Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Atunci când reuşeşti să faci o sută de paşi către Dumnezeu, devine în felul acesta cu putinţă ca Dumnezeu să facă un MIRACOL pentru tine (II)

 
În lunile septembrie ale anilor 2015 și 2016, în cadrul activităţilor Mişcării Charismatice Teofanice a avut loc un eveniment excepţional la care au participat cu entuziasm și aspirație mii de oameni. Motto-ul sub care se desfășoară acest eveniment este următoarea idee-forţă: „Atunci când faci cu adevărat un pas către Dumnezeu, apoi Dumnezeu face zece paşi către tine.
Atunci când reuşeşti cu adevărat să faci o sută de paşi în întâmpinarea lui Dumnezeu, devine în felul acesta cu putinţă ca Dumnezeu să facă un MIRACOL pentru tine.
” (profesor yoga Gregorian Bivolaru)
 

Unii dintre participanții la aceste manifestări spirituale, unice în felul lor, au avut deschiderea să ne împărtășească experiențele pe care le-au avut atât în timpul evenimentului, cât și după aceea. Aceste relatări, ce constituie inestimabile dovezi ale prezenței inefabile și a ajutorului atotputernic, plin de iubire, pe care Bunul Dumnezeu ni-l oferă atunci când ne îndreptăm către El, arată totodată valoarea incontestabilă a Școlii de yoga MISA.


Citiți prima parte a articolului
 


Ianţa Călin, Braşov

Pentru mine a apărut o vindecare după meditaţia în spirală de la Evenimentul special de anul trecut.

Mai întâi vă relatez despre istoricul bolii. Acum aproximativ 12 ani, la un moment dat, pe neaşteptate, brusc mi-am pierdut vederea, aproape complet. După câteva zile, în care am făcut destul de multă practică yoga, în special UDDIYANA BANDHA, NAULI KRIYA, vederea a început treptat să reapară. În aproximativ 2-3 săptămâni, vederea mi-a revenit complet. Totuşi, la nivelul ochilor a rămas o foarte mare sensibilitate, astfel încât aproape săptămânal, câţiva ani la rând, îmi pierdeam vederea la un ochi şi această dispariţie a vederii dura aproximativ 15 minute, după care vederea reapărea, dar apărea şi o durere de cap atât de puternică, încât nu puteam să stau practic în picioare de durere, trebuia să mă aşez imediat jos, aveam senzaţii de vomă intense, nici nu vă pot spune exact cât de teribilă era acea durere. Oricum, nu o doresc nimănui.

În toţi aceşti ani am urmărit să fac foarte multe analize. Am făcut RMN ocular… Nici nu îmi mai vin acum în minte toate analizele pe care le-am făcut, cert este că nu s-a găsit o cauză a bolii. Am depus anul trecut toate analizele când s-a făcut înscrierea pentru Evenimentul excepțional. Ani la rând aceste fenomene au continuat, nici măcar un calmant nu am găsit pentru durerile de cap. Practic, când apăreau aceste dureri de cap, o zi sau două eram scos din uz. Aceste crize apăreau de multe ori brusc, la serviciu, pe stradă, când conduceam maşina, era pentru mine foarte, foarte delicat. Acum 3-4 ani, nu-mi aduc aminte exact, am avut o asemenea criză în timp ce erau nişte doctori lângă mine. Mi-am cerut scuze, le-am spus că nu mai văd, că în scurt timp mă va durea capul extrem de tare şi că va trebui să plec acasă şi îi rog să nu se supere pe mine că-i las. Ei au insistat să le vorbesc despre această problemă şi mi-au spus că părerea lor este că este totuşi din cauza ochilor şi să fac o analiză. Mi-au indicat o clinică în Bucureşti şi aşa, după vreo 8 ani şi nu ştiu câte crize, am aflat şi eu ce boală am: migrenă oftalmică se numeşte boala. Mi-au descoperit tensiune intraoculară foarte mare la un ochi şi mi-au recomandat un medicament, pe care eu l-am substituit cu vincamina. Acel medicament era singurul pe care-l luam la fiecare început de zi. Este un extract din saschiu, un medicament de semisinteză ce are la bază această plantă, saschiul – un extract standardizat, 99% vincamină. Acest medicament mi-a atenuat foarte mult crizele de vedere. Practic am ajuns să am una la 3-4, uneori chiar şi 6 luni, asta până când am renunţat să-l mai iau, adică a doua zi după meditaţia de anul trecut, în spirală, din cadrul Evenimentului.

Anul trecut m-am bucurat foarte mult că se va organiza acest Eveniment, am venit cu foarte multă încredere. După ani de zile de dureri… Am ţinut cele 12 zile de post, pentru că înainte nici aceasta nu puteam. Imediat ce începeam postul, se declanşa durerea, și pur şi simplu nu am mai putut să ţin posturi ani de zile. Am simţit deja din momentul în care am reuşit să ţin posturile că ceva foarte bun se petrecea. Nu ştiu ce să spun că am trăit anul trecut în meditaţii, cert este că am simţit o stare de încredere şi a doua zi am renunţat să iau medicamentul respectiv şi am zis să văd ce va fi. Acum a trecut un an, fără două zile, de când nu am mai luat acel medicament şi de când nu am mai avut nicio criză.

Vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a vindecat şi lui Grieg că a făcut posibil acest fapt.

Popa Iulia, Piatra Neamţ

Evenimentul de anul trecut, din septembrie 2015, îl consider acum, privind în urmă, ca pe o ardere de karma. În cele 12 zile de post pe care şi anul trecut şi anul acesta le-am ţinut foarte uşor, am simţit o susţinere foarte mare. După Evenimentul de anul trecut am simţit o stare de pace lăuntrică, o stare de calm şi o minte foarte liniştită. În data de 17 septembrie, după ce mi-a sunat ceasul dimineaţa, la ora 6, l-am auzit, dar nu am mai reuşit să mă mai trezesc. Am intrat în comă. M-a găsit mama mea, în jur de ora 11. Eu nu îmi aduc aminte, mi-a povestit ea după aceea. Ce îmi aduc aminte este că patru oameni în portocaliu ţipau la mine şi apoi m-am trezit în spital. În spital era şi o prietenă de-a mea, pe care o recunoşteam după voce, o colegă de curs, şi o auzeam, bănuiesc, pe doctoriţa care mă internase, spunând că în starea în care mă aflu şi la cât de gravă este situația mea, nu am foarte multe şanse să trăiesc. Îmi puseseră diagnosticul de meningită. Nu puteam vorbi, nu mă puteam mişca şi nici nu vedeam, dar îi auzeam pe cei de lângă mine. De felul meu sunt o fiinţă ghiduşă şi când am auzit-o pe doctoriţă zicând că doar Dumnezeu este cel care mă poate salva, am zis că acum mă ridic şi să vezi ce le sperii. Dar, din păcate, trupul nu m-a ascultat.

Beatrice, colega mea de curs, mă ţinea de mână şi îmi tot şoptea: „Fii tare, Iulia. Colegii îţi fac binecuvântări şi ţi-au aprins şi o ofrandă de lumină şi tu trebuie doar să fii aici şi să participi“. În momentul acela m-am uitat la mine cu ochii minţii. Cei fizici nu-i puteam nici deschide. Şi vedeam că nu pâlpâie nimic în mine, dar mă vedeam legată de toţi ceilalţi de lângă mine prin nişte fire nevăzute, care au început să se umple de lumină, o lumină care venea de peste tot. Era o lumină ca cea solară, strălucitoare şi dătătoare de viaţă. Ceea ce era foarte interesant pentru mine este că nu vedeam de la cine vine, dar simţeam cine este cel care mi-o trimite. Era lumina binecuvântărilor, mi-am dat eu seama mai târziu, iar acea lumină era iubire pentru mine. Simţeam cum la nivelul, în sfera centrului subtil de forţă ANAHATA CHAKRA totul se umple şi apoi încarcă întreaga fiinţă, un întreg sistem de canale energetice de care până atunci nu eram conştientă. Atunci am simţit că în acele binecuvântări este prezent şi Dumnezeu. L-am văzut pe Dumnezeu ca pe o Lumină în care suntem noi toţi, o Lumină plină de iubire, care ne dă viaţă.

Mulţumesc.

Mihaela Iliescu, Cluj-Napoca

Anul trecut nu am fost în ţară, dar am ţinut 5 posturi şi m-am raportat la Eveniment din locul în care am fost. Eram în natură şi îmi puneam de ceva timp o întrebare în sufletul meu legată de iubirea divină versus iubirea umană. Şedeam undeva pe o bancă cu o prietenă foarte bună şi priveam copacii şi era o lumină foarte blândă, foarte plăcută care se revărsa în jur şi, la un moment dat, mi-a căzut privirea pe o frunzuliţă. Ca într-o poveste, această frunzuliţă s-a ridicat cumva – a fost o percepţie mai mult la nivel de VISHUDDHA – ca într-un basm şi a început să strige şi să spună: „Doar eu vreau lumina Soarelui. Doar eu o merit.“ Şi atunci a fost ca şi cum lumina s-ar fi resorbit şi a rămas un singur fascicul de lumină, care cădea doar pe acea frunzuliţă şi în rest era întuneric. Atunci am avut o percepţie foarte interesantă legată de acest mesaj pe care Dumnezeu îl punea în inima mea prin această mică poveste. A fost un mesaj foarte frumos al iubirii divine, care era pentru mine în acel moment ca şi lumina Soarelui. Am înţeles că iubirea divină ar trebui să o înţeleg, analogic vorbind, ca pe iubirea Soarelui, care ne este dăruită tuturor.

Legat de Evenimentul special din acest an: mă confrunt de ceva timp cu anumite tensiuni la nivelul pieptului şi m-am rugat foarte mult pentru rezolvarea lor şi alchimizarea lor armonioasă şi vă povestesc despre câteva clipe de Graţie extraordinare pe care le-am perceput în timpul spiralei. La un moment dat m-am raportat chiar la ideea forţă: „Atunci când fiinţa umană face un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face 10 paşi spre ea şi imposibilul devine cu uşurinţă posibil“ şi a fost foarte frumos, pentru că raportându-mă la această idee, simţeam ca şi cum sufletul meu ascensiona foarte puternic şi îl percepeam pe Grieg cum mă susţine în acest proces. La un moment dat chiar am avut percepţia că cerurile se deschid şi e foarte multă Graţie aici şi m-am bucurat foarte tare.

Încă un moment de Graţie pe care vreau să-l mai menţionez a apărut în final, la conştientizare, când am perceput o Graţie copleşitoare şi chiar anumite Atribute dumnezeieşti excepţionale: Atributul dumnezeiesc al Iubirii dumnezeieşti, al Compasiunii dumnezeieşti, al Milei dumnezeieşti, al Fericirii dumnezeieşti, al Purităţii dumnezeieşti şi o revărsare de Graţie cu totul excepţională, pentru care sunt foarte, foarte recunoscătoare.

Simt că sunt într-un proces de vindecare şi mulţumesc foarte mult că suntem aici, împreună. Mulţumesc lui Grieg şi îngerilor de lumină care ne înconjoară.

Adina Gheorghe, Bucureşti

Mă refer pentru început la Evenimentul din septembrie 2015. Eu am avut în luna august 2015, pe la jumătatea lunii, o criză de pancreatită. Până la acel moment nu am avut niciun fel de probleme de sănătate în acestă direcţie. Acea criză a apărut foarte brusc, adică la modul că nu simţeam că aş avea vreo problemă şi mergând pe stradă, cam în decurs de 5 minute a început cu frisoane uşoare şi a ajuns până la stadiul în care abia mă mai ţineam pe picioare. După vreo trei zile am început cât de cât să-mi revin. Am venit la Costineşti, în vacanţă şi după câteva zile, când am simţit că m-am mai refăcut puţin vital, am început să ţin posturile pregătitoare pentru eveniment. Pentru ieşirea din această criză şi pentru vindecare am luat în acea perioadă plante şi am ţinut regim alimentar şi până la data de 6 septembrie mi-am revenit semnificativ de mult, dar persista încă o senzaţie de jenă la nivelul pancreasului. După evenimentul din 6 septembrie 2015, exact de a doua zi, nu am mai avut niciun fel de senzaţie de disconfort la nivelul pancreasului. În săptămânile care au urmat, în special în primele 3 săptămâni, am sesizat cum capacitatea mea de digestie se reface din ce în ce mai mult, iar eu revin treptat la o alimentaţie normală, cu excepţia faptului că îmi este dificil să diger lactate, nu la modul că problema s-ar simţi la nivelul stomacului, ca şi cum ar rămâne ceva în stomac, ci pur şi simplu simt că este un efort pentru pancreasul meu să asigure ceea ce este necesar ca să fie digerate lactatele. Asta nu este neapărat o problemă pentru mine, pentru că nici nu îmi plac foarte mult.

În lunile care au urmat m-am simţit bine, dar în perioada februarie-martie am făcut o nouă criză şi mi-am dat seama că aceasta s-a petrecut datorită faptului că deşi cu ajutorul lui Dumnezeu m-am vindecat în toamna lui 2015, totuşi nu am învăţat lecţiile care erau asociate cu această afecţiune. Am făcut aceleaşi greşeli şi am ajuns în luna martie la o nouă criză. Şi chiar m-am simţit mai rău atunci, pentru că spre deosebire de august 2015, când eram în vacanţă şi am avut grijă de mine, în martie tendinţa a fost cumva să duc boala pe picioare, continuându-mi activităţile, care erau destul de solicitante. Şi în momentul în care pe la sfârşitul lui martie deja mi-a fost foarte rău, atunci am fost cumva obligată de situaţie să mă opresc din activităţile curente şi să am grijă de mine, să înţeleg ceea ce se petrece, unde greşesc. Chiar mi-am pus foarte serios problema că nu vreau să ajung la cimitirul celor care s-au crezut de neînlocuit şi mi-am luat o perioadă de odihnă şi de refacere.

Ceea ce am făcut atunci şi m-a ajutat foarte mult şi vreau să vă împărtăşesc, mai ales că s-a realizat exemplificarea cu Atributul Dumnezeiesc al Sănătăţii Dumnezeieşti în seara aceasta [după Evenimentul excepțional din 2 septembrie 2016, n.red.], este faptul că am făcut sistematic meditaţii cu Atributul Sănătăţii. Grieg ne-a făcut această exemplificare prima dată în tabăra de SHAKTI din Grecia de anul trecut şi atunci, la finalul lunii martie, am început să realizeze sistematic aceste meditaţii. Am simţit foarte clar însănătoşirea de la o zi la alta, plastic vorbind, foarte vizibil. Şi chiar simţeam în timpul meditaţiilor cu Atributul Sănătăţii cum energia specifică acestui Atribut îmi vindecă pancreasul, pentru că meditaţia o realizam cu această intenţie clară, de a se produce vindecarea mea la nivelul pancreasului. Am făcut în lunile aprilie, mai, iunie, iulie sistematic aceste meditaţii şi starea mea s-a îmbunătăţit foarte mult. Pentru mine a fost foarte semnificativ, pentru că deşi în lunile iunie şi iulie am avut un program extraodinar de solicitant, totuşi nu am avut nicio problemă de sănătate şi de asemenea acum nu mai am această dificultate de a digera lactate, deci pot să le mănânc fără nicio problemă. Ce am simţit extraordinar în timpul meditaţiilor cu Atributul Sănătăţii este că eram învăţată ceea ce trebuie să corectez în fiinţa mea, ca atitudine, ca mod de gândire, ca mod de acţiune. De asemenea, simţeam că starea de sănătate este de fapt o reîntoarcere la Armonia dumnezeiască, ce implică totodată respectarea Legilor dumnezeieşti şi că practic procesul acesta de însănătoşire este reîntoarcerea la armonie. Cu fiecare meditaţie cu Atributul Sănătăţii, simţeam că mai fac un pas către întoarcerea la starea de Armonie dumnezeiască.

La Evenimentul din acest an, în momentul în care am luat plantele pregătitoare, am simţit o stare similară cu aceea pe care o trăiesc când fac meditaţie cu Atributul Sănătăţii, şi anume că acele plante mă aduceau într-o stare de Armonie dumnezeiască. Am urmărit să fiu foarte atentă la energia pe care plantele o aduceau în fiinţa mea şi să iau foarte în serios această etapă pregătitoare. Și pe parcursul meditaţiei am resimţit din plin efectul acestor plante, că ele au declanşat practic procesul care a urmat. În timpul meditaţiei cu fond muzical am avut o trăire deosebit de complexă, care s-a derulat în mai multe etape. Înainte să vă împărtăşesc aceste etape, vreau vă spun că am simţit foarte clar că această a doua participare a mea la un astfel de Eveniment are la bază participarea de anul trecut, adică s-a produs un fenomen de cumulare. Plastic vorbind, nu am mai pornit de la parter, ci de la etajul întâi, adică am simţit că participarea de anul trecut a pus o bază, chiar dacă atunci, în timpul spiralei, nu am avut o trăire foarte intensă sau specială într-un anumit fel, cum a fost anul acesta. Şi de asemenea am simţit că toate meditaţiile cu Atributul Sănătăţii pe care le-am realizat în cursul anului m-au pregătit foarte mult pentru evenimentul de anul acesta.

În timpul meditaţiei de anul acesta, la început, chiar când ne-am prins de mâini şi a început spirala, stând desculţă pe pânza albă, împăturită aşa cum s-a recomandat, am simţit că prin picioare pătrunde în fiinţa mea energie regenerantă, telurică foarte intensă şi că este foarte importantă această recomandare de a rămâne desculţi pe această pânză din fibră naturală şi de a beneficia în felul acesta de energiile telurice regenerante.

Apoi, în prima parte a meditaţiei am simţit că îmi este arătat ceea ce este necesar să fac acum pentru a mă armoniza şi pentru ca întreaga mea viaţă să aibă o notă de Armonie divină. Și aceasta pentru mine înseamnă să fiu foarte atentă să-i acord permanent lui Dumnezeu primul loc în viaţa mea şi să am grijă ca starea de aspiraţie şi de devoţiune către Dumnezeu să fie întotdeauna mai puternică decât orice dorinţe de altă natură aş avea, şi să fiu foarte atentă în această direcţie, pentru că există tendinţa ca în anumite circumstanţe sau momente, dorinţele de natură mai umană să capete o intensitate mai mare decât dăruirea faţă de Dumnezeu. Am simţit că orice aş face ca să armonizez orice plan al vieţii mele, nu voi obţine armonia pe care o caut decât acordându-i primul loc lui Dumnezeu în viaţa mea.

Am fost foarte deschisă la această recomandare şi ghidare dumnezeiască şi am primit-o cu bucurie în fiinţa mea şi am simţit apoi că sunt translatată într-o altă etapă a meditaţiei. Chiar am avut această senzaţie de translaţie într-un spaţiu unde sunt învăluită de bunătatea şi de Graţia lui Dumnezeu, apoi am simţit că sunt acolo prezente o mulţime de fiinţe subtile din lumină, care lucrează la o restructurare a fiinţei mele, atât la nivel fizic, cât şi subtil şi că pun totul totul într-o ordine divină şi în felul acesta mă regenerează şi mă purifică. Mi-am adus atunci aminte de faptul că înainte de meditaţie ni s-a specificat că acest proces de vindecare şi de transformare spirituală se realizează de către Dumnezeu şi cu ajutorul fiinţelor angelice.

După această etapă, intens purificatoare, s-a trezit foarte puternic energia esenţială a fiinţei, KUNDALINI SHAKTI, şi pe măsură ce energia KUNDALINI ascensiona către SAHASRARA, m-am simţit umplută de jos în sus de lumină şi percepeam o stare de îndumnezeire. Am conştientizat tot atunci că am un sentiment de uşurinţă, că parcă o greutate a dispărut din fiinţa mea şi am realizat atunci că în acel proces de purificare pe care fiinţele de lumină l-au realizat şi datorită revărsării Graţiei lui Dumnezeu mi-a fost anulat un anumit bagaj karma-ic.

După această etapă, în care m-am simţit umplută de lumină prin ascensiunea energiei KUNDALINI şi prin Graţia lui Dumnezeu, am simţit o stare foarte intensă de bucurie şi de regăsire în Dumnezeu. A fost o stare copleşitoare pentru mine şi m-am simţit spontan recunoscătoare lui Dumnezeu pentru tot ceea ce trăiam atunci şi pentru tot ceea ce s-a petrecut în viaţa mea în această tabără şi am simţit aceasta ca pe o încununare a acestei vacanţe spirituale şi ca o împlinire a unei aspiraţii profunde a mea de a trăi această stare foarte profundă de comuniune cu Dumnezeu.

Apoi a urmat acel interval de trecere la etapa a doua, în linişte, când Grieg ne explica ce urmează să conştientizăm şi cum urmează să procedăm după acest eveniment. Am simţit că în timp ce el vorbea, ne exemplifica modul ideal în care noi trebuie să ne raportăm la acest eveniment pentru a beneficia la maxim de el. Atunci am devenit conştientă de acel efect de unison de care el ne-a vorbit şi am conştientizat aceasta din faptul că în acel interval de care el vorbea, lumea a început să se mişte destul de mult în jur. Eu nu am deschis ochii, ca să văd ce se petrece, pentru că starea mea era în continuare foarte intensă şi aveam în continuare energia KUNDALINI SHAKTI trezită, dar aveam sentimentul că ceilalţi şi-au desprins mâinile şi că nu mai sunt la fel de atenţi şi că din această cauză s-a pierdut un anumit efect care apare atunci când întregul grup este focalizat asupra revărsării de Graţie care se produce.

Apoi a urmat etapa în linişte, care am simţit-o foarte importantă. Eu zic că fără această etapă aş fi beneficiat de foarte puţin din ceea ce s-a produs în prima parte. În această etapă se produce un fel de cristalizare şi fiinţele de lumină care ne asistă ne ajută şi ele în această etapă în această direcţie, a cristalizării a ceea ce s-a petrecut în prima etapă.

La un moment dat, în timpul acestei meditaţii, am simţit faptul că are o mare importanţă intenţia cu care noi ne angrenăm în acest eveniment. Am simţit diferenţa faţă de anul trecut, când am venit la acest eveniment în primul rând pentru a mă vindeca la nivel fizic, şi aceasta s-a produs, iar anul acesta, în intervalul de timp în care noi ne pregăteam pentru începerea evenimentului, la un moment dat m-am interiorizat şi mi-am spus că trebuie să-mi fie foarte clar de ce sunt aici, pentru că simţeam că sunt puţin împrăştiată şi că nu sunt cu adevărat prezentă şi atunci m-am gândit că de fapt aspiraţia mea este aceasta, de a face mereu Voia lui Dumnezeu şi de a fi într-o stare cât mai profundă de comuniune cu El şi Graţia lui Dumnezeu m-a condus la aceste trăiri.

Îi mulţumesc foarte mult lui Dumnezeu şi lui Grieg pentru tot ceea ce ne-a dăruit.


(va urma)

Vă invităm să trimiteți relatările dvs. accesând site-ul: http://miscareacharismatica.ro/contact/
 

yogaesoteric
18 octombrie 2016

 

 

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga