Mijloace neobişnuite de a cunoaşte şi de a comunica

Cum comunică fiinţele între ele?

„Dacă punem această întrebare celor din jurul nostru, ni se va răspunde că oamenii comunică prin vorbire şi prin scris. Puţini se vor gândi la alte mijloace, la imagini, la codurile complicate sau dezarmant de simple reprezentate de o ridicare din umeri, de un clipit al ochilor, de înclinările capului sau de mişcările umerilor; încă şi mai puţini ne vor vorbi de comunicarea cu animalele domestice sau sălbatice, de comunicarea prin muncă, poezie sau pictură. Acestea sunt totuşi mijloacele fireşti, cotidiene de comunicare, pe care le putem clasa integral în categoria comunicaţiilor senzoriale.

Mai există însă şi alte mijloace, precum faimoasa aşa-numită intuiţie feminină, care este mai degrabă o receptare de informaţii, având mai puţin de-a face cu logica. Sau există memoria moştenită, ancestrală, pe care unii o numesc atavism, iar alţii instinct: nume diferite pentru ceea ce nu este, de fapt, altceva decât un mesaj complex, venit din partea strămoşilor noştri. Mai există şi comunicările extrasenzoriale, dintre care cea mai importantă este fără îndoială, transmisia gândului la distanţă.

Pentru bigoţii ştiinţei, telepatia reprezintă un veritabil cal de bătaie. Ei o combat cu aceeaşi ardoare cu care neagă existenţa farfuriilor zburătoare. De exemplu, cunosc un medic, şi încă unul foarte bun (deşi este totuşi un materialist feroce), care, după ani lungi de practică, a ajuns să citească în bolnavi ca într-o carte deschisă, să vadă literalmente zonele bolnave ale corpului sau să prezinte cu certitudine moartea iminentă a unui pacient şi chiar să „ghicească” felurite secrete ale pacienţilor săi. Totuşi, în mod paradoxal, acest medic nu numai că nu crede în posibilitatea existenţei telepatiei, dar este chiar absolut convins că aceasta nu poate şi nu va putea niciodată să existe! Iar cum statisticile dovedesc că bigoţii de acest tip se încăpăţânează să nege cu cea mai mare violenţă exact ceea ce urmează să fie descoperit în viitorul apropiat, putem presupune faptul că, în curând, telepatia şi farfuriile zburătoare vor fi ceva dovedit şi supradovedit!

Atunci bigoţii le vor absorbi şi le vor digera cu repeziciune şi, fără să clipească din ochi, vor declara că bănuiau de multă vreme că aşa stau lucrurile, după care vor trece să-şi exprime scepticismul şi iritarea asupra următoarei descoperiri iminente.

Comunicaţiile extrasenzoriale nu se limitează numai la telepatie. Ele pot fi regăsite în atavismele noastre, în instincte, dar şi în vise, şi se manifestă mai evident în cazul profeţilor, clarvăzătorilor (bineînţeles că îi excludem din aceste categorii pe şarlatani).”
profesor yoga Gregorian Bivolaru

yogaesoteric
20 ianuarie 2010