Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Transa consensuală şi miturile masonice de propagandă

de Juri Lina
traducere de Paula Suciu

Juri Lina este autorul unor cărţi cu dezvăluiri fulminante despre francmasonerie. El s-a născut în 1949 în Estonia, pe atunci parte din Uniunea Sovietică. A lucrat ca ziarist, dar datorită investigaţiilor sale a fost luat în vizor de KGB şi i s-a interzis să mai practice jurnalismul. A emigrat în Suedia în 1979, unde locuieşte şi în prezent. Acest articol este un fragment din lucrarea “Arhitecţii decepţiei – Istoria secretă a francmasoneriei” (Architects of Deception-Secret History of Freemasonry), publicat cu acordul autorului.

“Malta Yok” (”Malta nu există”, în limba turcă) este o expresie binecunoscută istoricilor. În 1565, flota turcească descoperise nave duşmane lângă Malta. Turcii au fost atât de şocaţi văzându-le, încât au trimis acest mesaj Sultanului la Istanbul: „Malta Yok”.

[n.n. Pentru  a înţelege mai bine semnificaţia acestei expresii celebre, iată detaliile poveştii. Sultanul Ibrahim a ordonat flotei sale să atace insula creştină Malta. După multe furtuni, peregrinări şi piedici care au împiedicat flota să ajungă la insulă, amiralul  exasperat a luat un sfeşnic şi ţinându-l deasupra hărţii a lăsat să cadă ceară de lumânare pe aceasta, până când desenul insulei a fost acoperit în întregime. Apoi s-a întors triumfător spre aghiotantul său şi l-a anunţat: “Malta Yok - Malta nu există” şi a ridicat pânzele spre Creta. Expresia a fost apoi utilizată în situaţiile în care cineva nu reuşeşte să găsească sau nu vrea să găsească un lucru şi atunci preferă să spună că acela nu există.]

În ziua de azi, istoricii independenţi [n.n. cei care nu se supun directivelor Guvernului din umbră] folosesc această expresie, „Malta Yok”, când descoperă fapte anterior inaccesibile sau date istorice „delicate”, pe care cei aflaţi la putere le neagă sau le ascund. Atât de multe minciuni se amestecă cu adevărul, încât oamenii devin confuzi. Este clar că există o alternativă la adevărul oficial, din moment ce adesea lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.

Dacă un eveniment s-a petrecut, dar nu a fost sesizat de mass-media, e ca şi cum nu a avut loc. Oricât de ciudat pare, această regulă se aplică cu certitudine în societatea noastră, care este controlată de Francmasonerie. În schimb, dacă un eveniment nici măcar nu a avut loc, dar este totuşi prezentat de mass-media, e ca şi cum acesta s-a petrecut. Trebuie să învăţăm să ne îndoim de adevărul oficial!

Profesorul Daniel Boorstin, bibliotecar al Congresului din 1975 până în 1987 a spus cândva: „Americanii trăiesc într-o lume a pseudo-faptelor, care e creată pentru ei de propria lor mass-media.”

Oamenii doresc să vadă ceea nu există şi în acelaşi timp preferă să ignore realitatea. Astfel, viaţa e o problemă de înşelare şi auto-înşelare. E dificil să faci orice fel de progres în acest labirint de minciuni. Şi cu siguranţă că trăim într-un labirint al minciunilor. Pentru foarte mulţi oameni este foarte greu să se orienteze în multitudinea de informaţii cu care sunt bombardaţi, pentru că nu şi-au dezvoltat încă puterea de a discerne, adică puterea de a deosebi binele de rău.

Acesta e motivul pentru care francmasonii sunt atât de eficienţi în a ne amăgi cu aşa-numitele lor ideologii sociale. Minciunile lor sunt conştiincios amplificate prin megafoanele mass-media, care în paralel urmăresc să sustragă, să reducă la tăcere sau, în ultimă instanţă, să-şi bată joc de toate informaţiile şi ideile care nu concordă cu propaganda lor – fie că se referă la asasinarea prim-ministrului suedez Olof Palme, la incursiunile submarine ale Uniunii Sovietice în apele teritoriale suedeze, la dezastrul „Estonia” (ştim acum în urma analizelor metalurgice că acest feribot s-a scufundat datorită unei explozii), la scrierile istoriei moderne sau la activităţile francmasonilor.

Charles T. Tart, profesor de psihologie la Universitatea din California a numit această obtuzitate ideologică a intelectului nostru „transa consensuală” (în volumul „Waking Up: Overcoming the obstacles to human potential”, Boston 1987, în traducere „Trezirea: Depăşirea obstacolelor din  calea potenţialului uman”). Consens înseamnă acord sau înţelegere generală. Transa consensuală înseamnă, deci, faptul că am acceptat o viziune falsă asupra realităţii, nu bazându-ne pe analiză logică a faptelor, ci printr-o manipulare intensivă (spălare pe creier) comandată şi coordonată de către elita mondială.

Prea mulţi dintre noi au fost afectaţi de această transă a consensului, lucru de altfel binecunoscut şi evident. Metodele de sugestie pe care francmasonii şi alţi manipulatori le-au folosit ca să ne facă să credem în minciunile lor fără să ne gândim mai bine, ne-au transformat cu succes pe cei mai mulţi dintre noi în victime ale acestei îndrăzneţe manipulări. Din acest motiv, noi ezităm instinctiv în faţa unor fapte incomode care ameninţă să ne distrugă falsa viziune asupra lumii pe care francmasonii au creat-o şi, astfel, să ne trezim din transă. Mulţi dintre noi suferă de paralizie mentală.

Cum spunea francmasonul şi filosoful Friedrich Nietzsche: „credinţa e dorinţa de a nu şti”. De aceea este important să demascăm cele mai periculoase mituri de propagandă. Anestezia mentală a lumii vestice a fost un mare succes. Majoritatea oamenilor au devenit victime ale genului de credinţă oarbă numit „corectitudine politică” şi preferă să trăiască în lumea lor iluzorie.

Autorităţile au inventat sau exploatat anumite mituri care servesc scopurilor lor, dar care acţionează împotriva noastră. Aceste „fantezii” se regăsesc în istorie, sănătate, cultură, politică şi alte domenii importante. E nevoie atât de credinţă, cât şi încredere în sine pentru a găsi forţa necesară de a înfrunta realitatea prezentată în această carte.

Trezirea din transă e un proces dificil şi laborios. E nevoie de anumite fapte-cheie pentru a reuşi, fapte pe care cititorul, în ciuda tuturor minciunilor, le poate recunoaşte şi are posibilitatea să le şi verifice. Iată un exemplu clasic din însemnările lui Darwin. Patagonienii (popor tribal din sudul Argentinei) nu au putut vedea corabia lui Darwin – „The Beagle” conceptual sau chiar optic vorbind, din moment ce în experienţa lor de până atunci nu se regăsea nici un fel de navă mai mare. Dar şamanul acelui trib a văzut vasul. Când acesta a început să le descrie corabia cu ajutorul noţiunilor cunoscute de patagonieni, vasul a devenit vizibil pentru toţi. Ei aveau un consens al realităţii care se aplica pentru bărcile mici, dar le lipsea acelaşi consens în privinţa vaselor mai mari.

Multor jurnalişti le-a lipsit judecata critică pentru a strivi consensul realităţii în legătură cu cursul real al evenimentelor din timpul dezastrului „Estonia” – ei n-au reuşit să înţeleagă faptul că, comisia de investigare a rămăşiţelor de după accident a minţit în mod evident în legătură cu informaţiile cheie.

Multora dintre noi ne lipseşte judecata critică cu privire la mediul nostru social, politic şi practic, din moment ce ne încredem orbeşte în mituri cu care sursele masonice ne hrănesc prin intermediul mass-mediei zi de zi.

Majoritatea dintre noi care preferă să creadă orbeşte în diferitele născociri politice, sociale sau ştiinţifice şi care neagă orice idee despre un posibil control din culise, nu vor să vadă că cele mai importante evenimente politice, economice şi sociale din lume nu se petrec la întâmplare, ci sunt plănuite de grupări non-democratice care se ascund sub numele de „francmasoni”. Condiţiile inferioare şi degradante pe care le întâlnim peste tot în diferite ţări, nu au ajuns să fie aşa din întâmplare. Crezând astfel, nu vom face atlceva decât să bâjbâim prin întuneric şi nu vom înţelege nimic.

Masonii, maniaci ai miturilor de propagandă, sunt duşmanii libertăţii spirituale a omenirii. Câteva loji puternice şi crude formate din elite auto-alese de-a lungul ultimelor două secole au condus societatea noastră la o anumită formă de ruină. Dacă refuzăm să vedem această realitate, înseamnă că acceptăm să trăim într-o lume lipsită de sens, absurdă, care a fost transformată fără vreun motiv plauzibil într-un tărâm bizar, un ospiciu lunatic kafkanian.

Aceste loji puternice muncesc, printre altele, la crearea unui superstat în Europa – Uniunea Europeană – şi a unui Guvern Mondial aflat sub puterea lor, prin metode de război psihologic împotriva noastră, a non-masonilor. Aceste grupări subminează cea mai importantă dimensiune a vieţii noastre – dimensiunea spirituală. Ei au cauzat cea mai mare criză spirituală de-a lungul veacurilor. Societatea pe care francmasonii au construit-o a pierdut din vedere adevăratul scop al existenţei. Foarte mulţi oameni nu mai înţeleg valorile spirituale. Ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă cuvântul „spiritual”.

Francmasonii muncesc cu cea mai mare intensitate la propagarea unor idei ne-naturale, precum globalizarea (noul internaţionalism) sau mondializarea, aparent cu intenţia de a promova dezvoltarea spirituală a omenirii şi de a construi o Nouă Ordine Mondială. Această paralelă nu e deloc străină. De fapt, masonii intenţionează să construiască un nou Templu a lui Solomon pentru noi. De ce să trăim într-o lume care, alegoric vorbind, poate fi socotită precum un templu unde anumiţi oameni sunt aleşi să stăpânească, pe când ceilalţi le sunt sclavii ce urmează a fi sacrificaţi ca animalele?

Templul pe care l-a contruit Solomon era un abator unde se sacrificau zilnic multe animale, pentru a-i potoli foamea lui Yahweh. Preoţii erau de fapt măcelari care s-au îmbogăţit prin munca lor oribilă. După spusele profesorului rus Lev Gumilev, Yahweh este un teribil demon de foc (Lev Gumilev, „Etnosfera”, Moscova, 1993, p.480).  

În Uniunea Sovietică au fost constant folosiţi termenii tipici ai propagandei comuniste. Ei doreau „să construiască o societate nouă” şi „un viitor mai bun şi mai strălucit”, sau doreau să reconstruiască vechiul (perestroika).

Profesorul de literatură Jiro Imai, de la Universitatea din Tokyo a notat prin anii 1920 în cartea sa „Despre societatea secretă planetară” că „Francmasoneria este cea mai periculoasă şi cea mai dominantă societate secretă.”

Asociaţia Suedeză Salvaţi Individualitatea (F.R.I.), care combate sectele şi „salvează” poporul din gheara organizaţiilor autoritare, a realizat o listă de criterii care definesc o mişcare distructivă:
• Declaraţie falsă a intenţiei şi descriere înşelătoare la recrutarea membrilor.
• Manipularea prin metode psihologice (controlul minţii) folosită în timpul recrutării şi al îndoctrinării.
• Un lider atotputernic, care cere subordonare totală şi pretinde că deţine cunoaştere şi puteri speciale.
• Ideologia nu trebuie criticată, îndoiala e un lucru rău cu care trebuie luptat.
• Imaginea realităţii este alb-negru; membrii sunt cei aleşi (buni), tot ce e în afara mişcării este rău şi trebuie combătut.

Francmasoneria internaţională corespunde tuturor acestor criterii ale unei secte distructive, dar F.R.I. refuză să critice Francmasoneria şi în schimb îi calomniază pe cei ce demască Francmasoneria politică. La 15 aprilie 2000, asociaţia din Stockholm l-a invitat pe Hakan Blomqvist din Norrkoping să ţină o conferinţă publică. Blomqvist, care e un mincinos profesionist, „umanist” şi „vânător de nazişti”, a refuzat de câteva ori în timpul conferinţei sale să răspundă la întrebarea dacă Francmasoneria este o sectă distructivă sau nu. Cititorul poate fi capabil să deducă căror interese serveşte acest om.

Cea mai periculoasă sectă dintre toate – Francmasoneria – nu s-a detaşat de societate, ba chiar intervine în dezvoltarea ei într-un sens foarte negativ.
Se presupune că francmasonii au reuşit în ce priveşte îndoctrinarea societăţii, din moment ce nu mai sunt priviţi ca un pericol real. Masonii deţin controlul mass-mediei.

„Dacă cineva controlează radioul, presa, şcoala, biserica, arta, ştiinţa, filmul – acel cineva poate transforma orice adevăr în minciună, orice lucru iraţional într-unul raţional” (Alf Ahlberg, „Idealen and deras skuggbilder”/ „Idealurile şi umbrele lor”, Stockholm, 1936, p.135). Masele au crezut mereu în acei zei care s-au auto-proclamat în cel mai violent mod.

„Puterea de a controla fluxul ştirilor este acelaşi lucru cu puterea de a controla ce gândesc oamenii. Ne mândrim cu libertatea presei în Statele Unite. Dar cât de liberă este ea cu adevărat atunci când primim aceleaşi ştiri de la toate marile conglomerate ale mass-mediei şi când variantele alternative ale ştirilor nu ajung niciodată la majoritatea dintre americani? Puterea de a transmite şi de a descrie realitatea este acum în mâinile câtorva oameni. Iar interesul acestor câţiva oameni puternici este în opoziţie cu interesul general. Nu are nici o importanţă faptul că aceste conglomerate ale mass-mediei au nume sau înfăţişări diferite, din moment ce toate împărtăşesc aceleaşi valori, ceea ce constituie o garanţie că avem parte de o informare clonată.” (ziarul american „The Nation”, transmis de Aftonbladet, 31 octombrie 1997).

Puţinii care controlează scurgerea informaţiei aparţin Francmasoneriei internaţionale. Acestor forţe nu le pasă de interesele oamenilor.

Noam Chomsky a scris: „Propaganda funcţionează mai eficient dacă cineva reuşeşte să menţină iluzia că mass-media e un observator imparţial. Eventuale dezbateri mai dure despre aceste legături invizibile ar putea să aibă ca efect întărirea sistemului.”

Nu e cu putinţă să controlăm lojile masonice sau celelalte structuri de elită. Ştim că un grup care nu poate fi controlat va începe imediat să manipuleze presa şi crede că e mai presus de lege. Francmasonii folosesc miturile de propagandă ca bază a puterii lor în lupta împotriva omenirii.

yogaesoteric.net
iunie 2005

Puteţi să comandaţi cartea „Architects of deception-Secret history of freemasonry” scriind pe adresa jyrilina@yahoo.com  

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga