Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Actualitate >Societate >
Propaganda progresistă și specularea spiritului de turmă

 

Motto:Într-o turmă intră, de regulă, persoanele slabe, care preferă un şef, persoanele incapabile să ia o decizie, persoanele leneşe, tocmai pentru că turma le permite unor indivizi să creadă că se ascund, că se pierd în anonimat, dar şi pentru că pot să se manifeste violent, stare pe care singuri, ca indivizi, nu o pot manifesta. Aceste persoane preiau din curajul celor mulţi.” – Stelian Chivu, psiholog

Imaginaţi-vă un Guvern avându-l ca prim ministru pe Moise Guran, pe Mândruţă la Cultură, pe Tunegaru (sau Vlaston) la Învăţământ, pe Cartianu la Tineret şi Sport, pe Câţu la Finanţe, pe Isar la Industrii, pe Poliţeanu (sau Guseth) la Justiţie. Un asemenea guvern ar avea nevoie de cel puţin două ministere suplimentare faţă de cele de până acum: un minister al Gândirii condus de Pleşu sau Cristian Tudor Popescu şi unul al Reeducării, condus de Macovei, Koveşi sau Liviu Avram.

Marea majoritate dintre cei care citesc acest text se vor uita strâmb la unele nume deoarece nu le cunosc. Şi e logic să fie aşa întrucât întreaga şleahtă enumerată nu s-a ridicat „la lumină” prin fapte de excepţie sau prin realizări memorabile ci doar prin propagandă. O masă de indivizi goi, fără repere, fără direcţie, cunoscând instinctiv doar mirosul banului şi gustul dulce al linguşelii. E o specie nouă, răsărită din rândul foştilor propagandişti ai PCR, repetând cu aceeaşi abnegaţie sloganuri goale, mimând eroismul şi împuindu-le capul unor făpturi prea precare pentru a gândi.

Guvernul amintit este guvernul #rezist, al oilor scoase la păscut în Piaţa Victoriei, la Parlament, sau oriunde le cer păstorii neomarxişti ai lumii de azi. Înainte transhumanţa se desfăşura între vale şi munte, având ca rezultat brânză, lână şi carne. Transhumanţa neomarxistă se desfăşoară între birou şi diverse puncte ale oraşelor importante, având ca efect doar credibilizarea idioţilor şi înfierbântarea oilor cu sentimentul că sunt folositoare la ceva.

Ce poate oare înţelege un om cât de cât civilizat văzând că în piaţă se desfăşoară o manifestaţie „pro justiţie” în care se cere desfiinţarea Curţii Constituţionale? O demonstraţie pentru independenţa justiţiei în care se protestează împotriva autonomizării unor instituţii fundamentale şi se cere subjugarea lor intereselor unui individ, în cazul de faţă preşedintele ţării. O demonstraţie pentru democraţie în care se cere desfiinţarea Parlamentului. Despre ce e vorba în toată ecuaţia asta?

Minţile precare ale celor care fac propagandă în numele unor interese total ilegitime n-au logică. Dar nici măcar nu au nevoie de ea. Asta pentru că întreaga organizare a unor astfel de defilări de oi nu este o acţiune raţională, ci, din contră. Oile ies pentru că au nemulţumiri proprii, iar influence-rii nu fac altceva decât să le ofere nemulţumiţilor o falsă cauză. Ai probleme și te-a părăsit pisi din cauză de iubit mai potent? Dragnea e de vină! Te-a dat afară stăpânul? Legile Justiţiei din Parlament sunt de vină? Îţi chiorăie maţele de foame? Cu siguranţă „ciuma roşie” te-a lăsat nemâncat. Chiar dacă sunt hazlii, acestea sunt şabloanele manipulării universal valabile. Sunt brutale, rudimentare şi uneori penibile, dar funcţionează. Şi funcţionează la fel de când lumea.

Ceea ce este de-a dreptul fascinant e peisajul sumbru care se așază în momentul în care bombele propagandistice de acest gen îşi ating ţinta. Un exemplu elocvent este Revoluţia Franceză, cu foametea teribilă şi cu masacrele care au urmat „victoriei”. Dar, mulţi ar putea să apună că acesta este un fapt istoric îndepărtat şi controversat. Să ne referim la un caz mult mai aproape de noi.

Ce s-a petrecut după instaurarea regimului „bulă propagandistică” Băsescu? Mai ţineţi minte picajele abrupte ale economiei, prostovanii incapabili să scoată două cuvinte? Vi-l mai amintiţi pe Boc şi prostia sa legendară? Sigur n-aţi uitat hoţiile teribile făcute la lumina zilei, dar niciodată sancţionate de „justiţia independentă” de-atunci şi de-acum. Cum a fost posibil? E simplu: bulele propagandistice împing în faţă tot felul de farsori, în realitate prostovani goi, dar care ştiu bine să fenteze, să inducă în eroare. Nu credeţi? Parcurgeţi istorisirile lui Cristian Sima în care descrie cum era purtat pe la diverse „comiţii” şi comitete oficiale sau oculte pentru a oferi soluţii pentru ieşirea din criză. Vă imaginaţi cât habarnism pentru a experimenta pe o ţară întreagă ideile creţe ale unui aventurier cam cutremurat la creier precum Cristian Sima?

Aceleaşi lucruri – şi poate unele chiar mai grave – s-ar fi putut petrece şi în cazul în care mişcarea #rezist ar fi putut să genereze o bombă propagandistică prin intermediul căreia să dea lovitura de stat mult dorită. Şi atunci s-ar fi putut ca guvernul fantomă prezentat la începutul articolului să devină realitate.

P.S. De la „Revoluţie” Franţa a mers din ce în ce mai jos, iar picajul său nu se va opri până când ţara nu va intra în rândul naţiunilor eşuate. Diferenţa dintre noi şi Franţa este aceea că Franţa a avut de unde să cadă, pe când noi n-am ridicat niciodată capul deasupra colbului.


 
 
yogaesoteric
21 iulie 2018

 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga