Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
O româncă l-a atenţionat pe Einstein că în Sărmanul Dionis al lui Eminescu (1872) apar elemente ale teoriei relativităţii restrânse (1905)
Cum a reacţionat?


Albert Einstein nu a fost niciodată în România. Dar unele dintre scrisorile sale au schimbat destinul unei tinere, Melania Șerbu. Corespondența dintre cei doi a început în toamna anului 1928 și a durat 20 de ani. Totul a început cu un plic adresat după cum urmează: „Pentru profesorul Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin, Germania”.

Melania a descoperit în nuvela Sărmanul Dionis (publicată în 1872), scrisă de poetul nostru național Mihai Eminescu, unele elemente legate de teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein în 1905.


La începutul poveștii, Eminescu a scris despre relativitatea față de mărimea obiectelor din jurul nostru: „Și lucrurile pe care le pot vedea, atunci când privesc cu un ochi, par mai mici, cu amândoi – mai mari, dar cât de mari sunt ele de fapt? Cine știe? Am putea trăi într-o lume microscopică și ar putea fi faptul că doar ochii noștri să ne facă să vedem la dimensiunea pe care o percepem de fapt, nu?

Poetul, de asemenea, presupune că toate evenimentele din viața noastră sunt rezultatul propriilor noastre gânduri: „De fapt, lumea este visul sufletelor noastre. Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt doar în sufletele noastre.

Albert Einstein i-a trimis Melaniei, care avea 18 ani la momentul respectiv, cărți de matematică și fizică, astfel încât ea să poată să înțeleagă teoria relativității. Ghidată în studiile sale de autodidactă, prin inteligența ei genială, dar, de asemenea, prin amabilitatea marelui savant, Melania descoperă frumusețea fizicii și a teoriei relativității.

Tânăra şi-a exprimat dorința de a studia matematica şi fizica la Universitate, dar pentru că terminase o școală comercială, nu luase examenul de bacalaureat. În aceste condiții, Einstein i-a scris la Ministerul Educației din România lui Nicolae Iorga, o personalitate remarcabilă în istoria interbelică din România. Einstein și-a exprimat părerea că Melania ar trebui să fie testată, astfel încât ea să poată avea posibilitatea de a studia la Universitate.

Ministrul a reacționat prompt: a modificat legislația în vigoare prin introducerea unui nou tip de examen pentru persoanele aflate în situația Melaniei. Ea a reușit și apoi a trecut examenul de bacalaureat.

Angajată la o bancă din Brașov, Melania a obținut o bursă de la Nicolae Malaxa, un industriaș local, dar a fost incapabilă să profite de ea.

Albert Einstein a intervenit din nou și a trimis o scrisoare la succesorul său de la Departamentul de Fizică la Universitatea din Praga, cerându-i să o accepte pe Melania ca studentă. Tânăra a fost acceptată, dar ea a avut mai apoi o perioadă grea, deoarece a trebuit să se confrunte cu antisemitismul de la sfârșitul anilor treizeci.

Cei mai mulţi dintre studenții de origine germană din Praga au fost membri ai Partidului Național-Socialist al lui Heinlein. Studenții care ar fi vrut să vorbească cu mine erau împiedicați de către alte persoane chiar şi să mă salute. Dacă mă așezam într-o bancă, în sala de conferințe, toate locurile din jurul meu rămâneau goale.” Din această atmosferă, Melania s-a mutat în Elveția, la Zurich, unde a reuşit să obțină un doctorat în fizică.

Aceste scrisori dezvăluie o parte a personalității lui Einstein, mereu foarte discretă. „Ar trebui să ştiţi că în calitatea de student am fost la rândul meu descurajat de Universitate; cunoașterea enormă era folosită în detrimentul meu. Abia mai târziu am reușit să înțeleg că cele mai multe dintre informațiile furnizate nu au fost atât de raționale și utile cum am crezut la început. Nu participaţi la cursurile pe care nu le puteţi înțelege confortabil și care nu se potrivesc cu talentul fiecăruia. Cel mai important lucru este să se învețe stăpânirea pas cu pas a conceptelor elementare ale matematicii superioare şi aplicaţiile lor în fizică.

În 1940, pentru că bursa sa a fost întreruptă, Melania s-a întors în România și a fost din nou supusă discriminării rasiale. Când războiul s-a terminat, Melania a devenit un profesor de matematică și fizică, așa cum a încurajat-o Einstein în ultimele sale scrisori, pentru a se dedica în totalitate și cu pasiune predării.

***

O scrisoare cu adresă incompletă, într-o zi din toamna anului 1928, soseşte pe adresa poştei berlineze. Era un plic pe care scria (în limba germană): Domnului Profesor Albert Einstein, Descoperitorul Teoriei Relativităţii, Berlin, Germania. Nu i-a fost greu poştei din Berlin să completeze adresa: Haberlandstrasse 5. Expeditorul, Melania Şerbu, Breiter Bach (Valea Largă) 4, Braşov, România, se adresa lui Einstein în limba germană.

Melania Şerbu avea atunci 19 ani. Citise nuvela Sărmanul Dionis a lui Eminescu în anul 1926 iar despre teoria relativităţii restrânse (propusă în anul 1905) aflase dintr-o relatare publicată în anul 1928, în revista Realitatea ilustrată.

În scrisoarea către Albert Einstein, Melania îl informează pe savant despre faptul că în nuvela Sărmanul Dionis a celui mai important scriitor român, Mihai Eminescu, apar aspecte ale relativităţii timpului şi spaţiului şi se întreba dacă nu cumva acestea ar putea fi puse în legătură cu ideile lui Einstein din teoria relativităţii restrânse. În această ordine de idei, Melania se referă chiar la primele rânduri ale nuvelei, pe care i le explică savantului.

Să le amintim: „…şi tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aş avea trei ochi, aş vedea-o şi mai mare, şi cu cât mai mulţi ochi aş avea, cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine păstrându-şi proporţiunea, nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi”.

La Braşov soseşte o scrisoare de la Einstein. La 9 octombrie 1928, savantul îi răspunde Melaniei (tot în limba germană):
Mult stimată domnişoară Şerbu, înţeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativităţii care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Deduc acest lucru din faptul că dvs. consideraţi că pasajele citate din nuvelă ar avea vreo legătură cu această teorie, însă fără cunoştinţe de fizică teoria relativităţii nu poate fi înţeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care dvs. aveţi asemenea cunoştinţe, să citiţi cartea pe această temă a profesorului Thirring de la Universitatea din Viena.
Vă salută cu prietenie, A. Einstein



Melania a urmat sfatul lui Einstein şi a studiat cartea lui Thirring, după care revine cu o nouă scrisoare către genialul savant:

Cum văd, dvs. eliminaţi eterul, deşi universul este străbătut ca o ceaţă de două forţe: gravitaţia şi lumina sunt în fond aceleaşi forţe electromagnetice, dar sub denumiri diferite, deoarece acţiunile lor sunt diferite. N-ar trebui să stea una cu alta într-o relaţie bine determinată? Aparent – dar numai aparent! – dvs. acordaţi un mare rol observatorului, faceţi din el centrul lucrurilor, îl ridicaţi în slăvi, dar pe de altă parte îl prăbuşiţi în adânc prin faptul că negaţi absolutul în amândouă situaţiile, dvs. îi luaţi pământul de sub picioare şi acest lucru nu e bun.

Noroc că splendida dvs. construcţie mintală nu este utilizabilă de către mica masă a locuitorilor Pământului! Vă jucaţi de-a prinsul mingii cu stelele, deşi nu puteţi schimba cu nimic faţa Universului. Adică, încercaţi aceasta, o urmare logică a liniei încovoiate şi a legii gravitaţiei, Finitul şi totuşi Nelimitatul lumii.

Altă dată, gândul despre un univers infinit trecea peste puterea de concepere a omului, era ceva pentru care nu se căuta nicio explicaţie, se credea aceasta orbeşte. Acum, când dvs. aţi declarat că toate sunt relative şi le-aţi adus astfel mai aproape de înţelegerea omului, nici credinţa nu mai poate fi păstrată şi nici alternativa la credinţă nu mai este desăvârşită, absolută. La ce bun toate astea
?”

Răspunsul lui Einstein la această a doua scrisoare a Melaniei nu a întârziat:

Mult stimată domnişoară Şerbu! Extrem de inteligenta şi simpatica dvs. scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constaţi atâta înţelegere a problemelor fundamentale ale ştiinţelor fizice la un om atât de puţin pregătit.

M-a surprins extraordinar şi faptul că aţi văzut exact punctul unde trebuie să se concentreze acum efortul cercetării ştiinţifice, adică unitatea tuturor forţelor din natură. La problema aceasta lucrez de 13 ani şi am acum impresia că i-am găsit soluţia.


Einstein îi scrie lui Nicolae Iorga

În aceeaşi scrisoare, Einstein se angajează s-o îndrume pe Melania în paşii următori, necesari pentru înţelegerea teoriei sale şi îi promite că-i va trimite cărţi care s-o ajute în această privinţă. În acelaşi timp, îi mulţumeşte tinerei pentru fotografia trimisă, în care ea apare îmbrăcată într-o ie specific românească.

Nu putem continua aici relatarea corespondenţei dintre Melania Șerbu şi Albert Einstein, corespondenţă care a durat 20 de ani, deci până în anul 1948. Perseverenţa Melaniei în studiul fizicii şi matematicii o obligă să treacă la studii universitare, dar ea nu avea bacalaureatul, fiind doar absolventă a unei şcoli superioare comerciale. Şi în această privinţă, îi cere sprijinul lui Einstein, care îi scrie ministrului învăţământului, marelui istoric Nicolae Iorga:

Mult stimate domn! Atenţia mi-a fost atrasă mai de mult de o scrisoare a domnişoarei Melania Şerbu, scrisoare care mi s-a părut interesantă. I-am trimis o serie de cărţi de matematică, pentru a-i înlesni studiul privat. Sigur, nu sunt eu cel în măsură să decidă cu privire la soliditatea cunoştinţelor ei. Totuşi, convingerea mea este că ar fi drept ca domnişoara Şerbu să fie supusă unei scurte examinări şi în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale. Cu deosebită stimă, A. Einstein

Răspunsul lui Iorga a fost imediat şi pozitiv; a modificat legea existentă, care nu permitea înscrierea la Facultate fără bacalaureat, nici măcar ca „student extern”, introducând un examen de diferenţă, pe baza căruia şi cei în situaţia Melaniei se puteau înscrie la bacalaureat. Pentru a nu aştepta până la votarea legii în parlament, i-a dat tinerei o aprobare specială pentru a se putea înscrie la bacalaureat. Aceasta se petrecea prin 1929-1930.

O bursă acordată de industriaşul Malaxa

Dar, cum termenul de prezentare era prea scurt, Melania ratează înscrierea şi rămâne încă patru ani, deci până în 1934, autodidactă. Între timp, ea se angajase ca funcţionară la Banca Marmorosch Blank din Braşov. În urma unei audienţe la cunoscutul industriaş Nicolae Malaxa, obţine o bursă, dar nu o poate valorifica.

Între timp, Einstein părăseşte Germania, ca urmare a instaurării regimului nazist şi îi scrie Melaniei la 1 septembrie 1934, din Watch Hill, Rhode Island, USA.

Aflând că Melania nu poate valorifica bursa acordată de Malaxa, savantul îi scrie, la începutul anului 1935, succesorului său la Catedra de fizică a Universităţii din Praga, Philipp Frank, rugându-l s-o ajute pe Melania să devină studentă la Facultatea din Praga. Malaxa este de acord să-i transfere bursa la Praga, dar din cauza antisemitismului tot mai pronunţat de acolo (în 1939 Cehoslovacia este invadată de Hitler), tânăra studentă este nevoită să se mute în Elveţia iar Malaxa îi transferă bursa la Zürich, unde Melania urmează se pare un program de doctorat în fizică. Întreaga corespondenţă din anii ’30 se referă la pregătirea ei ca fizician.

Einstein îi mulţumeşte lui Malaxa


Einstein îi trimite lui Malaxa o scrisoare de mulţumire pentru sprijinul acordat Melaniei. În 1940, bursa îi este întreruptă din partea românească iar tânăra revine la Braşov, trăind toate restricţiile impuse de noua legislaţie de discriminare rasială.

După război, devine profesoară de matematică şi fizică la Braşov. Einstein o încurajează să se dedice profesiei didactice, dar ea se gândeşte la părăsirea României. După nouă ani de cereri repetate de emigrare în Israel, obţine aprobarea în 1958, dată de la care devine profesoară în Israel. În anul 1973, Melania Șerbu reuneşte la Haifa, în trei volume, întreaga ei corespondenţă; primul volum este dedicat corespondenţei cu Einstein: „Briefwechsel Albert Einstein – Melanie Şerbu 1928-1948”, Haifa, 1973.

Se pare că originalele scrisorilor Melaniei către Albert Einstein sunt depuse la Institutul Einstein din Ierusalim. Nu se ştie unde se află originalele scrisorilor genialului fizician către Melania; o parte din copiile acestora se aflau la fratele ei, David Şerbu, în oraşul Aachen, Germania. De la acesta, ele au fost obţinute de către dr. Mircea Valeriu Diaconescu din Aachen, pe care atât legătura Eminescu – Einstein cât şi personalitatea Melaniei Şerbu l-au pasionat şi cărora le-a dedicat un studiu amănunţit.

Dlui M. V. Diaconescu îi datorăm şi versiunea românească a corespondenţei dintre Melania Șerbu şi Albert Einstein. După cum a declarat dl M. V. Diaconescu, în ciuda faptului că nu a fost încă publicată, corespondenţa dintre cei doi a devenit cunoscută pentru mass-media din Germania.

Descoperind frumuseţea fizicii

Din păcate, motivaţia iniţială a corespondenţei, relativă la relaţia dintre Eminescu şi teoria lui Einstein, a cam fost pierdută pe drum. Ignorant în privinţa lui Eminescu, Einstein era preocupat de calitatea asimilării de către tânăra lui corespondentă a ideilor de bază ale teoriei sale. Prin insistenţa sa asupra acestei chestiuni, savantul ne transmite un mesaj clar: înainte de a te întreba despre legătura dintre două lucruri (un anumit autor, fie el şi poet, şi o anumită teorie ştiinţifică), trebuie să te asiguri că le-ai înţeles bine pe amândouă.

Descoperind, în cursul corespondenţei cu Albert Einstein şi influenţată de această corespondenţă, frumuseţea fizicii, Melania a uitat probabil pe parcurs mobilul iniţial al scrisorilor ei către marele savant. Dl dr. Mircea Valeriu Diaconescu îşi îndreaptă efortul tocmai în această direcţie; preia ştafeta de la Melania Șerbu şi o duce mai departe, concluzia sa fiind confirmarea ipotezei tinerei privind legătura strânsă dintre opera poetului şi aceea a savantului.

Einstein în istoria exegezei eminesciene

În istoria exegezei eminesciene, semnalarea unor posibile apropieri de acest fel, cu referire, între altele, la Sărmanul Dionis, dar şi la Scrisoarea I, la Luceafărul şi la La steaua apare încă în urmă cu peste 80 de ani, dacă ar fi să ne gândim la articolul semnat de dr. Ygrec, „De la Eminescu la Einstein. Ştiinţă şi poezie”, în Adevărul Literar şi Artistic, 21 mai 1922 sau „Einstein şi Eminescu”, de ing. N. Hoisescu, în Orizontul, nr. 38, 20 septembrie 1923.

Dar aceste referiri au fost de obicei compromise prin exagerări care-l transformau pe poet într-un precursor (dacă nu şi coautor) al teoriei relativităţii.

Din fericire, au urmat şi abordări mai serioase şi, pentru a da un singur exemplu, menţionăm exegeza exemplară având-o ca autor pe Ioana Em. Petrescu.

Sfaturi de la Einstein

Dar scrisorile lui Einstein dezvăluie aspecte interesante ale personalităţii sale. Dificultăţii de adaptare la viaţa universitară pragheză, despre care îi scrie Melania, Einstein îi răspunde: „Să ştiţi că şi eu, ca student, am fost descurajat de multa înţelepciune cu care mă pocnea fără milă universitatea. Abia mai târziu am început să pricep că cea mai mare parte a cunoştinţelor debitate acolo nu erau atât de raţionale şi utile cât le crezusem la început. Nu frecventaţi cursurile pe care nu le puteţi înţelege în mod confortabil şi care nu corespund înclinaţiilor dv. Cel mai important lucru este să învăţaţi să stăpâniţi încetul cu încetul noţiunile elementare de matematică superioară şi aplicarea lor în fizică.

Atunci când Melania îi scrie lui Albert Einstein despre cererea în căsătorie primită de la un „Privatdocent” al Universităţii din Praga şi îl întreabă dacă ar fi oportună plecarea ei în America, în condiţiile ascensiunii nazismului în Europa, savantul o descurajează în amândouă aceste intenţii. Consideră că, mai cu seamă în acel moment, căsătoria ei cu un creştin ar fi riscantă. Continuă apoi: „Ideea dv. de a veni aici nu mi se pare recomandabilă, în primul rând pentru că mentalitatea societăţii pragheze vă este mult mai apropiată decât cea de aici. De asemenea, din punct de vedere financiar aveţi mai puţine dificultăţi acolo unde sunteţi. Dar chiar dacă aţi veni, nu veţi putea profita efectiv de prezenţa mea, deoarece eu nu mai predau, iar timpul şi energia mea sunt solicitate până la extrem. Dacă aveţi întrebări cu caracter ştiinţific la care nimeni de acolo nu vă poate răspunde, voi fi prea bucuros să vă răspund.

Melania comentează cu amărăciune recomandarea lui Einstein, care ignora situaţia reală din Praga: „Cei mai mulţi studenţi de limbă germană din Praga erau membri ai Partidului Naţional-Socialist al lui Henlein. Studenţii care ar fi vrut să stea de vorbă cu mine erau opriţi de către ceilalţi chiar și să mă salute. Dacă mă aşezam în sala de curs într-o bancă, toate locurile din jurul meu rămâneau libere”. Nici măcar în anul 1940, când situaţia din România se agravase considerabil, Melania, aflată la un program de doctorat în Elveţia, nu este sfătuită de Einstein să evite întoarcerea în România.

Dl dr. Mircea Valeriu Diaconescu, din Aachen, a anunțat că a trimis studiul său privind legătura dintre Eminescu, Melania Şerbu şi Einstein „unui jurnal din Bucureşti cu profil literar care este foarte interesat de publicarea lui”.


Citiți și:
Scrisoarea până acum secretă a lui Albert Einstein către fiica sa Lieserl
Opinia lui Einstein despre educație. Iată ce l-a învățat el pe fiul său
Teoria undelor gravitaţionale, ce a fost emisă de Einstein în 1916, a fost confirmată




yogaesoteric
31 ianuarie 2017



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga