Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Practica yoga >
Decalogul yoghin pe limba ASANA-elor

 
de Elena Godeanu


Practici ASANA-e de ceva vreme. În fiecare zi – cu perseverenţă. La început remarcai efectele fizice şi subtile ale posturilor, iar pentru o perioadă ai făcut unele progrese. Ai ajuns acum să te plictiseşti? Când se apropie ora de ASANA-e, ai face orice altceva? Te-ai plafonat? Nu te teme, cu toţii am trecut prin asta. Află în acest articol cum poți redobândi entuziasmul. Cum poţi realiza practica fiecărei zile cu aceeaşi ardoare şi bucurie de la început.

Plictiseală, percepţia stagnării (sau chiar a involuţiei), nerăbdare, iritare. Descoperirea a cel puţin o mie de alte lucruri mult mai importante care trebuie făcute chiar atunci, lene. Îndoiala de tip: „Oare practica este chiar necesară?”, senzaţia bruscă de rău fizic – şi pe scurt, o lipsă de plăcere generală. Acestea sunt simptomele stării de saturaţie.

Cum să te vindeci? Modifică-ţi atitudinea. Fii conştient că, exceptând cazurile reale de boală, toate cele de mai sus sunt obstacole mentale. Atunci când mintea nu mai e cu tine în timpul practicii spirituale şi gândurile hoinăresc pe unde apucă, realizarea ASANA-elor devine o corvoadă şi apar o grămadă de probleme.

În primii ani de curs ai studiat codul yoghin etic şi moral: YAMA şi NIYAMA. Caută să aplici aceste reguli când realizezi exerciţiile zilnice. YAMA şi NIYAMA reprezintă un fundament pentru creşterea spirituală, evoluţia, transformarea ta. Pentru ca tot ceea ce faci să dea roade, decalogul yoghin trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor tale, inclusiv practica ASANA-elor.

Exerciţiul face măiestria

O ASANA este cu atât mai eficientă cu cât este menţinută mai mult timp, corect şi fără efort. Idealul? Trei ore şi patruzeci şi opt de minute. Pentru a realiza orice postură de HATHA YOGA o perioadă îndelungată, primele minute sunt esenţiale. Există un echilibru care trebuie respectat între gradul de dificultate al ASANA-ei şi relaxarea trupului. Atunci când există o stare de armonie, mintea se focalizează spontan asupra centrilor de forţă activaţi şi asupra traseelor energetice specifice respectivei posturi, respiraţia este calmă şi liniştită, iar trupul îşi păstrează senzaţia plăcută de relaxare. Dacă însă apare o durere sau o stare de disconfort la nivel fizic, respiraţia devine neregulată, mintea agitată, iar corpul are tendinţa firească de a reveni la poziţia de plecare, poziţie care nu implică niciun fel de tensiune.

Respectarea AHIMSA-ei, nonviolenţa, prima regulă din YAMA şi NIYAMA, ne învaţă să ne iubim şi să ne respectăm trupul, să îi cunoaştem limitele şi să nu-l forţăm până la punctul în care practica posturilor de HATHA YOGA se transformă într-un chin. Dacă tremurăm din toate încheieturile, abia mai respirăm şi totuşi ne menţinem eroic în ASANA cu ultimele puteri, este evident că singurul efect pe care îl vom obţine va fi o febră musculară care ne va împiedica să realizăm practica spirituală câteva zile de aici înainte.

AHIMSA ne sfătuieşte să avem grijă şi de trup, să nu îl suprasolicităm. ASANA-ele vor fi astfel un prilej de încântare şi relaxare. Pe de altă parte, nici a evita în mod constant orice stare de tensiune fizică nu este o atitudine înţeleaptă. Dacă la cel mai mic obstacol revenim imediat în poziţia de plecare şi nu ne străduim în niciun fel să descoperim cheia menţinerii pentru mult timp a posturii, nu ne vom putea bucura de efectele ei benefice.

O atitudine interioară de deplină sinceritate este necesară, pentru a ne recunoaşte nivelul de la care pornim, iar asta înseamnă să respectăm SATYA, adevărul. În plus, sinceritatea ne va ajuta mereu să găsim soluţii. Dacă realizăm PADAHASTASANA şi nu putem încă atinge degetele de la picioare cu degetele de la mâini, putem folosi o coardă pe care să o trecem pe sub tălpi şi să o ţinem cu mâinile. Urmărim apoi să relaxăm gradat muşchii picioarelor. Şi azi aşa, mâine aşa, fără a forţa, încet-încet corpul va dobândi o mai mare flexibilitate, vom ajunge la execuţia perfectă a ASANA-ei şi în acelaşi timp vom depăşi şi un obstacol serios în practica spirituală. Iar o astfel de atitudine ne garantează transformarea interioară.

ASTEYA, non-furtul, înseamnă la nivel mental lipsa lăcomiei. A practica gradat, fiind atent la armonia ta lăuntrică, fără să exagerezi, este modalitatea cea mai bună de a evolua. De aceea trebuie să abordăm execuţia ASANA-ei de pe nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la sala de curs şi vedem că cel de lângă noi îşi atinge relaxat genunchii cu fruntea, iar palmele sunt în întregime aşezate pe sol, nu e cazul să ne descurajăm. Nu e cazul să ne comparăm cu el. Tot ce avem de făcut este să perseverăm. Căci „pe maestru îl face exerciţiul”.

Relaxarea gradată într-o postură ne înlesneşte calea către armonia dintre minte, trup şi respiraţie. Trupul se relaxează, respiraţia se linişteşte, mintea devine din ce în ce mai receptivă faţă de fluxurile de energie cosmică sau telurică. Atenţia focalizată asupra acestor procese are un efect instantaneu de interiorizare. Lumea exterioară se estompează, lumea interioară capătă contur.

Liniştirea minţii neobosite şi a simţurilor direcţionează energia către planurile subtile. Iar asta înseamnă că respectăm BRAHMACHARIYA, focalizarea spirituală. Adevărata plăcere în practica yoga este cu atât mai intensă cu cât devii mai conştient. În PADAHASTASANA, de exemplu, atenţia trebuie să se concentreze asupra fluxurilor de energie telurică ce urcă prin membrele inferioare şi se focalizează la nivelul lui MULADHARA CHAKRA, revitalizând şi regenerând corpul fizic.

Cum s-ar putea traduce APARIGRAHA, non-acumularea, în limbajul ASANA-elor? Realizăm o postură pentru a dobândi anumite efecte clare, specifice. Dar motivaţia interioară pentru a practica o ASANA este transformarea, evoluţia, nu ambiţia. Un yoghin renumit spunea: „Nu ucide instinctul trupului pentru gloria posturii”. Cu alte cuvinte, lasă ca ASANA în sine să te ghideze, fii permanent prezent în ea cu mintea şi îndepărtează preocuparea pentru acţiuni ulterioare sau gândul că ai fi putut realiza alte ASANA-e mai mult sau mai puţin dificile. Concentrarea este cea mai importantă, deoarece cu ajutorul ei putem crea rezonanţa cu energiile infinite din univers. Te cunoşti pe tine, cunoşti Universul.

YOGA SUTRA afirmă că ASANA trebuie să fie fixă şi stabilă. Neclintirea şi starea de linişte într-o postură arată respectarea lui SANTOSHA, a mulţumirii. Nu e complacere, nu e lene; este o stare de împlinire şi trăirea totală a experienţei de a realiza ASANA-e, combinată cu o stare de recunoştinţă pentru această experienţă. Sunt câteva momente când e dificil de atins mulţumirea... în special când observi că azi eşti mai puţin flexibil, mai rigid decât ai fost ieri, iar mintea e mai agitată ca oricând. Dar dacă urmăreşti să respecţi SANTOSHA, te vei putea bucura din plin de clipa prezentă, pentru că vei ieşi din sfera comparaţiilor şi a raţionamentelor sterile.

SAUCHA, puritatea, se aplică atât minţii, cât şi trupului. O dietă sănătoasă ne ajută să fim puri şi astfel ASANA-ele sunt executate cu mai multă uşurinţă și mai mult timp. De asemenea, gândurile frumoase, sentimentele nobile ne înalţă spiritual. Purificarea interioară se realizează nu doar printr-o alimentaţie sănătoasă și un mod de viaţă echilibrat, ci şi printr-un proces corect de gândire.

TAPAS-ul înseamnă căldură, disciplină, austeritate, asceză. Este evident că disciplina interioară reprezintă o condiţie de bază pentru a evolua în HATHA YOGA. Să te aşezi zilnic, de bunăvoie şi nesilit de nimeni într-o postură pe care ţi-ai propus să o realizezi constant nu este întotdeauna foarte uşor. Cheia este să ţii viu în minte scopul pentru care faci ceea ce faci. Realizezi PADAHASTASANA ca să te vitalizezi, să fii mereu în formă; vei simţi energia fundamentală a creaţiei, vei trăi comuniunea profundă cu Dumnezeu în aspectul său de Creator al universului – vei putea depăşi orice obstacol dacă în momentele dificile îţi reaminteşti asta. Când respecţi un tapas eşti capabil să-ţi modifici structura fizică şi mentală, obiceiurile şi atitudinile în vederea evoluţiei spirituale.

Fiecare postură este o şansă pentru SVADHYAYA, studiul spiritual – o şansă de autocunoaştere. Poţi realiza diferite variante ale ASANA-ei pentru a remarca nuanţele efectelor. Poţi totodată să evoci starea de efervescenţă şi aspiraţie spirituală pe care ţi-o inspiră scrierile sacre pe care le-ai studiat. Orice ASANA te face să trăieşti unul dintre cele mai misterioase fenomene: reflectarea macrocosmosului în microcosmosul uman. Aşadar „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întregul Univers”.

ISHVARA-PRANIDHANA înseamnă adorarea Divinului. Când trupul, mintea şi respiraţia se armonizează pe deplin într-o postură, apare o stare de relaxare şi de abandon în fața forţelor cosmice benefice care acţionează atunci prin tine graţie rezonanţelor superioare induse de ASANA. Astfel eşti mai aproape de Sine, de Dumnezeu. în timpul conştientizării efectelor fizice şi subtile ale ASANA-elor, înţelegi că eşti o mică parte dintr-un întreg infinit, că ai un rol şi o menire în acest univers.


Articol preluat din revista Yoga Magazin.

 

yogaesoteric
1 noiembrie 2016

 

 

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga