Drosten – autorul testului covid şi doctor în şarlatanie (II)
Citiţi prima parte a articolului
Bombă: Cercetătorii cer retractarea lucrării lui Drosten
Suntem la răscruce! Între timp, pe data de 27 noiembrie 2020 un număr semnificativ de 22 de oameni de știință au solicitat revistei Eurosurveillance retractarea articolului din data de 23 ianuarie 2020, unde sunt co-autori domnii Drosten de la Charité și Landt/Kaiser de la TIB Molbiol: „Detection of 2019 novel coronavirus (2019-nCoV) by real-timeRT-PCR” (Detectarea noului coronavirus din 2019 (2019-nCoV) prin metoda real-timeRT PCR), care constituie din punctul lor de vedere întreaga bază neștiințifică a testelor PCR.
Redăm mai jos din evaluarea lucrării Corman-Drosten problemele fatale ale acesteia, evidențiate de cei 22 de oameni de știință: Pieter Borger, Bobby Rajesh Malhotra, Michael Yeadon, Clare Craig, Kevin McKernan, Klaus Steger, Paul McSheehy, Lidiya Angelova, Fabio Franchi, Thomas Binder, Henrik Ullrich, Makoto Ohashi, Stefano Scoglio, Marjolein Doesburg-van Kleffens, Dorothea Gilbert, Rainer Klement, Ruth Schruefer, Berber W. Pieksma, Jan Bonte, Bruno H. Dalle Carbonare, Kevin P. Corbett, Ulrike Kämmerer.
„Evaluarea peer review externă a testului RT-PCR pentru detectarea SARS-CoV-2 arată 10 erori științifice majore la nivel molecular și metodologic: consecințele pentru rezultate fals-pozitive.
1. Nu există niciun motiv specificat pentru a utiliza concentrații extrem de mari de primeri în acest protocol. Concentrațiile descrise duc la un număr mare de legături nespecifice și de amplificări ale produsului prin PCR, făcând ca testul să fie complet nepotrivit ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
2. Șase poziții nespecificate, instabile, vor introduce o variabilitate enormă în implementările de laborator din lumea reală ale acestui test; descrierea nespecifică total confuză din lucrarea Corman-Drosten nu este adecvată ca protocol operațional standard, făcând ca testul să fie inadecvat ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
3. Testul nu poate deosebi între întregul virus și fragmentele virale. Prin urmare, testul nu poate fi utilizat ca diagnostic pentru virusuri intacte, fiind inadecvat ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea virusului SARS-CoV-2 și pentru a presupune prezența unei infecții.
4. O diferență de 10°C în ceea ce privește temperatura de maleabilizare Tm pentru perechea de primeri 1 (RdRp_SARSr_F și RdRp_SARSr_R) face, de asemenea, ca testul să fie inadecvat ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
5. O eroare severă este omiterea unei valori Ct exacte, la care o probă este considerată pozitivă, respectiv negativă. Această valoare Ct nu se regăsește nici în completările ulterioare, ceea ce face ca testul să nu fie adecvat ca instrument specific de diagnosticare pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
6. Produsele PCR nu au fost validate la nivel molecular. Acest fapt face inutil protocolul ca instrument specific de diagnosticare pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
7. Testul PCR nu conține nici un control pozitiv unic pentru a evalua specificitatea sa pentru SARS-CoV-2, nici un control negativ pentru a exclude prezența altor coronavirusuri, făcând ca testul să fie complet inadecvat ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea SARS-CoV-2.
8. Designul testului din lucrarea Corman-Drosten este atât de vag și defectuos, încât se poate merge în zeci de direcții diferite; nimic nu este standardizat și nu există Procedura Operativă Standard (POS). Acest aspect pune la îndoială validitatea științifică a testului și îl face nepotrivit ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
9. Cel mai probabil, lucrarea Corman-Drosten nu a fost revizuită de experți, ceea ce face ca testul să nu fie adecvat ca instrument de diagnostic specific pentru identificarea virusului SARS-CoV-2.
10. Găsim conflicte de interese severe pentru cel puțin patru autori, pe lângă faptul că doi dintre autorii lucrării Corman-Drosten (Christian Drosten și Chantal Reusken) sunt membri ai consiliului editorial al Eurosurveillance.”
Un conflict de interese a fost adăugat la 29 iulie 2020 (Olfert Landt este CEO al firmei TIB-Molbiol; Marco Kaiser este cercetător principal la GenExpress și consilier științific pentru TIB-Molbiol); acest conflict de interese nu a fost declarat în versiunea originală (și încă este lipsă în versiunea PubMed); TIB-Molbiol este compania care a fost „prima” care a produs kituri PCR (Light Mix) pe baza protocolului publicat în manuscrisul Corman-Drosten și, conform propriilor cuvinte, au distribuit aceste kituri de testare PCR înainte ca lucrarea să fie chiar depusă spre publicare; în plus, Victor Corman și Christian Drosten nu au menționat a doua lor afiliere: laboratorul de testare comercială „Labor Berlin”. Ambii sunt responsabili pentru diagnosticarea virusului acolo, iar compania operează în domeniul testării RT-PCR.
„În lumina reexaminării protocolului de testare pentru identificarea SARS-CoV-2 descris în lucrarea Corman-Drosten, noi am identificat erori și concluzii eronate, care fac inutil testul SARS-CoV-2 PCR.“
În continuare despre introducerea lucrării:
Autorii Corman Drosten et al. au introdus background-ul pentru lucrarea lor astfel:
„Epidemia cu noul coronavirus (2019-nCoV) reprezintă o provocare pentru laboratoarele de sănătate publică, deoarece probe de virus izolat nu sunt disponibile, în timp ce există dovezi din ce în ce mai mari că focarul este mai răspândit decât se credea inițial, iar răspândirea internațională prin călători are loc deja.”
Pe data de 21 ianuarie 2020, când a fost depus manuscrisul lucrării, oficial existau pe plan mondial 6 decese – ŞASE decese. De ce au presupus autorii că exista „o provocare pentru laboratoarele de sănătate publică”, din moment ce nu exista nicio dovadă substanțială care să indice acest aspect?
Nu a fost izolat niciun virus
„Noul coronavirus SARS-CoV-2” din lucrare este compus din secvențe teoretice (in silico), furnizate de un laborator din China, deoarece la acel moment autorii nu dispuneau nici de material de control al SARS-CoV-2 infecțios („viu”) sau inactivat, nici de ARN-ul genomic izolat al virusului. De altfel, până în prezent nu a fost efectuată nicio validare a autorilor bazată pe vreun virus izolat de tip SARS-CoV-2 sau pe ARN-ul complet al acestuia. Conform lucrării:
„Scopul nostru a fost să dezvoltăm și să implementăm o metodologie de diagnosticare robustă pentru utilizare în laboratoarele de sănătate publică fără a avea la dispoziție material viral.”
Aici este necesar sa fie accentuate cele două scopuri: a) dezvoltarea și b) implementarea unui test de diagnosticare pentru uz de laborator. Aceste scopuri nu pot fi atinse fără a avea la dispoziție un material viral real. Cu toate acestea, au fost utilizate secvențe in silico (teoretice) pentru a dezvolta metodologia de testare RT-PCR, cu un model bazat pe presupunerea că noul virus ar fi foarte similar cu SARS-CoV din 2003.
Citat din lucrarea Corman-Drosten:
„Stabilirea și validarea unui flux de lucru de diagnosticare pentru testările și confirmarea specifică a 2019-nCov, conceput în absența virusurilor izolate sau probelor originale de la pacienți. Proiectul și validarea au fost activate pe baza asemănării genetice cu SARS-CoV din 2003 și cu ajutorul tehnologiei de acizi nucleici sintetici.”
Testul RT-PCR nu este specific și nu a fost proiectat pentru diagnosticare
Reacția de polimerizare în lanț cu transcriptază inversă (RT-PCR) este o tehnologie biomoleculară importantă pentru a detecta fragmente de ARN rare, care sunt cunoscute dinainte. Este crucial ca genele sau secvenţele alese să fie cunoscute dinainte pentru ca rezultatele să fie specifice.
Într-un prim pas, moleculele de ARN prezente în probe sunt transcriptate invers pentru a obține cADN. Acel cADN este apoi amplificat în reacția de polimerizare în lanț folosindu-se o pereche-primer specifică și o enzimă de polimerază ADN termostabilă. Această tehnologie este extrem de sensibilă, iar limita de detecție este teoretic de 1 moleculă de cADN, iar specificitatea PCR-ului este puternic influențată de erori de proiectare biomoleculară.
Primerii – insuficienți și nespecifici
Cruciali în proiectarea unui test RT-PCR și testul cantitativ RT-qPCR descris în lucrarea Corman-Drosten sunt primerii. În lucrarea Corman-Drosten au fost folosite concentrații de primeri extrem de mari care au dus la rezultate nespecifice, precum și un număr foarte mare de variante de primeri care duc inevitabil la rezultate de laborator ce nu au absolut nicio legătură cu SARS-CoV-2.
Este prezentată varianta cu gena N, dar – conform protocolului OMS – aceasta nu a mai fost validată sau considerată necesară!! Ca atare, s-a renunțat la ea, iar în toate procedurile de testare aplicate global au fost folosite doar două perechi pe post de primeri în loc de trei, ceea ce face ca testul să fie absolut lipsit de valoare în a produce rezultate valabile într-o pandemie.
Lucrarea Corman-Drosten descrie 3 primeri (dintre care doar 2 sunt utilizați în teste!!), care acoperă teoretic mai puțin de jumătate din „genomul viral”. Avem aici încă un factor care crește numărul de rezultate fals-pozitive. Ca atare, dacă se obțin trei semnale pozitive (adică cele 3 perechi de primeri dau 3 produse de amplificare diferite) într-o probă, aceasta nu dovedește în niciun caz prezența unui virus. Întregul model proiectat de Corman-Drosten conține erori severe, întrucât testul nu poate diferenția între virusul întreg și fragmente virale. Testul nu poate fi utilizat ca diagnostic pentru virusuri de tip SARS.
Numărul de cicluri de amplificare duce la rezultate eronate
Crucial pentru metoda RT-PCR este numărul de cicluri de amplificare (sub 35; preferabil 25-30 cicluri). În lucrarea Corman-Drosten s-a lucrat cu 45 (patruzeci și cinci) de cicluri de amplificare! De asemenea, nicăieri în lucrare nu se menționează criteriile conform cărora un test este pozitiv sau negativ! Ori, aceste teste este necesar să se bazeze pe o POS (Procedură Operativă Standard), inclusiv un număr fix și validat de cicluri de PCR, care să definească clar când anume o probă este considerată pozitivă sau negativă. Datele de PCR evaluate ca pozitive după 35 de cicluri de amplificare sunt complet deficitare.
Validările biomoleculare lipsesc
Cruciale sunt de asemenea validările biologice moleculare.
Produsele amplificate cu PCR necesită să fie validate prin 2 metode:
– prin electroforeza în gel de agaroză (pentru a separa și analiza electroforetic componentele proteice) cu un indicator al mărimii („riglă ADN”), astfel încât să se poată constata că dimensiunea produsului final amplificat este identică cu dimensiunea calculată a produsului;
– prin secvențierea produsului final al amplificării, ceea ce va oferi certitudine de 100% despre identitatea produsului amplificat
În lucrarea Corman-Drosten NU a fost efectuată această validare biomoleculară, ca atare protocolul este complet eronat și nu poate fi utilizat ca instrument de diagnostic specific pentru a identifica virusul SARS-CoV-2.
Experimentele de control lipsesc
Cruciale sunt și experimentele de control negativ și pozitiv care necesită să specifice dacă au confirmat sau infirmat detecția specifică a virusului.
Autorii lucrării au pornit de la presupunerea că toți cei testați pozitiv la testul RT-PCR ar fi fost „infectați cu SARS-CoV-2”.
În primul rând, un test pozitiv pentru moleculele de ARN descrise în lucrarea Corman-Drosten nu poate fi echivalat cu „infecția cu un virus”. Un test RT-PCR pozitiv indică doar prezența unor molecule de ARN viral. Testul Corman-Drosten nu a fost conceput pentru a detecta virusul de lungime completă, ci doar un fragment al virusului. Am concluzionat deja mai sus că acest aspect clasifică testul ca fiind inadecvat ca test de diagnostic pentru infecțiile cu virusul SARS.
În al doilea rând, și de relevanță majoră, funcționalitatea testului RT-PCR publicat nu a fost demonstrată prin utilizarea unui control pozitiv (ARN izolat al virusului SARS-CoV-2), care este un standard de aur esențial („gold standard”) în știință.
În al treilea rând, lucrarea Corman-Drosten afirmă:
„Pentru a arăta că testele pot detecta alte virusuri asociate cu SARS asociate cu liliacul, am folosit testul genei E pentru a testa șase probe de fecale de liliac, disponibile de la Drexler et al. […] și Muth et al. […] Aceste probe pozitive la virus provin de la lilieci rinolofizi europeni. Detectarea acestor valori anormale filogenetice în cadrul cladei CoV legate de SARS sugerează că este posibil ca toate virusurile asiatice să fie detectate de acest test. Acest fapt ar asigura, teoretic, o senzitivitate largă a testului chiar și în cazul unor achiziții independente multiple de virusuri diferite dintr-un rezervor de animale.”
Această afirmație demonstrează clar că gena E utilizată în testul RT-PCR, așa cum este descrisă în lucrarea Corman-Drosten, nu este specifică SARS-CoV-2, iar testul RT-PCR nu este indicat pentru diagnostic.
Nu există o Procedură Operativă Standard (POS). Este necesar să fie accesibilă o Procedură Operativă Standard, care să specifice în mod neechivoc toți parametrii de mai sus, pentru ca toate laboratoarele mondiale să aibă condiții de testare absolut identice!
În lipsa acestei proceduri, știința domnilor Corman-Drosten este viciată, iar laboratoarele sunt lăsate în beznă: ce primeri sunt necesari, ca să fie comandați?; ce nucleotide sunt necesare ca să fie completate în locurile nedefinite?; ce valoare Tm este necesar să fie folosită?; câte cicluri de PCR este necesar să fie rulate?; la ce valoare Ct este considerată proba ca fiind pozitivă?; și când este negativă?; câte gene se testează?; se testează toate genele sau doar gena E și gena RpRd așa cum apare în tabelul 2 al lucrării Corman-Drosten?; se testează și gena N sau nu?; care este controlul negativ?; care este controlul pozitiv? și tot așa…
Astfel, protocolul este din nefericire foarte vag și eronat în toate criteriile de design, iar fără Procedura Operativă Standard și validarea acesteia, testul nu are cum să fie implementat corect.
Rezultate fals-pozitive pe bandă rulantă
Testul RT-PCR descris în lucrarea Corman-Drosten conține atât de multe erori de proiectare biologică moleculară (vezi anterior), încât nu este posibil să se obțină rezultate fără ambiguități. Acest test generează inevitabil un număr imens de rezultate „fals-pozitive”. Definiția fals-pozitivelor este o probă negativă, care inițial iese pozitivă, dar care este negativă după re-testarea cu același test. Fals-pozitivele sunt deci rezultate pozitive eronate, adică probe negative care ies pozitive la test.
Pe pagina 6 a manuscrisului PDF autorii demonstrează că, inclusiv în condiții de laborator bine controlate, un procent considerabil de fals-pozitive este generat cu acest test:
„La patru reacții individuale, s-a observat o reactivitate inițială slabă, totuși au fost negative la retestarea cu același test. Aceste semnale nu au fost asociate cu niciun virus anume și, pentru fiecare virus cu care a apărut reactivitatea pozitivă inițială au existat alte probe care conțineau același virus la o concentrație mai mare, dar care nu au ieșit pozitive. Având în vedere rezultatele obținute din procedura tehnică extinsă descrisă mai sus, s-a ajuns la concluzia că această reactivitate inițială nu se datora instabilității chimice a RT-PCR, ci cel mai probabil problemelor de manipulare a testelor cauzate de introducerea rapidă a noilor teste și controale de diagnostic în timpul acestui studiu de evaluare.”
Prima frază a acestui citat este o dovadă clară că testul PCR descris în lucrarea Corman-Drosten generează rezultate fals-pozitive. Chiar și în condițiile bine controlate ale laboratorului de ultimă generație al Institutului Charité, 4 din 310 teste primare sunt fals-pozitive prin definiție. Patru probe negative au fost testate inițial pozitiv, apoi au fost negative la retestare. Acesta este exemplul clasic al unui fals-pozitiv. În acest caz, autorii nu le identifică drept fals-pozitive, ceea ce este necinstit.
Lucrarea Corman-Drosten nu a fost revizuită
Lucrările științifice este necesar întotdeauna să fie supuse procesului de peer review: astfel, înainte de publicarea în jurnale de prestigiu, orice lucrare este necesar sa fie citită, analizată, revizuită de experți independenți. NU a fost cazul cu lucrarea Corman-Drosten.
Lucrarea Corman-Drosten a fost depusă spre publicare la Eurosurveillance pe 21 ianuarie 2020 și acceptată pe 22 ianuarie 2020, fiind deja online pe 23 ianuarie 2020. Versiunea 2-1 a protocolului a fost publicată pe pagina oficială a OMS încă din data de 17 ianuarie 2020 [?!?!]. Cei 22 de cercetători care au solicitat retractarea lucrării Corman-Drosten au solicitat de la Eurosurveillance în data de 26 octombrie 2020 o copie a raportului de peer review. Fără succes. Autoritatea Europeană a Medicamentului ECDC a refuzat în scris, motivând că „publicarea raportului de peer review ar submina scopul investigațiilor științifice” [??!!??].
Autorii lucrării sunt și editori la Eurosurveillance
De parcă nu existau destule probleme cu această lucrare, doi dintre autori (Christian Drosten și Chantal Reusken) mai sunt și membri ai Consiliului Editorial al Eurosurveillance – ceea ce arată un conflict de interese major, care compromite în totalitate integritatea științifică a acestei publicații.
În plus, autorii lucrării au mai trecut sub tăcere și alt conflict de interese: alți doi autori (Olfert Landt și Marco Kaiser) beneficiază direct sau indirect de profitul generat de firma TIB Molbiol prin vânzarea a milioane de teste în toată lumea.
Concluzii
Credem că toți cititorii dispun acum de toate informațiile pentru a-și putea face o părere competentă despre această fraudă științifică pe care a comis-o domnul Drosten împreună cu complicii dumnealui.
Citiți și:
Cum se fabrică o pandemie: Testarea oamenilor pentru detectarea oricărei tulpini de coronavirus, nu special pentru covid-19
‘Pandemie’: 98% dintre pozitivi au doar o răceală comună
Harababura testelor fals pozitive…
yogaesoteric
13 februarie 2021