Ionuț Matei – campion al abuzurilor, discriminărilor şi lipsei de bun-simţ (2)

În cadrul procesului de la ÎCCJ al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru judecătorul Ionuț Matei, se dovedeşte a fi un „campion” nu numai al abuzurilor și discriminărilor, ci și al lipsei de bun-simț


de profesor yoga Nicolae Catrina

Citiţi prima parte a acestui articol

 

Lucrurile au mers însă mai repede cu cartea ce era pregătită de Monica Dascălu decât anticipase ea, astfel că în luna mai cartea respectivă era deja finalizată. De aceea, Monica s-a dus chiar atunci (mai precis, în data de 17 mai 2013) la Curtea Supremă ca să-i înmâneze lui Ionuț Matei un exemplar, așa cum solicitase chiar el. Astfel, la ultimul proces pe care Ionuț Matei l-a avut în acea zi, Monica a intrat în sală și, la încheierea procesului a mers repede în față și i-a spus judecătorului (care tocmai ieșea din sală) că vrea să-i ofere respectiva carte pentru că el a spus că vrea să o vadă atunci când va fi gata.
Foarte surprins fiind (și uitându-se lung la Monica dar fără să fie capabil să o recunoască), judecătorul a întrebat-o: „ce carte?”. În clipa aceea, grefiera a recunoscut-o prompt pe Monica Dascălu și l-a informat: „este vorba de cazul Bivolaru”. Atunci, deși una dintre cele două judecătoare care fac parte împreună cu Ionuț Matei din „completul negru” își întinsese deja mâna spre Monica Dascălu pentru a lua cartea (ea părând interesată, sau cel puțin curioasă să vadă cartea despre care era vorba), cu un gest mitocănesc de lehamite și cu o mină scârbită, „distinsul” judecător de la ÎCCJ i-a spus cu un vădit dispreţ Monicăi Dascălu: „lasă-mă dom’le în pace!” În fața acestui gest, judecătoarea care avusese tendința să ia cartea (pe care, așa cum am arătat aici, chiar Ionuț Matei o ceruse – dar este evident că fusese doar o cerere pur formală, el fiind sigur, în starea lui de ură și de nemărginit dispreț împotriva yoghinilor, că Monica n-o să fie capabilă să scoată nicio carte), s-a retras și ea (docilă), și apoi au ieșit amândoi din sala de judecată. A rămas acolo doar grefiera, care – a dat dovadă de mult bun-simţ – şi a sfătuit-o pe Monica Dascălu să depună cartea la registratură.

Am prezentat acest episod pentru a face cunoscut, cu ajutorul unor fapte obiective ce sunt de altfel consemnate și în ședința de judecată, cam care este atmosfera și cam cum se desfășoară diferitele termene de judecată în procesul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. Și ținem să subliniem faptul că nici măcar nu am ales cel mai grav caz de discriminare în acest sens. Dimpotrivă: dacă judecătorul Ionuț Matei s-a comportat în felul acesta față de un cadru universitar, putem fi siguri că el a manifestat o mult mai mare lipsă de respect și de bun-simț față de unii martori ai apărării care sunt oameni simpli, fără funcții importante sau fără studii superioare. Și tot în felul acesta în mod vădit disprețuitor și jignitor el s-a comportat și se comportă în continuare, adesea, chiar și față de avocații lui Gregorian Bivolaru!

Acest comportament insolent şi total nedemn faţă de funcția pe care Ionuț Matei o deține dovedește încă o dată că pentru el actul de justiție, în procesul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, nu este decât un simplu „cadru legal” pentru îndeplinirea obedientă și servilă a comenzii politice pe care se pare că deja a primit-o (și în care sunt amestecate și anumite structuri oculte ale puterii). Trebuie să remarcăm însă că, pe lângă această „justiție la ordin”, judecătorul Ionuț Matei are aici și o certă implicare personală: în mod vizibil, el este foarte pornit, ba chiar plin de ură împotriva lui Gregorian Bivolaru și a școlii de yoga MISA și el urmărește cu multă înverșunare să facă tot ce poate (inclusiv toate abuzurile și ilegalitățile ce îi sunt posibile) pentru a-l vedea pe Gregorian Bivolaru trimis nevinovat după gratii.

Pe de altă parte, un aspect esențial în legătură cu discriminările constante și flagrante la care au fost și sunt supuși yoghinii MISA este discrepanța uluitoare ce există între indiferența generală cu care sunt tratate toate aceste nedreptăți, abuzuri și discriminări strigătoare la cer și, de exemplu, vigilența exemplară cu care sunt sancționate chiar și cele mai mici aluzii sau remarci defavorabile la adresa așa-ziselor minorități sexuale (LGBT, sau comunitatea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și travestiților). Într-o societate liberă şi normală, ar fi imposibil, ba chiar ar fi de neconceput și de neimaginat ca o școală spirituală veritabilă, care printre altele promovează și o sexualitate transfiguratoare, armonioasă, plină de iubire, ce conduce gradat la o profundă și radicală transformare și trezire spirituală, să fie în permanenţă subiectul celor mai josnice și mai penibile campanii de presă și să fie prezentată opiniei publice ca fiind ceva absolut odios. Și iată că în România nimeni (nici organismele guvernamentale și nici societatea civilă – cu rarisime excepții, cum ar fi domnul Gabriel Andreescu) nu a luat și nu ia atitudine împotriva persecuțiilor evidente şi cu totul ieșite din comun la care această școală spirituală a fost și este supusă neîncetat fără a exista vreun motiv real sau vreo încălcare reală a legii din partea practicanților yoga, care să justifice câtuşi de puţin această pasivitate de-a dreptul criminală atât a autorităților din România cât și a societății civile.

În schimb însă, nenumărate organizații și foruri duc o muncă asiduă, adesea concertată, și dispun de tot mai multe resurse, inclusiv mediatice, pentru a promova și pentru a da un aer de perfect „firesc”, de „normal”, unor evidente devieri sexuale. Spre exemplu, chiar în această perioadă se desfășoară la noi în România cea de a zecea ediţie a GayFest, manifestare ce este organizată de Asociația ACCEPT care, după cum precizează anunțurile asociației, „promovează lupta pentru drepturile omului, creșterea vizibilității [sociale a, n.n.] lesbienelor, gay-lor, bisexualilor și transexualilor din România și creșterea valorilor diversității cu scopul eliminării actelor de discriminare și violență față de această categorie de cetățeni”.
„Drepturile omului – mai adaugă comunicatul oficial al Asociației ACCEPT – vizează fiecare cetățean în parte, indiferent de etnie, religie, identitate de gen, orientare sexuală, abilități sau dizabilități. Într-o societate democratică, majoritatea oamenilor au obligația de a proteja minoritățile, iar fiecărui individ trebuie să-i oferim aceleași drepturi pe care le pretindem pentru fiecare dintre noi”.

Pornind de la acest „manifest” al toleranței și al promovării și protecției minorităților de tot felul, ținem să ne exprimăm convingerea că ar fi cu mult mai constructiv pentru judecătorii din cadrul „completului negru” ca ei, în frunte cu Ionuț Matei, în loc să se gândească la ce tertipuri mârşave să mai inventeze pentru a-l condamna (PE NEDREPT, iar pentru noi este evident că ei știu foarte bine aceasta, căci dacă nu ar fi chiar aşa ei nu ar face eforturi disperate şi nu ar acţiona astfel încât prin intermediul lor JUSTIŢIA DIN ROMÂNIA SĂ DEVINĂ UN IZVOR IMENS DE NEDREPTATE!!!) pe Gregorian Bivolaru, ei ar trebui să se gândească mai degrabă la următorul fapt: oare cum se face că întreaga presă, împreună cu aproape toate organismele guvernamentale și civile, luptă din răsputeri pentru a le fi oferite aceleași drepturi și aceeași acceptare și legitimitate tuturor minorităților… cu o singură și unică excepție: practicanții și simpatizanții școlii de yoga MISA?! Cum se face că această campanie de acceptare generală a tuturor minorităților este din ce în ce mai extinsă în România, în timp de practicanții și simpatizanții școlii de yoga MISA (care, am putea spune pe bună dreptate, constituie o certă și importantă minoritate spirituală în această țară) nu numai că nu se bucură de acceptare sau de vreun ajutor din partea acestor organizații ci dimpotrivă: aceeași presă, pe fondul unei pasivități revoltătoare, a unei indiferențe și a unei tăceri aproape totale din partea tuturor acestor organizații, fac toate eforturile pentru a induce în opinia publică o cât mai puternică reacție de respingere, de aversiune și de ură față de minoritatea spirituală a yoghinilor ba, mai mult decât atât, societatea românească este în mod sistematic instigată la ură, în mod constant și de aproape întreaga presă, împotriva acestei minorități!

Suntem siguri că dacă acești judecători ar reflecta la toate aceste aspecte evidente cu o minte deschisă, fără idei preconcepute (și, bineînțeles, dacă ei ar fi cu adevărat independenți și nu subordonați anumitor cercuri din umbră ale puterii) atunci ei ar afla nu doar adevărul referitor la cauzele reale ale persecuțiilor și discriminărilor la care a fost și este supusă în continuare școala de yoga MISA ci și adevărul cu privire la multe alte aspecte deosebit de importante, inclusiv la structurile oculte satanice ce conduc din umbră societatea actuală.


Citiţi şi:

Completul negru de la ICCJ a renunţat la audierea lui Gregorian Bivolaru prin comisie rogatorie

Justiția pumnului în gură continuă (1)

yogaesoteric
12 iunie 2013

 
 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More