Abuzul credinţei: bătăi şi torturi sexuale în orfelinatele Bisericii

 

Un raport al Comisiei pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor din Irlanda a scos la iveală un adevăr cutremurător: peste 30.000 de copii din orfelinatele irlandeze conduse de biserica catolică au fost abuzaţi sexual, bătuţi şi înfometaţi de cei care trebuiau să îi îngrijească, din copilărie până la maturitate, potrivit The Times.

Patrick Walsh avea doi ani când a fost dus la tribunal împreună cu cei doi fraţi ai săi, în vârstă de trei şi patru ani, şi cu sora sa de şase luni, relatează publicaţia britanică. Cauza: mama lor era implicată într-un mariaj nefericit şi îşi părăsise soţul.

„A fost găsită vinovată de biserică şi de stat”, spune Walsh. „Tatăl meu a denunţat-o pentru că voia să divorţeze, lucru considerat ilegal. Am fost puşi în boxa martorilor, acuzaţi şi condamnaţi pentru că aveam un părinte care nu îşi exercita cum trebuie tutela”, adaugă el.

A fost decizia care a nimicit copilăria lui Walsh. Amintirile lui din următorii 14 ani sunt legate de agresiuni fizice şi sexuale, foame permanentă, teamă şi umilinţe, toate îndurate la Şcoala pentru băieţi Artane de lângă Dublin, condusă de Congregaţia Fraţilor Creştini, o organizaţie catolică.

Astfel de abuzuri de tot felul, care au avut loc în congregaţiile catolice din Irlanda timp de zeci de ani, au fost dezvăluite într-un raport oficial în cinci volume.
O investigaţie ce a durat nouă ani, condusă de Comisia pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor a concluzionat că guvernul irlandez a complotat într-o conspiraţie a tăcerii, în condiţiile în care nu a fost luată nicio măsură pentru a preveni abuzurile sexuale asupra a zeci de mii copii care au fost înscrişi în instituţii catolice.

Mai mult de 30.000 de copii acuzaţi că ar fi hoţi mărunţi, derbedei sau provenind din familii disfuncţionale, au fost trimişi în reţeaua austeră a şcolilor industriale, de corecţie, orfelinate sau hosteluri din Irlanda, din 1930 până în anii ’90, când ultima instituţie de profil s-a închis.

„În unele şcoli era un adevărat ritual de bătaie. Fetele erau lovite pe tot corpul cu instrumente menite să sporească durerea”, se arată în raport. „Denigrarea personală era la ordinea zilei.”

Ziarul The Irish Times a scris, într-un editorial nimicitor, că raportul este „harta iadului irlandez”. „Este o ţară paralelă, de a cărei existenţă ştiam de mult, dar pe care niciodată nu am conştientizat-o pe deplin. Este un tărâm al durerii şi al ruşinii, al cruzimii sălbatice şi al indiferenței”, scrie ziarul.

„Abuzul nu a fost un eşec al sistemului. A fost sistemul în sine. Teroarea era atât scopul acestor instituţii, cât şi metodă în sine. Rolul lor în societatea irlandeză a fost să impună controlul social, în special asupra celor săraci, acţionând ca o ameninţare.”

Walsh îşi aminteşte: „Ei (n.r. – Fraţii Creştini) erau nişte adevăraţi oameni ai violenţei. Când am ajuns la Artane în 1963, erau 450 de băieţi şi violenţa se simţea în aer. Căminul era folosit ca centru de detenţie pentru infractorii juvenili, deci eram chinuiţi nu numai de Fraţi, ci şi de găştile brutale ale acestora”.

Walsh a fost abuzat sexual de două ori de către un Frate Creştin. Eforturile repetate ale mamei sale de a-şi elibera copiii au fost respinse nejustificat de autorităţi.

„Mulţi ani nu am crezut că a încercat să ne recupereze, dar făcuse nenumărate încercări şi i s-a spus că este imposibil. Dacă îşi voia înapoi copiii, trebuia să se întoarcă la soţul său.”

În timpul încarcerării sale în Irlanda, şi-a văzut mama o singură dată, în 1959. Data următoare când s-au întâlnit a fost în Blackpool, în 1966, când cânta în trupa Artane Boys.

„Mi-aduc aminte că am văzut o femeie în public care se uita fix la mine, zâmbind. M-a trecut un fior rece pe şira spinării şi l-am întrebat pe fratele meu, care era şi el în formaţie, cine era femeia care ne privea atât de insistent”, spune el. „După concert ni s-au făcut prezentările în culise.”

Walsh, acum în vârstă de 53 de ani, descrie sistemul care l-a abuzat ca fiind un mariaj convenabil între biserică şi stat. „Irlanda era un stat teocratic. Biserica primea ajutoare, care erau forma de supravieţuire a congregaţiilor, iar copiii erau folosiţi ca mijloace de a-şi umple buzunarele cu bani.”

„Am aflat peste ani că Şcoala pentru băieţi Artane primea un cec de 10.000 de lire pe lună de la guvern. Din aceşti bani, 8.000 erau trimişi la Roma. Din această cauză, eram prost hrăniţi şi munceam 12 ore pe zi pe câmp şi în ateliere. Eu am fost pus să muncesc în atelierul de fabricat pantofi. Foamea mă însoţea mereu. Eram copii sclavi”, povesteşte Walsh.

Tom Hayes, în vârstă de 63 de ani, a fost instituţionalizat la vârsta de doi ani, pentru că era un copil ilegitim. Şi el a suferit din cauza Fraţilor Creştini.

„Mi s-a spus că mama mea a murit când mă născuse, dar de fapt plecase în Anglia. Am aflat adevărul abia în 2003”, spune Hayes. „Abuzurile sexuale aveau loc la scară largă, operate de găştile care erau protejate de Fraţii Creştini. După ce m-am plâns unui preot din afara şcolii despre asta, am fost ameninţat că voi fi trimis la o şcoală de corecţie din Letterfrack, care avea o reputaţie şi mai proastă.”

Cei doi bărbaţi sperau că raportul va scoate la iveală tot adevărul. „Episcopii, guvernul şi cardinalii de la Vatican ştiau ce se petrecea. Este o şansă pentru ei să îşi ceară scuze pentru greşelile făcute şi să pună punct suferinţelor copiilor”, spune Walsh.

La data publicării raportului, Biserica din Irlanda şi-a cerut scuze, prin intermediul arhiepiscopului irlandez Sean Brady: „Regret profund şi sunt extrem de ruşinat că acei copii au suferit asemenea abuzuri în instituţiile respective”.

Publicarea raportului a fost amânată câţiva ani, după ce Fraţii Creştini au câştigat un proces în 2004, care asigură că numele tuturor membrilor, decedaţi sau în viaţă, vor rămâne confidenţiale.

Peste 1.000 de martori au depus mărturie cu privire la abuzurile din 216 şcoli şi instituţii din toată ţara, între anii 1914 şi 2000. Mai mult de 800 de indivizi au fost identificaţi ca abuzatori fizici şi sexuali, un număr mult mai mare faţă de numărul celor acuzaţi şi condamnaţi. 90% dintre martori au raportat abuzuri fizice şi jumătate abuzuri sexuale.

„Abuzuri sexuale de tot felul au fost raportate, inclusiv violuri vaginale şi anale, molestări şi voyeurism, atât în cazuri izolate cât şi regulat, pe o perioadă lungă de timp”, susţine documentul.

Chinurile erau executate atât de personalul religios, cât şi de cel laic, de rezidenţi, dar şi de angajaţi, fie ei din instituţie sau din afara ei, dar şi de muncitori, vizitatori sau părinţi vitregi.

„Femeile au mărturisit că li se spunea că sunt vinovate pentru abuzurile la care fuseseră supuse, atât din partea abuzatorilor cât şi din partea celor cărora li se confesau”, se mai arăta în raport.

Documentul de 2.500 de pagini, care a costat 124 de milioane de dolari pentru a fi realizat, a produs furie chiar şi înainte de lansarea oficială: unor victime le-a fost refuzat accesul în Dublin. Comisia, condusă de judecătorul Sean Ryan, a chemat poliţia şi a ameninţat că se vor face arestări. „Asta este o farsă, o comedie absolută”, a strigat John Kelly, una dintre victime. „De ce ne excludeţi? Am fost marginalizaţi când eram copii şi acum voi ne faceţi acelaşi lucru.”

Comisia de anchetă a explicat că cel mai mult rău a fost făcut de ordinul Fraţilor Creştini, care conducea majoritatea instituţiilor pentru băieţi, în timp ce Surorile Milei, care ar fi trebuit să îngrijească fetele, au primit de asemenea critici dure.

Raportul menţionează că este imposibil să determine dimensiunea reală a abuzurilor în şcolile pentru băieţi, pentru că situaţiile erau ţinute în frâu în aşa fel încât „să se minimizeze riscul dezvăluirii publice şi prejudiciile asupra instituției şi congregaţiei”.

În rarele ocazii când Departamentul pentru Educație, care are responsabilitatea legală a acestor copii, a primit plângeri legate de abuzuri sexuale, le-a „rezolvat inadecvat”.

Un inspector era responsabil să supravegheze mai mult de 50 de şcoli industriale; şcolile erau anunţate în avans de vizită, iar inspectorii vorbeau rareori cu copiii.

Sute de pagini detaliază viaţa groaznică în aceste instituţii. „Era o lume închisă şi secretă, condusă de frică”, a declarat un Frate despre Şcoala Industrială St Joseph din Tralee, ţinutul Kerry. Școala Industrială Glin, din ţinutul Limerick, era locul în care erau trimişi Fraţii cu înclinaţii către abuzurile sexuale, indicând o indiferenţă serioasă cu privire la siguranţa copiilor.

Un capitol întreg este dedicat unui Frate Creştin prezentat cu pseudonimul John Brander – numele adevărat Donal Dunner, care a fost condamnat în 1999 pentru infracţiunile sale şi a primit doi ani de închisoare. Brander descrie traseul său prin şase şcoli, unde a terorizat fizic şi a abuzat sexual copiii din clasa sa.

Raportul vorbeşte despre felul în care agresorii puteau opera fără frica unei sancţiuni. Este descris şi procesul de biciuire de la Şcoala de Corecţie Daingean, din ţinutul Offaly, un ritual de bătaie ce nu ar fi trebuit tolerat. La două şcoli pentru fete surde, conduse de Ordinul Dominican al Călugărițelor Cross of Liege, raportul descrie cum unele fete „au fost abuzate sexual şi nu au putut să mărturisească asta sau nu au fost crezute”.

Comisia de anchetă a respins argumentul ordinului religios: în acele zile, abuzul sexual asupra unui copil nu era un delict, ci un păcat care cerea căinţă.

Dovezile din document nu vor fi utilizate pentru acuzaţiile oficiale, în mare parte pentru că Fraţii Creştini au câştigat un proces pentru ca numele membrilor, morţi sau în viaţă, să rămână confidenţiale şi să nu apară în raport. Unele victime au catalogat raportul o ruşine pentru că nu au avut şansa să dea numele celor care îi torturau.

Patrick Walsh spune că s-a simţit „înşelat şi decepţionat” de lipsa acuzărilor. „Nu mi-aş fi redeschis niciodată rănile dacă ştiam că acest lucru nu va duce la niciun rezultat. Sunt distrus, atât eu cât şi celelalte victime, că nu se vor lua măsuri legale împotriva agresorilor.”

„Dacă sunt dovezi care ar conduce la acuzare, ar trebui scoase la lumină”, a spus Cardinalul Sean Brady. „Oamenii trebuie să fie traşi la răspundere pentru faptele lor.”


Citiți și:

Istoria crimelor papalităţii (1)

Orgii homosexuale în care au fost implicați înalți prelați de la Vatican

Scandal la Vatican. Secretarul pentru finanțe, acuzat de pedofilie
 

yogaesoteric
9 decembrie 2017

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More