Cei bravi, în Spirală – un poem de Ion Gheorghe, dedicat Adepţilor MISA

 




Ion Gheorghe, “un poet de geniu”, cum îl numeşte Adrian Păunescu, a dedicat adepţilor MISA o poezie emoţionantă.

 

Urmărit ani la rând de către Securitate, Ion Gheorghe este autorul a 27 de cărţi publicate între 1957 şi 2004. Considerat de critici unul dintre cei mai mari poeţi contemporani, Ion Gheorghe este o personalitate aparte a vieţii culturale româneşti actuale, care prin opera sa realizează “un efort contra deromânizării”, preocupat fiind de “reînzdrăvenirea ţării noastre”.

 



Cei bravi, în Spirală

Adepţilor MISA

 

I-am cunoscut protestând cu pancarte modeste, decente insigne.
Blândeţea mieilor duşi la abator, dar nici intimidaţi, nici inconştienţi de pericol,
Între garduri de fier strânşi ca fiarele, cu adevărul lor sufocat de gălăgiile perverselor predici
Ale celor ce urăsc omul neînduplecat şi care-şi caută lumina proprie până cad cu ochii pe foc.
 

Ironizaţi de toţi ghiftuiţii, de belferii ce-şi dau ifose,
De inşii prea siguri pe cele din cer şi-asupra celor de pe pământ, ca toţi idioţii –
Au intrat implacabil în istoria patriei jefuiţi de cărţi, de bunuri, de onoare.
 
M-am apropiat laudându-i de gând, i-am numit bravii celor mai  nimicitoare lupte
Pentru că înfruntă cu preţul suprem sub hulă şi oprobiu nerod
Pe cei din speluncile vopsite de analfabeţii zugravi în stil bizantin,
Pe cei din pustiul boltelor în care şi-au lătrat poruncile ofiţerii în sutane şi patrafire,
Pe cei ce trăiesc şi astăzi dându-şi doctoratele din spovedaniile văduvei şoptite în microfon.
 
I-am admirat pe câmpurile de meditaţie şi reculegere
Mai de preţ decât tranşeele de la Băneasa unde s-au întors armele prima dată,
Între lanurile de rapiţă şi pe după liziera căii ferate,
Mai de onoare decât toate poligoanele de instrucţie ale cadeţilor
În care dorm şerpii ispitei de-a se întoarce a doua oară în contra Comandantului Suprem –
Pe cei bravi, în Spirală, desfăşuraţi ca vârtejul în jurul sacrului nucleu –
Îi laud pentru meritele de-a nu-şi fi părăsit învăţătorul şi propriul zeu.
 
Oricare dintre ei poate călca apele să ţină predica pe hulă politică,
Oricare dintre ei poate preschimba apa tulbure şi nămoloasă a istoriei în Vinul Vieţii,
Oricare poate hrăni mulţimile înfometate numai cu cinci peşti şi pâinile adevărului,
Oricare femeie, în Lotusul ei energetic plutind peste pustiul mediocrităţii, Poartă marama zugrăvită de la sine cu chipul patriei în suferinţă neostoită –
Ce bine le face lor ura şi calomnia găinilor cu epoleţii secreţi.
 
Ca uraganele rotind energii colosale pe apele etern zbuciumate
Simbolul Spiralei lor, un sorb cosmic de bărbaţi şi femei
În mireasmă de garoafă înveşmântaţi la suflet şi la trup
Precum Călăreţii Daciei în emblemele numismatice pe caii la capete lupi.
 

Trup lângă trup, adică întrupare uriaşă de energie şi joncţiuni,
De-a dreptul şezând pe glia patriei s-o ridice în poalele marei furtuni
Din toate patru zările mai puternici decât bântuitele Americi –
Forţa lor de pământ, de apă, de aer, de foc, o cometă sferică
Naşte cumplit, nesubversiv, spre binele acestei lumi împilată de învăţăturile eretice.
 
Revoluţiile s-au poticnit, clasele orbecăie, corporaţiile sub laba serviciilor secrete,
Cine să măture lumea cu toate templele învăţăturilor ei prea stricate?
Popoarele, ce înălţară lăcaşul istoriei descălecând din goana calului,
Nu mai pot sparge Zidul Berlinului ciumat al Capitalului,
Sinucigaşii curaţi încingând centurile cu iarba de puşcă a morţii
Nici cât Hanibal nu vor zgudui din ţâţână porţile;
Ce cred opresorii? Că de-atâta dărâmare de orânduire şi lipsă de profeţi şi-nvăţători
Popoarele se vor întoarce în genunchi la Cristosul Scripturilor?…
 
A venit rândul Spiralei năzuind în rotire de sine –
Se strânge, se destinde arcul de ceasornic, resortul de aprindere şi stingere al Creatorului de sine însuşi dornic,
Dă mişcare materiei în colosale trombe pe nucleul timpului spornic…
 
Noul lagăr capitalist de turnuri nalte-n Drumul lui Mahomed
Se va prăbuşi cu mincinosul lui aparat de fotografiat pe trepied…
Degeaba îşi afundă braţul pe mâneca beznei momindu-ne chipurile la universalul surâs.
Cronologia de la Cristos şi tot răgazul lui istoric s-au dus!
Ne-ntoarcem întru glorioasa Spirală a bravilor calomniaţi şi hăituiţi anonimi.
Ei toţi vor fi Cronoşii neamurilor în rangul de incoruptibili Magistraţi Eponimi.

30. IX. 2006

 
Puteti citi acest poem şi pe adresele originale:
http://www.hyperboreea.ro/poeme_reportofon.html#Cei; respectiv
http://www.hyperboreea.3x.ro/poeme_reportofon.html#Cei
Despre poetul Ion Gheorghe puteti afla mai multe si de pe site-ul
www.adioletea.ro.
 
 

*****
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa

redactie@yogaesoteric.net

.  Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.

 
 

yogaesoteric

8 noiembrie 2006

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More