Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Conferinţa anuală Bilderberg – locul în care aşa-zisele elite ale celor care conduc din umbră destinul planetei decid în secret soarta umanităţii

de Melania Radu
 

„Grupul Bilderberg nu este scopul, ci modalitatea de a accede la o viitoare One World Company Limited [Compania Unică Mondială Ltd.]. Această organizaţie a devenit instrumentul privilegiat al luării de decizii ce aparţine elitei. Scopul ultim al acestui coşmar ce se preconizează este de a transforma Terra într-o planetă-puşcărie, fiind impusă o singură piaţă globalizată, controlată de o World Company (Companie Unică), reglată din punct de vedere financiar de către Banca Mondială, populată de aiuriţi ale căror nevoi vitale vor fi reduse la materialism şi la supravieţuire – muncă, cumpărături, sex, somn –, totul fiind conectat la un calculator central ce va supraveghea fiecare din gesturile pe care le vom realiza”.
Daniel Estulin


În fiecare an, începând cu 1954, are loc o reuniune secretă la care participă aproximativ 140 dintre cei mai influenţi oameni din lume, reprezentanţi şi conducători din cele mai diverse medii sociale, cei care decid cursul evenimentelor de pe întreaga planetă. Este vorba despre conferinţa anuală a aşa-numitului Grup Bilderberg, despre care ni se spune că este o „dezbatere deschisă pe teme de actualitate externă”. Pe site-ul oficial www.bilderbergmeetings.com se mai menţionează că la aceste conferinţe „nu se votează nimic, nu se decide nimic şi nu se emite niciun comunicat de presă”.

Prima întrunire de acest fel s-a desfăşurat în 1954 în Hotelul Bilderberg, din localitatea olandeză Oosterbeek, la sugestia expertului în finanţe Joseph H. Retinger, evreu de origine poloneză, care a susţinut ulterior şi crearea uniunii europene. Au participat atunci 66 de invitaţi printre care reprezentanţii statelor membre NATO, magnatul David Rockefeller, directorul CIA Walter Bedell Smith şi preşedintele companiei multinaţionale Unilever, Paul Rijkens. Primul preşedinte al Bilderberg a fost Prinţul Bernhard de Olanda, tatăl Reginei Beatrix şi proprietarul hotelului care a dat numele grupului.

„Nu trebuie să vă spun şi nici nu e necesar să ştiţi”

De atunci au avut loc 60 de astfel de întâlniri care, până în urmă cu puţini ani, erau atât de secrete încât nu se ştia mai nimic despre ele. Acum există un site oficial Bilderberg, se publică lista invitaţilor, conferinţele sunt discutate în presa din întreaga lume. Oare, în această aparenţă de comunicare, secretul nu este de fapt la fel de bine camuflat?

La întâlnirea din 2011 de exemplu, care s-a desfăşurat în staţiunea elveţiana St. Moritz între 9-12 iunie, dorinţa Bilderberg de a apare în presă a fost aproape ostentativă: de la aşa-zisa „cârtiţă” care a făcut publică presupusa agendă a discuţiilor din interiorul grupului până la cazul europarlamentarului italian agresat pentru tentativa de a intra în hotelul reuniunii şi la grupul de protestatari care au avut şansa de a vorbi direct cu elitele.

Acest din urmă incident a fost mai deosebit pentru că participanţii la reuniunile Bilderberg nu obişnuiesc să iasă în afara perimetrului de securitate al întâlnirii. De această dată la sugestia politicianului britanic Peter Mandelson, un grup din care mai făceau parte Eric Schmidt (preşedinte executiv al Google), politicianul german Peer Steinbrück, Franco Bernabe (CEO Telecom Italia), omul de afaceri suedez Jacob Wallenberg şi Thomas Enders (CEO Airbus) a făcut o plimbare în natură trecând pe lângă grupul gălăgios de protestatari care se aflau la porţile hotelului. A devenit celebru scurtul dialog în care activistul Ali Aslan îl întreabă pe Thomas Enders „(…) de ce nu ni se îngăduie să ştim despre ce se discută?”. „Nu trebuie să vă spun şi nici nu e necesar să ştiţi”, a răspuns acesta.

Bilderberg 2012 sub semnul alegerilor în SUA

Anul acesta Grupul Bilderberg s-a reunit între 30 mai şi 3 iunie în SUA, la Hotelul Westfield Marriott din Chantilly, statul Virginia, cu 145 de participanţi. Atenţia presei a fost în special îndreptată asupra participanţilor la întâlnire deoarece se aşteptau indicii asupra următorului preşedinte al SUA. Se crede că, dacă într-un an electoral unul dintre candidaţi participă la întrunirea Bilderberg, e semn că acesta este favoritul în cursa prezidenţială.
 
Obama a luat parte la reuniunea Bilderberg înainte de a deveni preşedinte, în 2008, tot în Chantilly, Virginia. Atunci, Barack Obama şi Hillary Clinton erau umăr la umăr în cursa pentru nominalizarea în cursa prezidenţială din partea Partidului Democrat. Ei au dispărut în ziua de 5 iunie 2008 pentru câteva ore, undeva în zona Washingtonului, iar presa americană a tras concluzia că au fost amândoi, cu siguranţă, la întâlnirea cu cei din Bilderberg. Atunci când avionul celor doi s-a întors la Washington, Obama nu era la bord, semn că acesta a fost favoritul celor din grupul Bilderberg în fruntea SUA. Aşa s-a petrecut şi cu preşedintele George H.W. Bush  în 1985, cu preşedintele Bill Clinton în 1991, cu Tony Blair în 1993 sau cu Romano Prodi, fostul şef al Comisiei Uniunii Europene, în 1999.
 
Publicaţia americană The Guardian citează mai mulţi martori dintre angajaţii unui hotel implicat în evenimentul Bilderberg 2012 care susţin că l-au văzut la întâlnirea din Chantilly, Virginia, pe contracandidatul lui Barack Obama la alegerile pentru preşedinţia Statelor Unite. The Guardian  susţine că participarea republicanului Mitt Romney nu ar putea fi altceva decât „încoronarea” acestuia în cea mai înaltă funcţie a celui mai puternic stat din lume. Mitt Romney nu apare pe lista oficială a întâlnirii, iar cei de la The Guardian spun că lista aceea e mai puţin relevantă. Nu apar pe acea listă oameni cu adevărat importanţi precum Mitt Romney sau Bill Gates, care a fost surprins şi el părăsind hotelul unde a avut loc întâlnirea.

Bilderberg 2011 a preconizat haos, criză şi conflicte peste tot în lume

Pentru a observa cât de mare este influenţa pe care întâlnirile grupului Bilderberg o au de la un an la altul asupra mersului evenimentelor din întreaga lume, vă oferim un rezumat al unui studiu asupra întâlnirii din 2011, realizat de Daniel Estulin, autorul cărţilor Clubul Bilderberg (The True Story of the Bilderberg Group) şi Stăpânii din umbră (Shadow Masters).

Majoritatea delegaţilor au considerat ca de neconceput plecarea SUA din Irak. În plus, pentru a arunca un os de ros presei, responsabilitatea a fost trecută de la Departamentul de Stat (Gates) la Ministerul de Afaceri Externe (Clinton). Celor care sunt convinşi că trupele americane vor fi retrase din Irak, Estulin le aminteşte că ambasada Statelor-Unite de la Bagdad este o fortăreaţă de un miliard de dolari şi că acest război a costat Statele Unite mii de miliarde de dolari, 5000 de soldaţi morţi, un milion de civili masacraţi. Un angajament care să justifice sacrificii de asemenea proporţii nu presupune o retragere atât de simplă.

În Orientul Mijlociu pionii principali sunt Bahrain şi Arabia Saudită. Acestea nu doar că finanţează şi susţin contra-revoluţiile pacifiste din toate ţările în care s-a răspândit „primăvara arabă”, finanţând ascensiunea la putere a noilor oligarhii, dar, în plus, permit discret grupului Goldman Sachs şi cartelului petrolier bine implantat în Bilderberg, să manipuleze preţul petrolului. Şi unii şi ceilalţi vizează preţul barilului între 150 şi 180 de dolari.

Estulin adoptă aici poziţia lui Jim Tucker, de la American Free Press, considerând că această „primăvară arabă” va conduce la un haos generalizat între Maghreb şi Golful Persic, ce va preceda, în această regiune, un război perpetuu al cărui detonator este Libia. Membrii grupului Bilderberg vor face presiuni pentru extinderea războiului din Libia, justificând acest lucru prin creşterea preţului petrolului şi majorări pe linie ale preţurilor la alimente. Din toată această situaţie, Israelul va profita imens.

Colonizarea accelerată a Africii de către China nelinişteşte membrii Bilderberg. La Addis Abeba este pe cale să se construiască o gigantică metropolă administrativă care ar putea deveni, sub dominaţia China, un fel de Bruxelles al Africii. Maşinaţiunile Chinei în Libia şi în toate ţările arabe „eliberate” trec din ce în ce mai neobservate. Specialiştii sunt de părere că peste cinci ani, China, cu un PIB de 19 000 miliarde de dolari, în comparaţie cu 11 200 de miliarde de dolari în prezent, va ocupa locul întâi în economia mondială. Aceasta va însemna sfârşitul hegemoniei americane. Următorul preşedinte al Statelor Unite va fi astfel ultimul care va conduce o Americă aflată pe poziţia dominatoare la nivel mondial. Totuşi, pentru a contrabalansa puterea chineză, din ce în ce mai multe ţări asiatice se vor plasa sub protecţia Statelor Unite cu toate riscurile pe care acest act le implică. Pentru conjuraţii de la St. Moritz, pericolul decurge din faptul că, deocamdată, China nu este infiltrată în Bilderberg.

Congresiştii au dezbătut realitatea din anumite ţări europene. Băncile irlandeze sunt ruinate, iar ţara ar putea fi condusă în realitate de un guvern economic. Grecia a încetat să existe şi nu ar putea rambursa niciodată datoriile pe care le-a acumulat. Cum am putea să ne imaginăm, în aceste condiţii, un al doilea ajutor din partea creditorilor care ştiu că nu vor fi niciodată rambursaţi?

Cel mai bun aliat al Pakistanului este China. Obama nu a făcut niciodată un secret din dorinţa sa de a se bate cu Islamabadul. China a construit în Pakistan, în apropiere de strâmtoarea Ormuz, portul Gwadar. Există bănuieli că urmează să fie  transformat în bază navală. Faţă în faţă cu această ameninţare, membrii Bilderberg se străduiesc să aprindă un conflict Sino-Indian. Odată eliminate cele două superputeri asiatice, Rusia ar fi cheia pentru înfiinţarea doritei One World Company Limited. Înconjurată de misiunile americane şi de ţări ex-sovietice, membre NATO, în plus subminată din ce în ce mai mult de subcultura occidentală şi din ce în ce mai depravată ca urmare a acestor influenţe, Rusia va fi o pradă uşoară pentru Noua Ordine Mondială. Ar rămâne America de Sud cu Chavez şi aliaţii săi socialişti uşor de eliminat.

Problema este că economia mondială este aproape de o a doua implozie economică şi financiară. Europa este pe marginea prăpastiei. Estulin scrie: „Rolul Băncii Centrale Europene, al FMI-ului, al Băncii Reglementărilor Internaţionale, cea a Rezervei Federale şi altor agenţii de control financiar a fost de a se asigura ca bancherii să fie plătiţi”. Şi au fost plătiţi, dar cu ce preţ! Statele Unite, cu o datorie de 14 300 de miliarde de dolari şi un deficit bugetar care atinge, pentru al treilea an consecutiv, cifra de 3 000 de miliarde de dolari, asistă neputincioase la faptul că chinezii au devenit principalii vânzători de bonuri ale trezoreriei Statelor Unite. Acesta este un semn premergător al unui balon care, odată ce va exploda, va provoca toate crizele pe care le-a cunoscut vreodată istoria omenirii.

Putem să ne dăm seama de importanţa acestei sesiuni 2011 a Grupului Bilderberg după calitatea reprezentanţilor instituţiilor internaţionale prezente: Joaquim Almunia, vice-preşedinte al Comisiei Europene; Frans van Daele, director de cabinet al preşedintelui Consiliului European; Neelie Kroes, comisar european; Pascal Lamy, Organizaţia Mondială de Comerţ; Herman van Rompuy, preşedinte al Consiliului European; Josette Sheeran, director al programului contra foametei din cadrul ONU; Javier Solana, preşedinte-director general al centrului pentru Economie Globală şi Geopolitică; Jean Claude Trichet, preşedinte al BCE; Robert Zoellick, preşedinte al Băncii Mondiale.

După afirmaţiile lui Jim Tucker, de la American Free Press, care de 36 de ani nu a lipsit de la nicio reuniune a Grupului Bilderberg, subiectul central, pe lângă numirea viitorului responsabil al FMI, a fost planificarea, graţie «revoluţiilor arabe», a unui război global în Orientul Mijlociu, al cărui detonator a fost Libia. Problema care apare pentru Bilderbergi este că republicanii de la Camera Reprezentanţilor, antrenaţi de Tea-Parties, tind să basculeze către câmpul anti-război. Acum o lună, un proiect de lege, amendat de Ron Paul şi prezentant de democratul McGovern (MA) şi un fost vultur republican, Walter Jones (NC), şi care cerea retragerea din Afganistan, a fost la doi paşi (204 contra 215) de a fi votat, 28 de republicani din Tea-Parties oferindu-şi susţinerea pentru acest proiect. În acelaşi timp, după un sondaj USA To Day/Gallup, 60% dintre americani se pronunţă în favoarea retragerii din Afganistan. Un proiect de lege prezentat de democratul Kucinich şi republicanul Burton îşi propune, de asemeni, să ceară retragerea imediată a tuturor forţelor US din afacerea libiană. Acestea sunt semne care, alături de altele la fel de importante, îi neliniştesc puternic pe Bilderbergii care doresc, mai mult ca niciodată, să extindă şi să consolideze conflictele armate de pe întreaga planetă.

Franţa a fost consistent reprezentată: Nicolas Baverez, maestru incontestabil al gândirii economice liberale în Franţa; Nicolas Bazire, grupul LVMH; Henri de Castries, AXA; Maurice Levy, Publicis; Thierry de Montbrial, Institutul francez pentru Relaţii Internaţionale; Olivier Roy, profesor la Institutul Universitar European, specialist în islam şi „primăvara arabă”. A fost absent un alt obişnuit al acestor întâlniri, fostul director al FMI, reţinut la New York.

Nu îi vom enumera pe toţi cei 150 de invitaţi. Câteva nume vor fi suficiente pentru a demonstra că la St. Moritz, în a doua săptămână din iunie 2011, nu a avut loc un simplu congres al unor degustători de ceai:

Domeniul bancar: Luc Coene, Banca Naţională a Belgiei; Peter Schultz, director general la Nordea Bank din Danemarca; Joseph Ackerman, preşedinte-director general al Deutsche Bank; Marcus Agius, preşedinte-director general de la Barclays; Douglas Flin, preşedinte al HSBC; Gikas Hardouvelis Eurobank EFG; Peter Sutherland, Irlanda, preşedinte al Goldman Sachs; Mark Carneu, guvernator al Băncii Canadei; Edmund Clark, preşedintele al TD Bank, Canada; Frank McKenna, vice-preşedinte al TD Bank; Walter Rothensteiner, preşedinte-director general al Zentralbank Osterreich; Rudolf Scholten, director al Oesterreichiches Kontrollbank; Peter Orszag, fost ministru de finanţe al lui Obama, preşedinte-director general al Citigroup Global Markets; David Rockefeller, Chase Manhattan.

Politică: Davignon, ministrul de Stat belgian; Fu Ying, ministru adjunct de Afaceri Externe, China; Peer Steinbrock, Bundestag, fost ministru de finanţe al Germaniei; Stewart, parlamentul Marii Britanii; Kerr şi Mandelson, Camera Lorzilor; Papaconstantinou, ministrul de finanţe grec; McDowell, fost vice prim ministru al Irlandei; Giulio Tremonti, ministru de finanţe, Italia; Uri Rosenthal, ministrul de Afaceri Externe, Ţările de Jos; Erna Solberg, preşedinte al partidului conservator din Norvegia; Werner Faymann, cancelar austriac; Francisco Balsamao, fost prim ministru portughez; Carl Bildt, ministru de Afaceri Externe suedez; Barbara Janom Steiner, ministru de Justiţie al Grizonilor (Elveţia); Martin Schmid, preşedinte al Guvernului Grizonilor; Maria Dolores Cospedal, secretar general al Partidului Popular din Spania; Bernardino Leon Gross, secretar general al preşedinţiei spaniole; Tayyibe Gulek, fost ministru turc; Keith Alexander, director al Agenţiei de Securitate Naţională al Statelor Unite; Robert Rubin, fost ministru de Finanţe în administraţia Clinton; James Steinberg, secretar de Stat adjunct.

Industrie: Anders Eldrup, preşedinte-director general al Dong Energy; Jorma Ollila, Finlanda, preşedinte-director general al Shell; Thomas Enders, preşedinte-director general al Airbus; Peter Loscher, preşedinte-director general la Siemens; John Kerr, preşedinte-director general adjunct la Shell; Martin Taylor, preşedinte-director general la Syngenta; Franco Bernabe, preşedinte-director general al Telecom, Italia; John Elkann, preşedinte-director general la Fiat; Paolo Scaroni, preşedinte-director general la ENI; Peter Barbeck-Letmathe, preşedinte-director general la Nestle; Hans Groth director la Pfizer Europe; Daniel Vasella, preşedinte-director general al Novartis; Klaus Kleinfeld, preşedinte-director general al Alcoa.

Vom menţiona prezenţa deosebit de discretă a douăzeci de jurnalişti din partea celor mai mari organe de presă din lume, de obicei mult mai vorbăreţe. Au participat tot atât de mulţi universitari renumiţi, membri ai grupurilor de reflexie cum ar fi Hudson Institute, Consiliul de Relaţii Externe, American Interprise Institute, Brookings Institution. Delegaţia americană a impresionat prin numărul de neo-conservatori care s-au deplasat şi prin puterea de impact a lobby-ului său intern: Jeff Bezos, Amazon; Reid Hoffman, LinkedIn; Chris Hugues, Facebook; Craig Mundie, Microsoft; Eric Schmidt, Google.

Se observă că toţi cei enumeraţi conduc cele mai prospere şi complexe afaceri de pe glob sau sunt politicieni cu funcţii importante şi putere de influenţă în cadru majorităţii guvernelor de pe glob.

Într-o ştire a postului de televiziune Antena 3, Teoriile conspiraţiei devin realitate. Dovada care îţi arată cine sunt adevăraţii conducători ai lumii este prezentată o schema realizată de Business Insider care arată conexiunile între cele mai cunoscute şi prospere companii din lume şi că în umbră se găsesc persoane care dirijează totul conform unor planuri ascunse. Redăm în continuare conţinutul acestei ştiri:

„Noi suntem un grup restrâns de oameni de afaceri, care ne întâlnim o dată pe an şi discutăm despre problemele economice, sau evoluţia afacerilor noastre. Nu este nimic special la grupul Bilderberg”, asta a declarat şeful grupului într-un interviu pentru BBC.

Însă lucrurile nu pot fi mai greşite de atât. Sub această manta a normalităţii se ascund oamenii care conduc de fapt, până în cele mai mărunte aspecte viaţa noastră, a tuturor.

Grupul Bilderberg nu se restrânge la cei 140 de membri ai săi, ci are conexiuni în toate domeniile şi pe tot globul: multinaţionale, organizaţii caritabile, oameni politici sau trusturi de presă – totul este dirijat de ei.

Acest grafic, publicat de cei de la Business Insider nu precizează cum se realizează aceste conexiuni, pentru că probabil ar fi mult prea complex, însă este clar că în spatele celor mai de succes firme şi companii se află cineva care cunoaşte foarte bine regulile jocului.
http://www.antena3.ro/externe/teoriile-conspiratiei-devin-realitate-dovada-care-iti-arata-cine-sunt-adevaratii-conducatori-ai-lumii-171194.html

 
 
 
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga