Abuzuri care nu pot fi uitate şi semnificaţia lor ascunsă

122.267 0

Un articol de Ionică fără frică

Suntem cu toţii martorii unor evenimente pe cât de aberante, pe atât de periculoase pentru orice cetăţean al acestei ţări.

Tot ceea ce s-a petrecut în ultimul an în cazul M.I.S.A. a fost reacţia unor “instrumente” docile, la comanda unor politicieni care, atât prin gândire cât şi prin fapte s-au situat în afara legilor ţării. Şi se poate aprecia, fără teama de a greşi, că atât în prezent, cât şi în viitor, ne putem aştepta la “replici” asemănătoare, poate chiar mai periculoase, din partea organelor angajate în desfăşurarea acestor operaţiuni nemaiîntâlnite.

Nu putem şi nu trebuie să uităm modul brutal în care, pe data de 18 martie 2004, autorităţile române au declanşat o campanie agresivă şi abuzivă fără precedent având ca obiectiv discreditarea şcolii de yoga M.I.S.A. şi a cursanţilor săi, precum şi a d-lui Gregorian Bivolaru, mentorul spiritual al acestei şcoli.

Scurtă aducere aminte

Să ne reamintim ce s-a petrecut: aproximativ 300 de poliţişti şi jandarmi, însoţiţi de procurori, au pătruns în forţă, fără somaţie, spărgând uşi (n.a multe dintre ele deschise) şi geamuri, în 16 imobile proprietate personală a unor practicanţi yoga şi membri M.I.S.A. Refuzând să prezinte mandatele de percheziţie şi fără a explica motivele acţiunii lor, în unele cazuri refuzând chiar să-şi decline identitatea, procurorii “de serviciu” au coordonat cu mult zel acţiunile deosebit de brutale şi violente ale jandarmilor şi poliţiştilor, în condiţiile în care nimeni nu a opus rezistenţă şi culmea, nicăieri nu s-au descoperit nici măcar mici urme de dovezi pentru susţinerea gravelor acuzaţii formulate (consum şi trafic de droguri şi de arme, prostituţie şi crimă organizată).

Este cu atât mai grav modul în care autorităţile au monitorizat aceste acţiuni diabolice, cu cât nici unul din capetele de acuzare nu putea fi susţinut cu probe, mulţi tineri fiind forţaţi, sub ameninţarea armelor, să se culce pe podea, cu faţa în jos, cu mâinile la ceafă, sumar îmbrăcaţi (unii dintre ei se aflau la acea oră în pat, la duş sau chiar la toaletă), au fost loviţi cu armele şi cu bocancii, unora li s-au pus cătuşe la mâini, deşi nu erau acuzaţi de nimic.

La fel de grav este şi faptul că aceste imagini înfiorătoare, care trebuiau să prezinte nişte infractori înrăiţi, duşmani feroce ai societăţii, au fost prezentate de nenumărate ori, de către toate posturile de televiziune, împreună cu comentarii instigatoare şi incriminatoare, fără a proteja imaginea persoanelor filmate şi prezentate întregii ţări în acele ipostaze umilitoare.

Ce a urmat acestor descinderi este o continuare a lungului şir de acţiuni ilegale organizate, conduse şi executate la ordin politic de către autorităţile române. Astfel, s-a trecut în masă la acţiuni de jaf, fiind ridicate de către procurori, fără martori şi acte legal întocmite, camioane întregi cu obiecte personale – casete video şi audio, calculatoare, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, medicamente sau produse cosmetice, telefoane mobile, bani, fotografii, acte personale, bijuterii, medicamente şi plante medicinale, cărţi şi reviste – toate urmând să fie analizate în legătură cu „acuzaţiile” emise, deşi nu aveau nici o legătură cu motivele oficiale ale percheziţiei.

Toate aceste materiale ridicate prin jaf de către procurori au fost prezentate în mod tendenţios opiniei publice drept « tone de materiale pornografice », deşi deţinerea de materiale pornografice, în cadru privat, chiar dacă era reală, nu constituie o infracţiune.

A trecut de atunci mai bine de un an. O analiză pertinentă a evenimentelor scoate în evidenţă o serie de adevăruri de care suntem toţi obligaţi să ţinem seama, ca cetăţeni liberi ai acestei ţări, contemporani ai unei democraţii firave, incapabile să ne ofere siguranţă în ţara în care ne-am născut.

Iata câteva concluzii ce apar evidente:

Operaţiunile diabolice întreprinse de autorităţi împotriva M.I.S.A. s-au desfăşurat, nu întâmplător, chiar în preajma sfintelor sărbători de Paşte, sub numele de cod “CHRIST”.

De asemenea, nu întâmplător a fost aleasă data de 18 pentru declanşarea acelor descinderi în forţă. Citind însă cu atenţie Protocolul nr.18, vom înţelege mai uşor sensul precipitării autorităţilor sub comanda politică, în acele zile de coşmar pentru yoghini.

In sinteză, acest protocol exprimă:
”Măsuri suplimentare de siguranţă care vor fi luate de francmasoni. Supravegherea foarte atentă şi totală a conspiratorilor. O gardă numeroasă care îl păzeşte la vedere pe Preşedintele Statului indică ruina puterii.

Garda regelui Statului Planetar al francmasonilor. Prestigiul mistic şi totalitar al puterii. Arestarea rapidă şi cercetarea abuzivă va fi realizată la prima bănuială atunci.”

În fapt, se are în vedere înfăptuirea următoarelor măsuri:

– când vom considera că este stringent necesar să întărim măsurile de protecţie politică, vom declanşa imediat dezordine şi manifestări de nemulţumire, care vor fi amorsate şi exprimate de oratori buni. Persoane nutrind aceleaşi sentimente se vor uni cu ei. Aceasta ne va servi atunci drept motiv pentru a autoriza tot felul de percheziţii şi supravegheri care se vor putea face chiar cu ajutorul poliţiei;

– nu trebuie să se uite că aproape totdeauna prestigiul puterii scade dacă se descoperă periodic că există comploturi împotriva sa. Noi am distrus nu o dată prestigiul conducătorilor buni prin desele atentate organizate de agenţii noştri, care pentru noi nu sunt altceva decât nişte miei orbi ai turmei pe care o conducem. Vom sili astfel pe guvernanţi să-şi recunoască neputinţa prin măsurile făţişe de siguranţă pe care ei vor fi nevoiţi să le ia şi astfel vom ruina complet până la urmă prestigiul puterii;

– a păzi tot timpul, pe faţă, un mare conducător înseamnă a recunoaşte slăbiciunea guvernului. Conducătorul Suprem ales de noi, când va apărea în sânul mulţimii va fi totdeauna înconjurat de o mulţime de bărbaţi şi de femei care vor fi luaţi de cei naivi drept curioşi. Noi considerăm că o dată cu instituirea gărzii oficiale dispare prestigiul mistic al puterii;

– noi îi vom aresta imediat pe criminali la prima bănuială. Teama că ne-am putea înşela nu trebuie să fie un motiv care să dea posibilitatea de fugă ori de sustragere unor indivizi bănuiţi de un delict sau de o crimă politică, situaţie pentru care noi ne vom arăta a fi neîndurători. Datorită prostiei lor şi a naivităţii conducătorilor de state, la ora actuală, guvernele nu sunt în stare să înţeleagă ce este în realitate politica şi care sunt tainele ei.

În acelaşi context, se poate aprecia ca de loc întâmplător faptul că, tot în preajma sfintelor sărbători de Paşte în acest an, ca urmare a eşecului total şi ruşinos repurtat de autorităţi în dosarul penal ce-l vizează pe domnul Gregorian Bivolaru, sub acuzaţia de a fi întreţinut relaţii sexuale cu o minoră, Parchetul “construieşte” în grabă un nou dosar penal şi emite un al doilea mandat de arestare pe numele domnului Gregorian Bivolaru, sub acuzaţia de “trafic de persoane”.

În acest dosar au mai fost inculpaţi încă 17 yoghini. Aşa cum ne-a obişnuit, Parchetul nu-şi dezminte nici acum veleităţile de fidel instrument aflat sub simbrie politica, şi nicidecum în slujba legii, adevărului şi cetăţeanului. De curând ne-a mai dat o probă de “apărare a democraţiei şi a drepturilor fundamentale ale omului”, emiţând o ordonanţă de punere sub sechestru a 70 imobile – case, apartamente, garsoniere, boxe, case părinteşti, sedii de fundaţii – în condiţiile în care proprietarii nu au fost citaţi, nu li s-a stabilit vreo vinovăţie şi mai mult, nu au fost niciodată audiaţi.

Adevărul este că procurorii noştri, conştienţi fiind de marea gafă judiciară în care s-au complăcut până acum, în disperare de cauză caută noi piste care să-i conducă spre îndeplinirea “marelui obiectiv” pentru care şi-au sacrificat cinstea, onoarea şi probitatea profesională, respectiv, extrădarea D-lui Gregorian Bivolaru de către autorităţile suedeze, arestarea şi judecarea lui, împreună cu cei 17 yoghini instructori, realizând astfel marele vis al autorităţilor, acela de a decapita şi de a scoate în afara legii M.I.S.A.si cursul de yoga.

Dar, vai! Se pare că mare misie şi-au asumat primii procurori ai ţării, în condiţiile în care toate calculele lor pornesc de la nişte premise total false. Păi cum poţi să emiţi mandat de arestare pentru o persoană care deja se află sub mandat de arestare? Adică dumneavoastră, domnilor procurori, puteţi priva de libertate, sub mandat de arestare, o persoană care deja nu dispune de libertate prin efectele unui mandat de arestare anterior? Domnilor procurori, fiţi prudenţi! Această “vânătoare de vrăjitoare” devine hilară. În plus, întreaga Europă este cu ochii pe noi.

Nu cred că veţi reuşi să prostiţi în continuare poporul emiţând tot felul de comunicate, mandate, dosare şi ce vă mai vine în minte. Recunoaşteţi că o dată ce a expirat primul mandat de arestare a D-lui Gregorian Bivolaru, deja hotărârea de admitere de către autorităţile suedeze a cererii de acordare a azilului politic este foarte aproape.

2. Acţiunile autorităţilor reprezintă o încălcare flagrantă atât a legislaţiei penale în vigoare, cât şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale protejate de legislaţia internă şi de tratatele internaţionale la care România a aderat:

Constituţia României:

– Art.16 – egalitatea în drepturi;

– Art.22 – dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică;

– Art. 23 – libertate individuală (inclusiv prezumţia de nevinovăţie);

– Art. 24 – dreptul la apărare;

– Art. 26 – viaţă intimă, familială şi privată;

– Art. 29 – libertatea conştiinţei;

– Art. 30 – libertatea de exprimare;

– Art. 40 – dreptul la asociere.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, 1950:

– Art. 3 – interzicerea torturii, a tratamentelor inumane, şi degradante;

– Art. 5 – dreptul de libertate şi siguranţă;

– Art. 6 – dreptul la un proces echitabil (inclusiv prezumţia de nevinovăţie);

– Art. 8 – dreptul la respectarea vieţii private şi de familie;

– Art. 9 – libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie;

– Art. 10 – libertatea de exprimare;

– Art. 11 – libertatea de întrunire şi de asociere;

– Art.14 – interzicerea discriminării.

3. După ce în martie 2004 o oficialitate din conducerea Inspectoratului General al Poliţiei pronostica dispariţia M.I.S.A. de pe minuscula paletă a organizaţiilor cu orientare spirituală din România, în maximum 2 (două) săptămâni, iată că deja am depăşit un an de la acele evenimente de tristă amintire, iar yoghinii îşi continuă activitatea.

Ultimul exemplu este faptul că, în ciuda estimărilor celor ce vor « binele societăţii româneşti », s-a desfăşurat şi SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL de YOGA – Băile Herculane 2005, fapt remarcabil subliniat de altfel pe parcursul desfăşurării şi de unele posturi de televiziune.

S-ar zice că ceea ce s-a petrecut până în prezent în România, în legătură cu vânătoarea îndreptată împotriva yoghinilor, ar fi o problemă în exclusivitate a yoghinilor. Însă modul în care s-au materializat unele măsuri “de reinstaurare a ordinii” în România ne dă dreptul să gândim puţin mai în profuzime şi să privim mai atent spre viitor.

În condiţiile în care se “construiesc” atât de uşor dosare penale fără făptuitori, se emit mandate de arestare şi ordonanţe executorii persoanelor fizice, fără dovezi probatorii, fără a fi comunicată vina respectivă, de ce nu ar putea fi posibilă pornirea prigoanei şi împotriva lui Vasile, Ion, Gheorghe sau oricum ar putea să-i cheme pe concetăţenii noştri?

Este timpul să luăm aminte la planurile diabolice ale forţelor oculte interesate în a îndepărta cât mai mult omul de preocupările autentic spirituale, de a-l subordona unor criterii sociale discutabile, cu ajutorul cărora să poată controla omenirea.

Este deosebit de important ca oamenii să devină din ce in ce mai conştienţi, să urmeze neabătut calea ce conduce către comuniunea spirituală cu Dumnezeu, aceasta fiind unica posibilitate ca omul să nu se mai lase manipulat, să fie în măsură în orice împrejurare să sesizeze adevărul, ori de câte ori el este prezent, şi să poată să vadă dincolo de aparenţele şi de păcălelile pe care unii urmăresc să le inducă.

În ceea ce-i priveşte pe yoghini, aceştia îşi vor continua cu simplitate activitatea in cadrul Şcolii de Yoga M.I.S.A. al cărei mentor spiritual este Profesorul Yoga Gregorian Bivolaru.

Şi îşi vor păstra cu certitudine credinţa fermă că din ce în ce mai mulţi români vor înţelege că de fapt yoghinii nu sunt aşa cum au fost prezentaţi în mass-media, ci fiinţe pline de iubire şi aspiraţie către Dumnezeu.

21 mai 2005
yogaesoteric.net