Domnia arbitrarului în România ar trebui să ne dea de gândit – un editorial de Gregorian Bivolaru
Motto: “Pretutindeni în lume, un prost oarecare este şi rămâne un prost. Numai în România zilelor noastre însă, un prost care totodată este plin de ură şi are funcţia de procuror este şi rămâne un procuror care spune şi face ce vrea el în dispreţul celor mai elementare principii ale bunului simţ.“ – Gregorian Bivolaru
În ziarul ZIUA din 2 august 2007 a apărut următorul comentariu scris de Gabriel Andreescu şi intitulat “Adepţi MISA trimişi în instanţă”:
“În curând, pe 6 august, 21 de inculpaţi adepţi ai MISA sunt chemaţi în instanţă urmare a rechizitoriului finalizat în luna iunie de către procurorul Marian Delcea de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Luna august este luna vacanţei judecătoreşti. Nu e deloc clar de ce tocmai acest dosar a fost tratat ca urgent şi nu a fost amânat pana în septembrie.
O alta ciudăţenie: împotriva tuturor principiilor, rechizitoriul a fost pus de către DIICOT la dispoziţia presei, iar aceasta a oferit accesul on-line la conţinutul său. Or, procurorii trebuie să păstreze confidenţiale informaţiile. Divulgarea rechizitoriului nu este permisă de lege. Nu este în interesul justiţiei, căci încalcă prezumţia de nevinovăţie. Deşi datele culese în timpul anchetei penale sunt simple presupuneri, limbajul specializat şi autoritatea formală a unui parchet induc publicului impresia vinovăţiei celor acuzaţi. Unii inculpaţi MISA au primit şi apeluri de la persoane străine care găsiseră pe site-ul Jurnalului Naţional numerele de telefon prinse în rechizitoriu.
Un alt şoc îl oferă limbajul celui care a elaborat documentul, presupus a se conduce, între altele, după codul deontologic al profesiei. Rechizitoriul insultă, face băşcălie, pare scris de cineva implicat într-o bătălie personală. Gregorian Bivolaru este numit „Scumpi” şi „Gurul dâmboviţean”. Or, aceste cuvinte nu au nici o legătură cu identificarea penală, singura motivaţie a utilizării altor nume decât cele oficiale. Despre MISA se spune că ar avea „valenţe sectare”, atitudinea membrilor organizaţiei este „similară conceptului de omertă”. Practicanţii disciplinei ar fi depersonalizaţi, total obedienţi, ar trăi insatisfacţii personale şi greutăţi, ceea ce explică „racolarea” lor. Trec prin stări de teamă, frustrare, neîncredere, au reacţii atipice de comportament. Să fie atras procurorul de portretistica literară? Să nu cunoască prevederea Codului de procedură penală ce impune ca: „Orice persoană care se afla în curs de urmărire penală sau de judecată să fie tratată cu respectarea demnităţii umane”? Astfel de cuvinte au menirea să creeze în opinia publică şi a judecătorilor adversitate. Marian Delcea forţează o prezumţie de vinovăţie.
Pentru a-şi întări argumentele, rechizitoriul DIICOT expune texte de lege, se zice, „cu incidenţă în această materie la nivel european şi mondial”. Ţinând însă ascunse prevederi centrale ale documentelor invocate, citările sugerează că întreaga comunitate internaţională vânează grupările religioase, esoterice sau spirituale între care DIICOT plasează MISA. În document mai apar „constatări tehnico-ştiinţifice” capabile să te lase perplex. Cum să calificăm un panseu de genul: „Izolarea socială a adeptului în interiorul MISA se realizează prin exercitarea de către adept a ridiculizării sale în societate”? Sau, conform unui comisar psiholog, intelectualii ar fi mai expuşi manipulării întrucât sunt „marcaţi de tendinţa de retractivitate din faţa dificultăţilor adaptative şi de preferinţa pentru meditaţii”.
Nu am spus nici un cuvânt despre fondul analizei, despre probe şi concluzii. Cele enumerate demonstrează mai mult decât suficient gravele probleme intelectual-profesionale ale documentului DIICOT. În ce priveşte încălcarea sistematică, flagrantă, în rechizitoriu, a prezumţiei de nevinovăţie, ea va duce aproape sigur la sancţionarea statului român de către Curtea din Strasbourg.”
Domnia arbitrarului în România ar trebui să ne dea de gândit. Peste ani de zile, atunci când ura furibundă şi gratuită ce a fost dezlănţuită mai ales prin mass-media împotriva acestei şcoli spirituale va dispărea şi persecuţiile vor înceta, acest dosar al ruşinii va apărea tuturor românilor în toată hidoşenia pe care acum, din nefericire, foarte puţini români sunt dispuşi să o ia în considerare.
Abia atunci procurorul Delcea va apare tuturor românilor ca un jalnic “erou” al unei anchete de tip stalinist, ce a fost în prealabil urzită în mod intenţionat împreună cu alţi procurori care, la adăpostul comenzilor politice pe care le-au primit la vremea respectivă de la fostul prim ministru Adrian Năstase, s-au hotărât să distrugă această şcoală spirituală, numai pentru că s-au lăsat corupţi şi au pactizat cu puterea politică. Pentru că puterea absolută corupe cu uşurinţă fiinţele umane slabe, nici nu trebuie să ne mirăm ca a fost cu putinţă una ca asta în România.
Fiind complet îmbătaţi de putere şi orbiţi de ură, procurorii s-au lăsat cu uşurinţă manipulaţi de ordinele secrete pe care la vremea respectivă le-a dat fostul procuror general Ilie Botoş, care totodată era prietenul de vânătoare al lui Adrian Năstase.
Ca un element anecdotic, chiar în 19 martie 2004, cineva ne-a transmis convingerea ce a fost exprimată de un important procuror de la Parchetul General, care a spus: “Dacă după aceste evenimente Bivolaru şi şcoala lui o să mai reziste mai mult de o lună, înseamnă că Bivolaru este mare.”
Concluzia puteţi să o trageţi singuri.
Iată că la mai mult de trei ani de la acele evenimente, cu toate abuzurile, nedreptăţile şi persecuţiile care au fost declanşate pe nedrept împotriva acestei şcoli, MISA rezistă şi va rezista în continuare, pentru că dincolo de aparenţe, pe calea dreptăţii se află viaţa, iar calea nedreptăţii, tocmai pentru că este o nebunie, duce la moarte.
Aceşti procurori corupţi ar trebui să nu uite că, atunci când are dreptate, chiar şi această mică şcoală de yoga îi poate birui, oricât de mari se simt ei în trufia şi răutatea care îi animă. Ei ar trebui să se teamă, pentru ca va veni o vreme când Dumnezeul dreptăţii le va scoate toate nedreptăţile şi minciunile la lumina zilei şi atunci ei vor trebui să dea socoteală pentru acest dosar ce a fost înscenat şi fabricat la comandă politică.
Cei trufaşi şi plini de ură nu pot suferi ca cei pe care ei îi cred inferiori să aibă dreptate în spusele lor.
Cei înţelepţi spun că: “Cine are dreptate şi răbdare, pentru acela vine la un moment dat şi timpul său.”
Ceea ce este tragic în cazul de faţă este faptul că procuratura şi unii procurori (care au uitat că în această ţară ei ar trebui să reprezinte dreptatea) s-au coalizat cu viclenie, în mod criminal şi au urzit în mod intenţionat şi cu abilitate nedreptatea, urmărind în felul acesta să pricinuiască răul.
Citiţi şi:
yogaesoteric
7 august 2007