Eșecuri medicale tragice: Incubatoarele care îi lăsau nevăzători pe bebeluși au fost folosite în întrega lume până în 1950
Pe 14 februarie 1941, dr. Stewart Clifford, un pediatru din Boston, a fost chemat la domiciliul unui părinte îngrijorat de faptul că fetița sa, de doar două luni, avea ochii cenușii și părea că nu răspunde la lumină. Pentru că nu era oftalmolog, Clifford le-a recomandat părinților să-și ducă fetița la dr. Paul Chandler, unul dintre oftalmologii de vârf din Boston la acea vreme. Chandler a examinat-o și i-a spus lui Clifford că nu a mai văzut așa ceva, copii cu ochii cenușii, și cel mai probabil fata va orbi. Din păcate verdictul dr. Chandler a fost corect. Câteva zile mai târziu, un alt pacient al lui Clifford, un copil cu vârsta de șapte luni, s-a descoperit că avea aceleași simptome. Și acel copil a orbit. În ambele cazuri, copiii se născuseră prematur.
Până în 1945, autoritățile au adunat informații despre 117 sugari născuți prematur și afectați de ceea ce medicii numeau fibroplazie retrolentală (RLF). Victimele aveau diferite grade de pierdere a vederii, dar toate prezentau o masă caracteristică de țesut cicatriceal în interiorul ochilor. Devenise evident că acestea nu erau cazuri excepționale: ceva afecta ochii copiilor născuți prematur într-un mod în care nu mai fusese văzut până atunci.
După 1946, cazuri similare de bebeluși care și-au pierdut vederea au fost descoperite și în Europa, ceea ce a făcut ca un număr mare de spitale și laboratoare de cercetare din întreaga lume să se implice în elucidarea misterului. Au fost semnalate cazuri în Marea Britanie, Franța, Spania, Canada, Australia sau Cuba.
În 1949, medicii au început să studieze un lucru pe care l-au trecut ușor cu vederea până atunci: incubatoarele în care erau ținuți cei mici. Dispozitivele de incubație au început să fie folosite de la sfârșitul anilor 1800, dar în anii 1930 a fost dezvoltat un nou tip de incubatoare menit să mențină niveluri mai mari de oxigen. Doar că aceste incubatoare s-au dovedit deosebit de nocive pentru nou născuți, în cazul multora unul dintre efecte fiind orbirea…
În următorii câțiva ani, în țări din întreaga lume s-au desfășurat mai multe studii privind copiii născuți prematuri care au fost ținuți în incubatoare cu oxigen. Cel mai notabil a fost studiul condus de doi medici, Arnall Patz, oftalmolog, și Leroy Hoeck, pediatru, la Spitalul Municipal Gallinger din Washington DC, iar rezultatele au fost șocante. Dintre cei 28 de bebeluși mici care au primit o concentrație mare de oxigen, șapte au ajuns să facă boala RLF, în timp ce în grupul de 37 de nou-născuți care au fost ținuți în incubatoare obișnuite, niciunul nu a fost afectat.
Pediatrul William Silverman, care a descris istoria RLF într-o carte și în articole de ziar, a estimat că până în 1953, aproximativ 7000 de copii din SUA au fost orbiți de terapia cu oxigen. Iar acest eveniment nefericit ne arată cât de puține aspecte se cunosc despre efectele diverselor proceduri medicale sau terapii. Ca să nu mai vorbim de vaccinuri, ale căror consecințe pe termen lung sunt total necunoscute!!!
Citiți și:
Unele pericole nebănuite ale fertilizării in vitro
yogaesoteric
8 noiembrie 2018