Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Aforisme despre justiţie şi justiţia la ordin (1)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Motto: „Nu există justiţie superioară adevărului!”
 
 

Atunci când justiţia ignoră în mod intenţionat adevărurile evidente, devin în felul acesta cu putinţă o mulţime de nedreptăţi şi abuzuri flagrante.

Instituţia judiciară imparţială şi corectă are puterea de a promova ceea ce este drept şi de a face să fie respectate toate acestea în numele legii şi al adevărului. În cazul justiţiei care funcţionează la ordinele secrete ce vin din culise, justiţia devine o caricatură şi, în astfel de situaţii, ea va fi un izvor de nedreptăţi şi abuzuri flagrante.

În cazul justiţiei care răspunde cu slugărnicie la ordinele politice sau la ordinele care vin din culise, dispare în felul acesta imparţialitatea, dispare simţul dreptăţii, iar atunci o astfel de justiţie caricaturală devine un cumplit izvor de nedreptate.

În cazul justiţiei la ordin care se lasă influenţată de comenzile care i se dau din culise şi care o vor face să acţioneze cu slugărnicie, în conformitate cu astfel de  ordine secrete ce au fost date, judecătorii care se pretează la astfel de acţiuni murdare ştiu că orice eroare şi orice abuz pe care le vor face nu vor avea drept consecinţă după aceea ca judecătorii care le-au comis să răspundă pentru nedreptăţile lor (pentru a-i face să suporte aceeaşi pedeapsă precum cea care a fost aplicată victimei, care în felul acesta, vrând-nevrând, va fi constrânsă să suporte consecinţele cumplite ale unui astfel de abuz).

Datorită somnului de plumb în care se scufundă, în cazul justiţiei ce se realizează la ordin, judecătorii se comportă ca nişte marionete. Ei nu-i mai ascultă pe avocaţii care pledează, pentru că au deja pregătite în sertar condamnările nedrepte pe care trebuie să le decidă şi care le-au fost dictate înainte ca procesul să înceapă.

În cazul justiţiei care se face la ordin, pe baza comenzilor secrete ce vin din culise, judecătorii se comportă într-un mod crud şi arbitrar, fiind evident că ei uită de obligaţia fundamentală de a respecta legea şi de a considera că aplicarea ei este ceva serios ce implică din partea lor o mare responsabilitate.

În cazul justiţiei ce se realizează la ordin, pe baza comenzilor secrete ce vin din culise, predominanţa evidentă a bunului plac, răutatea abil mascată a judecătorilor şi a procurorilor se manifestă pe un fond de rea-voinţă, de sadism şi de despotism exacerbat.

În cazul justiţiei care se realizează la ordin, pe baza comenzilor secrete ce-i vin din culise, chiar dacă peste zeci de ani crudul adevăr iese la iveală, suferinţele pe care le-au suportat nevinovaţii ce au fost condamnaţi cu insolenţă pe nedrept nu vor mai putea fi compensate niciodată.

Mai în glumă, mai în serios, se poate spune că nedreptăţile flagrante pe care justiţia ce funcţionează la ordin le săvârşeşte sunt totuşi factori de progres, chiar dacă sărmanele victime ce au fost condamnate pe nedrept se aleg doar cu abuzul şi cu suferinţa.

Orice nedreptate şi, la modul general vorbind, orice abuz mai mult sau mai puţin flagrant pe care îl face justiţia ce funcţionează la ordin pe baza comenzilor secrete ce-i vin din culise, are întotdeauna, fără excepţie, consecinţe nefaste de lungă durată, iar efectele sale cumplite apar imediat după aceea şi nu se pierd niciodată.

În cazul celor nevinovaţi care sunt victimele abuzurilor şi ale justiţiei ce funcţionează la ordin pe baza comenzilor secrete ce vin din culise, la ora actuală se ştie chiar foarte bine că, din nefericire, niciodată astfel de abuzuri ale justiţiei nu sunt pedepsite de lege. Altfel spus, atunci când un sărman nevinovat devine victima nedreptăţilor justiţiei, aproape niciodată o astfel de faptă ce provoacă unele consecinţe cumplite nu va fi cercetată sau pedepsită de lege. Spre exemplu, în cazul tuturor nedreptăţilor cumplite de care s-au făcut vinovaţi judecătorii pe vremea odiosului regim Ceauşescu, niciunul dintre acei judecători care au acţionat la comandă politică nu au fost niciodată după aceea traşi la răspundere pentru toate abuzurile cumplite pe care le-au făcut prin intermediul unei aşa-zise justiţii care a funcţionat zeci de ani la comandă politică.

În justiţie există un aspect paradoxal pe care atât marii gânditori, cât şi cei înţelepţi l-au exprimat în felul acesta: „cu cât sunt mai multe legi, cu atât mai mult creşte, la scurt timp după aceea, numărul infractorilor.”

În vremurile pe care le trăim şi în care multe au ajuns să fie deandoaselea, devine din ce în ce mai evident că, actualmente, marii răufăcători fac politică. Pentru cei perverşi, care au o minte diabolică, a ajuns să fie clar că este mult mai uşor să-i jefuieşti pe oameni prin intermediul legilor nedrepte, aberante, decât cu ajutorul unui pistol.

Starea de sărăcie lucie, precum şi mizeria în care ajungem să trăim în aceste vremuri în România prezintă totodată şi un mare avantaj, căci suprimă, pentru cei săraci, frica  de hoţi sau de spărgători.

Iată cum se dezvinovăţesc cu o mare impertinenţă unii criminali: - Tu l-ai ucis? – Nu, domnule. Eu doar am tras în el, şi după cum aţi putut să observaţi, cele şase gloanţe şi căderea au fost cele care l-au omorât.

În cazul justiţiei care se realizează la ordin pe baza comenzilor secrete care îi sunt transmise din umbră, nedreptăţile care sunt apoi decise de judecători nu sunt altceva decât o formă degenerată a ambiţiei exacerbate şi criminale a acelora care acţionează din umbră şi fac apoi să triumfe nedreptatea.

În cazul justiţiei care acţionează la ordin pe baza comenzilor secrete care vin din culise, o astfel de justiţie este în realitate o mascaradă, căci comenzile ce-i vin din culise fac să fie imposibil triumful dreptăţii. În astfel de situaţii cei care încă mai cred în dreptate sau în triumful unei astfel de justiţii dovedesc o imensă credulitate şi prostie.

Mai în glumă mai în serios, cândva un român hâtru ne-a spus: „Nu cunosc decât patru moduri de a exista aici în România: anahoret, cerşetor, escroc politic sau salariat.”

În cadrul unei discuţii foarte sincere pe care o avea cu cineva, o mare lichea a spus: „Eu aş vrea să fiu judecător. Ştiu că aceasta presupune multă impertinenţă, sadism şi implică să deţin un Cod Penal. Eu deja mi-am cumpărat Codul Penal.”

Într-o ţară care este, din nefericire, bananieră, precum este România, pare straniu că unii oameni prostălăi comit delicte atunci când există totuşi o mulţime de modalităţi perfect legale de a fi necinstit, pe care, din nefericire, cei abili şi vicleni le cunosc şi le aplică.

Trebuie să fim de fiecare dată foarte atenţi, căci nu este cazul să confundăm canalia cu omul de rând. Canalia joacă aproape întotdeauna teatru, este vicleană şi întotdeauna pare a fi cinstită şi foarte distinsă.

Ştiţi care este diferenţa între un judecător prost şi sadic şi un hoţ? Un hoţ nu înşală şi nu fură tot timpul, pentru că din când în când trebuie să se şi odihnească!

Acuzaţiile neadevărate şi pline de răutate ale unui procuror care totodată este răuvoitor urmăresc să facă să pară cât mai credibile minciunile pe care le debitează, urmăresc să confirme abuzurile pe care le va face şi să dea aparenţă de soliditate la ceea ce, în cazul unui dosar fabricat la comandă, nu este altceva decât înscenare evidentă şi vânt.

Un  bun prieten care era judecător ne-a spus imediat după evenimentele din anul 2004: „Fii atent şi fereşte-te de judecători cruzi şi lipsiţi de scrupule care acţionează în conformitate cu ordinele secrete ce le sunt date din culise. Atitudinea lor perfidă şi îndârjită conduce apoi la condamnări nedrepte şi abuzive ale celor nevinovaţi, iar toate acestea fac ca astfel de oameni de nimic să manifeste disimulare, teatralitate şi încăpăţânare.”

Datorită prostiei şi a larvarităţii în care foarte mulţi dintre noi ne complacem, mulţi dintre noi suntem reticenţi şi chiar neîncrezători atunci când este vorba de o crimă, dar în mod paradoxal suntem permisivi la genocidul pe care aşa-zişii „iluminaţi” deja l-au pornit şi iată că el se realizează sub ochii noştri. Cum putem explica că deşi se ştie că în realitate chemtrails-urile ce sunt pulverizate din avioane distrug sănătatea fiinţelor umane şi le îmbolnăvesc pe capete, cu toate acestea imensa majoritate a oamenilor ridică din umeri şi spun: „Ştiu că este grav, dar eu ce pot să fac?!” Mai mult decât atât, asistăm actualmente la o stare de letargie aproape incredibilă. Marea majoritate a fiinţelor umane ştiu ce le aşteaptă în urma acestui genocid ce a fost dezlănţuit, dar cu toate acestea ele sunt resemnate în faţa morţii biologice în general. Nici pe vremea naziştilor care gazau oamenii în lagărele de concentrare nu exista o asemenea indiferenţă criminală şi apatie.

Cei răi ştiu că există diferite moduri de a asasina sau de a distruge un om: cu cuţitul, cu pistolul, cu ajutorul otrăvii, cu o bombă sau prin intermediul unui asasinat moral. În definitiv, dacă analizăm cu atenţie consecinţele se poate spune că este cam acelaşi lucru, cu excepţia faptului că în cazul acestei modalităţi ultime ea este cea mai crudă, foarte chinuitoare şi durează mai mult.

În cazul unui judecător sadic şi nedrept ce acţionează cu slugărnicie şi acceptă să săvârşească nedreptăţi sau abuzuri la ordin, supunându-se cu slugărnicie la comenzile secrete ce îi vin din culise, motivul care îl determină să săvârşească toate aceste nedreptăţi este şi rămâne acela că el făptuieşte toate acestea fără niciun motiv.

După atâtea mii de ani s-a observat că războiul lasă ţările în care se petrec toate acestea cu trei armate: o armată de bocitoare; o armată de infirmi şi o armată de hoţi care profită cu impertinenţă de pe urma războiului.
 
Citiți a doua parte a acestui articol
 

Citiţi şi:
Justiţia la ordinele acelora care acţionează din umbră şi care comandă cu mult înainte de judecata propriu-zisă sentinţa ce va fi dată
Aforisme şi cugetări despre justiţie


yogaesoteric
1 iunie 2012

 

 


Articole publicate recent

> 20 IunieFemeia în orizontul de destin al civilizației arabe

> 19 IunieRomânia întoarce spatele Uniunii Europene

> 18 IunieVictoria însângerată din decembrie ʼ89

> 17 IunieViktor Orban amenință să închidă ONG-urile care îi ajută pe solicitanții de azil în Ungaria

> 17 IunieRomânia moare, la propriu. Sporul negativ al populației s-a accentuat: În 2017 numărul deceselor a crescut iar numărul nou-născuților a scăzut

> 15 IunieGelu Vișan: Statul paralel și maimuțoiul Iohannis

> 14 IunieFost deputat al Dumei de Stat a Rusiei: Putin a ordonat personal anexarea Crimeei

> 13 IunieReplică la ipocrizia fenomenului #metoo. #120db, mișcarea «fiicelor Europei» contra violențelor comise de migranți și a deschiderii granițelor

> 13 IunieUn preot român din America acuză DNA că a devenit organizație teroristă

> 13 IunieSindromul dependenței de ecran sensibil: efectele adicției față de «a petrece timp în fața unui ecran sensibil»

> 12 IunieUltima vânzare a Vaticanului: China ar fi cel mai bun exemplu de doctrină socială a Bisericii

> 11 IunieEmmanuel Macron pregătește reorganizarea islamului din Franța. Reacția unui lider musulman: NU vă amestecați în religia noastră!

> 11 IunieSorin Ovidiu Vântu acuză Occidentul și SUA că au acaparat România

> 9 IunieDe unde vine si cine finanțează noul comunism cultural?

> 9 IunieAvertisment: Estul Europei va fi lovit de lipsa apei potabile. În România ar putea apărea fenomenul de «migrație în căutarea apei»

> 9 IunieOrgie de nedescris într-un cunoscut oraș din România: Cum se dezbrăcau de sutană și ce fapte revoltătoare făceau pentru bani

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga