Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Duhul Sfânt (III)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Citiţi partea a doua a acestui articol

Atunci când se revarsă în universul fiinţei umane, energia Duhului Sfânt uşurează descoperirea Adevărului, conferă plenitudine vieţii şi sănătate, trezeşte şi face să crească credinţa în DUMNEZEU, face să devină rodnică asimilarea şi trăirea energiei iubirii, conferă bunăvoinţă şi bunătate, trezeşte starea de înţelepciune, face cu uşurinţă posibilă fructificarea harurilor dumnezeieşti şi ne ajută să descoperim măreţia dumnezeiască.

Duhul Sfânt se manifestă chiar ca o Persoană distinctă. Este cu putinţă să descoperim că Duhul Sfânt nu este doar o putere feminină sau o expresie figurată a energiei dumnezeieşti ce face să apară o anumită influenţă. În această direcţie, este semnificativ faptul că în „Biblie” i se atribuie Duhului Sfânt o Persoană distinctă, aşa cum se face în cazul Tatălui Ceresc (DUMNEZEU). Atunci când studiem cu atenţie şi luciditate manifestările Sale, descoperim (mai ales prin intermediul intuiţiei spirituale) că Duhul Sfânt este caracterizat de gândire, de înţelepciune, de cunoaştere şi chiar de voinţă (ce este întotdeauna identică cu Voia Tatălui Ceresc). Luând în considerare şi analizând cu atenţie diferitele atitudini pe care le pot adopta fiinţele umane faţă de Duhul  Sfânt, ne putem da seama că Duhul Sfânt este, totodată, o Persoană Divină.
Tocmai de aceea, se spune în „Biblie” că Duhul Sfânt poate fi ispitit, poate fi minţit, poate fi întâmpinat cu împotrivire sau încăpăţânare, poate fi batjocorit, poate fi întristat etc. Pe de altă parte, Duhul Sfânt îi învaţă întotdeauna pe oameni tot ceea ce este bun, frumos, adevărat şi dumnezeiesc, conferă mărturie dreaptă atunci când este necesar, convinge pe aceia care sunt pregătiţi să se lase ajutaţi de realitatea Sa enigmatică, inspiră pe cei care sunt dispuşi să îi invoce ghidarea şi ajutorul, conduce fiinţele umane pe căile cele dumnezeieşti şi pline de înţelepciune, îi ascultă şi îi orientează pe aceia care îi invocă prezenţa tainică, îndeamnă şi trezeşte prin intermediul anumitor sincronicităţi dumnezeieşti, face să apară la momentul potrivit ajutorul de care avem nevoie, vesteşte prin anumite semne tainice diferite mesaje sau evenimente ce urmează să apară etc.

Majoritatea textelor biblice aduc mărturie despre Persoana enigmatică a Duhului Sfânt şi afirmă în acelaşi timp că energia Duhului Sfânt face cu putinţă îndumnezeirea fiinţei umane. Prin intermediul Duhului Sfânt, fiinţa umană înţelege într-o anumită măsură ce este Omniscienţa şi Omniprezenţa lui DUMNEZEU şi tot prin intermediul său, omul descoperă prin experienţă lăuntrică ce este eternitatea lui DUMNEZEU. Toate acestea sunt posibile deoarece Duhul Sfânt este fără încetare perfect identificat cu DUMNEZEU Tatăl. În „Biblie” se vorbeşte despre singurul păcat care nu se iartă şi care este păcatul împotriva Duhului Sfânt. Dat fiind faptul că este perfect unit cu DUMNEZEU Tatăl, Duhul Sfânt participă la lucrarea de creaţie şi manifestare atât a Universului fizic, cât şi a întregului Macrocosmos, toate acestea fiind exteriorizarea şi manifestarea Voinţei Atotputernice a lui DUMNEZEU Tatăl. În permanenţă, energia enigmatică a Duhului Sfânt însufleţeşte trupul fiecărei fiinţe umane şi este prezentă într-un fel cu totul aparte în trupul femeilor. Energia enigmatică a Duhului Sfânt dă viaţă şi animalelor şi apoi menţine această viaţă în ele.

Atunci când energia enigmatică a Duhului Sfânt se revarsă în anumite fiinţe umane ce merită aceasta, ea le învesteşte şi totodată le califică în moduri tainice, paranormale, spre a îndeplini cu uşurinţă şi a duce la bun sfârşit anumite acţiuni sau sarcini speciale.

În ceea ce priveşte manifestarea sa intensă, profundă şi din abundenţă, trebuie să avem în vedere că energia Duhului Sfânt nu este dată tuturor fiinţelor umane. Mai mult decât atât, atunci când fiinţele umane care au beneficiat de ea se abat de pe calea cea dreaptă a Domnului DUMNEZEU, energia enigmatică a Duhului Sfânt poate fi retrasă din ele. Aşa se explică de ce într-una dintre rugăciunile lui David, acesta îl imploră pe Tatăl Ceresc:
„...şi te implor, nu lua de la mine fructul cel rodnic al Duhului Tău cel Sfânt“ (Psalmi 51, 11).

Unii profeţi anunţă într-un mod cât se poate de clar care va fi activitatea Duhului Sfânt în cadrul Noului Legământ: energia enigmatică a Duhului Sfânt se va revărsa asupra întregului Israel, se va revărsa din preaplin şi va fi prezentă în fiecare făptură şi, mai mult decât atât, ea va fi dată pentru totdeauna. Această energie a Duhului Sfânt se va manifesta mai ales în inima oamenilor spre a le trezi înţelepciunea inimii şi totodată îi va regenera şi îi va sfinţi. Atunci când analizăm cu multă atenţie şi luciditate faptele lui Iisus Hristos, folosindu-ne totodată şi de intuiţie, descoperim că El a fost ajutat în permanenţă de energia enigmatică a Duhului Sfânt de-a lungul întregii sale activităţi pământeşti. Prin intermediul realităţii enigmatice a Duhului Sfânt, Iisus a fost zămislit, a fost uns, a fost umplut cu har divin, a fost pecetluit, a fost înzestrat cu o mare putere divină, a fost ghidat, a fost inspirat, a fost oferit ca jertfă şi în cele din urmă a fost chiar înviat. Dacă nici măcar o singură zi Iisus Hristos, care era fiul lui DUMNEZEU, nu s-a putut lipsi în timpul vieţii Sale pământeşti de ajutorul imens al energiei Duhului Sfânt, cu atât mai trebuincioasă este prezenţa, ghidarea şi susţinerea energiei binecuvântate a Duhului Sfânt în viaţa noastră de zi cu zi.

În conformitate cu revelaţiile divin inspirate ale lui Iisus, prima acţiune a realităţii enigmatice a Duhului Sfânt în inima şi în fiinţa omului este conştientizarea clară şi neîntârziată a tuturor păcatelor şi fărădelegilor pe care le-am săvârşit, cu voie sau fără voie, în trecutul nostru. În absenţa acestei conştientizări clare ce face să apară în fiinţa noastră o anumită convingere lăuntrică, nimeni nu poate simţi nevoia să se întoarcă către DUMNEZEU, să renunţe să mai păcătuiască, iar în plus, dacă se complace în starea nefastă pe care păcatele o declanşează, fiinţa umană respectivă nu va simţi nevoia unui mântuitor. Păcatul asupra căruia trebuie în primul rând să insistăm să ne eliberăm de el şi să nu-l mai săvârşim este acela de a nu crede în realitatea misterioasă a lui DUMNEZEU. Ştiind toate acestea, este foarte important să ne dăm seama că oamenii sunt pierduţi şi lunecă în abisul Infernului, unde vor ajunge după moarte nu pentru că sunt foarte păcătoşi, ci deoarece atunci când sunt păcătoşi, ei nu-L primesc în fiinţa lor pe DUMNEZEU Tatăl ca pe un Mântuitor ce îi poate salva din această tragică situaţie în care se află şi în care se complac.

Păcatul extrem de grav împotriva realităţii enigmatice a Duhului Sfânt este nu numai blasfemia, dar şi atitudinea de necredinţă, de opoziţie îndârjită, plină de răutate, înverşunată, ce se înrădăcinează în inima fiinţei umane şi care se exteriorizează uneori prin hulirea Duhului Sfânt. Spre exemplu, iudeii au avut o mulţime de motive cât se poate de întemeiate precum şi unele miracole extraordinare despre care au aflat şi toate acestea ar fi trebuit să-i facă pe majoritatea să creadă în Iisus, dar cu toate acestea ei le-au respins şi au atribuit, în orbirea lor şi în răutatea de care au dat dovadă, diavolului minunile ce erau menite să-I dovedească divinitatea. Tocmai de aceea, ei au fost ulterior lăsaţi pradă acestei stări de necredinţă voită şi îndârjită, iar după aceea mulţi dintre ei au devenit incapabili să creadă cu adevărat chiar şi în DUMNEZEU. Într-un asemenea caz, iertarea unor astfel de fiinţe umane nu mai este posibilă, şi de aceea ele vor ajunge după moarte în iad, unde îşi vor lua răsplata pentru îndârjirea şi orbirea de care au dat dovadă. Numai un astfel de păcat grav, care constă în refuzul de a crede atunci când ni se oferă anumite şanse dumnezeieşti cu totul extraordinare, va fi pedepsit prin punerea fiinţelor umane în cauză în focul cel chinuitor al iadului. În altă ordine de idei, merită să ne întrebăm ce se poate face în cazul unei fiinţe umane care face eforturi sincere şi aspiră să creadă în DUMNEZEU, dar cu toate acestea este foarte chinuită mai mereu de gândul că a comis un păcat care nu poate fi iertat niciodată? Este evident că într-o astfel de situaţie, fiinţa umană în cauză face o imensă greşeală, căci dacă ea se va focaliza fără încetare asupra păcatului pe care l-a săvârşit, în felul acesta îi va fi foarte greu să facă eforturi rodnice ce-i sunt plăcute lui DUMNEZEU pentru a-şi arde, în cele din urmă, păcatul cel grav pe care l-a săvârşit cândva.

În continuare, vom oferi unele elemente iniţiatice referitoare la taina botezului şi la „naşterea din nou” sau regenerarea ce se produce prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Profunda regenerare  lăuntrică sau aşa-zisa „naştere din nou” este un sui generis act de înviere spirituală ce este săvârşit cu ajutorul energiei Duhului Sfânt în inima fiinţei umane păcătoase în momentul în care ea îşi pune toată aspiraţia şi toată încrederea în Domnul DUMNEZEU. Energia enigmatică a Duhului Sfânt este aceea care dă viaţă şi ne asigură o sui generis nouă existenţă, care totodată ne deschide fiinţa către Preaînalt şi ni-L descoperă pe DUMNEZEU Tatăl. Botezul Duhului Sfânt este actul dumnezeiesc tainic prin care DUMNEZEU ne face să devenim în momentul naşterii noastre din nou nişte „mădulare” ale trupului lui DUMNEZEU Tatăl. În acele momente, energia enigmatică a Duhului Sfânt se revarsă în universul lăuntric al păcătosului care se întoarce către DUMNEZEU şi îl cufundă în realitatea misterioasă a lui DUMNEZEU. În felul acesta, prin intermediul botezului, fiinţa umană în cauză este unită pentru totdeauna cu celălalte mădulare ale Trupului Macrocosmic al lui DUMNEZEU Tatăl. Un astfel de botez este, totodată, o salvare pentru toţi copiii lui DUMNEZEU. În cazul fiinţelor umane ce au crezut în Domnul DUMNEZEU, un astfel de botez este deja un fapt împlinit. Apostolul Pavel spune că „dacă credem cu o tărie de nezdruncinat în DUMNEZEU, atunci noi toţi am fost deja botezaţi de Duhul Sfânt cel unic”.
 
În Faptele Apostolilor, expresia tainică „a boteza prin intermediul Duhului Sfânt” este folosită numai de două ori: în legătură cu sărbătoarea Rusaliilor, unde cei 120 de ucenici au fost făcuţi în felul acesta mădulare ale trupului lui Iisus, pe care energia enigmatică a Duhului Sfânt i-a umplut în acele momente, precum şi în legătură cu experienţa trăită de păgânii ce se aflau în casa sutaşului Cornelius, deoarece şi aceştia au fost adăugaţi Trupului cel Gigantic al lui DUMNEZEU în momentul întoarcerii lor la DUMNEZEU. Alte texte prezintă botezul ca fiind o acţiune divină prin care DUMNEZEU ne scufundă mai întâi în starea de „moarte” (de profundă detaşare spirituală) faţă de tot ce este pieritor şi efemer în noi, pentru a ne învia apoi în DUMNEZEU şi pentru a ne face să fim în final „îmbrăcaţi cu veşmântul cel sfinţitor al lui DUMNEZEU”. Botezul despre care se vorbeşte este, fără îndoială, botezul Duhului Sfânt, al cărui simbol tainic şi mărturie le reprezintă botezul în şi cu apă.

În cele ce urmează, vom prezenta unele aspecte importante referitoare la darurile dumnezeieşti şi la primirea energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt este promisă tuturor acelora care sunt suficient de puri, care sunt pregătiţi să o primească, care o cer din tot sufletul şi care ascultă în totalitate de DUMNEZEU.
Acesta este un „dar dumnezeiesc” care se primeşte înainte de toate atunci când suntem pregătiţi, printr-o stare adecvată de purificare lăuntrică şi prin credinţa în DUMNEZEU.

Înainte de Rusalii, ucenicii lui Iisus au trebuit să aştepte pogorârea şi revărsarea energiei enigmatice a Duhului Sfânt, care s-a realizat apoi prin intermediul unei invocaţii adecvate. Samaritenii, care erau pe jumătate păgâni, au avut nevoie de o intervenţie cu totul specială pentru a beneficia şi ei de revărsarea energiei enigmatice a Duhului Sfânt, însă Cornelius şi prietenii săi (care se aflau în aceeaşi situaţie în care ne aflăm şi noi), au primit revărsarea energiei enigmatice a Duhului Sfânt tocmai prin credinţa lor puternică şi au beneficiat, în felul acesta, de credinţa lor puternică în DUMNEZEU, în timp ce apostolul Petru le vorbea fără o prealabilă punere a mâinilor şi fără un botez în şi cu apă. Este semnificativ că în „Biblie” se spune: „Acela care nu are din preaplin în fiinţa sa Duhul cel Sfânt al lui DUMNEZEU nu este al Lui.”

Vom expune mai departe, succint, câteva aspecte despre starea profundă, copleşitoare, de plenitudine divină pe care energia Duhului Sfânt o face să apară în universul nostru lăuntric. Datorită proceselor de rezonanţă ocultă®, energia enigmatică a Duhului Sfânt este atrasă în universul lăuntric al fiinţei umane şi se manifestă din plin în inima fiinţei umane care crede cu putere în DUMNEZEU. În astfel de momente, simţim cu o extraordinară forţă imboldul copleşitor al energiei enigmatice a Duhului Sfânt de a ne transmite viaţa divină şi puterea misterioasă ce se revarsă în fiinţa noastră de la DUMNEZEU Tatăl. Totuşi, este esenţial să ne dăm seama că nu este cazul să întristăm prezenţa enigmatică a Duhului Sfânt, împotrivindu-ne inspiraţiei, ghidării şi călăuzirii Sale sau dedându-ne mereu şi mereu la săvârşirea unor păcate. În astfel de situaţii, Duhul Sfânt rămâne cu noi fără încetare şi nu ne părăseşte, dar cu toate acestea, El încetează să-şi manifeste puterea divină şi ne comunică prin intermediul anumitor stări lăuntrice clare şi puternice tristeţea Sa, convingându-ne în felul acesta şi făcându-ne să devenim într-un mod acut conştienţi de toate păcatele pe care le-am săvârşit sau pe care suntem pe cale să le săvârşim. Cei care ne aflăm într-o astfel de stare ne vom întreba: „Oare ce-i de făcut?”. Într-o astfel de situaţie, avem la dispoziţie două modalităţi puternice şi eficiente:

a) Este esenţial să ne conştientizăm imediat păcatul sau păcatele respective şi să aspirăm lăuntric cu putere să nu mai săvârşim niciodată acele păcate. Apoi, este esenţial să aspirăm la un proces de curăţire a inimii noastre prin intermediul energiei tainice a iubirii, care ne poate purifica după un anumit interval de timp de efectele nefaste ale păcatului sau ale păcatelor pe care le-am săvârşit. În felul acesta, invocând în inima noastră energia dumnezeiască a iertării şi energia dumnezeiască a iubirii şi simţind cum prin invocaţie aceste energii se revarsă în fiinţa noastră şi ne purifică, devine cu putinţă să ne curăţim (cu ajutorul energiei tainice a iertării şi cu ajutorul energiei tainice a iubirii) de efectele nefaste ale păcatelor pe care le-am săvârşit. Apoi, este esenţial să veghem ca să nu mai repetăm niciodată acele păcate. În felul acesta, devine deci cu putinţă să ne purificăm lăuntric de efectul nefast al păcatelor, dar pentru aceasta este important să recunoaştem faţă de noi înşine în faţa lui DUMNEZEU că am păcătuit, deoarece această mărturisire sinceră şi neîntârziată a păcatelor ce va fi însoţită de purificarea fiinţei noastre atât prin intermediul energiei iertării divine, cât şi prin intermediul energiei iubirii divine, va contribui din plin la curăţirea noastră de consecinţele păcatului sau a păcatelor pe care le-am săvârşit. Nu trebuie să pierdem din vedere că în astfel de situaţii, DUMNEZEU ne va ajuta să ne ardem efectele păcatelor pe care le-am săvârşit, dar trebuie, totodată, să ne amintim că deşi a păcătui este ceva omenesc, a săvârşi mereu şi mereu aceleaşi păcate este ceva diavolesc. În astfel de situaţii, avem suplimentar la dispoziţie postul creştinesc, precum şi rugăciunea sinceră, fierbinte, ce poate fi adresată lui DUMNEZEU Tatăl pentru iertarea păcatelor sau a păcatului respectiv. Dacă ne este cu putinţă, putem chiar să combinăm toate acestea, pentru a accelera astfel arderea grabnică a păcatelor pe care le-am săvârşit.

b) Să căutăm neîntârziat să atingem din nou starea de plenitudine pe care ne-o conferă revărsarea din abundenţă în fiinţa noastră a energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Aceasta implică să facem acele acţiuni bune, ce-i sunt plăcute lui DUMNEZEU şi care ne pun într-o tainică stare de comuniune cu El şi fac posibilă revărsarea în universul nostru lăuntric a energiei enigmatice a Duhului Sfânt, care ne purifică într-un anume mod, prin compensaţie, fiinţa şi face să fie arsă consecinţa păcatului sau a păcatelor pe care le-am săvârşit, şi pe care evident nu va mai fi cazul să le repetăm. Este necesar să înţelegem că o astfel de stare de plenitudine se obţine, înainte de toate, printr-o credinţă puternică, profundă, deplină în DUMNEZEU, deoarece aceasta ne permite, totodată, să ne potolim setea spirituală „bând” apa cea vie a Duhului Sfânt.

O astfel de stare profundă, copleşitoare, de plenitudine nu este o experienţă de câteva clipe, ea trebuie să fie reînnoită aproape zilnic atunci când ne aflăm faţă în faţă cu diferitele încercări sau dificultăţi cu care ne confruntăm, până când vom ajunge la transformarea noastră profundă şi totală după chipul şi asemănarea lui DUMNEZEU. În această direcţie, este esenţial să nu pierdem niciodată din vedere că iubirea intensă, profundă, manifestată fără de măsură, atât pentru fiinţele umane de sex opus cu care ne aflăm în relaţii intime, cât şi iubirea intensă, profundă, frenetică, pe care o manifestăm faţă de DUMNEZEU Tatăl, poate să declanşeze în noi toate minunile de care avem nevoie.

Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că la un moment dat Iisus a spus, atunci când I s-a adresat Mariei Magdalena: „Multe ţi se vor ierta, căci mult ai iubit”. Atunci când privim cu multă atenţie şi luciditate în jurul nostru, descoperim că din nefericire, multe fiinţe umane care susţin, totuşi, că ele cred în DUMNEZEU au abandonat deja această iubire primordială şi au pierdut starea de plenitudine extraordinară care făcea să debordeze (datorită unei iubiri profunde şi fără de măsură) potirul inimii lor în momentele întoarcerii lor către DUMNEZEU. Având în vedere acest aspect şi înţelegând importanţa imensă a energiei iubirii, trebuie să ne dăm seama că pentru a regăsi starea de plenitudine pe care ne-o conferă energia tainică a Duhului Sfânt trebuie să credem cu o tărie de nezdruncinat în energia iertării, trebuie să iubim intens, profund, fără măsură şi să bem de fiecare dată, din nou şi din nou, din izvoarele nesecate ale Graţiei lui DUMNEZEU. Acţionând mai mereu după îndemnurile şi aspiraţiile puternice ale realităţii enigmatice a Duhului Sfânt şi nu după imboldurile josnice, nefaste şi alienante ale cărnii, o asemenea fiinţă umană va face să se reverse în ea roadele cele bune ale Duhului Sfânt şi astfel va beneficia de slava cea tainică a lui DUMNEZEU.

Citiţi continuarea: Duhul Sfânt (partea a patra)

Fragment preluat din glosarul lucrării Programul planetar de acţiune urgentă „NU APOCALIPSA” de profesor yoga Gregorian Bivolaru


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga