocmai de aceea, numite uneori situaţii providenţiale. Atunci când privim însă lucrurile şi fenomenele din perspectiva biblică, înţelegem că întreaga natură şi întregul univers fizic se află fără încetare sub controlul absolut al lui Dumnezeu şi nici nu poate fi vorba de un univers pur material, guvernat de legi imuabile. De aceea, esenţa unei minuni dumnezeieşti nu este caracterul său supranatural, ci faptul că reprezintă o dovadă cât se poate de clară şi chiar frapantă a Atotputerniciei lui Dumnezeu şi a libertăţii cu care El Îşi duce întotdeauna la îndeplinire planurile Sale misterioase. Mai ales pentru fiinţele umane care cred cu o credinţă mare şi de nezdruncinat în existenţa unui Dumnezeu viu, atotputernic şi adevărat, posibilitatea săvârşirii unor minuni dumnezeieşti nu implică nicio urmă de îndoială.

Credinţa totală, smerenia şi puritatea fac miracole

Realizând o necesară sinteză referitoare la minunile dumnezeieşti, am putea spune că o minune dumnezeiască este:
1. Un semn misterios care vine de la Dumnezeu;
2. Ceva cu totul nemaipomenit care stârneşte uimirea tuturor oamenilor şi, tocmai de aceea, poate fi considerat un miracol;
3. O dovadă a Atotputerniciei dumnezeieşti, o acţiune sau un fenomen ce este plin de o mare putere divină.
Este esenţial să ne dăm seama că şi în epoca actuală este, fără îndoială, posibilă săvârşirea unor minuni dumnezeieşti. Mai ales celor care ajung să cunoască Adevărul Ultim Divin şi care acţionează la unison cu Voinţa lui Dumnezeu le este cu uşurinţă posibil să realizeze felurite minuni dumnezeieşti datorită ajutorului care le este oferit de Dumnezeu Tatăl. Condiţia esenţială pentru ca fiecare fiinţă umană ce ajunge să cunoască Adevărul Ultim Divin să poată săvârşi unele minuni dumnezeieşti cu ajutorul Tatălui Ceresc este ca ea „să aibă o credinţă fermă şi de nezdruncinat care trebuie să fie de mărimea unei seminţe de muştar“.

Această credinţă fermă şi de nezdruncinat în Dumnezeu despre care se spune, deloc întâmplător, că trebuie să fie de mărimea unei seminţe de muştar este întotdeauna o condiţie esenţială pentru fiinţa umană care aspiră să săvârşească minuni dumnezeieşti şi la aceasta se mai adaugă cunoaşterea Adevărului Ultim Divin, precum şi starea de puritate şi umilinţă. Tot ceea ce cere bun o astfel de fiinţă umană cu mare credinţă, puritate şi umilinţă, i se va dărui cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, mai ales prin astfel de oameni cu o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu, dublată de o mare puritate şi umilinţă, Dumnezeu Tatăl poate face o mulţime de minuni dumnezeieşti.