La nouvelle Série-Noire: CODEX ALIMENTARIUS = CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII – CONEXIUNI (3)

de Ingrid Vornicu


„Pentru a stabiliza populaţia lumii, trebuie să eliminăm
350.000 de oameni pe zi. Este un lucru oribil de
spus, dar ar fi la fel de rău dacă nu ar fi spus.”
J. Cousteau, Explorator şi curier UNESCO

„Dacă ar fi să mă reîncarnez, mi-aş dori să mă reîntorc
pe pământ ca un virus ucigător pentru a
reduce populaţia umană a lumii.”
Prinţul Philip, Duce de Edinburgh, consort al
Reginei Elisabeta a-II-a, lider al World Wildlife Fund

„Cel mai milostiv lucru pe care o familie îl poate face
unuia dintre copii săi este să îl ucidă.”
Margaret Sanger, Fondatoarea Ligii americane
de control al naşterilor

Citiţi articolul anterior, aici
 
 

Acum câteva săptămâni am aflat câteva lucruri alarmante şi, deoarece există mereu noutăţi de împărtăşit, noutăţi care nu necesită o abordare separată sau specială, m-am gândit să reorganizez articolele, cu amabilul concurs al administratorilor site-ului, astfel încât, de acum înainte, o dată la două săptămâni, să scriu despre diverse lucruri care, într-un fel sau altul, sunt conexe Codex-ului Alimentarius şi contribuie la demonstrarea, demascarea, dezvăluirea intenţiilor malefice ale Codex-ului Alimentarius, dar care nu se potrivesc neapărat în domeniul articolului la care lucrez (de exemplu, cel despre plastic).

Aceste informări în afara subiectului, se vor numi CONEXIUNI (şi am încadrat aici şi partea a doua şi a treia a articolului despre plastic, deoarece tema lor nu are neapărat legătură cu plasticul).

Aşadar:

1. Există nişte legi europene de a căror existenţă am aflat de curând şi despre care, foarte probabil, puţini europeni ştiu, legi care, în tandem cu Codex-ul Alimentarius, vor interzice produsele pe bază de plante medicinale şi, prin extensie, şi plantele medicinale, în UE, începând cu 1 Aprilie 2011!

Concret:
În 2001 a fost emisă Directiva 2001/83/EC (pe site-ul ANM, acolo unde ar trebui să se afle aceste texte traduse în limba română, textele nu mai există; le-au scos cumva pentru ca românii să nu afle ce îi aşteaptă? Am găsit-o în schimb, aici şi poate fi citită integral în româneşte), directivă modificată prin Directiva 2004/24/EC (aici poate fi citit textul în limba română), directive care „transformă” plantele medicinale în medicamente (droguri) [în limba engleză, drug = drog, medicament – n. a.], fapt pentru care ele va trebui să treacă prin acele evaluări de risc despre care vă vorbeam, practic aceleaşi proceduri de testare clinică, chimică etc. ca şi medicamentele de sinteză (!!!) chiar dacă proprietăţile lor terapeutice se cunosc de milenii. Vor fi considerate droguri, după cum se afirmă aici  (găsiţi aici o traducere în româneşte a articolului). Adică asistăm la acea „armonizare”, a legislaţiei UE cu standardele Codexului Alimentarius, de fapt, asimilare, începută atunci când noi nici cu gândul nu gândeam, vorba românului! În felul acesta, deşi se pretinde că standardele Codex sunt acceptate benevol şi voluntar, prin intermediul legislaţiei europene, ele devin legale şi obligatorii.

„Coloşii din domeniul farmaceutic au ajuns aproape de victorie, în lupta lor dusă decenii de-a rândul, pentru eliminarea oricărui concurent. Începând cu 1 Aprilie 2011 – adică în mai puţin de opt luni – aproape toate plantele medicinale vor deveni ilegale în Uniunea Europeană. […]

Coloşii din domeniul farmaceutic şi cei din business-ul agricol aproape că şi-au îndeplinit misiunea de a pune stăpânire pe fiecare aspect al sănătăţii, de la mâncare, la modul în care avem grijă de noi înşine atunci când suntem bolnavi. […] ne vor lua şi bruma de sănătate ce ne rămâne. […]

În cea mai răutăcioasa glumă din toate timpurile, de 1 Aprilie [va intra în vigoare] Directiva Europeana privind medicamentele din plante tradiţionale (THMPD), care a fost adoptata pe 31 Martie 2004. Aceasta stabileşte normele şi reglementările de utilizare a produselor pe baza de plante care au fost anterior tranzacţionate liber.

Această directivă impune ca toate preparatele pe bază de plante să treacă prin acelaşi tip de proceduri ca şi cele farmaceutice. Nu are nicio importanţă dacă o plantă a fost folosită de mii de ani. Costurile pentru acest lucru sunt mult mai mari decât ar putea să suporte majoritatea producătorilor, cu excepţia coloşilor din farmaceutică, estimările variind de la 80 000 £ la 120 000 £, pentru fiecare plantă medicinală, şi fiecare plantă dintr-un compus trebuie să fie tratată separat.

Nu contează că o plantă a fost folosită în condiţii de siguranţă şi eficienţă mii de ani. Aceasta va fi tratată ca şi cum ar fi un drog. Desigur, plantele sunt departe de a fi aşa ceva. Aceste preparate sunt făcute din surse biologice. Ele nu sunt neapărat purificate, întrucât aceasta poate schimba natura şi eficacitatea lor, la fel cum s-ar putea petrece cu produsele alimentare.

În loc să privească produsele alimentare şi medicamentele tradiţionale ca probleme legate de drepturile omului, acestea au fost tratate ca probleme de comerţ. În acest fel, legile privind alimentaţia şi plantele sunt concentrate pe dorinţele marilor corporaţii, şi nu pe nevoile şi dorinţele oamenilor. Această polarizare greşită a determinat FDA-ul să facă declaraţii scandaloase şi absurde.

Important este ca business-ul agricol şi coloşii din farmaceutică să aibă un regim juridic avantajos pentru comerţ. Scopul întregului angrenaj este de a face lumea un loc sigur pentru ca megacorporaţiile să facă în mod liber comerţ. Nevoile şi sănătatea oamenilor, pur si simplu, nu sunt factori luaţi în considerare de ei.”

Deci, vom asista în curând la scoaterea în afara legii [pentru că acesta este rezultatul final – dacă nu poţi realiza testele chimice, clinice etc., nu poţi comercializa produsul, recte, plantele – n. a.] a unor produse perfect naturale şi profund benefice pentru sănătate, fără ca noi să ne putem opune în vreun fel. Există în acel articol un link către o scrisoare pe care o putem trimite către reprezentanţii noştri parlamentari în UE, cu speranţa că ei vor lua atitudine. Dacă vreţi să o trimiteţi, găsiţi link-ul în articol.

Iată că toate acestea se petrec deoarece marile corporaţii îşi protejează interesele. Dar cu drepturile noastre cum rămâne? Ele nu numai că nu sunt protejate, ci sunt, pur şi simplu, călcate în picioare, doar pentru că aşa o cere comerţul, banul… adorarea viţelului de aur.

Acum aproape doi ani, la comentariile de la petiţie, erau persoane care scriau că totul nu este decât o alarmă falsă şi că sunt o alarmistă! Cât de mult aş fi vrut ca ei toţi să aibă dreptate!!! Dar din nefericire, evenimentele care se apropie vertiginos dovedesc că ne aflăm în pragul ruperii a încă unuia dintre podurile noastre spre libertatea de a fi şi de a alege! În curând, dacă nu acţionăm în consecinţă (o posibilitate de acţiune, pentru cine doreşte, este indicată în Post Scriptum), ne vom trezi, fără nicio posibilitate de evadare sau ieşire, izolaţi pe insula statului masonic fascist.

2. Aveţi idee ce vi se dă să mâncaţi?

În articolul de aici: http://www.wahrheitssuche.org/probiotische-bakterien.html, se vorbeşte despre nişte aspecte care abia acum încep să iasă la suprafaţă în ceea ce priveşte iaurturile şi produsele probiotice. În Germania subiectul a făcut şi continuă să facă furori, ecourile ajungând şi la noi în ţară. Pasaje preluate de pe acest site au apărut, deja, şi pe câteva site-uri româneşti, care, însă, nu explică prea clar de ce iaurturile şi produsele probiotice sunt, de fapt, nocive pentru sănătate.

Redau în cele ce urmează datele disponibile şi concluziile simple şi logice la care se ajunge analizând aceste date.

Specialistul german în chimie alimentară, Udo Pollmer, autor al mai multor lucrări despre alimentaţie şi chimie alimentară, printre care şi cea din care voi cita în cele ce urmează: Prost Mahlzeit! Krank durch gesunde Ernährungtrage (Noroc şi poftă bună! Îmbolnăvit de alimente sănătoase – 2006) trage un semnal de alarmă serios şi de pe o poziţie ştiinţifică riguroasă, în privinţa bacteriilor probiotice cu care sunt „ornate” iaurturile, şi anume bifidobacteriile. Veţi vedea imediat de ce spun „ornate”.

Bifidobacteriile sunt bacterii care trăiesc în colonul mamiferelor. După Wikipedia, se pare că iniţial erau descrise două specii distincte de bifidobacterii şi anume Bifidobacterium animalis şi Bifidobacterium lactis, dar la ora actuală, ambele sunt considerate ca fiind una singură: Bifidobacterium animalis, cu subspeciile animalis şi lactis. Tot Wikipedia (acelaşi link) menţionează următoarele:

„Several companies have attempted to trademark particular strains and as a marketing technique, have invented scientific sounding names for the strains. Danone (Dannon) have claimed trademark status on the subspecies strain DN 173 010 and markets the organism as Bifidus Digestivum (UK), Bifidus Regularis (US and Mexico), Bifidobacterium Lactis or B.L. Regularis (Canada), DanRegularis (Brazil), Bifidus Actiregularis (Argentina, Austria, Belgium, Bulgaria, Chile, Germany, Hungary, Italy, Kazakhstan, Netherlands, Portugal, Romania, Russia, Spain and the UK), and Bifidus Essensis in the Middle East (and formerly in Hungary) through Activia from Safi Danone KSA. Scientifically, the correct strain is identified as Bifidobacterium animalis subsp. animalis, strain DN-173 010.

Chr. Hansen A/S from Denmark has a similar claim on a strain of Bifidobacterium animalis subsp. lactis, marketed under the trademark BB-12. It is marketed both as Bifidobacterium animalis and Bifidobacterium lactis, however, the true scientific name of the strain is Bifidobacterium animalis subsp lactis.

It is worth noting that many scientific studies are funded by companies that produce products which contain the substance being studied, which can lead to doubts about the impartiality of these studies.”


Traducere
:

„Câteva companii au încercat să înregistreze ca mărci înregistrate anumite tulpini şi au inventat nume ştiinţifice sonore pentru tulpinile în cauză. Danone a solicitat marcă înregistrată pentru tulpina DN 173 010 şi comercializează organismul ca Bifidus Digestivum (în Anglia), Bifidus Regularis (în SUA şi Mexic), Bifidobacterium Lactis or B.L. Regularis (în Canada), DanRegularis (în Brazilia), Bifidus Actiregularis (în Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Chile, Germania, Ungaria, Italia, Kazakstan, Olanda, Portugalia, România, Rusia, Spania şi Anglia), şi Bifidus Essensis în Orientul Mijlociu (şi, în trecut, şi în Ungaria) prin Activia de la Safi Danone KSA. Ştiinţific vorbind, tulpina corectă este identificată ca Bifidobacterium animalis, subspecia lactis.

Chr. Hansen A/S [o companie din Danemarca – n. a.] are o solicitare similară pentru o tulpină de Bifidobacterium animalis subsp. Lactis, comercializată sub numele de marcă înregistrată BB-12, este comercializată atât ca Bifidobacterium animalis, cât şi ca Bifidobacterium lactis, totuşi, adevăratul nume ştiinţific este Bifidobacterium animalis subsp. lactis.

Merită să observăm că

multe studii ştiinţifice sunt finanţate de companii care produc produse ce conţin substanţa studiată
, ceea ce poate trezi dubii în ceea ce priveşte imparţialitatea acestor studii.” (sublinierile autoarei)

Nu spun eu aceste lucruri, ci după cum vedeţi sunt afirmate chiar pe Wikipedia.

De altfel, ca să se înţeleagă mai bine ce este şi cum este structurată flora intestinală trebuie să precizez că flora intestinală normală este o microfloră bacteriană protectoare [Floră microbiană = totalitatea microorganismelor vegetale dintr-un mediu natural, din cavitatea bucală, din intestin etc. – DEX] care joacă rolul unei bariere între epiteliul nostru intestinal şi mediul extern, adică nu permite ca bacteriile periculoase pentru sănătate, gen Staphyllococcus aureus (stafilococul auriu), E. Coli etc., să treacă prin peretele intestinal şi să pătrundă în sânge, intoxicând şi îmbolnăvind grav organismul, uneori, chiar cu efecte letale.

Peretele intestinal este responsabil de absorbţia alimentelor şi de stimularea sistemului imunitar, aşadar, păstrarea echilibrului acestei flore bacteriene este foarte importantă. La noul născut, tubul digestiv este aseptic (adică steril, lipsit de microorganisme) şi este nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a se forma o pătură bacteriană simbiotică [un „strat” de microorganisme care trăiesc în simbioză cu noi – n. a.; simbioză = formă de convieţuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme – DEX], caracteristică pentru fiecare zonă a intestinului.

Această floră se găseşte în cea mai mare densitate la nivelul intestinului gros (1010- 1012 ufc(unitate de formare a coloniei bacteriene)/ml ) şi ele sunt responsabile de pH-ul fiziologic (5,5) al acestei zone. În intestinul subţire, densitatea ajunge până la 109 ufc/ml la nivelul ileonului (în cazul în care amintirea lecţiilor de anatomie s-a mai estompat, ilustraţiile de mai jos ar trebui să ajute).


 


 

Stomacul, duodenul şi jejunul superior sunt periodic contaminate,  dar necolonizate, adică acolo nu trăiesc în mod normal microorganisme. Microorganismele sunt „repartizate” în intestin după cum urmează:

• flora de fermentaţie, începând cu intestinul subţire (jejunul inferior) (Lactobacillus), cecum (Lactobacillus, Streptococcus), colon ascendent până la nivelul colonului transvers (Lactobacillus, Bifidobacterium), floră a cărei activitate este indispensabilă echilibrului nutriţional, metabolic şi imunologic al organismului. Această floră realizează fermentaţia acidă a alimentelor crude (polizaharide, fibre, lactoză), adică descompun, degradează glucidele nedigerate şi fibrele alimentare dure conţinute în fructe, în legume şi în învelişul cerealelor care nu pot fi digerate de sucul digestiv, după digestie eliberând acizi organici (lactic, acetic, butiric etc.) şi creând, astfel, o bariera acidă, ce controlează pH-ul intestinal. Celuloza, lignina etc. nu sunt descompuse în tubul digestiv uman şi constituie reziduuri valoroase, deoarece stimulează motilitatea colonului [proprietate a unor organe cu musculatura netedă de a efectua mişcări de contracţie şi de relaxare; motricitate. – DEX].

Bariera acidă generată de flora de fermentaţie restrânge dezvoltarea

• florei colonice de putrefacţie, împiedicând-o sa se deplaseze către intestinul subţire, ea existând, în mod normal, în colonul descendent, care are un pH mai ridicat. Când pH-ul creşte, flora dăunătoare se înmulţeşte (Escherichia, Clostridium, Proteus, Estaphilococcus, Pseudomonas, Cándida etc). Flora de putrefacţie descompune proteinele nedigerate în aminoacizi, care mai departe sunt decarboxilaţi etc. În colon, triptofanul este descompus în indol şi scatol, care dau mirosul caracteristic materiilor fecale şi tot aici se formează amoniacul, care este absorbit şi transformat la nivelul ficatului în uree etc.
Pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul, puteţi citi aici mai multe amănunte.
 
Bun. Şi, până la urmă, după toate aceste explicaţii laborioase, care este problema?

Ştim cu toţii, probabil, ce mult ridicate în slăvi sunt iaurturile probiotice ce conţin bifidobacterii, ce beneficii se pretinde că aduc ele sănătăţii, prin „inhibarea agenţilor patogeni şi a bacteriilor dăunătoare din intestin, reducerea alergiilor etc.”. Ei bine, problema este că până la apariţia iaurturilor probiotice cu bifidobacterii, (invenţia concernelor din domeniu), după cum afirmă Udo Pollmer, aceste bacterii nu au mai fost folosite în alimentaţie.

Cum aşa?

Udo Pollmer  afirma, în 2006 (http://www.wahrheitssuche.org/probiotische-bakterien.html), că nu există o definiţie clară, cu ajutorul căreia un organism să poată fi identificat ca probiotic, iar, de obicei, probioticele sunt definite şi prezentate ca fiind „culturi de microorganisme vii, bacterii „bune” care trăiesc în mod normal în intestin şi colon”. Dar se pare că există o definiţie, deloc plăcută, chiar teribilă.

În 2002, unul dintre grupurile de lucru Codex Alimentarius, Grupul de lucru unit OAA (FAO)/OMS(WHO) pentru evaluarea probioticelor în alimente, lucra, deja, la crearea unei definiţii. De fapt, începutul fusese făcut în 2001, după cum se poate vedea aici.

Însă, în martie 2007, în Journal of Nutrition, Maya Pineiro şi Catherine Stanton, care au participat la acest grup de lucru, după cum se poate vedea în Anexa 1 a Ghidului Codex pentru evaluarea probioticelor în alimente, Raportul Grupului de lucru unit al OAA/OMS (ftp://ftp.fao.org/es/esn/food/wgreport2.pdf, pagina 11 a PDF-ului), expun definiţia stabilită şi circumstanţele în care ea devine valabilă şi aplicabilă:

Definition
For the purpose of the meeting, the consultation (re)defined probiotics as „live microorganisms, which when consumed in adequate amounts, confer a health benefit on the host” but restricted its scope to discussion of probiotics consumed „as part of food.” Therefore, the focus was on strains available as probiotics in food, which are mainly members of the genera Lactobacillus and Bifidobacterium, and excluded reference to the term biotherapeutic agents and beneficial microorganisms not used in food. Although issues related to genetically modified organisms were not specifically addressed, it was recognized that the concepts and principles are equally applicable to all probiotics.”
Traducere:

Definiţie

Pentru a servi scopului întâlnirii, consultaţia [au fost consultaţi diverşi experţi în alimentaţie şi nutriţie în privinţa probioticelor – n. a.] a (re)definit probioticele ca fiind „microorganisme vii, care, atunci când sunt consumate în cantităţi adecvate, conferă gazdei un beneficiu de sănătate”, dar a restricţionat domeniul discuţiei la probioticele consumate „ca parte a alimentelor”. Aşadar, concentrarea s-a realizat pe tulpinile disponibile ca probiotice în alimente, care sunt, în principal, membre ale genului Lactobacillus şi Bifidobacterium şi au exclus referinţele la termenul de agenţi bioterapeutici şi microorganisme benefice nefolosite în alimente. Deşi nu au fost apelate, în mod special, probleme legate de organismele modificate genetic, s-a recunoscut faptul că principiile şi conceptele [respective] [cele care privesc organismele modificate genetic – n. a.] sunt în mod egal aplicabile tuturor probioticelor.

Vă daţi seama ce înseamnă aceasta, mai ales ultima parte a paragrafului?

Aceasta înseamnă, şi ei o recunosc oficial (!!!), că, aşa cum afirmă şi Udo Pollmer, TOATE PROBIOTICELE SUNT ORGANISME MODIFICATE GENETIC!

De ce?


Concernele le modifică genetic
pentru că, în mod normal şi natural, aceste microorganisme, DE ORICE GEN AR FI ELE, nu supravieţuiesc acidului din stomac, şi e logic să fie aşa, deoarece, dacă ar face-o, stomacul şi zonele superioare ale intestinului subţire ar ajunge să fie colonizate permanent, şi ar ajunge să existe bifidobacterii şi în zonele inferioare ale intestinului subţire (bifidobacterii care, aşa cum precizam mai devreme, în mod normal, există şi trăiesc doar în colon), ceea ce ar duce la perturbări grave la nivelul intestinului, unde trăiesc mai mult lactobacili, care, după cum se poate vedea aici şi aici, sunt bacteriile ce convertesc lactoza şi alte zaharuri în acid lactic, trăind şi în vagin – deci, contrar temerilor autorului pasajelor apărute pe site-urile româneşti, genul Lactobacillus este normal şi pentru zonele inferioare ale intestinului subţire şi pentru vagin – lactobacili care nu includ bifidobacteriile, deoarece lactobacilii şi bifidobacteriile constituie două genuri diferite, cu localizări TOTAL diferite în intestin.)

Problema este că probioticele conţinute în iaurturi sau în produsele probiotice, indiferent de genul lor (lactobacili, bifidobacterii etc.), fiind modificate genetic pentru a rezista acidului din stomac, ajung să colonizeze permanent stomacul şi zonele superioare ale intestinului subţire, care în mod normal ar trebui să fie doar contaminate periodic şi nu colonizate, putând produce probleme grave de sănătate, pornind de la carii şi aciditate şi până la pneumonie, meningită şi septicemie, a căror sursă nu este de obicei urmărită până la probiotice (adică nu se caută sursa acelor afecţiuni în consumul de probiotice).

De ce spun că ajung să populeze stomacul? Pentru că nu numai că aceste organisme sunt modificate genetic pentru a supravieţui în stomac, dar ele sunt modificate genetic şi ca să se lipească de pereţii intestinelor, să adere la mucoase, care mucoase există şi în stomac şi în zonele superioare ale intestinului subţire.

În lucrarea menţionată mai sus, Udo Pollmer afirmă:
„Nun pflegen sich profane Joghurtbakterien nicht an der Darmwand anzuheften, weil sie von frischer Milch leben und nicht von Verdautem. Andererseits können die vornehmen Probiotischen noch nicht einmal Milch dick legen, eigentlich die Hauptaufgabe für ein Milchsäurebakterium. Deshalb muss man die begehrten Bazillen in den anderweitig gesäuerten Joghurt einrühren.”



Traducere

:

„Acum, bacteriile obişnuite de iaurt [care acresc iaurtul înainte de a fi consumat – n. a.] nu aderă la pereţii intestinelor, căci ele trăiesc din lactatele proaspete şi nu din cele digerate. Pe de altă parte, bacteriile probiotice nu au capacitatea de a îngroşa laptele, deoarece aceasta sarcină o au bacteriile lacto-acide. De aceea râvnitele bacterii (probioticele) se amestecă, ulterior, în iaurtul deja acrit.” (sublinierile mele).

Deci, ele nu sunt nici măcar în stare să acrească laptele…

Iar contextul definiţiei probioticelor conform Codex-ului Alimentarius continuă după cum urmează (acelaşi link indicat la primul citat):

„For use in food, important criteria for probiotics were documented, in particular that they should not only be capable of surviving passage through the digestive tract, by exhibiting acid and bile tolerance, but also have the capability to proliferate in the gut. This means they must be resistant to gastric juices and be able to grow in the presence of bile under conditions in the intestines or be consumed in a food that affords them protection during passage through the stomach and exposure to bile. Probiotics must be able to exert their benefits on the host through growth and/or activity in the human body. However, it is the specificity of action, not the source of the microorganism, that is most important. It is the ability to remain viable at the target site and be effective that should be verified for each strain.”


Traducere
:

„Pentru uzul alimentar, au fost documentate criterii importante, în special cele privind faptul că ele [probioticele – n. a.] nu numai că trebuie să fie capabile să supravieţuiască trecerii prin tractul digestiv, manifestând rezistenţă la acid [acidul gastric – n. a.] şi bilă [fiere; lichid galben-verzui, amar, care este secretat de ficat şi contribuie la digestie – DEX], dar ele trebuie să fie şi capabile să se înmulţească în intestin. Aceasta înseamnă că trebuie să fie rezistente la sucurile gastrice şi să crească în prezenţa bilei, în condiţiile din intestin, sau să fie consumate într-un aliment care le oferă protecţie în timpul trecerii prin stomac şi expunerii la bilă. Probioticele trebuie să fie capabile să îşi exercite beneficiile asupra gazdei prin creşterea şi/sau activitatea în corpul uman. Totuşi, specificitatea acţiunii este cea mai importantă şi nu sursa microorganismului. Abilitatea de a rămâne viabilă în locul ţintă şi de a fi eficientă trebuie să fie verificată pentru fiecare tulpină.”

Ştiţi ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, în viziunea Codex-ului (foarte îngustă după cum se vede) nu contează de unde provin microorganismele care au fost prelevate pentru a fi modificate genetic şi utilizate, apoi, în alimentaţie, ci faptul că ele trebuie să supravieţuiască acidului şi bilei şi să se înmulţească!!!

Ce poate prevesti o cultură de microorganisme modificate genetic care se înmulţesc la noi în burtă? Categoric, nimic bun! Oricum, este clar că acest infam Codex Alimentarius încurajează modificarea genetică a microorganismelor pentru a fi folosite în alimentaţie, încurajare care se vede clar din faptul că nu se consideră probiotice microorganismele care nu se conformează acestei definiţii şi circumstanţelor ei, aşadar, nu se va permite comercializarea ca probiotice şi nici folosirea în alimente a microorganismelor care nu supravieţuiesc acidului şi bilei şi nu se înmulţesc în intestin (aderând la el), situaţii pentru care ele trebuie să fie modificate genetic!!! Iată un cerc vicios!

Revenind la sursa acestor microorganisme, Udo Pollmer spune că:

„Es sind nichts anderes als Darmbakterien – meist menschlichen Ursprungs. Hier bewahrheitet sich der alte Spruch: Fresst Sch … – Millionen Fliegen können sich nicht irren.
Keime aus Kot, aus Vaginalabstrichen , oder solchen, die irgendwann einmal aus irgendwelchen Patienten isoliert wurden. Keime, die nach dem Lebensmittelmikrobiologen Prof. Michael Teuber ganz neue Arten darstellen. Keime, an die inzwischen auch Gentechnologen Hand anlegen, die aus Schweinekot oder Mäusedärmen stammen. Bakterienstämme, deren Arten nicht klar definiert sind und die ohne Skrupel inzwischen sogar an Säuglingen getestet werden. In diesem Zusammenhang sollte man darauf hinweisen, dass Bifidobakterien auch pathogen sein können, mahnt der Schweizer Wissenschaftler an. Manche Bifidobakterien können Karies und sogar Gehirnhautentzündungen verursachen.”



Traducere

:

„Nu sunt nimic altceva decât bacterii intestinale – cea mai mare parte, de origine umană. Aici se adevereşte vechiul proverb: «Mâncăm rah… – Milioane de muşte nu se pot înşela!» 
Bacterii din fecale, din secreţii vaginale sau cele izolate vreodată la unii pacienţi, bacterii care, după microbiologul alimentar, Prof. Michael Teuber, reprezintă specii complet noi. Bacterii la care lucrează, deja, geneticienii, provenite din fecale de porc sau intestine de şobolani. Tulpini bacteriene care nu sunt clar definite şi care, chiar acum, sunt testate, fără scrupule, pe copii. În acest context, trebuie subliniat faptul că bifidobacteriile pot fi, de asemenea, patogene, după cum ne aminteşte savantul elveţian [Prof. Michael Teuber – n. a.]. Unele bifidobacterii pot genera carii dentare şi chiar meningită.” (sublinierile mele)

Şi ştiţi ce este interesant?

În 1998, a fost publicat, în Anglia, un studiu intitulat Public health issues arising from microbiological and labelling quality of foods and supplements containing probiotic microorganisms (Probleme de sănătate publică generate de calitatea microbiologică şi de etichetare a alimentelor ce conţin microorganisme probiotice), studiu ce avea ca scop evaluarea acurateţei şi utilităţii etichetării produselor ce conţin bacterii probiotice. Ar fi destul de mult de tradus, aşa că voi face un rezumat: a fost testat conţinutul microbiologic a 52 de produse (44 comercializate în Anglia şi 8 comercializate în partea continentală a Europei), iar rezultatele au fost comparate cu informaţiile oferite pe etichetele de pe cutiile produselor. Produsele au fost depozitate la 4°C şi analizate înainte de data expirării. Se detaliază în studiu toate circumstanţele, care au fost atent controlate, iar rezultatele au fost:
• nu era indicat numărul bacteriilor folosite în produs,
• doar 5 produse (din 52) indicau corect, pe etichetă, conţinutul bacterian,
• de multe ori, speciile menţionate pe etichete au lipsit din conţinut sau invers,
• numele bacteriilor era indicat incorect.
• un microorganism potenţial patogen, Enterococcus faecium, a fost descoperit în 9 dintre produse. Se exprima chiar îngrijorarea relativ la existenţa lui în produsele testate.
• la realizarea testelor, au fost descoperite şi microorganisme anonime, despre care nu se poate spune că au efecte benefice „similare” asupra sănătăţii şi a căror prezenţă în produsele testate nu oferea beneficiile afirmate.

În principiu, deci, este posibil ca ceea ce ni se spune că un produs conţine, să nu fie corespunzător realităţii.

Iar Udo Pollmer referindu-se la prezenţa bacteriilor străine (prin modificare genetică ele tind să devină improprii scopului lor) în intestin, spune:

„Das Essen probiotischer Produkte kann also die Darmflora beeinträchtigen. Für Mikrobiologen kommt das wenig überraschend. Schließlich haben die meisten Bakterien keine Lust, sich mit irgendwelchen Erregern anzulegen. Sie streiten sich lieber am Futternapf mit ihrer nächsten Verwandtschaft herum, die Appetit auf die gleichen delikaten Darminhaltsstoffe hat.
Tatsächlich fehlt es nicht an Hinweisen auf eine krank machende Wirkung der probiotischen Produkte. „Probiotische Joghurts können lebensgefährlich sein”, rauschte es Anfang 2000 durch den deutschen Blätterwald. Anlass war ein Ärztekongress im britischen Birmingham, auf dem der Wiener Immunspezialist Dr. Wolfgang Graninger seine Ergebnisse präsentierte. Danach können Probiotika bei immungeschwächten Patienten lebensgefährliche Erkrankungen wie Hirnhautentzündungen, Lungenentzündungen und Blutvergiftung auslösen.
Vorgestellt wurde während des Kongresses auch der Fall einer betagten Diabetikerin, die vom Genuss probiotische Milchprodukte einen Leberabzess bekam und nur durch eine Operation gerettet werden konnte. Für die Chefärztin des Wiener Hanusch-Krankenhauses Dr. Elisabeth Pittermann war das zu viel: Sie strich probiotische Produkte von Speiseplan ihrer Patienten. Schon vorher hatte die Bio-Molkerei Scheitz in Andechs ihre probiotische Linie ob der ungenügenden Datenlage vom Markt genommen. Wer verkauft schon gerne seinen Kunden Lebensmittel, die Keime enthalten, die bisher von den Hygienikern als Hinweis auf eine fäkale Verunreinigung gewertet wurden?
Deutsche Ernährungsexperten scheinen da weniger zimperlich zu sein:
«Diese Milchsäurebakterien können überall auftreten. Sie sind Bestandteil unserer Umwelt und nicht nur von probiotischen Produkte», so Professor Jürgen Schrezenmeir von der Bundesanstalt für Milchwirtschaft in Kiel. Der Experte scheint vergessen zu haben, dass die probiotischen Bakterien speziell daraufhin selektiert wurden, sich an Schleimhäuten festzusetzen. Es ist sogar mehr als wahrscheinlich, dass sie bei einem geschwächtem Immunsystem zum Problem werden können.”


Traducere
:

„Consumul produselor probiotice poate, deci, afecta flora intestinală.
Pentru microbiologi acest lucru nu este o surpriză. La urma urmei, cele mai multe bacterii nu au nicio dispoziţie să se lupte cu vreun patogen. Ele se luptă, mai degrabă, pe bolul alimentar, cu rudele lor, care poftesc aceleaşi ingrediente intestinale delicate.

De fapt, nu lipsesc dovezile în ceea ce priveşte efectul nociv al produselor probiotice. În anul 2000, presa germană scria: „Iaurturile probiotice pot periclita viaţa”. Cauza acestor afirmaţii a fost congresul medical din Birmingham, unde imunologul vienez Dr. Wolfgang Graninger şi-a prezentat rezultatele cercetărilor. Conform acestora, produsele probiotice pot provoca persoanelor cu sistemul imunitar slăbit boli periculoase, precum meningită, pneumonie sau septicemie. La acest congres a fost prezentat cazul unui diabetic în vârstă, care s-a ales cu un abces la ficat de la consumul de probiotice şi care a putut fi salvat doar pe cale chirurgicală. Pentru şeful spitalului vienez, Dr. Elisabeth Pittermann aceasta a fost picătura care a umplut paharul: a scos iaurturile probiotice din meniul pacienţilor săi. Anterior acestor evenimente, firma Bio-Molkerei Scheitz din Andechs, care produce iaurturi ecologice, şi-a scos de pe piaţă linia de probiotice din pricina insuficienţei datelor existente. Cui îi place să vândă clienţilor săi produse ce conţin bacterii, care sunt considerate de igienişti ca o indicaţie a contaminării cu materii fecale?
Experţii germani în alimentaţie par să fie mai puţin mofturoşi:
«Aceste bacterii lactice pot apărea pretutindeni. Ele fac parte din mediul nostru, nu numai din produsele probiotice», a declarat profesorul Jürgen Schrezenmeir, de la Agenţia Federală de Comercializare a Laptelui din Kiel. Expertul pare să fi uitat că bacteriile probiotice au fost selectate special, ulterior, pentru a se fixa pe mucoase. Este chiar mai mult decât probabil că acestea pot deveni o problemă într-un sistem imunitar slăbit.” (sublinierile mele)

Vă las să trageţi singuri concluziile.

3. Şi pentru că tot am vorbit despre comerţ şi interesele lui, considerate mai presus decât consumatorii, redau şi o conferinţă foarte interesantă despre felul în care sunt supravegheate produsele în supermarket-uri, felul în care suntem noi supravegheaţi în supermaket-uri (şi nu numai) şi consideraţi vinovaţi până la proba contrarie, precum şi alte aspecte foarte interesante legate de comerţ, carduri, cipuri, şi folosirea lor în eliminarea dreptului la intimitate.



 



 


 


 


Post Scriptum. În finalul acestei lucrări, în cazul în care simţiţi aspiraţia de a face ceva pentru remedierea sau eliminarea definitivă a tuturor problemelor cu care ne confruntăm la ora actuală, vizitaţi link-urile de mai jos. Am primit pe e-mail această lucrare, care poate fi citită aici:

http://www.scribd.com/doc/38994160/Programul-Planetar-de-Actiune-Urgenta-NU-APOCALIPSA-Vol-1-Partea-1,

http://www.scribd.com/doc/38994273/Programul-Planetar-de-Actiune-Urgenta-NU-APOCALIPSA-Vol-1-Partea-2,

http://www.scribd.com/doc/38994378/Programul-Planetar-de-Actiune-Urgenta-NU-APOCALIPSA-Vol-2-Partea-1,

http://www.scribd.com/doc/38994511/Programul-Planetar-de-Actiune-Urgenta-NU-APOCALIPSA-Vol-2-Partea-2,
şi în ea este indicată o metodă care, după umila mea părere, este infailibilă şi unica posibilă la ora aceasta.

E libertatea fiecăruia să facă ce consideră potrivit cu această informaţie.

Vă doresc mult succes!
 
(va urma)

 

Citiţi şi:

Criminalitatea conştientă a industriei farmaceutice şi a sistemului politic continuă şi prin vaccinurile cu mercur 
Majoritatea medicamentelor sunt de fapt otrăvuri periculoase

 

yogaesoteric

26 octombrie 2010

 
 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More