Rapoartele psihologice din rechizitoriul MISA sunt opera unor psihologi aserviţi SRI şi MAI care au fost promovaţi după redactarea lor


O nouă dovadă a faptului că diversiunea MISA este opera serviciilor secrete

de Mihaela Gheorghiu

„Acum se vede destul de limpede că, după ce ne-a înghiţit o bună parte din viaţă, într-o anormalitate ce devenise pentru noi singura ”normalitate” posibilă, comunismul ne stâlceşte mai departe destinul într-o libertate pe care nu ne pricepem încă să o trăim, fiindcă ne-am pierdut reflexele unui comportament normal. De fapt, însuşi conceptul de libertate a însemnat mulţi ani – şi în bună măsură mai înseamnă – doar ieşirea din cuşcă. Îndeosebi, n-am înţeles că, aşa cum animalele ţinute mult timp în captivitate îşi duc în ele cuşca atunci când li se dă drumul, readaptându-se greu la libertate, la noi trecutul nu ţine în primul rând de arhive, nu se opreşte la ceea ce “a fost“.
Occidentul s-a grăbit să salute sfârşitul comunismului, după care s-a relaxat şi a devenit mai indiferent, fără să observe că pe scena Estului European s-a schimbat spectacolul, dar vechii “actori” forfotesc prin culise şi nu şi-au uitat rolurile. Am îmbătrânit într-o anormalitate care a sfârşit prin a ni se părea, la un moment dat, ”normală”, în sensul că nu mai mira pe nimeni, răul banalizându-se. Nu mai surprindea pe nimeni minciuna. Devenise o practică ”normal
ă
”. Ne acomodam cu răul, ne obişnuiam cu el. Şi, cu timpul, aproape n-am mai ştiut ce era normalitatea normală. Nu mai vedeam decât anormalitatea “normalizată“. Ni se părea că, într-o lume ca a noastră, aşa era normal să se petreacă lucrurile, ca sinceritatea să devină un risc, o “nebunie”. De aceea neacceptarea anormalităţii ca un factor normal părea nu atât un act de curaj, cât un semn de uzură a instinctului de conservare. Încât, nu faimoasa spălare a creierelor este poate crima cea mai perfectă a regimului comunist, ci cea mai durabilă. Un creier spălat nu mai are trecut. În schimb, un creier deprins să considere normală anormalitatea e ameninţat să dispară – chiar şi în libertate – de reflexele pe care le-a căpătat într-o istorie de cazarmă, unde adevărul este ca o pastă moale, ce poate lua orice formă, în funcţie de ordinele date. Răul a intrat în limbaj, în modul de a gândi. Permiteţi-mi să vă reamintesc ce zicea Euripide, că sclavul devine cu adevărat sclav abia când se comportă ca atare.”
(Octavian Paler)

Abuzurile şi nedreptăţile la care noi, cursanţii şi simpatizanţii MISA, am fost supuşi şi înainte şi după 1989 arată că aceeaşi „anormalitate normalizată” încă acţionează pentru a-i respinge pe cei care nu o acceptă. Nouă, cursanţilor şi simpatizanţilor MISA, nu ni se pare normal ca oamenii să îşi intoxice corpul fumând. Nu ni se pare normal ca oamenii să ucidă animale pentru a le mânca. Nu ni se pare normal să trăim ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Nu ni se pare normal să fim daţi afară de la serviciu pentru că practicăm Yoga sau să fim numiţi de oameni ce nu ne cunosc „marginali”, „drogaţi” sau „urinişti”. Nu ni se pare normal ca un ziar să pună recompensă pe capul unui om şi nici ca un parlamentar să instige opinia publică împotriva unor cetăţeni ai României pe motiv că sunt „sectanţi”. Nu ni se pare normal nici că rechizitoriul MISA, prin care mai mulţi instructori Yoga sunt incriminaţi pe nedrept, să fie publicat integral într-un ziar.

Nu ni se pare normal ca nişte psihologi, care nu au vorbit niciodată cu vreunul dintre noi, să scrie că suntem  „epave sociale, cu creierul spălat”, erijându-se în apărători ai echilibrului nostru psihic. Şi tocmai pentru că toate acestea nu ni se par normale, şi altora – poate mult mai mulţi ca noi, li se par normale, suntem consideraţi un „potenţial pericol pentru societate”. Exact aşa cum înainte de ’89 cei care nu se conformau „ordinii socialiste” erau consideraţi bolnavi psihici şi internaţi cu forţa la psihiatrie.

Psihologi aserviţi SRI şi MAI

Psihologii şi psihiatrii de azi scriu acum despre cursanţii şi simpatizanţii MISA exact aşa cum scriau „specialiştii” de dinainte de ’89 despre „duşmanii poporului socialist”. Şi deloc întâmplător de multe ori sunt aceeaşi specialişti, gata ca şi atunci să scrie la comanda „organelor de partid şi de stat”.

În cazul MISA psihologii au scris la comanda procurorilor trei  rapoarte mincinoase numite cu bine cunoscutul limbaj de lemn securist „constatări tehnico-ştiinţifice”:

  • Raportul cu numărul 181 din 3 august 2004 întocmit de Tudorel Butoi – psiholog criminalist. Mai corect spus acest raport a fost realizat prin intermediul unei firme private care îi aparţine lui Tudorel Butoi – Croma SRL şi care  obţine deci profituri  economice de pe urma realizării unor astfel de rapoarte şi nu are nici un interes să îi supere pe cei care îi furnizează contractele. Tudorel Butoi presta aceleaşi servicii în cadrul Securităţii înainte de 1989.
  • Raportul cu numărul 200104 din 11 octombrie 2004 produs de Asociaţia Psihologilor din România (APR), mai precis de Irina Holdevici, Ruxandra Răşcanu şi  Mihai Minulescu (după cum scrie în rechizitoriu). În Asociaţia Psihologilor din România nu există însă nici un Mihai Minulescu, ci o Mihaela Minulescu. Aceasta nu este singura greşeală grosolană din rechizitoriu (cea mai gravă dintre ele fiind aceea de a plasa pe lista învinuiţilor de două ori aceeaşi persoană).
  • Raportul întocmit de comisarul şef psiholog Luminiţa Petrescu din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Deloc întâmplător dintre numeroşii psihologi care activează în prezent în România, la elaborarea acestor rapoarte au participat doar câţiva – toţi având strânse legături cu serviciile secrete sau Ministerul de interne. La vremea realizării raportului APR, preşedintele Asociaţiei era Nicolae Mitrofan, iar vicepreşedinte Mihai Aniţei. Nici unul dintre ei nu s-a implicat, deşi raportul a fost trimis din partea Asociaţiei pe care o conduceau. În schimb a fost implicată Irina Holdevici, colonel SRI, care timp de ani buni a fost decan în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii – instituţie ce pregăteşte ofiţerii SRI. Irina Holdevici este încă director adjunct al Laboratorului de evaluare psihologică al SRI. Mihaela Minulescu a lucrat şi ea în Ministerul de Administraţie şi Interne (MAI), iar Tudorel Butoi a fost colonel în MAI, unde a coordonat Laboratorul psihologic de detecţie a comportamentului simulat din cadrul Poliţiei Capitalei.

Rapoarte de constatare ştiinţifico-fantastice realizate de la birou

Una din reglementările Codului deontologic al profesiei de psiholog – la elaborarea căruia psihologii respectivi au participat, prevede: „psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători” (Art. XIV-11).

Nici unul dintre aceste rapoarte de „constatare” (cuvânt ce înseamnă conform DEX  „a identifica prin experienţă directă„) nu a pornit de la o cercetare nemijlocită, sistematică şi riguroasă a MISA. Aceste studii au fost făcute de la birou, punând date din burtă sau din presă. Spunem aceasta pentru că rapoartele în cauză conţin în mare parte aceleaşi dezinformări, pe care le-am putut citi cu toţii în ziare şi înainte şi după 2004, uneori formulate exact la fel.  Psihologii în cauză au fabricat aceste „constatări” fără a vorbi vreodată cu vreun yoghin MISA, fără a face observaţii şi măsurători asupra noastră.

Orice student la psihologie învaţă încă din primul an de facultate că are la dispoziţie o mulţime de metode pentru a se asigura de o cât mai mare obiectivitate în studiile pe care le realizează: pe lângă aplicarea de teste psihologice, un psiholog poate realiza interviuri, poate aplica chestionare sau poate face observaţii directe conform unor criterii bine stabilite. În final el este dator să furnizeze informaţii cu privire la metodele utilizate, la datele brute culese şi la modul în care a realizat prelucrarea lor. De aceea orice studiu sau raport psihologic – cu atât mai mult unul care e folosit ca probă într-un proces juridic – trebuie să conţină: date cantitative sub formă de tabele, grafice, procentaje referitoare la frecvenţa, intensitatea şi gradul de manifestare al aspectelor invocate şi descrieri calitative ale aspectelor necuantificabile pe care le-a observat.  

Rapoartele realizate de expertul internaţional în materie de secte, Karl Erik Nylund împreună cu psiho-sociologii suedezi de la Skop Research, conduşi de doctorul docent în sociologie Orjan Hultaker a implicat realizarea unor interviuri şi observaţii directe, după criterii bine stabilite asupra  practicanţilor yoga din cadrul MISA şi NATHA. Realizatorii studiului  s-au întâlnit şi cu Gregorian Bivolaru de patru ori, discutând de fiecare dată timp de 5-7 ore. Concluziile lor au fost probe solide în favoarea lui Gregorian Bivolaru în procesul prin care Curtea Supremă de Justiţie din Stockholm a decis să îi acorde azil politic. Aceşti psihologi au intervievat şi observat atât persoane care practică în prezent Yoga, cât şi foşti cursanţi. Concluziile lor contrazic cu totul rapoartele fabricate de psihologii români: MISA nu este o sectă, orientarea sa nu contravine valorilor, regulilor şi normelor societăţii, ci din contră duce la o îmbunătăţire a acesteia prin transformarea în bine a fiecărui practicant Yoga, MISA nu se izolează şi nu se distanţează de restul societăţii.  

Un studiu statistic realizat în 2005 pe câteva sute de cursanţi MISA arată aceleaşi lucruri: MISA este un grup de intelectuali (87% dintre yoghini au studii superioare, mulţi dintre ei chiar la nivel de doctorat), yoghinii sunt bine integraţi în societate, sunt activi profesional şi social, iar evoluţia lor şcolară şi profesională a fost ascendentă pe parcursul anilor în care au practica Yoga. Ei se bucură de  o stare de sănătate fizică şi psihică situată mult peste nivelul populaţiei actuale a României.

Ipoteze şi generalităţi în loc de argumente concrete

Faţă de aceste cercetări realizate conform deontologiei aşa zisele constatări depuse la dosar împotriva MISA sunt pline de termeni pretenţioşi şi cuvinte mari care dau impresia de lucrare ştiinţifică de nivel înalt. Singura lor valoare este dată de faptul că sunt semnate de nume bine cunoscute în psihologia românească. Credibilitatea acestor persoane nu este însă şi o garanţie a profesionalismului lor, mai ales că Irina Holdevici, Tudorel Butoi, Mihaela Minulescu sau Ruxandra Răşcanu se descalifică în faţa tututor psihologilor prin modul în care au realizat aceste studii.

Peste tot întâlnim doar exprimări vagi precum: „numeroase cazuri”, „s-a constatat la o serie de membrii ai mişcării”, „majoritatea adepţilor”, „ar putea determina”, „se pare că”, „este posibil să”, „pot fi circumscrise”, „putem considera că”. De la a constata fără putinţă de tăgadă până la a putea considera că este cale lungă. Raportul Luminiţei Petrescu de exemplu este însăilat copiind pagini întregi din lucrări de psihologie sau psihiatrie. Afirmaţiile sale arată doar că autoarea a citit despre categoriile sociale cele mai vulnerabile faţă de tehnicile de manipulare şi despre cum se manifestă schizofrenia.

Aflăm spre exemplu că: „bolnavii psihici sau persoanele cel puţin cu antecedente medicale patologice psihiatrice, ex: schizofrenii cu remisie defectuală, sindroame discordante, simptomatologie bazată pe clivaj disociativ; persoanele cu vulnerabilităţi psihice sau psihosociale, celibatare sau solitari proveniţi din separaţii în fapt sau căsătorii încetate, deces sau desfăcute prin divorţ; persoanele cu insuficienţe adaptative majore, de obicei intelectuali” ar fi conform psihologilor „categoriile cele mai expuse persuasiunii şi manipulării, favorizate de sugestibilitatea lor crescută”.

Ceea ce lipseşte cu desăvârşire este justificarea plasării acestui pasaj în contextul raportului despre MISA. Psihologul MAI  nu ne spune  dacă a  detectat aceste categorii şi la MISA, cu ce mijloace a făcut aceasta şi care este ponderea lor în cadrul MISA, dacă ele ar fi existat.

În acelaşi raport ni se prezintă şi un amplu extras dintr-o lucrare a lui C. Friedmann despre schizofrenie fără a se oferi nici de această dată argumentele şi exemplele concrete care să justifice prezenţa acestor informaţii în acest context. Spre final descoperim că totuşi Luminiţa Petrescu are memorie bună şi îşi aduce aminte că subiectul raportului său este MISA şi nu o prelegere despre schizofrenie, aşa că citim, printre hohote de râs: „Zonele specifice cu cea mai mare implicare în etiologia schizofreniilor este (greşeala nu ne aparţine) sistemul limbic sau rhinencefalul, solicitat în practicile MISA.” Nu vă lăsaţi intimidaţi de termeni: rinencefalul este un termen mai vechi ce se referă la o parte a creierului implicată în perceperea mirosului, şi corelată cu anumite emoţii instinctuale. Vedem deci că acesta este solicitat ori de câte ori cineva simte un miros, în aceste condiţii ar trebui ca toată lumea să sufere de schizofrenie.

La fel, în  raportul APR autoarele, care predau şi psihologia în diferite universităţi,  uită că nu sunt la catedră şi enumeră pur şi simplu o serie de tehnici de influenţare. Din nou găsim doar o clasificare generală fără a se specifica comportamentele observate la yoghinii MISA care să exemplifice aplicarea respectivelor tehnici. O singură excepţie o reprezintă paranteza de la privarea de hrană a adepţilor unde putem citi: „regimurile Oshave”. Sărmanul Oshawa! După ce mii de medici şi de cercetări din întreaga lume au evidenţiat valoarea terapeutică deosebită a regimurilor sale macrobiotice, după ce s-au construit clinici în care aceste regimuri sunt aplicate pentru a vindeca afecţiuni serioase printre care şi cancerul se găsesc nişte psihologi, „experţi” în toate, să le considere privare de hrană şi metode de manipulare. La fel sunt considerate şi… „regulile de igienă”.

Psihologii nu au competenţa de a aprecia aspecte spirituale

La modul real Asociaţia psihologilor din România – APR nu este nici competentă şi nici abilitată să facă aprecieri asupra unor aspecte spirituale. Din  statutul APR  aflăm că Asociaţia se ocupă de promovarea dezvoltării psihologiei ca ştiinţă şi profesie, prin asigurarea unor „înalte standarde de competenţă şi de etică profesională” şi are ca finalitate, printre altele: „creşterea eficienţei activităţilor sociale şi economice”, deşi se declară o organizaţie non-profit.

Cum promovează competenţa şi etica profesională am văzut. După ce a redactat raportul de mai sus încălcând toate normele deontologice, Irina Holdevici a ajuns vice-preşedinte al Asociaţiei! În schimb eficienţa activităţilor economice este din plin sporită. Tudorel Butoi creşte profiturile firmei sale Croma SRL, iar Irina Holdevici îl ajută pe vechiul său prieten Mario Sorin Vasilescu să submineze imaginea unei şcoli de Yoga pe care acesta a considerat-o dintotdeauna ca fiindu-i concurentă.

În timp ce Asociaţia nu s-a implicat în nici un fel în probleme majore ale societăţii româneşti – luând de exemplu poziţie împotriva agresivităţii propagate prin intermediul televiziunii, împotriva violenţelor din familie, împotriva fumatului, consumului de droguri şi de alcool – ia poziţie împotriva unei şcoli de Yoga în condiţiile în care spiritualitatea este o dimensiune a vieţii umane prea puţin studiată de psihologia românească şi în general de psihologie.

Cu toate acestea, autorii raportului elaborat de APR fac aprecieri cu privire la practicile spirituale predate în cadrul MISA. Ei califică Yoga, aşa cum este ea predată în cadrul MISA drept „inovaţii spirituale” având o „autenticitate discutabilă”. Fac chiar aprecieri, fără a fi în cunoştinţă de cauză, despre  concepte yoga milenare: „înţelesul original al conceptului de karma yoga a fost denaturat de doctrina MISA”. Eroare! Înţelesul conceptului de Karma Yoga este denaturat chiar prin faptul că atât ei, cât şi presa şi procurorii îl asimilează muncii forţate.

Ne-am fi aşteptat ca astfel de aprecieri privind conceptele Yoga să vină din partea unei organizaţii de profil credibile cum este Federaţia Internaţională de Yoga (FIY) – autoritatea mondială în materie. Ele vin însă din partea unor nespecialişti şi sunt contrare aprecierilor competente făcute de FIY din care MISA face parte tocmai pentru că întruneşte toate standardele privind practica Yoga. Mai mult, pentru că au fost impresionaţi de valoarea spirituală a modului în care se predă şi se practică Yoga în cadrul MISA reprezentanţii FIY au organizat în noiembrie 2005, prin intermediul filialei lor europene primul Congres european de Yoga la Bucureşti. La final, yoghinii MISA au fost felicitaţi pentru modul exemplar în care au practicat Karma Yoga pentru a organiza şi a asigura buna desfăşurare a congresului. În semn de apreciere şi recunoaştere a valorii sale ca profesor de Yoga, Gregorian Bivolaru a fost ales membru pe viaţă în Consiliul mondial al FIY, cel mai înalt for din acest domeniu. 

Conform psihologilor, societatea românească respinge şi izolează MISA

Unul din punctele forte al rapoartelor elaborate de aceşti psihologi este faptul că MISA este „un sistem cvasi închis auto perpetuant şi alienant pentru individ” care „poate duce la apariţia unor tulburări psihice şi psihosomatice cu posibile efecte nocive în plan individual şi în cel al integrării sociale”.  În încercarea lor de a prezenta MISA ca un sistem închis, izolat de restul societăţii, psihologii în frunte cu Irina Holdevici au demonstrat exact contrariul. Mai mult, modul pervers în care şi-au formulat argumentele le demască intenţiile rău voitoare. Iată ce spun ei:

„Societatea ridiculizează şi respinge clar „inovaţiile” spirituale ale MISA şi pe cei care le practică, astfel încât membrii Mişcării sunt (auto)-excluşi”. Cu excepţia ironiilor referitoare la valoarea spirituală a practicilor din cadrul MISA, propoziţia de mai sus ar fi fost corectă, inclusiv din punct de vedere gramatical. Însă cel care a scris-o nu s-a putut abţine şi a adăugat înainte de cuvântul excluşi o mică paranteză. Astfel că ne-a oferit două variante printr-o singură propoziţie – pe care le vom reda prescurtat:„Societatea ridiculizează şi respinge clar învăţăturile MISA şi pe cei ce le practică, astfel încât membrii Mişcării sunt excluşi” şi „Societatea ridiculizează şi respinge clar învăţăturile MISA şi pe cei ce le practică, astfel încât membrii Mişcării sunt autoexcluşi”. Care dintre cele două vi se pare a fi logică şi corectă? Evident că prima. Cum ar putea cineva să se AUTO-excludă din moment ce altcineva este cel care îl respinge?

Un alt non-sens poate şi mai mare decât primul: „izolarea socială a adeptului în interiorul MISA se realizează prin – ATENŢIE! – exercitarea de către adept a  ridiculizării sale în societate”.  Adică, tot yoghinul MISA, respins şi exclus de societate din cauza convingerilor sale, este cel care se ridiculizează singur. Am mai întâlnit aceeaşi logică perversă doar în raportul CSM care susţinea că nu procurorii şi mascaţii, ci yoghinii sunt cei care au comis asupra lor înşişi abuzurile din 2004, le-au filmat şi le-au dat apoi la presă!

Regăsim în spatele tuturor acestor rapoarte aceeaşi comandă: prin formulări şi aranjamente din condei tot yoghinii MISA trebuie să iasă vinovaţi. Iar ordinul este urmat orbeşte, chiar cu riscul de a sfida logica elementară.  Vă amintiţi cum am învăţat la gramatică în şcoala generală? Într-o propoziţie subiectul se stabileşte punând întrebarea „cine”, iar complementul direct (obiectul sau persoana asupra căreia se realizează acţiunea) se stabileşte punând întrebarea „pe cine/ce?” Revenind la propoziţia noastră întrebăm: „cine ridiculizează şi respinge în mod clar MISA? Răspunsul este: „Societatea”, deci acesta este subiectul propoziţiei – adică cel care realizează acţiunea. Pe cine respinge societatea? Pe yoghini –  aceştia fiind cei asupra căreia se realizează acţiunea de respingere şi ridiculizare.  

Dizidenţii de ieri şi yoghinii de azi 

Scriam la începutul acestui articol că yoghinii MISA sunt trataţi astăzi exact aşa cum sistemul comunist îi trata înainte de ’89 pe cei ce nu se conformau ordinii socialiste. Iată ce scriu în 2004 psihologii despre MISA: „O pseudo cultură orientală (sic) predominant împotriva normelor de convieţuire socială general acceptate”. O nouă greşeală de redactare, aşa cum sunt multe în rechizitoriu. Cuvântul corect ar fi fost „orientată”…

Citim şi în raportul elaborat de comisarul Luminiţa Petrescu o altă afirmaţie surprinzătoare, care ne lămureşte că totul este o problemă de control social: „Zonele de dezorganizare socială aflate dincolo de ariile rezidenţiale unde se găsesc majoritatea ashramurilor MISA sunt declarate de către specialişti drept patogene în psihiatrie, prin ruptura legăturilor familiale, mutarea forţată a indivizilor, absenţa controlului social şi a posibilităţilor de comunicare”. Aceeaşi viziune şi acelaşi limbaj ca în perioada comunistă.

În lucrarea „Psihiatria sub dictatură. O carte albă a psihiatriei comuniste româneşti”, dr. Ioan Cucu şi dr. Toma Cucu demască abuzurile realizate în acea perioadă asupra dizidenţilor. Printre multe exemple, sunt citate cuvintele semnificative ale lui  M.P. (psihiatru recunoscut la acea vreme pentru implicarea activă în internări forţate): „de ce să nu fie dizidentul politic sau religios un bolnav psihic, când însăşi nebunia este o dizidenţă faţă de normalitate?”. Autorii lucrării adaugă: „violenţa se exercita împotriva oricărui individ care nu se încadra în colectivitate, aşa cum era aceasta definită de către partid, iar anormalul, bolnavul era de aceea definit prin caracterul său asocial, atipic, motiv pentru care socialismul condamna pe toţi cei originali, pe toţi cei care gândeau altfel, toate minorităţile, chiar şi grupurile religioase”. Ce spun psihologii actuali despre MISA? – „cultură orientată predominant împotriva normelor de convieţuire socială general acceptate” cu efecte patogene! 

Scurtă introducere în „limbajul sectar” al sectei psihologilor

După ce demonstrează că societatea este cea care respinge MISA, psihologii vorbesc despre faptul că aceasta îşi „izolează adepţii printr-un „limbaj sectar” cu falsă profunzime spirituală, expresii prolixe şi abstracte.”

Pentru a elimina orice dubiu am consultat DEX-ul în ceea ce priveşte cuvântul prolix: „PROLÍX, -Ă, prolicşi, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea complicat; (despre oameni) care se exprimă confuz sau complicat, cu prea multe cuvinte (adesea inutile)”.

Am consultat DEX-ul şi cu privire la alte cuvinte sau formulări conţinute în raportul psihologilor, pe care mărturisim că le-am găsit foarte abstracte şi complicate. Ştiam că psihologii au un limbaj încâlcit, că în loc să se exprime direct preferă termeni pretenţioşi care dau discursului lor o tentă ştiinţifică şi de neînţeles pentru cei aflaţi în afara domeniului. În definitiv, fiecare domeniu are un limbaj al lui specific. Şi noi utilizăm termeni sanscriţi conformi cu tradiţia yoghină pentru că exprimă mult mai clar anumite concepte. Când doi yoghini din ţări diferite spun Atman sau Bhujangasana se înţeleg între ei chiar dacă dacă nu vorbesc aceeaşi limbă. La fel, doi informaticieni înţeleg ce înseamnă „cluster” sau „server” chiar dacă un necunoscător în ale IT-ului trebuie să consulte un dicţionar pentru a înţelege la ce se referă ei.  

Referirile la limbajul sectar, prolix şi abstract ne aduc aminte de ce scria ziaristul Mihai Răzvan Rotaru în Ziua de Constanţa în vara lui 2004. El găsise  pe siteul yogaesoteric programul taberei de la Costineşti şi concluzionase savant: „La programul taberei am găsit numai indicii vagi, într-o terminologie încifrată: „Luni, 2 august 2004, 21-21.30-Meditaţie: Marea Putere Cosmică Bagalamukhi”. Probabil că meditaţia de la ora 21 este, de fapt, „spirala energetică” pe care yoghinii o fac noaptea pe câmpul de lângă cimitir. Spre deosebire de ceilalţi ani însă, acest lucru nu e menţionat explicit.” Am râs cu mare poftă de aceste inepţii izvorâte dintr-o crasă ignoranţă şi din lenea care l-a împiedicat să caute măcar pe internet ce înseamnă Bagalamukhi. Nu ne-am fi aşteptat însă din partea unor psihologi cu pretenţii, la un comportament similar.

Şi cum nu am putut înţelege ce vor să spună unele formulări conţinute în rapoartele lor, am hotărât să ne consultăm cu câţiva psihologi pentru a ne desluşi sensul lor ascuns. Şi surpriză: nici aceştia, deşi lucrează de mulţi ani în domeniu, nu le-au putut desluşi semnificaţia.  Nici Dex-ul sau dicţionarele de psihologie nu ne-au fost de ajutor.

Vă dăm în continuare câteva exemple, poate printre dumneavoastră, cei care citiţi acest articol sunt persoane care pricep ce au vrut să spună. Irina Holdevici, Mihaela Minulescu şi Ruxandra Răşcanu scriu în raportul APR despre: „apropiere dinamică pe bază de influenţare” şi „restructurarea posibilităţii adepţilor prin anularea discernământului critic”. Tudorel Butoi  este, după părerea noastră, un exemplu viu de exprimare prolixă: „cultivare sugestiv-persuasivă a valenţelor sexualităţii exacerbând voluptatea hedonismului erotic”, „contemplativ inactivă dezinserţie socială”, „autoritate persuasiv acţională”. Iar Luminţa Petrescu adaugă gogoaşa (nu cireaşa) de pe tort: „disimiluarea motivaţiei reale a dorinţei de asociere şi de diseminare”.

Mai sunt multe alte aspecte despre care spaţiul alocat acestui articol nu ne mai permite să scriem. Un lucru însă reiese din toate cele trei rapoarte de constatare. Autorii acestora, deşi se bucură de credibilitate datorită poziţiilor pe care le deţin în lumea psihologilor, sunt total lipsiţi de profesionalism. Şi dacă mai au încă o minimă doză de conştiinţă profesională ar trebui să îşi revizuiască punctul de vedere şi să se oprească din a mai face astfel de jocuri murdare. Altfel se vor descalifică pentru totdeauna ca oameni şi ca reprezentanţi ai profesiei de psiholog.

Citiţi şi:

Metamorfoza yoghinului-victimă a comunismului în torţionar al yoghinilor: Irina Holdevici

 

Bibliografie:

Ioan I. C. Cucu, Toma Cucu – Psihiatria sub dictatură. O carte albă a psihiatriei comuniste româneşti, Piatra Neamţ, 2005
Rechizitoriul elaborat de Ministerul public şi publicat de Jurnalul naţional  

yogaesoteric
16 iulie 2007

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More