Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Actualitate >Editorial >
La opt ani după evenimentele din martie 2004, nicio perspectivă de a se face dreptate în România
de Maria Nicola

Motto: „În cazul justiţiei  care funcţionează la ordinele secrete care vin din culise, justiţia devine o caricatură şi în astfel de situaţii ea va fi un izvor de nedreptăţi şi abuzuri flagrante.” – Gregorian Bivolaru


Cu opt ani în urmă, MISA a fost victima unui atac armat din partea autorităţilor române, care s-a dovedit a fi atât cea mai amplă, cât şi cea mai abuzivă acţiune a acestora de după 1989. La împlinirea a opt ani de la aceste evenimente, considerăm potrivit să vi le reamintim printr-un citat al unui celebru – dar singular – raport independent asupra justiţiei din România, elaborat în anul 2006 de asociaţia independentă Societatea pentru justiţie (SoJust).

„Cea mai mare acţiune oficială îndreptată contra MISA a avut loc în martie 2004 – operaţiunea „CHRIST”. La data de 18 martie 2004, câteva sute de politişti, jandarmi şi procurori au pătruns în forţă, în mai multe imobile proprietate personală aparţinând unor cursanţi yoga, locaţii unde zeci de practicanţi yoga locuiau în comun urmându-şi practica spirituală după modelul ashram-urilor din India. Descinderea a fost transmisă de mai multe posturi de televiziune şi o ţară întreagă a putut vedea pe ecranele televizoarelor forţarea uşilor de organele de ordine, tratarea în forţă a persoanelor găsite în clădiri (dintre care unii cetăţeni străini) – sub ameninţarea armelor, au fost somate să se întindă pe podea, cu faţa în jos şi cu mâinile la ceafa; nu li s-a permis să se îmbrace; nu li s-a cerut acordul pentru luarea de imagini. Într-un caz se pare ca nu a existat mandat de percheziţie. Mai multe zeci de persoane au fost urcate în dubele poliţiei, fiind duse la Parchet, unde li s-au luat declaratii. Nu li s-a permis contactul cu avocatii, pe motiv că sunt audiate ca şi martori, iar legislaţia română prevede posibilitatea asigurării apărării doar pentru părţi, nu şi pentru martori.
Potrivit conţinutului mandatelor de percheziţie, acestea trebuiau să privească “date informatice, date referitoare la utilizatori şi traficul informaţional”. Cei perchezitionaţi au reclamat însa că au fost ridicate cantităţi uriaşe de bunuri personale, unele dintre acestea fără a fi menţionate în procesele verbale de percheziţie şi majoritatea neavând nicio legătură cu motivele menţionate în mandate; doi ani mai târziu, proprietarilor le-au fost înapoiate doar o treime din acestea. Una dintre probe, jurnalul unui martor – practicant yoga, a fost distribuit presei şi făcut public, deşi autorităţile asigură că au păstrat confidenţialitatea.”
 
La opt ani după aceste evenimente, justiţia din România pare neputincioasă în a face dreptate în acest caz şi ne permitem să afirmăm aceasta în ciuda faptului că au existat deja o serie de sentinţe favorabile pentru MISA şi Gregorian Bivolaru. Faptul că deocamdată nimeni nu a investigat serios şi nu a sancţionat abuzurile din martie 2004 este în continuare alarmant şi îngrijorător. Acum, când procesul intentat lui Gregorian Bivolaru a ajuns în faza finală, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toate aceste aspecte „nerezolvate” din trecut par să atârne din ce în ce mai greu. Din mai multe puncte de vedere, este vital pentru toţi cei care au comis acele abuzuri atroce împotriva MISA şi a lui Gregorian Bivolaru, în trecut, să se obţină acum o condamnare, şi aceasta pentru că verdictul logic şi firesc, de achitare, le-ar pune în discuţie legalitatea demersurilor anterioare. De altfel, am primit diverse semnale în acest sens şi ştim din cinci surse sigure că există o serie de presiuni şi manevre care se fac în acest dosar pentru a se obţine condamnarea lui Gregorian Bivolaru.

Prin urmare, justiţia din România nu ne îndreptăţeşte să ne punem mari speranţe în ea. Speranţa noastră se îndreaptă acum firesc către diversele foruri europene care semnalează insistent şi stăruitor autorităţilor române să stopeze abuzurile în cazul MISA-Gregorian Bivolaru. În această direcţie, reamarcăm acţiunea recentă a comisarului european pentru drepturile omului Thomas Hammarberg care a interpelat Ministerul Justiţiei privitor la aceste abuzuri.

Deloc întâmplător, presa a tăcut mâlc şi tace mâlc în continuare. Presa nu a scris mai nimic despre verdictele favorabile lui Gregorian Bivolaru, mai precis le-a menţionat eventual doar în treacăt şi doar pentru a semnala că se aşteaptă totuşi condamnarea lui în instanţa supremă. Suntem curioşi câţi ziarişti vor prelua acest document incendiar, sau câţi vor prelua scrisorile trimise redacţiei yogaesoteric de o persoană angajată în serviciile secrete care a dezvăluit unele dedesubturi mai puţin cunoscute ale acestui caz. În această direcţie, noi suntem chiar dispuşi să oferim un premiu acelor jurnalişti obiectivi şi corecţi care vor face publice în presă aceste documente şi vor dezvălui abuzurile şi persecuţiile făcute de autorităţile române împotriva lui Gregorian Bivolaru, precum şi manevrele şi presiunile care se fac în acest dosar.

(film realizat în 2006)
 
Citiţi şi:

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga