Prezenţa entităţilor angelice în viaţa doctorului Steven Greer

 


 

Despre Steven Greer

 

„L-am cunoscut pe Steven Greer (foto) cu aproape douăzeci de ani în urmă, cu ocazia unei cuvântări pe care am ţinut-o la biserica Unity din Arden, în Carolina de Nord. După ce renunţasem la cariera mea de astronom implicat în ştiinţa-etalon de la Universitatea Princeton şi de la Science Applications International Corporation, începeam să mă eliberez gradat de limitările şi aşteptările ştiinţei occidentale. Studiam, de asemenea, intens fenomenul farfuriilor zburătoare (OZN)/extratereştrilor (ET), respins de majoritatea colegilor mei care sunt oameni de ştiinţă. Acum mă simţeam liber să explorez şi să exprim realitatea noastră transcendentă.

Eu şi doctorul Greer, medic de urgenţă strălucit, având multă experienţă în acest domeniu, am stat de vorbă până noaptea târziu prima dată când ne-am întâlnit. Am început să facem conexiuni pe care abia atunci începeam să le înţelegem: că vizitele extratereştrilor nu erau numai reale, ci că ele ne puteau ajuta să depăşim criza globală cauzată de factorul uman. De atunci înainte, Steven m-a călăuzit în mod exemplar, ajutându-mă să pătrund misterele nu numai ale fenomenului însuşi, ci şi ale „zonelor subterane” ale guvernului Statelor Unite şi ale muşamalizărilor efectuate de marile corporaţii. Ca urmare, doctorul Greer a dovedit cu perseverenţă că e un luptător neînfricat şi energic, aflat în vârful schimbării planetare.

Mai întâi, el a fondat Centrul pentru studiul inteligenţei extraterestre (The Center for the Study of Extraterrestrial Intelligence) CSETI, în care a introdus conceptul de ambasador al oamenilor pe lângă culturile de pe planete îndepărtate – dar de această dată nu doar o simplă ficţiune a genului SF. Prin realizarea de expediţii nocturne în zonele „fierbinţi” de aterizare a OZN-urilor de pe tot globul, grupurile lui pătrund în nave prin utilizarea luminilor, sunetelor şi vizualizării, pe care le-a denumit întâlniri directe de gradul cinci sau CE-53. Aceste reuniuni continuă să fie oferite celor interesaţi să înveţe.

Apoi, Steve s-a înhămat la dificila sarcină de a localiza sursele adecvate şi de a primi de la acestea mărturii video, pe DVD, deţinute de guvernul SUA de la peste o sută de martori ai unor experienţe OZN/ET în cadrul Proiectului Desecretizarea, efort deosebit care a culminat cu o conferinţă de presă majoră în Washington, în mai 2001. Aceste revelaţii suferiseră un lung şi sordid proces de secretizare din partea guvernului şi a presei, la fel ca dobândirea unor tehnologii precum microelectronica, propulsia antigravitaţională şi punctul „zero” sau energia „gratuită” de la vizitatorii noştri. Această muşamalizare de neconceput a avut loc timp de aproape şase decade, de la prăbuşirea unui OZN lângă Roswell, New Mexico, în iulie 1947, eveniment crucial care nu a fost cu siguranţă cauzat de baloane, aşa cum au susţinut forţele armate aeriene din SUA. Asemenea mituri sunt acceptate numai de cei ignoranţi sau de cei puternici şi de supuşii lor.

Activitatea de pionierat a doctorului Greer, cu privire la dezvăluirea adevărului, a condus la o înţelegere mai profundă a credibilităţii rapoartelor despre contactele realizate cu ET, ca şi a muşamalizării acestora; de exemplu, s-a aflat despre cercetarea „top secret maxim” care are loc lângă infamul Groom Lake din Nevada şi în alte părţi.

Steven Greer este un războinic spiritual cu o înaltă chemare, care se opune acelor forţe ce se identifică drept „Statele Unite”. Aceste forţe sunt de fapt criminalii ce trebuie să fie aduşi în faţa justiţiei pentru nenumărate motive care sunt clare celor mai mulţi dintre noi, martori la prăbuşirea imperiului american. Doctorul Greer, mai mult decât oricine altcineva, a adus dovezile cele mai clare ale ascunderii fenomenului OZN/ET şi acum depinde de noi, adică de restul, să le înţelegem şi să le admitem. „Adevărul ascuns – Cunoaşterea interzisă”  (lucrare apărută şi în româneşte la editura Daksha) ne oferă cea mai actualizată relatare a vastei acumulări de dovezi, considerate dintr-o perspectivă autobiografică. Este o povestire prin care sunt dezvăluite cele mai mari mistere ale timpului nostru de către un suflet curajos, nesupus tiranilor care ne stăpânesc în ceea ce se spune a fi cea mai puternică naţiune din lume.

La fel de important e faptul că el redă natura culturilor de pe alte planete şi vorbeşte despre faptul că suntem vizitaţi de cei care sunt empatici faţă de condiţia umană, fără însă ca ei să intervină direct (aşa-numita Primă Directivă, devenită faimoasă ca urmare a serialului „Star Trek”). Ne trezeşte la realitate faptul că, numai din momentul în care Statele Unite au lansat Era nucleară în 1945, cauzând cea mai înfricoşătoare devastare a Hiroshimei şi Nagasaki-ului, au avut loc contactele, apariţiile şi transferurile de tehnologie din epoca modernă. Bombardierele atomice cu arie extinsă au fost staţionate la Roswell, bomba a fost creată la Los Alamos, prima a explodat la Alamagordo şi rachetele care urmau să transporte bombele au fost testate la White Sands – toate în New Mexico, un centru militaro-industrial major. A fost doar o coincidenţă faptul că OZN-ul din 1947 de la Roswell s-a prăbuşit tot acolo? E îndoielnic: ororile tehnologiei nucleare ar determina orice rasă extraterestră miloasă să se repeadă în acea zonă, aşa cum au făcut de atunci la baze militare şi nucleare din alte părţi. Probabil ajută la împiedicarea ororilor pe care nici aceasta nu doreşte să le vadă generate de oameni iresponsabili.

Noi, pământenii, avem nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obţine, aşa că de ce să nu acceptăm fenomenul aşa cum este, să ne mirăm de această minune, lăsând deoparte preconcepţiile culturale? Numai extinzându-ne cunoaşterea şi luând măsuri politice corecte, putem face modificările necesare şi la aceasta se pricepe foarte bine doctorul Greer.

Din mai multe perspective, fenomenul OZN ne spune mai multe despre noi înşine decât despre vizitatorii noştri misterioşi, iar oglinda pe care ei o ţin în faţa noastră este înspăimântătoare – şi totuşi dătătoare de speranţă, dacă ascultăm cuvintele doctorului Greer. De exemplu, descoperirea de către el a Sistemelor de acces energetic spaţial (SEAS) oferă suport inventatorilor pentru a descoperi noi tehnologii energetice revoluţionare care ar putea da lumii o energie ieftină, curată şi descentralizată, încheind astfel epoca petrolului, cărbunelui, epoca nucleară, precum şi poluarea şi modificările climaterice determinate de om. Noi, cei din New Energy Movement, colaborăm îndeaproape cu conducătorii SEAS şi alte organizaţii pentru a susţine importanţa tehnologiilor energetice noi, nepoluante, suprimate în prezent de interese puternice.

În seara în care m-am întâlnit pentru prima dată cu doctorul Greer, Chad O’Shea, cleric al bisericii unitare, mi-a oferit un slogan: „Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va îngrozi.” Dacă ne îngăduim să luăm aminte la condiţiile noastre cumplite, nu să le negăm, şi apoi să căutăm soluţii, atunci am mai putea avea o şansă ca civilizaţie.

Această activitate curajoasă nu este pentru cei slabi. Mulţi oameni de ştiinţă care s-au aventurat pe tărâmuri aflate la graniţa cunoaşterii au fost ameninţaţi, asasinaţi sau suprimaţi prin avalanşe de dezinformări şi atacuri personale. Doctorul Greer a îndurat toate acestea, spre norocul nostru. Această carte ar putea fi cea mai importantă pe care o citiţi. Nu este numai plină de adevăruri transcendentale, ci este o chemare la acţiune pentru a trece de la paradigma tiraniei terestre la o comunitate paşnică, durabilă şi pur şi simplu cosmică.”
Brian O’Leary, astronaut pe Apollo, om de ştiinţă, 14 septembrie 2005 

Adevărul ascuns – cunoaşterea interzisă
 

„A venit însă timpul să aflaţi: de ce un medic care a fost directorul unei secţii de urgenţă foarte activă a renunţat la carieră pentru a transmite lumii informaţia că, de fapt, nu suntem singuri în univers? Prin ce experienţe personale am trecut – începând din copilărie – care mi-au oferit cunoaşterea culturilor cosmice, a conştiinţei cosmice şi care totodată mi-au permis să întrezăresc viitorul uimitor rezervat umanităţii? Care sunt noile tehnologii energetice şi de propulsie care ne pot oferi o nouă lume, lipsită de poluare, sărăcie şi conflicte? Care este punctul central unde mintea, spaţiul, timpul şi materia se întâlnesc – şi cum ar putea fi acesta folosit tehnologic de o civilizaţie avansată? Cum arată tiparul următorilor cinci sute de mii de ani de civilizaţie umană pe Pământ şi cum putem realiza tranziţia până la acea perioadă? Ce am descoperit – şi am trăit – când m-am întâlnit cu şefi de stat, reprezentanţi ai CIA, miliardari şi agenţi sub acoperire care la rândul lor sunt disperaţi să menţină secretul şi în acelaşi timp se roagă să fie eliberaţi din cutia neagră în care s-au întemniţat singuri? Cine a menţinut acest adevăr ascuns şi această cunoaştere interzisă secretă şi mai ales de ce?

Această carte (Adevărul ascuns – cunoaşterea interzisă) răspunde la toate aceste întrebări şi nu doar la ele. Este dezvăluirea mea personală. După ce am fondat şi condus Proiectul Desecretizarea, simt că a venit timpul ca milioanele de oameni care urmăresc activitatea noastră să afle adevărul despre cum am ajuns aici şi ce am descoperit.

Nu mă aştept ca cititorul obişnuit să accepte toate aceste răspunsuri sau oricare dintre ele. De fapt, nu mă aştept la nimic. Este adevărul aşa cum l-am descoperit şi acesta este efortul meu sincer de a-l transmite. Sper că veţi afla un sens în această mărturisire a mea oferită din inimă şi cu toată sinceritatea.

Este timpul ca un capitol al istoriei umane să se închidă şi un altul să se deschidă. Avem oare curajul să îmbrăţişăm această lume nouă, ale cărei caracteristici sunt pacea universală, iluminarea şi o civilizaţie a tehnologiei cu adevărat avansate pe Pământ, care să dureze timp de mii de ani? Forţele retrograde care încearcă să aducă umanitatea în vremuri de război în spaţiu, de distrugere globală, care urmăresc să creeze un adevărat dezastru al mediului şi o mare nebunie culturală trebuie înlocuite prin actele curajoase ale altor persoane, cu un mod de a fi complet nou.

A venit timpul ca voi să ştiţi, iar noi toţi să acţionăm. Numai prin acţiunile colective ale celor care doresc cu ardoare un viitor fericit al umanităţii putem depăşi abisul de distrugere care ne aşteaptă şi putem asigura protecţia unei lumi pregătite să-şi ocupe locul în rândul marilor civilizaţii ale cosmosului.”
Doctor Steven M. Greer, 1 februarie 2006 

Primele experienţe extrasenzoriale
 

„Într-o după-amiază însorită din 1965, mă agitam cu grupul obişnuit de spiriduşi de joacă din vecini. Eram cu toţii nişte copii tipici din sud, care rătăceam pe străzi în căutarea oricărui gen de aventură – uneori pentru a clădi ceva, alteori doar pentru a vedea ceva sau a lua acasă. Nu eram deloc pregătiţi pentru ceea ce a apărut brusc pe cerul dinspre sud-vest: o navă argintie, de formă ovală, strălucitoare, care în mod clar nu reprezenta un avion sau un elicopter. Era netedă, complet silenţioasă şi absolut diferită de orice văzusem vreodată. După ce a plutit pe cer o vreme, a dispărut brusc.

Din acea zi, legătura mea subtilă cu acea navă spaţială nu a dispărut. Evenimentele din următoarele săptămâni au întărit această legătură: am avut mai multe vise lucide şi întâlniri nocturne cu fiinţe nepământene. Pentru că eram doar un băiat, am putut să „accept” totul – mi s-a părut un rezultat natural al incidentului la care am luat parte cu cei trei prieteni ai mei. Cred că extratereştrii se concentrau să trezească în mine conştiinţa şi acceptarea lucrurilor de dincolo de lumea vizibilă. Inocenţa mea mi-a permis să privesc aceasta fără nicio prejudecată, deşi nu am vorbit public de experienţa respectivă (din cauza riscului de a fi ridiculizat) decât cu câţiva ani în urmă.

Dar această conexiune timpurie mi-a schimbat viaţa. Era evident începutul unor căutări mai complexe ale adevărului, care s-au intensificat odată cu maturizarea mea.

Interesul şi curiozitatea mea faţă de aceste chestiuni au devenit foarte puternice, deşi nu am avut nicio altă întâlnire directă cu extratereştrii timp de ani de zile. Ideea de a cunoaşte fiinţe de pe alte planete mă încânta şi mă hrăneam cu sentimentul de uimire şi bucurie pe care îl nutream atunci când mă uitam la cerul nocturn. Niciodată nu am simţit teamă, pentru că acest sentiment mi se părea la fel de confortabil şi firesc ca şi acela de a fi acasă. Prin urmare, felul în care vedeam eu ideea existenţei extratereştrilor era că ea este logică, „de la sine înţeleasă” şi că aceste fiinţe sunt conştiente de evoluţia noastră pe Pământ. Acest sentiment, de a fi una cu întreaga creaţie,  mi-a produs întotdeauna o senzaţie de bucurie şi de pace, încă de când eram preşcolar. În mijlocul naturii simţeam că există ceva viu şi divin dincolo de existenţa cotidiană. Cred că a fost întotdeauna ceva, ca o mână pe umărul meu, ca o prezenţă ascunsă ce m-a ajutat şi m-a ghidat către o percepţie a conştientului; o prezenţă conştientă şi în acelaşi timp misterioasă, care intra în contact cu mine atunci când mă uitam la cer sau mă jucam afară. Există un proverb persan: „Cel mai bun mod de a-L iubi pe Dumnezeu e acela de a iubi creaţia sa”. Am fost binecuvântat să simt această realitate într-un mod foarte inocent, chiar primitiv.

Aveam o viziune neconvenţională asupra vieţii, poate ca rezultat direct şi natural al unei copilării la fel de neconvenţionale. Totuşi, viaţa în familia mea era foarte tulburată. Copiii proveniţi din asemenea medii dificile urmează în mod obişnuit una din două căi în viaţă: fie cedează obiceiurilor şi dependenţelor autodistructive, uneori până la punctul sinuciderii, fie găsesc o forţă interioară suficientă pentru a clădi o viaţă valoroasă şi productivă. Am ales cel de-al doilea traseu, mulţumită Domnului şi intervenţiei lumii văzute şi nevăzute.

În realitate, poate că nu am cunoscut niciodată o situaţie familială mai traumatică, mai disfuncţională decât cea din familia mea. Din cauza alcoolismului părinţilor şi a condiţiilor de acasă afectate de acesta, noi, copiii, trăiam de asemenea într-o stare de semiabandon parental, de neglijare şi abuz. Îmi amintesc, ca preşcolar, că mâncam scrum de ţigară, nisip şi pământ atunci când nu găseam altceva. Ca doctor, realizez acum că acestea îmi ofereau cel puţin câteva din suplimentele de minerale de care corpul meu avea nevoie: una din acele nevoi instinctive cerute de organism pentru a putea supravieţui. Eram adeseori foarte bolnav, mai ales iarna, de pneumonie şi bronşită gravă. Plămânii mei  păstrează încă cicatrice din cauza acelor crize teribile.

Totuşi, atunci când îţi este foarte greu, înveţi să apreciezi mai mult binele. Dificultăţile m-au întărit. Orice amărăciune pe care am păstrat-o din copilărie a dispărut odată cu realizarea că acest lucru m-a întărit, m-a făcut un supravieţuitor. Când am ajuns la liceu, am jurat să preiau controlul vieţii mele şi să mi-o schimb şi chiar aşa am făcut.

Începutul maturizării spirituale

Pe parcursul unora din acei ani, m-am întreţinut singur, având propriul apartament. Aveam o slujbă într-un restaurant din zonă şi munceam în fiecare seară până la unu noaptea, după care mă sculam la ora şase în fiecare zi ca să traversez oraşul pe bicicletă până la şcoală. Am reuşit să am numai note de zece, devenind un elev eminent, implicat în numeroase activităţi şcolare.

Sentimentul meu de responsabilitate fraternă s-a extins asupra celor trei surori ale mele. Adeseori mă refeream la ele, fără să vreau,  ca la „fiicele mele”, atât de puternic era instinctul meu protector şi de afecţiune pentru ele. Având părinţi care erau modele negative, am învăţat cum nu e bine să fac lucrurile. Dificultăţile au condus la realizarea că noi, cu toţii, ne creăm viitorul propriu, iar depăşirea limitărilor impuse de naştere, sărăcie, abuz sau orice altă greutate este posibilă prin exercitarea voinţei umane.

Am început să citesc Vedele (literatura veche, sacră a Indiei) şi să studiez sanscrita. Am învăţat singur meditaţia şi conceptul transcendenţei, care corespundeau modului meu de a gândi. Fusesem crescut în afara graniţelor religiei formale. Părinţii mei nu m-au dus la biserică în copilărie (de fapt, erau complet atei). Lipsa de ataşament faţă de orice doctrină a vreunei instituţii mi-a permis să rămân deschis ideilor care puteau fi în afara zonei de acceptare a cuiva crescut într-o tradiţie religioasă convenţională. Rezultatul este că eu am trecut în mod natural pe tărâmul experienţelor meditative şi al conştiinţei superioare, fără sprijin din exterior. Am învăţat singur rugăciunea şi meditaţia, de la lectură la experienţa directă. Aceste preocupări, combinate cu implicarea mea şcolară în chestiuni legate de mediu şi de pace, a creat un nou strat de experienţă şi de dezvoltare a conştiinţei mele. În acest punct a avut loc experienţa pe care acum o numesc „nonlocalizarea conştiinţei”. Când aveam puţin timp liber, adoram să mă plimb pe bicicletă în zonele de la ţară, căutând această conexiune.

Stăteam întins pe o pajişte şi exersam acele tehnici care se năşteau din fiinţa mea. Călătoream pentru a observa alte zone din Charlotte sau pentru a vedea alte locuri de pe Pământ; uneori chiar mă duceam în spaţiul imens şi negru. Aceste experienţe minunate au devenit un obicei pe care îl urmam adeseori. La vârsta de cincisprezece ani, o forţă minunată şi de neoprit s-a trezit în mine, fără legătură cu o tradiţie anume. S-a manifestat complet din interior.

Apoi, în primăvara anului 1973, m-am rănit la coapsa stângă. Plănuisem să mă duc cu bicicleta din Charlotte până la insulele de pe coasta Carolinei de Nord, o călătorie de trei sute douăzeci de kilometri. Am ignorat rana şi nu am renunţat la planurile mele, acoperind toată distanţa până la coastă într-o zi şi apoi întorcându-mă la apartamentul meu ieftin din Charlotte. Am făcut o infecţie gravă la picior, care s-a împrăştiat în tot corpul. În acea perioadă am fost foarte bolnav. Din cauza muncii grele şi a programului şcolar, eram deja foarte obosit înainte să se petreacă aceasta. Eram şi sărac, aşa că nu se punea problema să mă duc la doctor. Ca medic, acum ştiu ce mi s-a petrecut: am făcut septicemie, ceea ce înseamnă că sângele mi s-a infectat şi am făcut febră foarte mare. Unii muşchi ai scheletului au cedat şi ei, supraîncărcându-mi rinichii. Toate acestea sunt simptome potenţial fatale şi mă apropiam de punctul final: un băiat în vârstă de şaptesprezece ani, fără telefon, care încearcă să se trateze singur, neînţelegând complet gravitatea bolii. Am fost la un pas de moarte şi m-am trezit brusc eliberat de corpul meu.

Intervenţia entităţilor angelice

Atunci am fost purtat în adâncimile spaţiului, unde mă simţeam deja ca acasă. Apoi am trăit ceea ce acum înţeleg că a fost conştiinţa divinităţii, unde individualitatea mea s-a estompat, devenind una cu mintea efervescentă, neîngrădită, pură, infinită. Nu exista nici o dualitate. A durat cât o eternitate, pentru că simţul normal al timpului dispare în acea stare. Am văzut toată creaţia şi vastitatea cosmosului, care erau cu mult mai frumoase decât aş putea eu exprima în cuvinte. Nu simţeam nimic înfricoşător, doar conştiinţă infinită, bucurie şi percepţia unei creaţii perfecte, nesfârşite.

În cele din urmă, două lumini strălucitoare s-au apropiat din stele. Acum ştiu că ele erau îngeri, întrupări, manifestări ale Domnului. Nu erau antropomorfice sau antropocentrice, ci arătau ca nişte puncte de lumină strălucitoare – energie pură, conştientă. Când acele entităţi angelice s-au apropiat de mine, am devenit una cu ele. A fost incredibil de frumos. Apoi s-a produs convergenţa cunoaşterii într-o formă preverbală, înainte şi dincolo de cuvinte. Ca atunci când spui „măr” şi în cuvânt se află imaginea propriu-zisă a mărului, care ar putea fi astrală (o formă de lumină). Şi în această imagine conştientă există forma de idee pură a mărului însuşi – esenţa sa. Astfel mi s-a transmis informaţia.

Nu ştiu cât a durat acea uniune cu Dumnezeu. Am fost influenţat de frumuseţea contactului şi în acelaşi timp foarte copleşit.

În cele din urmă, s-a trecut la un mod de comunicare mai linear. Unul dintre îngeri a spus:
– Poţi veni cu noi sau poţi să te întorci pe Pământ.
Am avut prezenţa de spirit să întreb:
– Dar Voi ce doriţi?
Iar acea fiinţă angelică a răspuns:
– Este dorinţa noastră să te întorci pe Pământ pentru a face alte lucruri. 
La aceste cuvinte, m-am întristat, deoarece în acel moment nu voiam deloc să mă întorc pe Pământ. Aş fi fost foarte fericit să rămân în acea stare de inconştienţă, în acel loc al celor fără loc. Dar ştiam într-un fel că cel mai bun răspuns al fiinţei umane este acceptarea voinţei divine şi am spus:
– Atunci aşa să fie. Mă voi întoarce pe Pământ.

Am cunoscut atunci realitatea entităţilor angelice superioare, am simţit existenţa vie a Divinului şi comuniunea creaţiei cu divinitatea. Am simţit uniunea completă, perfectă cu mintea nemărginită şi creaţia. Apoi, fără să-mi dau seama, mi-am pierdut cunoştinţa şi m-am întors în corpul meu, ca şi cum aş fi căzut.

Îmi amintesc limpede, ca şi cum ar fi fost azi, că am văzut arţarul din faţa micului meu apartament  cum se legăna în vânt sub lumina unui felinar. Dar nu mă puteam mişca.

Apoi am simţit o anumită forţă în cameră, trimisă aici că să-mi încerce voinţa de a trăi. Era o experienţă oarecum înspăimântătoare, dar poate necesară, care m-a silit să apelez la toată voinţa mea pentru a rămâne aici. Acea forţă părea să mă tragă înapoi. Aşa că părăseam corpul după care mă întorceam. A trebuit să depun un mare efort de voinţă pentru a rămâne în corpul fizic şi a-mi menţine corpul astral de lumină şi corpul conştient integrate în acesta. După vreo şase încercări, am reuşit să mă fixez şi să rămân aici, în planul fizic. Apoi am devenit complet conştient şi mi-am recăpătat aptitudinile motorii.

Această experienţă de natură pur spirituală mi-a transformat viaţa mai mult ca orice altceva, a schimbat tot ceea ce fusesem învăţat – că nu există nicio Fiinţă Divină sau existenţă conştientă după moartea corporală. Acum ştiu din experienţă directă că acest lucru este fals. Dumnezeu există şi la fel şi Mesagerii săi, îngerii. Pentru mine, nimic nu avea să mai fie vreodată la fel ca înainte. Aflasem că nu trebuie să te temi de moarte şi că, de fapt, nu există moarte, ci doar o transformare, o trecere de la o  stare de existenţă la alta.

Când m-am ridicat şi m-am reintegrat în lume, am rămas în această stare de binecuvântare incredibilă, o stare foarte subtilă de conştiinţă superioară, în care sentimentul conştiinţei cosmice era încă treaz în mine. Închis în cameră, puteam fi infinit de conştient în acelaşi timp. Misticii numesc aceasta conştiinţă cosmică – o stare pe care am continuat să o experimentez multă vreme după aceea.

Foarte interesant este că piciorul meu bolnav s-a vindecat atunci în mod spontan. Nu m-am dus la doctor şi nu am primit niciun tratament cu antibiotice pe timpul bolii.

O stare de iubire infinită şi unitate perfectă în conştiinţă
 

În decembrie, Shari [este vorba despre Shari Adamiak, asistenta doctorului Greer, care a fost iradiată împreună cu el de către serviciile secrete americane pentru ai opri să mai facă dezvăluiri despre extratereştri. Amândoi s-au îmbolnăvit simultan de cancer, dar doctorul Steven Greer a reuşit să se vindece în mod miraculos cu ajutorul extratereştrilor] era în comă, inconştientă. În ianuarie 1998, a decedat.

Am cunoscut multe persoane care au murit, lucrând ca medic la urgenţă. Şi am ştiut dintotdeauna, ca urmare a experienţei mele la limita dintre viaţă şi moarte, că este important, pe cât posibil, ca cineva să te asiste în conexiunea cu divinul, să ajute la clădirea unui pod cu lumină divină. Cultura noastră a uitat momentul sacru al trecerii în nefiinţă. Astăzi, toţi cei bolnavi sunt conectaţi la tuburi, totul este foarte tehnic, dar nu este luat în calcul ce altceva se întâmplă în acel moment, adică atunci când se produce trecerea din planul fizic în lumea celestă şi cea astrală. Vreau să vă relatez această experienţă, pentru că ilustrează ce se poate petrece în această privinţă.

În ianuarie, cei care se ocupau de Shari mi-au cerut să mă duc la Denver. O vizitasem de mai multe ori şi mă implicasem în viaţa ei foarte mult în aceste ultime luni. Dar am spus:

– O să vin când e momentul. Momentul potrivit e cel mai important şi fiecare dintre noi are momentul trecerii sacre pe lumea cealaltă.

Într-o dimineaţă devreme, în timp ce meditam, am ajuns deodată în starea e conştiinţă cosmică şi apoi de conştiinţă divină. Am văzut totalitatea creaţiei în forma a ceea ce unii numesc „oul cosmic”. Imaginaţi-vă: infinit şi în acelaşi timp finit. De jur împrejur era infinitul divin.

Eram una cu aceasta şi conştient de ceea ce trăiam. Apoi am văzut că Shari era acolo, în faţa mea şi ştiam că eu îi arătam cel mai înalt nivel al creaţiei. Ştiam că va trece în infinit, în căminul celest înaintea mea, pentru că era mai aproape de acel loc cosmic infinit, înzestrat cu conştiinţă…

Ştiam că urma să intre acolo şi să devină una cu el. Se poate spune că era veşmântul lui Dumnezeu, trupul lui Dumnezeu. Era expresia totală a Creatorului, a Creaţiei şi a minţii nemărginite. Vedeam totalitatea creaţiei sub forma acestei entităţi magnifice, care arăta ca un sombrero sau ca o galaxie de culoare roşu-roz-portocaliu deschis – asemănătoare unui ou. Era infinită, deşi limitată – plină de bucurie, cu adevărat magnifică. Nu era doar uimitoare din punct de vedere fizic şi celest, ci şi plină de iubire şi frumuseţe.

În timp ce ne apropiam, am auzit un număr infinit de minunaţi îngeri, precum un cor gigantic, care cântau: „Cu toţii suntem o singură fiinţă în spirit” şi repetau acest vers iar şi iar. Privind infinitul, am văzut că fiecare fiinţă creată din cosmos era reprezentată în acesta şi totuşi era o singură fiinţă în această stare de conştiinţă infinită. Din adâncul eternităţii, sunetul acelor voci repeta: „Cu toţii suntem o singură fiinţă în spirit”, iar melodia era atât de minunată, încât nu există cuvintele potrivite pentru a o descrie. Şi în timp ce se petrecea aceasta, m-am dizolvat în acea stare de iubire infinită şi unitate perfectă în conştiinţă.

După ce conştiinţa mea a revenit la realitatea înconjurătoare, m-am uitat la ceas şi am notat ora. Ştiam în sufletul meu că peste şapte perioade de douăzeci şi patru de ore, adică după şapte rotaţii ale Pământului, începând din exact acel moment, va urma clipa trecerii în nefiinţă a lui Shari.”

Citiţi şi:

Extraordinarele experienţe ale fiinţelor umane care au comunicat cu îngerii  
Fiinţele extraterestre binefăcătoare, care asistă şi protejează planeta Pământ 


yogaesoteric
4 iulie 2010


 

Also available in: English Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More