Theresa May, Boris Johnson și circarii politici din jurul lor au început să se teamă pentru soarta lor politică odată cu Brexitul

Ce măsuri au luat pentru a evita ieșirea? Moartea spionilor ruşi la Moscova…

Marea Britanie nu a expulzat diplomaţi ruşi de zeci de ani, mai precis, din 1971, în perioada Războiului Rece, când guvernul britanic a suspectat și expulzat 91 de posibili agenți ruşi ai KGB. Moscova a răspuns dur și în aceeaşi „manieră” diplomatică.

Însă ceea ce vedem acum la Londra este un circ ieftin regizat de serviciile secrete britanice şi ale ţărilor dezvoltate ale UE, care vor să ne dea impresia unei relații tensionate ale insularilor cu Rusia și să ne ofere măsuri dure pe care le iau în vederea eliminării spionilor ruşi din țară… MI5 și MI6 știu foarte clar că asemenea expulzări nu rezolvă sub nicio formă problema iterată de ei a spionajul (rus sau din partea altor ţări) din Marea Britanie și din nicio țară a globului.

Cine poate crede că o ţară ca Rusia își adăpostește toți spionii sub un sigur acoperiș, cel al ambasadei sau consulatului Rusiei la Londra? Aceia pot fi momeală de sacrificiu, dar în niciun caz nu sunt ceea ce serviciile secrete britanice vor să se înțeleagă… Dacă în Rusia este mult mai greu pentru spionii britanici să penetreze, datorită unei societăţi mult mai etanşe, în Marea Britanie ruşii o pot face sub mult mai multe forme, datorită multiculturalismului, care a fost mană cerească pentru occident în vederea exploatării și care acum începe să se răzbune pe ei.

Serviciile secrete britanice au aranjat acest simulacru ieftin al otrăvirii unui dublu spion de origine rusă pe o bancă în parc, alături de fiica lui (ce romantic şi înduioşător…), prin intermediul unui gaz care distruge sistemul nervos. Este un scenariu pe care nu îl pot crede nici copiii de grădiniță, dar s-a dorit să se arate că întreaga societate britanică este în pericol și chiar locurile publice nu mai prezintă siguranță. Pornind de aici, i-a fost foarte uşor Theresei May să afirme că întreaga Europă este în pericol, atâta timp cât mediul public britanic este la îndemâna serviciilor secrete ruse…

Spionajul se presupune a fi o activitate secretă și este greu de crezut că Theresa May ar fi știut că în ambasada Rusiei de la Londra sunt spioni, însă a fost ea extrem de mărinimoasă și i-a lăsat o perioadă să spioneze… Britanicii au avut o perioadă lungă în care au influențat lumea cu poveștile şi perversitatea lor, însă au ajuns să se scalde în ridicol, într-un moment în care lumea vede Occidentul ca pe o poveste hollywoodiană prelungită, a cărei imagine e susţinută de media jewmericană.

Este extrem de greu să calculezi un impact al spionajului în acest moment, deoarece, dorind să faci aşa ceva, ar trebui să deții informații credibile din ambele părți.
Theresa May ar putea fi întrebată în ce măsură crede ea că a fost afectat spionajul rus din Marea Britanie prin expulzarea acestor diplomaţi considerați de ea spioni?

Privind retrospectiv, trebuie să spunem că în iulie 2003, dr. David Kelly, un inspector şi specialist în armament al Marii Britanii, care a dezvăluit faptul că Tony Blair și guvernul lui au „creat” un dosar contrafăcut pentru Irak și armele de distrugere în masă pe care presupuneau în mod mincinos că irakienii le dețin, a fost ucis și găsit într-un… parc la numai o milă de casa lui…
https://www.theguardian.com/politics/2013/jul/16/david-kelly-death-10-years-on

Este un scenariu asemănător cu cel al cazului dublului spion rus Serghei Skripal? Pare că cei care l-au ucis pe rus au învățat la aceeaşi școală sau și-au însușit bine lecția predată de cei ce îl omorâseră pe Kelly.
Ce s-a petrecut cu ancheta asupra morții lui Kelly? În final s-a decis că decesul a survenit datorită sinuciderii, Kelly și-a tăiat singur venele de la mâna stângă, câștigătorii fiind cei care şi astăzi sfidează logica noastră, şi anume serviciile secrete britanice…
https://www.opendemocracy.net/uk/tom-mangold/do-you–remember-what-happened-to-david-kelly

La numai opt zile după incidentul cu Skripal, un alt rus, de data asta mai puțin important pentru serviciile secrete britanice, Nikolai Glushkov, a fost găsit mort în propria casă, însă fiindcă nu era în spațiul public, nu i s-a acordat prea mult spațiu în media din Marea Britanie și nici cauza morții nu a fost depistată de data aceasta în timp record, aşa cum a fost în cazul lui Skripal…

Cum vi se par poveștile serviciilor secrete britanice și implicațiile pe care acestea doresc să le aibă asupra vieţii și perspectivei cetățenilor din Marea Britanie, care trebuie manevraţi în direcția dorită de May și Johnson? Aceştia au crezut că sunt capabili să conducă procesul de ieșire al britanicilor din UE, iar acum se văd în incapacitate mentală să îl continue și, evident, le trebuie un circ politic, care în conjunctura internaţională actuală este foarte periculos…

În cazul lui Skripal, Theresa May a avut nevoie de câteva minute pentru a se precipita pe ecranul BBC și a declara că a fost vorba de o încercare de asasinat…

Dar să dezvoltăm în continuare o altă ipoteză decât cea pe care doresc serviciile britanice să ne-o impună.
Acest Skripal a fost un dublu agent, lucrând cu MI6 și a fost eliberat de britanici în 2010, când s-a făcut un acord de schimb al unui grup de spioni între Moscova și Londra. Dacă Skripal ar fi fost o persoană de interes pentru Moscova, cu siguranță după revenirea în Rusia nu i s-ar mai fi permis să se deplaseze din nou la Londra, şi mai ales să se stabilească în capitala engleză.

În al doilea rând, dacă el ar fi fost agent dublu și de mare importanţă, urmărit permanent de agenții MI6, el ar fi fost supravegheat permanent, ceea ce nu a fost cazul, el fiind foarte probabil rupt total de circuitul informațional actualizat…

Guvernul britanic a concluzionat în mod „naiv” că Skripal și fiica lui au fost otrăviți cu un gaz produs de Rusia, folosit în scopuri militare și utilizat chiar de sirieni, ca povestea să aibă o mai mare amploare, chiar dacă nu a existat nici măcar o suspiciune a americanilor asupra existenţei acestui tip de gaz în Siria, după cum nu s-a folosit nici gaz sarin în Siria aşa cum au susținut cu mare tam-tam americanii. Serviciile britanice au identificat gazul mortal ca fiind Novichok… Cât de „inteligenţi” pot fi acești britanici emiţând ipoteze care le permit să lovească zece păsări cu o singură piatră…. Uluitori, pentru cei novici în domeniu… Realitatea arată însă că sunt încă alte patru ţări producătoare ale acestui gaz…

Urmărind să gândim logic se naşte întrebarea: de ce ar fi folosit Kremlinul un gaz care atrăgea atenția asupra Rusiei și președintelui Putin, oferind dovezi clare care ar putea duce acuzatorii la ținta dorită de serviciile secrete britanice, adică Moscova, când o asasinare putea foarte simplu să aibă loc cu un pistol cu amortizor, sau cu un cuțit, sau cu alte arme greu de dovedit că ar putea fi produse de… Moscova??? Nu vi se pare că serviciile britanice frizează ridicolul?

Lăsând la o parte acest simulacru nereușit dar extrem de periculos al serviciilor secrete britanice, înțesate de stupiditate și teoriile conspirației eliberate de media din Marea Britanie, ale lui Murdoch și ale altora ca el, această tentativă de asasinare aranjată de britanici poate fi văzută ca un rezultat al nereușitei, în fazele dezbaterilor, în vederea ieșirii UK din UE, un pas calculat greșit de May și susținătorii ei care au crezut că au un plan serios și îl pot duce cu succes la bun sfârşit, o cacealma din care Marea Britanie să obţină avantaje.

Pe de altă parte, UE a dorit să atragă cât mai mulţi membri în rândul ei, arătând un interes major pentru ţările cunoscute ca fiind sărace, din estul și centrul Europei, pentru a le aduce în blocul capitalist vestic și pentru a ajunge cât mai aproape de Rusia (în cele din urmă a încheiat şi acordul cu Ucraina), dorind evident să ducă trupele NATO la granița Rusiei. Vestul s-a dovedit chiar dispus să tipărească mai mulţi bani pe care să îi consacre avantajelor de tip momeală pentru ţările est europene decise să devină capitaliste.

Vedem cum Trump îşi bate joc de Europa prin tarife, prin impuneri de participări financiare suplimentare la NATO. SUA dețin 79.000 de soldați desfășurați în acest moment în Europa, dintr-un total de 275.000 de militari staţionaţi pe toate meridianele globului, dar nu există niciun soldat european pe teritoriul SUA. Cum vi se pare acest „echilibru” geostrategic furnizat de America europenilor? Din efectivul militar american desfășurat în Europa, 47.000 de soldați sunt în Germania, 15.000 în Italia și 8.000 în Marea Britanie.

Ca să facem o comparație, menţionăm că aceeaşi americani au deplasat în Afganistan numai 15.000 de militari de tip „fermieri”, care furnizează pentru SUA materia primă pentru fabricarea heroinei mult dorite, necesară pentru a avea o populaţie debusolată, uşor de manipulat. Iar Afganistanul este o ţară enormă, în totalitate sub ocupația SUA și totuși acolo sunt numai 15.000 de militari. Ce înseamnă aceasta? Faptul că Europa nu este nimic altceva decât un „client” al Americii Corporatiste.

Cu siguranță SUA nu au cum să fie pentru dezintegrarea UE, pentru că prin existenţa Uniunii ei au în mână o singură entitate și o singură bancă centrală a uniunii, BCE, unde de la început l-au „plantat” pe Draghi de la Goldman Sachs. Americanii, dar și politicienii de la Bruxelles nu au cum să fie de acord cu Brexitul, iar May se vede în situația unui politician prost, de duzină, care a luat o decizie complexă hazardat, prost gândită și fără o strategie şi un plan. Mai mult, americani au nevoie de o politică unitară în privința NATO și deplasării trupelor lor în teritoriu deținut de UE, aşa cum doresc să existe şi o comandă de la centru.

Foarte puţini europeni știu că există o stipulare în cadrul acordului de uniune al UE, conform căruia ţările în curs de dezvoltare din UE care s-au alăturat uniunii au permis și trebuie să permită o mișcare comercială liberă a bunurilor (free trade) numai în condiții de reciprocitate în care ţările dezvoltate ale uniunii ar permite o mișcare liberă a forței de muncă. Evident, este o stipulare care de fapt arată că mișcarea bunurilor, serviciilor și capitalului este benefică numai părților care au un sector manufacturier bine dezvoltat. Deci, ţările în curs de dezvoltare ale UE, cum este și cazul României, sunt obligate să primească marfa în regim „free trade” de la ţările dezvoltate ale Uniunii, ceea ce a dus clar la demolarea completă a economiilor acestor state în curs de dezvoltare, fărâmiţându-le sectorul manufacturier, distrugând ideea de calitate și lăsând fără servicii guvernamentale aceste ţări.
În contrapartidă, ţările dezvoltate din UE își arată „mărinimia” acceptând lucrători și specialiști din ţările în curs de dezvoltare ale UE, în realitate distrugându-le și mai mult și creând din ele colonii de furnizare de sclavi și consumatoare de orice mărfuri, de orice calitate.

Ca totul să fie bine pus la punct de către vestul capitalist dornic de mai bine, dar nu pentru țări ca România, ci pentru ei însuși, FMI și WTO promovează „free trade”, încercând să convingă ţările în curs de dezvoltare de pe întregul mapamond să reducă tarifele și subvențiile fără ca aceste organizaţii criminale să mai discute de mișcarea spre vest a forței de muncă.

Pe cine protejează aceste instituții pentru care plătesc și amărâții de români și alte țările în curs de dezvoltare? Aceste instituții sunt fie sub controlul total al SUA, fie sunt localizate în SUA și implicate în rețeaua politică a corupției capitaliste în general şi americane în particular. Aceste instituții încearcă și reușesc să protejeze interesele celor mai mari donatori, economiile aşa-zis dezvoltate, care au nevoie de forță de muncă calificată de la cele în curs de dezvoltare și au nevoie de aceste ţări pentru a-și vinde rebuturile, pentru că aşa funcționează sistemul capitalist.

De când a intrat în UE, liderii britanici au compromis, prin deciziile lor, drepturile clasei muncitoare, ale lucrătorilor britanici, în scopul de a proteja interesele bancherilor și corporatiștilor, deoarece comerțul cu ţările UE a impulsionat exportul britanic. Însă lucrătorii au suferit și au votat pentru Brexit. Mai mult, odată cu distrugerea clasei muncitoare a Marii Britanii, britanicii au trebuit să își deschidă granițele pentru țările din estul Europei, unde aruncau mărfurile nevandabile, pentru a primii lucrători calificaţi din aceste zone declarate ca fiind periferice din toate punctele de vedere. În acest fel, criza s-a accentuat și acum se poate vedea în ce situaţie au ajuns ţările est europene…

Ce va face Marea Britanie după ieşirea totală din UE, în cazul în care forţa de muncă est europeană va trebui să părăsească ţara? Cel mai sigur este că Theresa May nu a gândit această variantă cu echipa ei de sforari de proastă calitate.
Economiile dezvoltate din estul Europei nu vor accepta niciodată condiţiile unei mişcări bidirecţionale a forţei de muncă în cadrul UE, care ar fi împotriva intereselor lor, ei nu vor accepta niciodată să trimită în ţările est europene de la periferia UE specialişti şi lucrătorii care să dezvolte proiecte reale, ci vor trimite instituţiile financiare „prăduitoare” cu „specialiştii” lor în distrugerea acestor ţări de la periferia UE.

Este mai mult decât evident faptul că deşi Theresa May conduce un guvern conservator care este, după cum arată, în favoarea Brexit, statul neoliberal britanic şi stabilimentul politic european condus de Franţa şi Germania se opun cu înverşunare ieşirii Marii Britanii din Uniune. Este mai mult decât posibil ca acest stabiliment să fi angajat nişte „specialişti” care să deruleze întregul plan al asasinatului agentului rus, pentru a direcționa atenţia opiniei publice către Kremlin.

Acești sforari ai UE au arătat de nenumărate ori că pot crea probleme reale în calea Brexitului, iar acum se pare că Theresa May acceptă cu zâmbetul pe buze acest scenariu, benevol, văzând cât de incapabilă este ea şi grupul din jurul ei, şi în acest fel i se oferă o „reabilitare” a unui dezastru economic pe care ar putea să îl creeze prin deciziile iresponsabile pe care le poate lua odată cu Brexitul. În locul unei tranziţii uşoare spre un stat independent, Marea Britanie este foarte aproape de dezintegrare în efortul ei de a părăsi UE, într-un circ greu de imaginat pentru ochiul omului de rând.

Practic, un nou Război Rece a început, în condiţiile în care 25 din cele 28 de state membre ale UE au semnat recent un acord pentru îmbunătăţirea cooperării, denumit PESCO (Permanent Structured Cooperation), a cărui primă sarcină este să integreze structural forţele armate ale ţărilor din UE.

Marea Britanie, Danemarca şi Malta sunt în afara lui şi UE nu are cum să fie de acord cu britanicii, atâta timp cât în cazul unui conflict militar, armatele membrilor, reunite în armata UE, vor trebui să-i apere pe britanici, fiind cu toţii în NATO de această dată, dar Marea Britanie nu va participa la finanţarea acestei armate a UE.

Este un circ periculos, care poate aduce un dezastru economic, social şi militar. Theresa May încă mai crede în veleităţile unui imperiu, chiar dacă nici măcar LIBOR, una dintre cele mai criminale instituţii ale finanţelor capitaliste, care dictează dobânda băncilor naţionale la nivel mondial, nu mai este la Londra ci la New York, cumpărată de americani. Deci, Theresa May crede în continuare în funcţionalitatea unui imperiu de nisip, un imperiu care a văzut foarte clar că orice sancţiuni dictate Rusiei aduc în plan global o Rusie şi mai puternică şi care nu va ceda acestui simulacru britanic.

Citiţi şi:

Un document divulgat arată că Soros susţine un complot secret pentru anularea Brexitului

20 de întrebări esenţiale pentru lămurirea cazului Skripal

Înșelarea publicului și preludiul războiului mondial
 

yogaesoteric
26 mai 2018