Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (I)

un studiu realizat de dr. Katherine Albrecht, expert în RFID
www.antichip.com
traducere de Lia Stoica


I. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA IMPLATURILOR UMANE

Ce este mai exact implantul cu VeriChip?


VeriChip este un dispozitiv implantabil în corpul uman, bazat pe tehnologie RFID. VeriChip-ul, ce conţine un microcip RFID închis în sticlă, este proiectat pentru a rămâne în permanenţă sub piele. Este vândut şi comercializat de VeriChip Corporation din Delray Beach, Florida.
VeriChip-ul conţine un dispozitiv de identificare prin frecvenţă radio – RFID (sau microcip), un condensator şi o antenă înfăşurată în jurul unui miez de ferită (compus al unor metale cu oxizi de fier). Aceste componente sunt sigilate într-o capsulă din sticlă, care este parţial acoperită de un material plastic uşor şi rezistent numită Biobond, pentru a preveni migrarea dispozitivului prin corp.

Care este scopul acestui VeriChip şi cum funcţionează el?


VeriChip Corporation comercializează implantul ca metodă de accesare a unor înregistrări medicale în caz de urgenţă, ca dispozitiv de plată şi pentru a controla accesul la facilităţi sigure.

Când un scaner VeriChip intră în aria de acoperire a unui implant, scanerul emite un semnal radio care stimulează implantul, făcându-l să emită propriul său semnal radio ca răspuns. Acest semnal este receptat de scaner şi transformat într-un număr de identificare unic, format din 16 cifre. Numărul este folosit pentru identificarea respectivei persoane sau pentru a menţiona o înregistrare conexă.

Ce informaţii sunt stocate pe un VeriChip?


În prezent, implantul cu VeriChip-ul conţine un număr de identificare unic format din 16 cifre. Acest număr este asemănător cu un număr de asigurare socială sau cu un cod de bare, care poate fi folosit pentru a căuta o înregistrare în baza de date.

Cum este introdus în corp un VeriChip?


Implantul este o procedură ambulatorie, care în mod normal durează 15 minute sau mai puţin. Oamenilor le-au fost implantate VeriChip-uri în cabinete medicale, în standuri la diverse convenţii şi chiar în anumite cluburi de noapte europene.
Locul de implantare este mai întâi şters cu un tampon cu alcool şi amorţit cu o injecţie ce conţine un anestezic local. Când zona este amorţită, cu o seringă se introduce implantul în ţesutul subcutanat.

Unde anume în corp este introdus VeriChip-ul?


VeriChip-ul este, în mod normal, injectat în tricepsul braţului, între cot şi umăr. În anumite cazuri, implantul este injectat în muşchiul bicepsului, între cot şi încheietura mâinii. (Se pare că Sean Darks din CityWatcher şi-a implantat VeriChip-ul în biceps.)
Mai sunt şi teribiliştii care s-au cip-uit cu implanturi RFID obţinute din alte surse,  folosind în general implanturi vândute pentru uz animal. Mai mulţi asemenea indivizi şi-au introdus cipurile în mâini. Iată ce declara Amal Graafstra, unul din aceşti indivizi care şi-a făcut implant: „Este mult mai uşor să deschizi uşa sau să descui maşina făcând un semn cu mâna, decât să îţi mişti bicepsul înainte şi înapoi .”

Câţi oameni au fost implantaţi cu VeriChip?

Când VeriChip Corporation a devenit oficial o companie comercială, la începutul anului 2007, a dezvăluit faptul ca 222 de persoane din Statele Unite ale Americii au fost implantate cu produsele sale. La începutul anului 2008, această cifră a fost estimată la aproximativ 300 de persoane. Multe persoane dintre cele cărora li s-a făcut implantul sunt angajaţi ai VeriChip Corporation sau pacienţi care participă la studii experimentale ale dispozitivului.
VeriChip Corporation a declarat oficial că mii de persoane din toată lumea au fost implantate cu produsul său. Totuşi, compania nu a oferit detalii cu privire la implantările din străinătate şi nu a pus la dispoziţie nicio verificare individuală a acestor cifre.

Există şi alte companii ce comercializează microcipuri RFID pentru uz uman?

Din informaţiile pe care le deţinem, nu. VeriChip Corporation pretinde că VeriChip este „singura tehnologie RFID implantabilă, cu aprobare de la FDA (Food and Drug Administration – Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din SUA), iar noi nu suntem la curent cu producerea sau comercializarea altui produs RFID implantabil.

VeriChip este un dispozitiv RFID „pasiv”. Ce înseamnă acest lucru?

Un dispozitiv RFID „pasiv” nu are baterie sau altă sursa internă de alimentare. Se alimentează de la semnalul trimis de cititorul sau scanerul care îl citeşte. În schimb, un dispozitiv RFID „activ” are o baterie sau altă sursă care îi permite să emită un semnal continuu sau la comandă, independent de prezenţa unui cititor sau scaner. Etichetele RFID active au o arie mai mare de citire decât etichetele pasive, dar în final acestea încetează să mai funcţioneze atunci când li se termină bateria. Spre deosebire de acestea, etichetele „pasive” pot funcţiona, teoretic, pe termen neliminat.

Care este aria de citire a unui VeriChip?

Aria de citire a unui implant VeriChip este situată cu aproximaţie între 9 şi 36 cm, atunci când este folosit un scaner de mână. Acest lucru înseamnă că scanerul trebuie să fie adus la o distanţă de aproximativ 9 - 36 cm de partea corpului în care a fost implantat cipul, pentru a citi VeriChip-ul şi pentru a intercepta informaţiile stocate în el. Când este folosită o antenă mai mare, precum un program de intrare pe poartă, aria de citire poate fi teoretic extinsă la aproximativ 100 de cm. Conform legilor fizicii, un implant VeriChip nu poate fi citit de la o distanţă mai mare.

II. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA IMPLANTURILOR DE MICROCIPURI ASUPRA ANIMALELOR

Ce este un implant cu microcip pentru animale?


Un implant pentru animale este în esenţă identic cu implantul cu microcip pentru oameni. Încă din 1990, implanturile au fost comercializate si vândute pentru a fi folosite pentru câini, pisici, cai, vite etc.

Care este scopul unui implant animal şi cum funcţionează acesta?

Implantul este folosit pentru identificarea animalelor. El funcţionează la fel ca implantul uman, descris anterior. Când un scaner este adus în raza de acoperire a implantului, acesta emite un semnal radio, care stimulează implantul, făcându-l să emită propriul său semnal radio, ca răspuns. Acest semnal este recepţionat de scaner şi transformat într-un număr unic de identificare. Numărul este folosit pentru a identifica animalul sau pentru a accesa o înregistrare conexă.

Unde este injectat microcipul?

La câini şi pisici, cipurile sunt introduse în ţesuturile subcutanate, în general între omoplaţi sau în partea stângă a capului. Caii sunt implantaţi în partea stânga a gâtului.

Câte animale au fost implantate cu microcipuri în SUA?

În ultima decadă, milioane de somoni sălbatici au fost implantaţi cu microcipuri RFID pentru a li se monitoriza mişcarea prin ape. Nenumărate laboratoare de animale au folosit implantul cu microcip şi multe ferme de animale din întreaga lume au folosit de asemenea implantul cu microcip.
Aproape 5% din cele 164 de milioane de câini şi pisici estimate din Statele Unite ale Americii au microcipuri. Adăposturile de animale din Statele Unite ale Americii implantează cipuri în mod regulat animalelor de companie înainte de a le da spre adopţie. În plus, guvernele, inclusiv cele ale districtului Los Angeles şi El Paso, Texas au adoptat ordonanţe care impun ca tuturor câinilor din jurisdicţia lor să le fie aplicate micropuri. El Paso a extins implantarea cipurilor şi la pisici şi dihori.

Microcipul poate ajuta la localizarea unui animal de companie pierdut?


Nu aşa cum cred mulţi oameni. Implantul cu microcip nu are GPS pentru localizarea unui animal de companie pierdut. Aria de citire pentru un implant VeriChip este de numai aproximativ 9 - 36 cm, deci un scaner ar trebui să se afle foarte aproape de animal pentru a citi cipul implantat.
Un implant cu microcip poate ajuta la recuperarea animalului de companie dacă şi numai dacă animalul ajunge la un adăpost pentru animale sau la un veterinar. Când membrii echipei din cadrul adăpostului găsesc un animal rătăcit, ei caută mai întâi să vadă dacă animalul nu poartă o zgardă. Dacă nu are nicio zgardă, angajaţii trec un cititor RFID peste corpul animalului pentru a căuta un implant cu microcip. Dacă animalul a fost implantat cu cip, implantul va emite un cod numeric care poate fi căutat într-un registru pentru identificare şi contactarea proprietarului.
Din cauză că scanerul trebuie adus foarte aproape de animal pentru a citi implantul cu RFID, implantul nu ar ajuta la găsirea unui animal care s-a pierdut în pădure sau care a scăpat pe străzile oraşului.

Există mai multe mărci de microcipuri pentru animale de companie?

Da, există patru tipuri principale de microcipuri care au fost comercializate pentru a fi folosite pentru animale de companie:

  •     cipul ISO Conformant Full-Duplex
  •     cipul AVID Securizat/Criptat „FriendChip”
  •     U.S. HomeAgain, AVID „Eurochip”: sau FECAVA
  •     „Trovan Unique” şi actualele cipurile AKC CAR

Aceste cipuri sunt în general incompatibile. E posibil ca un fel de cititor să nu poată fi capabil să citească un microcip aparţinând concurenţei. Totuşi, unele scanere pot citi mai multe feluri de cipuri.

Cine produce şi vinde implanturile pentru animalele de companie?

Wikipedia oferă o vedere de ansamblu destul de bună asupra complexei pieţe – şi adesea controversate – pentru implanturi animale.
Cele două companii care domină piaţa S.U.A. – AVID şi HomeAgain – ambele vând microcipuri care sunt optimizate pentru a opera pe o frecvenţă de 125kHZ. Acest fapt permite scanerului fiecăruia să detecteze prezenţa altor microcipuri, chiar dacă nu poate concret decoda numărul de identificare codat sau criptat al cipului. Unele scanere produse de Digital Angel/Destron Co. şi distribuite de HomeAgain pentru a fi folosite în adăposturi, au fost uneori capabile, ambele, să detecteze şi să decripteze numărul de identificare AVID „încriptat” al cipului.
Se pare că Digital Angel/Destron Co. a fost prima, chiar după AVID, care s-a alăturat grupului de producători care deţin secretele necesare pentru a recupera codurile de înregistrare de la aceste cipuri. Totuşi, unele modele Digital Angel/Destron, (adesea cele folosite mai degrabă de veterinari decât în adăposturi) poate doar semnaliza găsirea unui cip AVID, cu niciun număr alocat. Cu toate astea, modelul de bază de scanner AVID nici măcar nu indică prezenţa unui cip de tipul celui folosit de HomeAgain, deşi nu sunt necesare secrete pentru a le decoda în totalitate. Un model de scanner AVID de lux le citeşte pe amândouă.
În 2004, când Banfield Pet Hospitals a început să vândă microcipuri Cristal Tag în SUA – cipuri produse în compania elveţiană DATAMARS, şi conform standardele ISO – nu erau distribuite destul de multe scanere pentru a asigura detectarea acestor cipuri. Clienţii nu ştiau că mult mai puţine adăposturi şi clinici erau dotate cu echipamente pentru detectarea acestor cipuri decât a altor tipuri. Ulterior Banfield a susţinut acţiunea de implantare dublă de cipuri.
În 2007, când AKC Companion Animal Registry a intrat în afacerea de distribuţie de microcipuri, a ales cipuri marca Trovan. Acest lucru i-a făcut pe unii să se grăbească să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că nici acestea nu pot fi în totalitate citite de infrastructura americană de securitate. O sursă pare să indice faptul că multe modele actuale de scanere nu le citesc pe cele de tipul Trovan.  

III. CANCERUL ŞI IMPLANTURILE CU CIPURI

Implanturile cu microcipuri au cauzat cancer la animale?

Da. Într-o serie de studii ştiinţifice publicate între 1996 şi 2006, cercetătorii au găsit o legătură între microcipurile implantate şi cancer în laboratoarele de cercetări pe animale. Între 1 - 10% din şoarecii şi şobolanii implantaţi cu cipuri în scop de identificare au suferit ulterior de sarcoame, fibrosarcoame şi alte cancere invazive în jurul sau ataşate implanturilor. Aceste tumori maligne care avansează rapid au ajuns adesea în faza de metastază (s-au extins) la organele interne, ganglionii limfatici şi musculatură şi s-a ajuns frecvent la moartea acestor animale.
În două cazuri confirmate – şi posibil mult mai multe – şi câini au dezvoltat cancer în jurul sau ataşat de implanturile cu microcip folosite în scopuri de identificare.

Implanturile cu microcipuri cauzează tumori?

Da. În aproape toate cazurile, cercetătorii au ajuns la concluzia că implanturile cu microcipuri au cauzat tumori maligne. Iată câteva citate ale oamenilor de ştiinţă implicaţi în studii:

„Transponderele (aparatele radio) au fost cauza tumorilor.”
- Dr. Keith Johnson, patolog – toxicolog pensionat, într-un interviu la telefon cu Associated Press privind rezultatele cercetărilor unui studiu din 1996 pe care l-a efectuat Dow Chemical Co. din Midland, Michigan.

„Fără dubiu există o legătură între implantul cu microcip şi sarcom (tumoare malignă care apare în celulele ţesuturilor conjunctive la oameni şi la animale)”.

- Dr. Kerry Blanchard şi colegii din rezultatele studiul lor din 1999 care a revelat faptul că 10,2% din şoarecii studiaţi au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor (p. 526)

Tumorile „sunt cauzate în mod cert de microcipurile implantate”

- Dr. Thomas Tillman şi colegii, din studiul lor din 1997 care a găsit cancere în jurul microcipurilor la şoareci în procent de 0,8% din cei 4,279 implantaţi cu cipuri (p. 200)

Unde s-au format tumorile?

În toate cazurile, tumorile canceroase au fost localizate ori în jurul microcipului, ori imediat în sa apropiere. Oamenii de ştiinţă care au examinat tumorile la microscop au descoperit că tumorile îşi au originea în ţesutul care s-a format în jurul microcipurilor.

„Toate tumorile au fost observate... în sau în apropierea locului implantului… [tumorile] erau ataşate implantului înconjurând fie parţial, fie total implantul.”
- Palmer et al. din studiul lor din 1998 care a găsit fibrosarcoame maligne la 2% din cei 800 de şoareci studiaţi (p. 170)

„Microcipul a fost găsit intact şi complet înconjurat în masa malignă.”

- Vascellari et al. din studiul lor din 2004 care a găsit cancer la un câine (p. 188)
Numeroase studii au ajuns la aceleaşi concluzii. Aceste studii, care detaliază formarea cancerului în jurul implanturilor cu microcipuri, sunt descrise în detaliu în analiza noastră exhaustivă intitulată intitulat  „Tumori produse de microcipuri în laboratoare de rozătoare şi câini: o recenzie a literaturii 1990-2006” –  „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”.

Cum produce cancer microcipul?

Cercetătorii au propus mai multe explicaţii pentru tumorile canceroase găsite în jurul implanturilor cu microcipuri la animale, după cum urmează:
(1)    Tumorogeneză cauzată de corp străin: Prezenţa unui corp străin sub piele poate cauza schimbări celulare care duc la cancer.
(2)    Sarcom post-injectare: Inflamare de la procedura de injectare a cipului poate duce la apariţia cancerului.
(3)    Posibile proprietăţi genotoxice ale implantului: Microcipul poate avea proprietăţi carcinogenice sau poate determina corpul să producă biproduse carcinogenice.
(4)    Emisii de energie de frecvenţă radio de la transponder sau cititor: Energia de frecvenţă radio care implică acest dispozitiv poate contribui la formarea tumorii.

Fiecare dintre aceste ipoteze se regăseşte în detaliu  în lucrarea „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”. În prezent nu se ştie cu precizie care dintre aceste ipoteze este corectă.

Microcipurile care au cauzat tumori sunt la fel cu implanturile umane VeriChip?


Da, microcipurile care au cauzat cancer la animale sunt practic identice cu microcipurile implantabile pentru oameni. Digital Angel, compania-mamă a VeriChip Corporation, produce implantul pentru animale HomeAgain, precum şi implantul uman VeriChip.
Singura diferenţă semnificativă dintre microcipul animal şi implantul uman VeriChip rezidă în informaţiile codate din interiorul microcipurilor. În general, implanturile animale transmit un număr de identificare de 10 cifre, în timp ce implantul uman este codat pentru a transmite un număr de identificare format din 16 cifre.
Microcipurile care au cauzat cancer la animalele studiate în laborator au fost furnizate de BioMedic Data Systems, Inc. şi sunt identice cu implanturile umane VeriChip. Ambele conţin un microcip şi o antenă, sigilată într-un cilindru din sticlă borosilicat de 12 mm. Acestea sunt parţial acoperite cu un strat de polipropilenă anti-migrare şi se injectează în corp cu un ac de 12 cm.

Aş dori să verific personal dovezile. Unde pot găsi studiile de cercetare originale?


Studiile au fost publicate iniţial în diverse ziare de patologie, veterinare şi toxicologice, între anii 1996 şi 2006. Autoarea acestei colecţii de întrebări frecvente, Katherine Albrecht, doctor în educaţie, a realizat un raport exhaustiv de 52 de pagini referitor la studiile care au fost publicate pe website-ul AntiChips.com şi el este distribuit gratuit.  Textul integral al articolelor originale referitoare la aceste cercetări a fost scanat şi postat pe site-ul nostru.

Ar trebui să ne îngrijoreze dezvoltarea cancerului la oameni în urma implantului cu microcipuri?

Faptul că rozătoarele şi câinii au dezvoltat cancer în jurul implanturilor cu microcipuri nu înseamnă în mod necesar că aceasta se va petrece şi la oameni. Totuşi, cercetările anterioare au arătat că oamenii sunt predispuşi apariţiei de tumori maligne ca urmare a implantărilor de corpuri străine. În câteva cazuri, oamenii au dezvoltat sarcoame foarte agresive şi carcinoame în jurul stimulatoarelor cardiace şi a altor dispozitive implantate în corp.

Majoritatea tumorilor maligne depistate la rozătoare, cauzate de microcipuri, au fost sarcoame – cancere ale ţesuturilor moi. Deşi sarcoamele sunt relativ rare în cazul oamenilor, ele constituie cauza majorităţii deceselor rezultate în urma cancerului testicular, a bolii Hodgkin şi a cancerului de tiroidă. De asemenea, sarcoamele sunt cunoscute pentru recurenţa lor şi pentru faptul că produc metastaze cu efecte devastatoare.

Trebuie remarcat faptul că aceeaşi companie care produce implantul uman VeriChip, a produs şi a vândut microcipuri identice care au produs cancer la câini.

Dat fiind faptul că implantarea microcipului a fost realizată la oameni începând cu anul 2001 unui număr destul de mic de indivizi, se cunosc foarte puţine lucruri despre reacţia pe lungă durată a implantului la fiinţele umane. Conform spuselor mai multor persoane care au fost implantate, VeriChip Corporation nu a elaborat nicio procedură legală de monitorizare a reacţiilor pacienţilor la aceste dispozitive.

IV. CONTROVERSĂ ASUPRA CANCERULUI:
EUFEMISME ALE PRODUCĂTORILOR DE IMPLANTURI HOMEAGAIN PENTRU ANIMALELE DE COMPANIE

Cum a răspuns VeriChip Corporation la disputa privind cancerul?

De când rezultatele cercetărilor ce au corelat microcipurile implantabile cu cancerul au ajuns în atenţia publicului larg (în septembrie 2007) - vezi secţiunea anterioară a acestui document, pentru detalii privind cancerul produs de cipuri -, reprezentanţii VeriChip Corporation şi companiile afiliate au făcut câteva declaraţii inexacte presei, privind rezultatele cercetărilor.

Declaraţiile inexacte ale conducerii companiei producătoare de microcipuri

VeriChip Corporation şi companiile afiliate, Digital Angel şi Destron Fearing, au făcut nenumărate declaraţii inexacte referitoare la studiile privind cancerul, în Business Week, Time Magazine, the RFID Journal  şi alte publicaţii din mass-media. Poate cea mai lungă şi mai incriminatoare dintre ele este cea făcută de către directorul VeriChip, Scott Silverman, într-un articol pe care l-a scris pentru Business Week Magazine, în ianuarie 2008. Articolul, intitulat „Mituri despre cipul implantabil” – „Myths About Implantable Chips”, conţine afirmaţiile de mai jos. Sub fiecare afimraţie este prezentată şi varianta adevărată.

Dl. Silverman a scris:
„Anul trecut s-a publicat de către Associated Press un articol care susţinea că microcipurile implantabile cauzează cancer – o acuzaţie pe care noi o combatem în mod ferm. Această "poveste" se referea la rezultatele a trei studii ce corelau microcipurile implantabile cu formarea tumorilor maligne.”
Inexact. AP a realizat, de fapt, recenzia a opt studii ce legau microcipurile implantabile de apariţia cancerului.
„Este important să scoatem în evidenţă faptul că aceste studii au fost efectuate pentru a face cercetări privind microcipul ca şi potenţială cauză a creşterii tumorii, iar rezultatele au fost nesemnificative pentru cercetare.”
Deşi acest lucru este corect din punct de vedere tehnic, întrucât cercetătorii au descoperit cancerul în timpul altor cercetări, el nu are nicio relevanţă în cazul rezultatelor publicate.
„De asemenea, este foarte important de observat faptul că aceste studii au folosit şoareci şi şobolani crescuţi special pentru aceasta şi modificaţi genetic astfel încât posibilitatea apariţiei cancerului să crească.”
Declaraţia este incorectă. Numai unul dintre cele şase studii realizate pe rozătoare, care au depistat cancer, au implicat şoareci modificaţi genetic. Acesta este însă un argument în plus în defavoarea microcipurilor, întrucât şoarecii modificaţi genetic fuseseră crescuţi pentru a dezvolta cancer numai în prezenţa anumitor toxine, iar rata crescută a cancerului la şoarecii respectivi este o dovadă în plus care evidenţiază pericolul implanturilor.
„Este de asemenea important de remarcat faptul că şoarecii şi şobolanii care au fost utilizaţi iniţial în aceste studii au fost expuşi la mai mulţi agenţi cauzatori de cancer, precum radiaţiile cu raze X şi carcinogenii chimici.”
Este incorect şi irelevant. Atât animalele folosite exclusiv pentru acest experiment, cât cele pentru control (animale care nu au fost expuse la agenţi chimici sau raze X) au dezvoltat cancer de la microcipuri.
„Prin urmare este imposibil ca aceste trei studii să facă legătura cu dezvoltarea tumorilor având ca şi cauză directă implantul de microcipuri.”
Fals. Cercetătorii au arătat clar că tumorile au fost cauzate de microcipuri.
„Medicii care sunt familiarizaţi cu cercetările de laborator înţeleg aceste diferenţe semnificative, iar publicul larg trebuie să facă la fel.”
Dimpotrivă, membrii comunităţii medicale, inclusiv Dr. Robert Benezra, şeful Programului pentru Genetica Cancerului Biologic, din cadrul Spitalului de Cancer Sloan-Kettering din New York şi Dr. George Demetri, directorul Centrului pentru Sarcoame şi Oncologie osoasă, din cadrul Institutului de Cancer Dana-Farber au fost printre medicii alarmaţi de rezultatele privind cancerul rezultat în urma implantării microcipurilor.
„Şi cel mai important este faptul că FDA continuă să sprijine aprobarea produsului.”
Aceasta arată faptul că FDA (Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din Statele Unite ale Americii) nu era la curent cu studiile privind cancerul, atunci când a aprobat implantul VeriChip la oameni, în anul 2004.
Următoarele întrebări se referă la problemele ridicate de VeriChip şi companiile afiliate acesteia, publicate în Business Week, Time Magazine şi altele.

Associated Press a consultat rezultatele a doar trei studii, aşa cum susţine Dl. Silverman?

Nu. Deşi Scott Silverman susţine în mod eronat în articolul său din Business Week că Associated Press a recenzat numai trei studii, de fapt, AP a consultat opt studii care făceau legătura între implanturile cu microcipuri şi apariţia cancerului.  Şase dintre acestea au raportat faptul că în laboratoarele de cercetări realizate pe şoareci şi şobolani, aceştia au dezvoltat tumori în jurul implanturilor cu microcipuri, iar alte două studii au raportat despre câinii implantaţi care au dezvoltat cancer în jurul implanturilor sau în imediata apropiere a acestora.
Aceste opt studii au fost discutate în secţiunea anterioară acestui set de întrebări frecvente şi au fost analizate în detaliu în vederea realizării studiului nostru exhaustiv asupra acestor cercetări, intitulat „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”

Studiile referitoare la cancer au fost efectuate pe animale predispuse la cancer?


Nu. În cinci dintre cele şase studii în care animalele de laborator au dezvoltat cancer au fost folosite rozătoare de laborator obişnuite. Aceste rozătoare sunt crescute pentru a obţine uniformitate şi rezistenţă şi sunt folosite în studiile privind cancerul, pentru capacitatea lor de a răspunde la substanţele carcinogene, rămânând în acelaşi timp relativ imune la tumorile spontane care nu au legătură cu substanţele carcinogene folosite la teste. Când rozătoarele dezvoltă cancer, acesta este un indiciu clar că au fost expuse la agenţi cauzatori de cancer.
Detalii despre presiunea exactă aplicată în fiecare dintre studii sunt oferite într-un tabel în studiul nostru exhaustiv asupra cercetărilor intitulat „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006” .
Cele două cazuri în care câinii au dezvoltat cancer de la microcip se referă la un buldog francez şi la un metis. Aceşti câini au fost crescuţi în casă, fără vreo predispoziţie specială pentru dezvoltarea tumorilor.

Şoarecii modificaţi genetic au fost folosiţi într-un studiu în care au fost special crescuţi pentru a dezvolta tumori?


Nu. Şoarecii p53+/- folosiţi în studiul Blanchard din 1999 - nu sunt „special crescuţi pentru a dezvolta tumori” aşa cum pretinde VeriChip. Dimpotrivă, aceştia au fost modificaţi genetic pentru a avea o predispoziţie ridicată la cancer numai când sunt expuşi la genotoxine sau la substanţe care dăunează materialului genetic. S-a constatat că, în primele şase luni de viaţă, aceşti şoareci nu dezvoltă tumori spontane în absenţa genotoxinelor,  însă,  la scurt timp după implantarea microcipurilor (mai devreme de şase luni de zile), ei au dezvoltat tumori în jurul microcipurilor sau ataşate de acestea.
Rata ridicată de dezvoltare a cancerului la aceşti şoareci (10,2%) în numai şase luni, sugerează clar faptul că microcipurile implantate sunt genotoxice sau generatoare de biproduse genotoxice.  Cercetătorii au declarat că „prezenţa corpului străin [implantul cu microcip] poate declanşa reacţii ale ţesuturilor, capabile să genereze biproduse genotoxice”.
Rata foarte ridicată de cancer la aceşti şoareci este o descoperire cutremurătoare, care reprezintă un mare semnal de alarmă în ceea ce priveşte pericolul implantării microcipului.
    
Este posibil ca aceste cancere să fi fost cauzate de diverse substanţe chimice şi nu de microcip?

Nu. Este clar faptul că sarcoamele maligne care s-au format în jurul microcipurilor au fost cauzate chiar de microcipuri şi nu de alţi compuşi chimici care au fost administraţi unora dintre animale. Ştim asta pentru că şi animalele pentru experiment şi cele pentru control au dezvoltat cancere în jurul implantelor. Cu alte cuvinte, animale care nu au fost expuse la niciun fel de chimicale au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor.
În câteva dintre studii, cercetătorii nu îşi propuseseră iniţial să cerceteze efectele implanturilor cu microcipuri. În schimb, ei analizau siguranţa mai multor compuşi chimici. Ca o procedură de rutină, aceştia au implantat microcipuri tuturor animalelor în scop de identificare, apoi au stabilit un număr al acestora alături pentru a servi drept grup de control în timp ce au administrat compuşi experimentali celorlalte. După o anumită perioadă de timp, cercetătorii au fost surprinşi să descopere că animalele din ambele grupuri de control şi cel experimental dezvoltaseră tumori maligne în jurul microcipurilor. Au considerat că aceste cancere cauzate de cipuri sunt atât de semnificative încât au publicat descoperirile lor, deşi rezultatul nu era ceea ce îşi propuseseră iniţial să cerceteze.

Este adevărat, aşa cum susţine VeriChip, că nu poate fi făcută nicio legătură între tumori şi microcipurile implantate?


Nu. Conform celor anterior expuse în acest document, cercetătorii au declarat clar că tumorile au fost cauzate de microcipuri. Sunt foarte fermi asupra acestui punct.

Este adevărat că tumorile au fost benigne şi inofensive?


Nu, nu este adevărat. Benign înseamnă necanceros. Tumorile descoperite la animalele de laborator nu au fost benigne. Acestea erau sarcoame maligne, fibrosarcoame şi alte forme mortale de cancer. Tumorile cauzate de microcipuri au avansat repede, erau cancere maligne care adesea au dus la moartea rapidă a animalelor pe care le-au atins. De fapt, majoritatea animalelor care au dezvoltat tumori asociate microcipurilor au murit prematur ca urmare a acestor tumori, după cum aceste declaraţii ale cercetătorilor afirmă:

„Majoritatea animalelor cu tumori asociate microcipurilor au murit prematur.”

- Cercetătorul Sophie Le Calvez şi colegii (p. 258)
„Tehnologia electronică a microcipurilor... poate afecta rata animalelor muribunde şi cea a mortalităţii [i.e., rata de îmbolnăvire şi cea de deces], din cauza mărimii mari şi a creşterii rapide a tumorilor cauzate de microcipuri precum şi ocurenţa metastazelor.”  
- Cercetătorul Laura Elcock şi colegii (p. 491)
“Majoritatea tumorilor apărute din cauza corpurilor străine sunt maligne... şi au o rată de creştere rapidă, omorând animalul în câteva săptămâni.”
- Elcock şi colegii (p. 491)
Au fost studii în care animalele cărora le-au fost implantate cipuri nu au dezvoltat cancer?

Da, mai multe studii în care animale cărora le-au fost implantate microcipuri nu au dezvoltat cancer au fost citate ca dovadă pentru a susţine faptul că dispozitivele cu microcip sunt sigure (vezi Tabelul 1 dedesubt). Totuşi, aceste studii au implicat un număr foarte mic de animale sau animalele doar au fost observate doar pentru o scurtă perioadă de timp. În majoritatea studiilor în care a fost depistat cancerul, acesta a apărut în timpul celui de-al doilea an de la expunerea la dispozitiv sau în a doua jumătate a vieţii animalelor. Dezvoltarea cancerului la animale nu este preconizată să apară la numai câteva zile sau câteva săptămâni de la expunere.


TABELUL 1: Studii în care nu a fost depistat cancer cauzat de microcipuri

Autor(i)

Specii

#animale

Durata expunerii

Rata cancerului

Murasugi et al., 2003

Câini

2

2

2

2

1

3 zile

3 luni

1 an

3 ani

6 ani

Nici una depistată

Ball et al., 1991

Şobolani

10

10

10

10

2 săptămâni

3 luni

6 luni

1 an

Nici una depistată

Rao & Edmondson, 1990

Şoareci

10

10

39

74

3 luni

15 luni

Mai puţin de 2 ani

2 ani

Nici una depistată



În schimb, când cercetătorii au urmărit evoluţia a mii de animale pe o perioadă mai lungă de timp au găsit dovezi solide care legau cancerul de microcipuri, după cum este ilustrat în Tabelul 2.

TABELUL 2: Studii care au descoperit cancer cauzat de microcipuri

Autor(i)

Specii

#animale

Durata expunerii

Rata cancerului

Le Calcez et al., 2006

Şoareci

1,260


2 ani

4,1%

Vascellari et al., 2006

Câine

N/A


7 luni (la 9 ani)

1 câine

Vascellari et al., 2004

Câine

N/A


18 luni (la 11 ani)

1 câine

Elcock et al., 2001

Şobolani

1,040


2 ani

0,8%

Blanchard et al., 1999

Şoareci

177


6 luni

10,2%

Palmer et al., 1998

Şoareci

800


2 ani

2,0%

Tillmann et al., 1997

Şoareci

4,279


Întreaga durată de viaţă

0,8%

Johnson, 1996

şoareci

2,000

2 ani

˜1,0%


FDA ştia de legătura cu cancerul când a aprobat VeriChip pentru uz uman?

Conform dovezilor disponibile, se pare că FDA nu ştia de studiile privind cancerul. Când FDA a aprobat VeriChip pentru uz uman în octombrie 2004, s-a bizuit pe companie pentru a revela orice riscuri asociate dispozitivului.  A fost responsabilitatea VeriChip să tragă semnale de alarmă la FDA cu privire la descoperirile privind cancerul şi să pună la dispoziţie copii ale studiilor la FDA pentru ca aceasta să le analizeze. Cu toate acestea, din moment ce directorii generali ai VeriChip au declarat oficial că nici ei, nici compania nu a ştiut de studii la acea vreme, nu ar fi avut cum să le pună la dispoziţia FDA.
Administratorul VeriChip, Scott Silverman şi directorul departamentului medical, Dr. Jonathan Musher au declarat amândoi că nu ştiau de studiile de cancer înainte ca Associated Press să facă dezvăluirile din septembrie 2007. Într-o declaraţie scrisă către Associated Press, Dl. Silverman a declarat că VeriChip nu „ştia de niciun studiu care să fi descoperit tumori maligne în laboratoare la şobolani, şoareci şi cu siguranţă nu la câini sau pisici.”  Acesta şi-a reafirmat dezminţirea în timpul unui interviu televizat la canalul naţional ABC în emisiunea „Good Morning America” în septembrie 2007.  Şi directorul departamentului medical, Dr. Jonathan Musher, a negat orice cunoştinţă privind studiile într-un interviu din 2007 la WGCL, televiziunea afiliată CBS din Atlanta.  

VeriChip Corporation (atunci desfăşurându-şi activitatea sub numele de „Applied Digital Solutions”) nu a pus la dispoziţia FDA în mod intenţionat studiile despre cancer?

Da, se pare că reprezentanţii VeriChip au ascuns intenţionat cel puţin două din studiile despre cancer în formularul de la FDA. În ciuda dezminţirilor repetate ale companiei cum că nu ar fi ştiut de niciun studiu care să lege microcipurile de cancer, dl. Silverman a recunoscut ulterior pentru Time Magazine că VeriChip era la curent cu unul dintre cele mai incriminatoare studii asupra cancerului, studiul din 1999 al lui Blanchard – şi a ales intenţionat să ascundă informaţiile de FDA.

Conform Time Magazine:
„Cât despre cel de-al treilea studiu [cel din 1999 al lui Blanchard în care 10,2% din şoarecii implantaţi cu cipuri au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor], Silverman spune că a fost realizat pe şoareci crescuţi special pentru a dezvolta tumori, şi prin urmare a fost omis din ansamblul studiilor incluse în formularul de la FDA.”

Compania nu ar fi putut să ia decizia de a omite un studiu din formularul de la FDA decât dacă ar fi ştiut că există. Şi din moment ce compania ştia de unul din studiile lui Blanchard, trebuie să fi ştiut şi că cercetătorul Keith Johnson în cursul investigaţiilor sale descoperise independent că „sarcoamele subcutanate din locul în care fuseseră implantate transponderele au fost depistate la aproximativ 1% din şoareci”, din moment ce această informaţie era clar tipărită în articolul lui Blanchard. Chiar dacă VeriChip trebuie să fi fost la curent cu cercetările lui Johnson, există dovezi solide (analizate ulterior în această colecţie de ÎF) care sugerează că VeriChip a ascuns acel studiu şi de FDA.

înainte

Citiţi şi:
Expertul în RFID, Katherine Albrecht, face apel la poporul român pentru a respinge implementarea paşapoartelor biometrice
Dispozitivele RFID reprezintă o mare ameninţare la adresa vieţii private şi a libertăţii, afirmă un raport CESE

yogaesoteric
14 aprilie 2009





Articole publicate recent

> 21 NoiembrieCRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (XII)

> 21 NoiembrieUn clip de promovare insidoasă a emisiunii X Factor din Marea Britanie prezintă deja controlul minţii umane ce este realizat de către IIlluminati

> 20 NoiembrieSă se îngrozească şi europenii de ororile din România

> 19 NoiembrieDonald Trump şi Noua Ordine Mondială – Al Treilea Război Mondial (2)

> 18 NoiembrieCum funcţionează în realitate «presa liberă» americană

> 18 NoiembrieViktor Orban: Bruxelles-ul trebuie oprit! Responsabilitatea deplină a guvernării trebuie păstrată în continuare în mâinile forţelor naţionale

> 18 NoiembrieOperaţiunea ilegală SII Analytics a SRI: Big Brother

> 16 Noiembrie22.000 de «sorosişti» pe funcţii în România!

> 16 NoiembrieSocial engineering şi inovaţiile inutile ce pot fi criminale

> 15 NoiembrieOrban pune degetul pe rana de la Bruxelles: «Soros dictează imigraţia din Europa. Uciderea lui Gaddafi, o imensă eroare»

> 14 NoiembrieSite-ul Vice.com este acuzat că promovează normalizarea pedofiliei

> 12 NoiembrieCRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (XI)

> 12 NoiembrieDocumente secrete publicate de WikiLeaks arată că Hillary Clinton a dat ordin să se fure ADN-ul secretarului general al ONU!

> 11 NoiembrieDonald Trump şi Noua Ordine Mondială – Al Treilea Război Mondial (I)

> 10 NoiembrieCe este insidiosul ateism militant şi cine sunt acum exponenţii lui în România

> 9 NoiembrieStatuile din marmură albă sunt rasiste

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga