Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Dependenţa afectivă şi ataşamentul (1)
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

În cazul relaţiilor complexe cu ceilalţi şi mai ales în cazul relaţiilor afective amoroase cu fiinţele de sex opus trebuie să veghem în permanenţă şi să păstrăm o justă măsură în toate acestea, deoarece niciodată nu trebuie ca altcineva în afara lui DUMNEZEU TATĂL să devină axul, uneori chiar obsesiv al vieţii noastre. În afară de DUMNEZEU TATĂL, în primul rând, şi de noi înşine imediat după aceea, nimeni nu trebuie să fie considerat ca fiind responsabil pentru propria noastră fericire şi transformare lăuntrică. La modul general vorbind, s-a observat că fiinţele umane se îndrăgostesc, unele încetul cu încetul, iar altele destul de repede, chiar fulgerător, iar intensitatea iubirii lor este direct proporţională cu transfigurarea şi implicarea armonioasă, creatoare, divină, pe care o investesc în acea relaţie. După cum se ştie, pofta vine mâncând, iar iubirea vine şi se amplifică, pentru a ajunge să fie o iubire fără măsură, iubind.

Când iubim, centrul de forţă ANAHATA CHAKRA este energizat şi dinamizat

Nu este cu putinţă să spunem că iubim o fiinţă umană, pentru ca a doua zi după ce am avut cu ea o relaţie amoroasă intimă să declarăm, imediat după aceea, că în realitate ne-am dat seama că nu o iubim sau că nu o mai iubim. Este important ca în toate relaţiile afective să nu facem confuzia de a considera că dorinţele pasionale, sexuale, trupeşti sunt, în realitate, o iubire profundă. Din nefericire, există multe fiinţe umane care confundă simpla pasiune sexuală cu iubirea, şi în cazul în care avem luciditatea necesară, ne putem da seama că astfel de fiinţe umane nu au fost, deocamdată, săgetate de Cupidon aşa cum îşi imaginează. O astfel de iluzie a îndrăgostirii şi, mai mult decât atât, a iubirii intense şi profunde este cel mai adesea legată de dorinţele sexuale, de manifestarea anumitor tendinţe de seducţie sexuală în care iubirea este infimă, sau uneori nu există deloc, iar în anumite situaţii, astfel de relaţii se bazează doar pe ataşament pasional şi chiar pe o anumită formă de dependenţă afectivă exacerbată, obsesivă şi dizarmonioasă. Atunci când iubim cu adevărat, simţim o pregnantă dinamizare şi energizare, adeseori extraordinară, a centrului subtil de forţă ANAHATA CHAKRA şi totodată sesizăm răspunsul afectiv puternic care vine de la cealaltă fiinţă umană şi care ne face să realizăm că acea relaţie de iubire se bazează, înainte de toate, pe reciprocitate. În astfel de situaţii, trăirile erotice care apar sunt un melanj armonios între energiile iubirii şi energiile amoroase sexuale care fac să apară în universul lăuntric al celor doi iubiţi un sui generis elixir paradisiac, produs tocmai prin combinarea acestor energii ale iubirii cu energiile sexuale, ce declanşează în felul acesta trăirile erotice.

Atunci când resimţim într-un mod acut doar o exacerbare pasională, o dorinţă arzătoare sexuală care nu are nimic afectiv în manifestările ei şi centrul subtil de forţă ANAHATA CHAKRA nu îşi manifestă deloc prezenţa, trebuie să fim atenţi la astfel de trăiri, care denotă nu o experienţă bazată pe iubire, ci doar o evidentă exacerbare a pulsiunilor pasionale, sexuale care în anumite situaţii poate să devină chiar obsesivă.

Totuşi, dincolo de toate acestea, nu negăm că între două fiinţe umane care prezintă evidente afinităţi, poate să apară în mod fulgerător dragostea la prima vedere, care apoi va face să apară între ele o relaţie profundă, chiar extraordinară, de iubire care se va baza pe reciprocitate, transfigurare, respect, iar în cazul amorului cu continenţă sexuală şi consacrarea roadelor, toate acestea vor contribui din plin la apariţia unor salturi lăuntrice extraordinare, ce vor deveni cu uşurinţă posibile prin atragerea în universul comun al celor doi iubiţi a energiilor subtile ale iubirii pe care fiecare le va atrage, prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă, în sfera lăuntrică, dăruindu-le apoi celuilalt, şi totodată, amândoi vor primi, unul de la celălalt, fluxul copleşitor al energiei iubirii pe care fiecare îl va proiecta într-un mod intens şi copleşitor asupra celuilalt. Numai în cazul unei astfel de relaţii ce se bazează, înainte de toate, pe iubire reciprocă, pe respect, pe transfigurare şi pe afinităţi se poate spune că sunt întrunite condiţiile ce vor atrage după sine apariţia unor stări de fericire şi armonie extraordinară în cadrul acelui cuplu.

Iubirea ne oferă premizele unei treziri lăuntrice şi a unei cunoaşteri de sine

O astfel de relaţie armonioasă, bazată pe iubire reciprocă, va atrage după sine chiar posibilitatea de a începe să ne iubim mai profund pe noi înşine cu ajutorul viziunii transfiguratoare, înnoitoare şi profund transformatoare a fiinţei umane de sex opus care ne iubeşte şi astfel, prin puterea ei de transfigurare, trezeşte apoi în noi diferite faţete nebănuite, care până atunci se aflau în stare latentă sau care erau parţial dinamizate, datorită slabei cunoaşteri de sine, cât şi datorită anemicei iubiri pe care o manifestam înainte faţă de noi înşine. Prin urmare, din perspectiva celor iniţiaţi, este evident că în cazul unei relaţii de iubire bazate pe transfigurare, iubire reciprocă, continenţă şi consacrarea roadelor lui DUMNEZEU TATĂL, apar premizele unei treziri lăuntrice şi a unei cunoaşteri de sine ce se realizează în mod spontan, plăcut şi adeseori surprinzător, prin intermediul viziunii puternic şi pregnant transfiguratoare pe care celălalt o proiectează totodată asupra noastră cu ajutorul energiei iubirii, pe care o modulează într-un anumit fel. Astfel devine evident că fiecare relaţie de iubire, şi inclusiv relaţiile paralele de iubire pe care le acceptăm şi în al căror cadru ne angrenăm într-un mod creator, atunci când sunt bazate pe iubire reciprocă, atrag în universul nostru lăuntric energia iubirii, pe care noi o captăm şi apoi o direcţionăm de fiecare dată asupra celuilalt – atât atunci când se află în apropierea noastră, cât şi atunci când celălalt se află la distanţă – şi în astfel de situaţii beneficiem, în acelaşi timp, şi noi înşine de o mare parte din acea energie a iubirii pe care i-o dăruim celuilalt. Totodată, atunci beneficiem de fluxul copleşitor de iubire care este proiectat în universul nostru lăuntric şi care este direcţionat asupra fiinţei noastre, asupra Microcosmosului nostru, de către cealaltă fiinţă umană care ne iubeşte. În felul acesta, se poate spune că în cadrul unei relaţii amoroase bazate pe iubire reciprocă, beneficiem într-un mod dublu, fără încetare, atât de energiile subtile ale iubirii care sunt atrase în universul nostru lăuntric atunci când îl iubim pe celălalt, cât şi, totodată, de cele care sunt captate în universul nostru lăuntric atunci când ele sunt proiectate asupra noastră de către fiinţa umană de sex opus care ne iubeşte.

Aceasta contribuie la accelerarea surprinzătoare a procesului de cunoaştere de sine şi totodată dezvăluie anumite faţete tainice, nebănuite, ce există în universul nostru lăuntric şi care ne ajută să începem să ne iubim pe noi înşine prin intermediul viziunii transfiguratoare a celeilalte fiinţe, de sex opus, care ne iubeşte. În cadrul acestui proces are totodată loc o trezire a diferitelor faţete ce există în stare latentă în noi şi în felul acesta, aspectele latente ce se aflau în germene în universul nostru lăuntric înmuguresc şi apoi încep să prindă viaţă sub această revărsare a energiei iubirii ce este modulată prin intermediul fiinţei de sex opus care ne iubeşte. Procesul acesta complex face să apară stări extraordinare de fericire, împlinire şi transformare spirituală lăuntrică ce survin în mod spontan în cazul relaţiilor amoroase în cuplu ce se bazează, înainte de toate, pe iubire reciprocă şi transfigurare. Trebuie, însă, să avem în vedere că toate aceste procese nu se produc, cel mai adesea, instantaneu, ci apar şi apoi se manifestă în mod gradat. Tocmai de aceea, trebuie să avem răbdare şi, atunci când simţim că iubirea ne face semne este important să ne deschidem faţă de energiile ei tainice, deoarece niciodată nu trebuie să pierdem din vedere că în energia tainică a iubirii este, totodată, în permanenţă prezent DUMNEZEU TATĂL. Trebuie să ne amintim în permanenţă că acolo unde este prezentă din plin energia tainică a iubirii, totodată este prezent DUMNEZEU TATĂL. Astfel, ne putem da seama că, prin intermediul energiei fundamentale a iubirii, ajungem totodată să facem paşi importanţi către cunoaşterea lui DUMNEZEU TATĂL, atât în propria noastră fiinţă, cât şi în fiinţele sau în fiinţa pe care o iubim într-un mod intens, profund şi transfigurator.

Ataşamentul sau de dependenţa afectivă apar mai ales când iubirea scade ca intensitate

Dincolo de aceasta, este necesar să ne dăm seama că stările de ataşament sau de dependenţă afectivă apar şi apoi cresc mai ales atunci când energia tainică a iubirii scade ca intensitate şi ea este amestecată în universul lăuntric al celor doi iubiţi cu alte energii inferioare, joase, cum ar fi energiile ataşamentului exacerbat, energiile orgoliului, ale egoismului, care, toate acestea, fac să apară în mod gradat un alt amestec lăuntric şi pe măsură ce energia pură, divină, sublimă a iubirii diminuează ca intensitate, îşi fac loc în universul lăuntric, fie al unuia dintre cei doi iubiţi, fie al amândurora – printr-o bizară inducţie reciprocă, inferioară – energiile subtile chinuitoare, tensionante ale geloziei, ale posesivităţii, ale ataşamentului, ale pasionalităţii inferioare, josnice şi adeseori exacerbate până la obsesie.
Prin urmare, este esenţial să reţinem că dacă energiile subtile ale iubirii scad în intensitate, pe măsură ce ele sunt înlocuite de alte procese de rezonanţă, cu stări inferioare, nefaste cum ar fi gelozia, ataşamentul, implicarea dizarmonioasă exacerbată, atunci în universul lăuntric al unuia dintre iubiţi sau, în anumite cazuri tragice, chiar în universul amândourora, se instalează apoi, încetul cu încetul, starea de dependenţă afectivă ce marchează, în felul acesta, diminuarea adeseori până la infim, sau chiar până la dispariţie, a energiei divine a iubirii ce a existat la origini, atunci când relaţia afectivă a început şi a generat în noi energii sublime, pure, înalte, paradisiace, când încă ne aflam în preajma magicului moment al începutului.

Prin urmare, în cazul unor astfel de amestecuri toxice, nocive – în care uneori energia iubirii este prezentă numai într-o proporţie de trei sau chiar unu la sută – celelalte energii joase, inferioare – cum ar fi ataşamentul excesiv, gelozia, posesivitatea exacerbată, orgoliul, dorinţa sălbatică de a-l manipula şi de a-l controla pe celălalt cu orice preţ, răpindu-i apoi libertatea – contribuie la apariţia unei stări chinuitoare, mai mult sau mai puţin tensionante şi adeseori chiar obsesive, de dependenţă aşa-zis afectivă şi de ataşament pasional care evidenţiază că acolo iubirea aproape că a dispărut, fiind înlocuită apoi pe nesimţite de cu totul alte rezonanţe, care ne păcălesc.

Datorită lipsei de luciditate şi datorită incapacităţii de a discerne, prin comparaţie, ceea ce se petrece după un an sau chiar după câteva luni, raportat la trăirile pe care le aveam în momentul magic, divin, de început al relaţiei amoroase, mulţi pot ajunge să se lase păcăliţi de această lunecare în acest bizar abis şi să confunde, din cauza pasionalităţii exacerbate, dorinţa de a-l subjuga şi de a-l subordona în totalitate pe celălalt, tendinţa de a-l manipula şi de a-l controla (care declanşează apoi trezirea şi creşterea unui ataşament dizarmonios, tensionant, chinuitor şi obsesiv), cu starea de iubire pură predominantă ce a existat, fără îndoială, la începutul relaţiei între cei doi iubiţi. Din nefericire, datorită ignoranţei şi complacerii în această stare nocivă, în care se ajunge ca energia iubirii ce se manifestă între cei doi să fie minimă sau să scadă considerabil la unul dintre cei doi iubiţi, se ajunge ca în locul unei relaţii de iubire transfiguratoare, bazată pe schimburi şi interacţiuni preponderent afective, elevate, pure, să apară şi apoi să fie acceptată o relaţie ce se bazează pe schimburi energetice joase, tensionante, chinuitoare şi care totodată se exprimă prin intermediul ataşamentului furibund, al geloziei adeseori patologice, al implicării egotice care face apoi să se instaleze starea de dependenţă afectivă. Aceasta îi determină pe mulţi oameni, mai ales pe oamenii obişnuiţi, să confunde o relaţie frumoasă, armonioasă şi împlinitoare de iubire ce se bazează pe o predominanţă a energiilor iubirii (altfel spus, ce se bazează pe o preponderenţă a energiilor afective), cu o relaţie de pasionalitate exacerbată, de sexualitate predominantă, care în plus amestecă energiile specifice joase ale ataşamentului, ale egoismului, făcându-i pe cei doi iubiţi, care la origine trăiau stări paradisiace, să experimenteze de data aceasta stări tensionante, chinuitoare de dependenţă afectivă, de ataşament, de gelozie şi de posesivitate.

Toate acestea evidenţiază o scădere calitativă a schimburilor de energie a iubirii între cei doi şi înlocuirea lor cu nişte schimburi joase, inferioare ca frecvenţă de vibraţie, ce fac ca în locul unei relaţii de iubire să apară şi să persiste între ei o relaţie în mod preponderent bazată pe pasionalitate exacerbată, pe sexualitate dezlănţuită, pe posesivitate, pe egoism, care trezesc şi dinamizează apoi în universul lor lăuntric nu calităţile şi trăirile sublime, ci fel şi fel de manifestări joase, inferioare ce fac să se manifeste în ei unele defecte ce sunt intim corelate cu energiile acestor manifestări joase, inferioare ce apar apoi între ei şi au tendinţa să se exacerbeze, făcându-i să se confrunte cu un regres al calităţii şi al stărilor pe care relaţia le-o generează, fără ca ei să-şi dea seama că de fapt toate acestea exprimă o diminuare a energiilor iubirii care a apărut în cadrul relaţiei dintre ei, astfel că fie amândoi, fie numai unul dintre ei nu-l mai hrăneşte pe celălalt şi nu-şi mai hrăneşte nici propria fiinţa cu energiile înalte, sublime, divine ale iubirii aşa cum făcea la început, atunci când cei doi iubiţi trăiau momentul magic al începutului relaţiei lor, ce era bazată într-o proporţie foarte mare pe predominanţa energiilor iubirii în universul lor lăuntric.

Relaţia de iubire suferă din cauza ataşamentului şi dependenţei afective

Apariţia stării de ataşament exacerbat şi de dependenţă afectivă poate fi înţeleasă cu uşurinţă corelând aceste revelaţii cu privire la fenomenele energetice subtile ce apar între cei doi iubiţi atunci când în locul iubirii se instalează între ei un schimb predominant de energii joase ce sunt vehiculate de trăirea stărilor de ataşament, de pasionalitate sexuală sau de gelozie. Acest aspect explică, printre altele, de ce la începutul unei relaţii bazate pe iubire este uşor să dezvoltăm o astfel de relaţie cu o fiinţă umană care manifestă totuşi tendinţe foarte puternice către ataşament şi dependenţă afectivă. În măsura în care nu luăm în considerare cu suficientă seriozitate aceste tendinţe şi începem să facem compromisuri, pliindu-ne la cerinţele din ce în ce mai acaparatoare, egotice, despotice, pasionale ale fiinţei umane în cauză, sperând că în felul acesta o să îi facem pe plac şi o vom face „fericită“, se observă că pe măsură ce realizăm aceste compromisuri, relaţia de iubire cu o astfel de fiinţă umană începe să sufere şi, pe măsură ce acceptăm ca în locul iubirii să apară între noi astfel de schimburi joase pe care ataşamentul bolnăvicios şi posesivitatea sau gelozia le declanşează direct proporţional cu acceptarea acestor compromisuri, devine vizibil totodată că tendinţa fiinţei umane în cauză se accentuează din ce în ce mai mult în această direcţie şi totodată iubirea ei reală scade, fiind în scurt timp înlocuită cu o manifestare hidoasă, chinuitoare, tensionantă pe care ataşamentul ei, egoismul şi gelozia le fac să apară şi să se exacerbeze, înlocuind apoi fluxul iubirii – ce ţâşneşte, aşa cum era posibil la începuturi, din centrul subtil de forţă ANAHATA CHAKRA – cu fluxurile inferioare, joase, ale energiilor ce ţâşnesc şi sunt angrenate prin rezonanţă din straturile inferioare ale Microcosmosului lăuntric al fiinţei umane care deviază de la starea de iubire pură, intensă şi copleşitoare. Apoi, pe măsură ce se accentuează exacerbarea acestor trăiri inferioare joase, iubirea este înlocuită cu o caricatură, pe care multe fiinţe umane care se complac în această stare nu o observă şi nu realizează că ceea ce trăiesc este cu totul altceva decât ceea ce exista şi se manifesta din plin în momentul magic al începutului. În felul acesta, are loc o degradare treptată a relaţiei bazate pe iubire reciprocă şi fie la unul dintre iubiţi, fie uneori la amândoi, survine o inducţie reciprocă pe care fiecare o declanşează în celălalt şi în felul acesta, ei ajung să se chinuie sau în anumite situaţii, doar unul dintre ei începe să se chinuie şi apoi are tendinţa să îl chinuie şi să îl schimbe pe celălalt după chipul şi asemănarea sa (hidoasă), fenomen care survine datorită acestui regres în cadrul relaţiei în care iubirea este înlocuită cu altceva decât ceea ce era la începuturi.

Citiţi continuarea articolului:
Dependenţa afectivă şi ataşamentul (2)  


Preluat din Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de Yoga Costineşti 2009

Citiţi şi:
A iubi intens, profund şi fără măsură înseamnă a fi într-o tainică comuniune cu DUMNEZEU TATĂL 
Atunci când iubirea ne inundă fiinţa şi devine o iubire fără măsură ne expansionăm într-un mod euforic de la finit către infinit

yogaesoteric
30 octombrie 2009



Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga