Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Relaţii cu publicul>Scrisori de la cititori >
Poezii

          Caută în suflet şi vei afla
                                            
                                                 de Gabriela M.
    
   Cu toţii suntem oameni şi bine asta ştim ,
   Avem greşeli, defecte, dar perfecţi vrem să fim,
   Dar ce-i mai important, eu te rog nu uita,
   Că ceva divin, perfect, mereu e-n fiinţa ta .
 
   A fost acolo de la  început şi de atunci
   Străluceşte ca o scânteie ca tu să ajungi
   Într-o zi sfântă, să o descoperi, să o simţi,
   Să te topeşti în ea, mai intens s-o aprinzi .
 
   Şi-atunci când tu Adevărul îţi vei aminti,
   Fericirea divină şi lumina blândă vei găsi ,
   Şi-atunci greşeli, defecte şi tot ce-i imperfect,
   Vor fi o faptă bună, o calitate şi va fi perfect.
 
   Trebuie doar să credem că nu numai acolo,
   Sus, unde soarele luceşte, Cineva ne iubeşte,
   Ci Supremul Cineva e peste tot, aici, acolo,
   Dar mai ales în tine, scumpul meu Om, sclipeşte. 
     

                 Regăsire
             
                                   de Crina T.

ascult de mult bătăile inimii mele

nu mai ştiu de unde vine sunetul
unde încep şi unde mă termin
mă caut
 
închid ochii şi las inima să zburde
tu aştepţi
zâmbind
în mâinile tale am găsit mâinile mele
şi-n privirea ta m-am privit
sunt în tine
iubindu-te m-am regăsit



Am potolit rechinul din inima ta

                                                        de Mircea P.

Dacā frumuseţea ta nu m-ar rāni
dacā apa nu şi-ar arunca peştii spre mine
aş putea sā vād umbra luminii.
            
        Adevār îţi spun iubito
drumurile toate duc cātre tine
şi sufletul meu danseazā cu
stelele în apā.
 
        Adevār îţi cânt iubito
înţelepciunea face un pod aurit
între inima mea şi sufletul tāu.

        Adevār îţi dansez iubito
sufletul meu este un copil în rouā
şi iarba se joacā cu genunchii tāi.
 
        Adevār vā zic vouā
Lāsaţi-mā sā lunec gol printre
peşti şi meduze.
Cutremurul fiinţei noastre va naşte
Adevārul sticlind în lumina bucuriei.

                              Trezire

                                           de Diana S.
 
Lumina curge alb din cer
Prin trupul meu cel efemer
În suflet picurând mereu:
CINE SUNT EU? CINE SUNT EU?
 
Ferestre albe s-au deschis 
Trezindu-mă uşor din vis
Mă necuprind de Dumnezeu;
CINE SUNT EU? CINE SUNT EU?
 
Vibrează inima în piept
şi nu mai am timp să aştept,
Pornesc acum pe drumul meu.
CINE SUNT EU? CINE SUNT EU?
 
Mi-e dor de ce ştiam demult
şi dor mi-e dragostea s-ascult,
Mi-e dorul Dor de Dumnezeu...
CINE SUNT EU? CINE SUNT EU?
 
  
 
                           DUREREA
                                             Diana S.

Pot s-o miros câteodată arzându-mi pielea,
secându-mi sângele în vene,
devorându-mi carnea până la os;
pot s-o aud măcinându-mi creierii şi trupul
ca foamea de după război.

E o nevoie ţinută ascunsă prea mult,
e o durere ce mă arde pe dinăuntru.
E nevoia de a fi Eu însămi.
E durerea de a nu şti cine sunt Eu cu adevărat.

Dar cum ar putea ei înţelege asta,
când singura lor dorinţă este să se acopere de minciuni
şi singura lor speranţă 
este de a nu afla niciodată ceea ce sunt cu adevărat?
Cum aş putea să le arăt visele mele,
când ochii lor sunt orbi şi goi pe dinăuntru?!
 
De aceea încă mai caut acele fiinţe
cu ochii larg deschişi,
cu inima vie şi mintea liberă.
Acele fiinţe ce poartă în suflet Adevărul.
Poate atunci voi avea curajul
de a mă descoperi.
 


                                                     

                      Furtuna

cerul pare mai aproape când e furtună
mai însetată caut intrarea Acasă
când vântul spulberă acoperişurile ideilor mele
când vitrinele în care mă priveam se sparg
 
înăuntru meu am de străbătut multe oraşe
fiecare mi-e mamă
mă creşte, mă hrăneşte
mă ţine de mână până învăţ să umblu
apoi mă lasă
să-mi julesc genunghii în fuga după fluturi
fiecare mi-e prieten
mă trezeşte, mă-mbrânceşte
iubit şi frate
 
dar las toate oraşele în urmă
 
apoi vin dealurile, văile, apele, munţii
mă-nvaţă să dansez în adierile dimineţii
mă trezesc păsările cu cântul lor
când mă ridic paiele poartă încă urma trupului meu
iarba ţine minte căldura tălpilor mele
iar apa fuge pe pielea mea
desenând bijuterii în soare
pământul mă hrăneşte
mă-nbraţişează cerul
cu albastru curat şi zbor de şoimi
 
mai departe e marea
nesfârşită
ştiu de ea, dar n-am ajuns s-o gust
să mă tăvălesc în valuri
să-mi topesc fiinţa în vuietul ei
 
furtuna mi-a semănat în urechi adierile mării
sunet de valuri sparte-n stânci
m-a grăbit să las în urmă
tot ce a destrămat
vântul nebun şi tunetul turbat 

 
*****
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa
redactie@yogaesoteric.net .  Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.
 

yogaesoteric
 

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga