Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Yoga pentru avansaţi >
Starea de fraternitate într-un grup spiritual – fundamentul şi forţa transformării (1)

de Justina Cojan
 
Legea supremă a rezonanţei, ce guvernează manifestarea (Creaţia) se particularizează în ceea ce priveşte relaţiile dintre fiinţele umane în diverse moduri.”, ne spune Ghidul nostru spiritual. Relaţiile dintre oameni reprezintă oportunitatea fiecăruia dintre noi de a ne vedea pe noi înşine în cât mai diverse moduri. Fiecare eveniment, fiecare relaţie, fiecare iubire, fiecare prietenie, relaţie de iubire sau relaţie interumană pe care le experimentăm ne oferă emoţii cheie, sentimente cheie care ne conduc către desăvârşire. Oamenii din jur vor reflecta către noi, exact tiparul care reprezintă ceea ce suntem la un anumit moment dat şi astfel putem trăi şi desăvârşi împreună visele devenirii noastre. În acest sens, Ghidul nostru spiritual ne spune că: „Atunci când un singur om aspiră şi visează fiind plin de entuziasm să se producă o minune şi să apară o lume mai bună cu ajutorul lui Dumnezeu, acesta nu este decât un vis puternic. Dincolo de aceasta, dacă o mulţime de oameni aspiră împreună cu el şi visează fiind plini de entuziasm să se producă o minune şi să apară cu ajutorul lui Dumnezeu o lume mai bună, forţa tainică formidabilă ce se declanşează datorită acţiunii lor la unison, face fără îndoială să se manifeste o nouă realitate care este cu mult mai bună.” Oferiţi-vă din inimă dragostea către cei din jur, este un îndemn mereu actual pe care ni-l transmite Ghidul nostru spiritual. „Trăirea amplă şi profundă a unei stări de fraternitate spirituală ne permite să descoperim uşor şi repede adevărata dimensiune sublimă şi misterioasă a existenţei umane. Şi în această direcţie un gram de practică valorează cât tone de teorie.”

Adesea Ghidul nostru spiritual ne avertizează global sau individual asupra testelor sau încercărilor la care vom fi supuşi, punctându-ne atât motivaţia apariţiei cât şi modalitatea de a le depăşi: „după ce forţele răului, pline de cruzime şi viclenie au urmărit să ne distrugă din afară şi au eşuat, demonii şi forţele satanice urmăresc să declanşeze acum un alt gen de bătălie, chiar în inima celor slabi, receptivi la influenţele negative. De la mic până la cel mai mare, fiecare dintre voi trebuie să-şi trezească şi să-şi amplifice starea de UNITATE şi FRATERNITATE, precum şi starea de IUBIRE, BUN SIMŢ, BUNĂVOINŢĂ, INTELIGENŢĂ şi UMILINŢĂ, căci toate acestea sunt mai necesare ca niciodată.“

Starea de fraternitate spirituală în lumina legii oculte a rezonanţei, este definită de Ghidul nostru spiritual ca fiind: „o legătură de solidaritate, de prietenie şi de simpatie, care implică întotdeauna o componentă subtil-energetică, benefică, tainică şi specifică ce apare în mod spontan şi se amplifică între fiinţele umane care sunt membri ai unui grup sau ai unei comunităţi spirituale”, cum ar fi spre exemplu cei care practică yoga. De asemenea: „Starea veritabilă de fraternitate face întotdeauna să apară şi să se menţină o pregnantă şi inefabilă legătură afectivă, care le uneşte pe fiinţele umane ce simt atunci că sunt nu numai părţi componente ale unui anumit grup armonios, ci şi membri ai uneia şi aceleiaşi familii spirituale,” deoarece: „A fraterniza intens şi profund cu fiinţele umane care fac parte dintr-un grup spiritual, înseamnă totodată să-ţi „amesteci” într-un mod armonios energiile subtile benefice, care există în aura fiinţei tale, cu energiile subtile benefice, care există în aurele celorlalţi, făcând în felul acesta un salt, care-ţi permite să întri spontan în stare de rezonanţă cu felurite energii subtile benefice, care există în Macrocosmos.”

Necesitatea integrării fiinţei umane într-un grup sau comunitate spirituală pe drumul transformării este ceva absolut necesar pe o cale spirituală. Un grup spiritual este, am putea spune, ”începutul a tot”. Un singur om, în general, nu poate face mai nimic, nu poate ajunge decât cu mare greutate la ceea ce un grup spiritual, bine coordonat, ne poate conduce pe calea transformării fiinţei noastre. Un singur om, înainte de orice altceva, are nevoie de ajutor. De asemenea, un om singur poate foarte bine să se înşele asupra „trezirii” sale, să ia drept trezire ceea ce nu este decât un vis. Dacă mai multe persoane doresc să se transforme vor putea lupta împreună cu mult mai eficient împotriva „somnului” şi astfel se vor putea ajuta reciproc. Chiar dacă majoritatea dintre ele vor mai continua să “doarmă“ va exista, cu mult mai mult şansa ca măcar una să se „trezească“ şi să le trezească astfel şi pe celelalte. Astfel, fiind toţi împreună vom putea, mai lesne, să ne fim unii altora de un mare ajutor. Cu acest ajutor reciproc, fiecare dintre noi va putea ajunge cu mult mai lesne la ceea ce şi-a propus şi anume transformarea fiinţei sale. Astfel, dacă vom lucra împreună ne vom ajuta unii pe alţii, şi vom putea face adevărate salturi spirituale cu mult mai repede şi cu mult mai bine. Referindu-ne la „trezirea spirituală”, un om care vrea să se trezească, trebuie să caute alte persoane care vor de asemenea să se trezească în scopul de a lucra împreună pentru atingerea acestui ţel. Angrenarea într-o astfel de muncă şi organizarea unui grup spiritual impune o cunoaştere pe care, de regulă, omul obişnuit nu o are. Pentru fiecare dintre noi, un grup spiritual poate fi, la un moment dat, oportunitatea sau şansa de a ajunge la rezultate pe care singuri nu vom fi, poate, niciodată capabili să le obţinem. Dacă un om trăieşte fără conflicte interioare, dacă nu intervine cu nimic asupra proceselor sale interioare, dacă se lasă tot timpul „dus de val” după cum bate vântul, atunci el nu se va transforma decât foarte, foarte lent. Integrarea într-un grup spiritual se poate face doar dacă în fiinţa noastră se declanşează o luptă interioară şi mai ales dacă, în această luptă, noi vom dori cu adevărat să ne transformăm. Dar, pentru reuşită este necesar a fi îndeplinite două aspecte:
- să se adune împreună oameni care doresc să facă un anumit lucru;
- şi de asemenea este nevoie de o anumită organizare.

Integrându-ne într-un astfel de grup spiritual, gradat, anumite realizări spirituale vor începe să se contureze în noi, să se cristalizeze. La integrarea cu adevărat într-un grup spiritual, Ghidul nostru spiritual ne spune că este necesară o atitudine de dublă recunoaştere, a noastră şi a celorlalţi: „Pentru a-i recunoaşte cu adevărat pe ceilalţi care fac parte dintr-un grup spiritual, trebuie să ajungi mai întâi să te recunoşti într-un mod lucid şi detaşat pe tine însuţi.” Atunci, premisele integrării într-un grup spiritual sunt realizate, iar noi ne vom putea astfel „sprijini” şi ajuta unii pe alţii pentru a ne transforma cu adevărat. Referitor la aceasta Ghidul nostru spiritual ne spune că: „în cadrul unui grup spiritual, un om poate să se sprijine şi chiar să fie la nevoie ajutat de ceilalţi oameni.

Deci, pentru a ne accelera „trezirea”, este necesar o conjugare a eforturilor şi totodată să existe cineva pentru a-l trezi pe cel care doarme. Dar pentru a duce la capăt această muncă şi a obţine rezultate, un anumit număr de persoane trebuie să lucreze împreună iar munca grupului astfel format trebuie să îndeplinească două condiţii absolut obligatorii şi anume:
- trebuie să fie fundamentat organizată;
- şi trebuie să fie coordonată de un conducător înţelept.

Fără aceste două condiţii munca spirituală în comun nu poate să dea rezultatele aşteptate şi toate eforturile pot fi în zadar. Munca nu poate fi organizată decât de către un om care cunoaşte scopul ei şi problemele care pot apare pe parcurs, care cunoaşte metodele şi care a trecut, la rândul său, printr-o asemenea muncă organizată. Pe o cale spirituală acest rol este asumat de către Ghidul spiritual.

Deci, primul scop al omului care începe căutarea esenţei fiinţei sale trebuie să fie de a se integra într-un grup spiritual sau o comunitate spirituală. Adevărata cunoaştere de sine nu poate avea loc decât în colective bine organizate. Una din trăsăturile tipice ale naturii umane este că vede întotdeauna mai uşor defectele altora decât pe ale sale. Există multe lucruri pe care nu le vedem la noi, pe când la alţii începem să le vedem mult mai repede. Vom şti că acele trăsături sunt şi ale noastre. Astfel, ceilalţi membri ai grupului ne servesc drept oglinzi în care fiecare se poate vedea pe sine. Un grup spiritual este ca un pact încheiat între Eu-rile unui anumit număr de persoane pentru a începe cu adevărat munca transformării. În studiul propriei fiinţe, fiecare începe să acumuleze o experienţă care rezultă din observaţiile sale asupra sa însăşi. Astfel, mai multe persoane vor avea o experienţă cu mult mai bogată. Fiecare dintre ele va putea fi în stare să folosească în totalitate experienţa grupului, pentru că schimbul de observaţii şi relatări este unul dintre scopurile existenţei grupurilor spirituale.

Un adevărat grup spiritual este o veritabilă şcoală spirituală şi aceasta se recunoaşte după o serie de trăsături caracteristice.

- Prima trăsătură caracteristică a unui grup şi cea mai importantă dintre ele este aceea că nu sunt constituite după dorinţa şi preferinţele membrilor lor. Grupurile sunt constituite de un Ghid spiritual, care alege tipurile de oameni capabili, din punct de vedere al scopului urmărit, să se facă utili unii altora. Nicio muncă de grup nu este posibilă fără un Ghid spiritual. Primul pas este de a înţelege rolul Ghidului spiritual. Atunci când se înţelege acest rol, deşi la început nu poate fi vorba de aceasta decât parţial, propria muncă devine mai conştientă şi, în consecinţă, poate să dea rezultate cu mult mai bune. Se poate ca scopul pe care-l urmăreşte Ghidul spiritual să nu poată fi pe înţelesul tuturor şi nici explicitat chiar de la început. Scopul şi esenţa grupului vor fi înţelese pe parcursul practicii spirituale, în comun, de către fiecare component al grupului în baza experienţelor acumulate.

- A doua trăsătură importantă a muncii în grup este că participanţii pot fi împreună cu un scop despre care, la început, nu au o părere formată, şi care nu le poate fi explicat înainte ca ei înşişi să înţeleagă esenţa, principiile de lucru şi toate ideile care se leagă de acesta. Încă de la început fiecare trebuie să aibă convingerea că, scopul către care se îndreaptă şi căruia îi serveşte chiar fără să-l cunoască este principiul echilibrului şi al armoniei. Fără de această convingere munca într-un grup spiritual ar putea exista cu foarte mare greutate sau chiar nu ar putea exista. Acest principiu este asigurat de atitudinea pe care fiecare dintre noi o manifestăm faţă de ceilalţi membri ai grupului. Referitor la aceasta Ghidul nostru spiritual ne îndeamnă ca: „Atunci când trăim intens şi profund starea de fraternitate spirituală, a avea anumite păreri nu înseamnă să le impunem cu îndârjire, într-un mod egotic, ci să le propunem cu blândeţe şi bunăvoinţă.”

- O altă trăsătură este păstrarea secretului. Atunci când este pe cale să se organizeze un grup spiritual, sunt impuse anumite condiţii tuturor membrilor săi adică pentru fiecare. De regulă, la început se explică necesitatea păstrării secretului asupra a tot ceea ce se aude şi se învaţă în grup, şi aceasta nu numai pentru perioada în care sunt membrii grupului ci pentru totdeauna. Acest principiu al păstrării secretului trebuie asimilat de la început. Altfel spus, noi trebuie să înţelegem că nu este în aceasta nici cea mai mică tentativă de a face un secret din ceea ce nu este un secret în mod esenţial, şi nici nu este vorba de o tentativă deliberată de a ne lipsi de dreptul de a schimba idei cu apropiaţii sau cu prietenii! Un prim motiv, foarte simplu şi important, al păstrării secretului, este faptul că suntem incapabili să transmitem corect ceea ce auzim în interiorul grupului. Foarte repede însă, prin propria noastră experienţă, ca membrii ai unui grup spiritual, vom începe să ne dăm seama câte eforturi, cât timp şi câte explicaţii sunt necesare pentru a ajunge să înţelegem ceea ce se spune în interiorul grupului. Ne va fi foarte clar atunci că suntem incapabili să dăm prietenilor o relatare corectă despre ceea ce am învăţat în grup. În acelaşi timp, vom începe să înţelegem că, dându-le prietenilor idei false, le diminuăm orice şansă de a se apropia vreodată de grupul nostru spiritual sau de un alt grup. Ei nu vor înţelege mare lucru şi mai mult îşi pot crea singuri tot felul de probleme şi de neplăceri. Dacă, în ciuda acestui avertisment, vom încerca să transmitem prietenilor noştri ceea ce a fost spus în cadrul grupului, nu va trece mult timp până când ne vom da seama că asemenea tentative dau rezultate complet neaşteptate şi nedorite. Aceasta deoarece oamenii care ascultă au propriile lor teorii şi vor interpreta cu totul eronat ceea ce au aflat, dând un sens în întregime diferit la ceea ce au auzit despre grupul spiritual şi acţiunile sale. Doar atunci când ne vom da seama şi vom înţelege inutilitatea unor astfel de demersuri, legitimitatea acestei condiţii începe să fie evidentă. Un al doilea motiv, al păstrării secretului, ar fi acela că pentru om este foarte dificil să păstreze tăcerea asupra lucrurilor care îl interesează. El va dori să vorbească despre ele tuturor acelora cărora el are obiceiul să le încredinţeze gândurile sale. Împotriva acestei obişnuinţe tăcerea este forma de austeritate, de TAPAS, cea mai dificilă. Dimpotrivă cel care înţelege şi urmează această regulă, va face astfel un bun exerciţiu de amintire a naturii sale divine şi de dezvoltare a voinţei. Doar un om care poate păstra tăcerea, când este necesar, poate fi propriul său stăpân. Cei care vor putea răspunde acestei exigenţe vor intra lesne în categoria oamenilor serioşi, sensibili care vor preţui mai mult decât orice tăcerea şi reflecţia. Cel care, într-un grup spiritual, reuşeşte aceasta, va descoperi numeroase laturi minunate ale fiinţei sale pe care nu le remarcase încă, până atunci.

- De asemenea, se mai cere membrilor unui grup să spună Ghidului spiritual adevărul în întregime. De regulă nu ne dăm seama de faptul că a fi sinceri atunci când este necesar este unul din lucrurile cele mai grele din lume. Astfel, noi trebuie să învăţăm înainte de toate să fim sinceri prin raportarea la Ghidul nostru spiritual. Să-i spunem Ghidului spiritual o minciună în mod deliberat, să nu fim sinceri cu noi înşine sau, pur şi simplu, să-i ascundem ceva, face prezenţa noastră în grup complet inutilă. Această atitudine poate fi chiar mai rea decât dacă ne-am arăta necivilizaţi sau lipsiţi de bun simţ.

- Un alt aspect, foarte important, este acela de a ne aminti mereu motivul pentru care am venit în grupul spiritual. Noi venim într-un grup sau colectiv spiritual pentru a învăţa şi pentru a lucra asupra noastră şi aceasta nu după cum crede fiecare dintre noi, ci după cum ni se spune să o facem. Astfel, dacă vom începe ca din momentul în care suntem în grup să resimţim şi să manifestăm neîncredere cu privire la Ghidul spiritual, să-i criticăm acţiunile, să pretindem că noi înţelegem mai bine decât El cum trebuie condus grupul, şi mai ales să facem dovada lipsei de respect faţă de Ghidul spiritual, de lipsă de consideraţie, de nerăbdare, de tendinţa către discuţii inutile, aceasta pune capăt oricărei posibilităţi de transformare. Transformarea nu este posibilă decât în măsura în care oamenii îşi amintesc că au venit să înveţe şi nu să-i înveţe ei pe alţii.

- În afară de aceste exigenţe fundamentale, este firesc şi absolut necesar ca membrii oricărui grup spiritual să lucreze. Înţelepţii yoghini afirmă că: „viaţa spirituală fără niciun TAPAS este întocmai ca o inimă fără iubire.” Este mai greu decât ne închipuim să găsim chiar numai doi oameni capabili să-şi armonizeze aspiraţiile. Dorinţa unor astfel de colective care să cuprindă aceleaşi aspiraţii trebuie să se nască spontan, fără îndemnuri străine. Lucrul împreună, va face posibil amplificarea prin rezonanţă a tot ceea ce, coordonat şi susţinut de Ghidul spiritual, se urmăreşte a se obţine prin acţiunea colectivă. Fiecare participant trebuie să înţeleagă faptul că realizarea cu succes a unui TAPAS colectiv implică, printre altele, purificare, autodisciplină şi austeritate. Tapas-ul reprezintă un efort angrenat conştient, care este realizat pentru a arde cât mai repede toate dorinţele inferioare care ne împiedică pe drumul către ţelul spiritual propus. În esenţa sa, el este efortul de a atinge fuziunea cu Dumnezeu Tatăl. Destul de mulţi, fiind pe această Cale spirituală, a practicii yoga, sunt integraţi într-un fel sau altul într-un grup spiritual. Fiecare are ritmul său propriu de transformare care este „perturbat” ori de câte ori se cere făcut un efort mai mare. Cei care nu pot participa la o acţiune în colectiv sau o încep şi apoi o abandonează, PIERD O ŞANSĂ UNICĂ. Chiar dacă motivaţiile abandonului sunt acţiuni individuale orientate spiritual totuşi, nu putem trece cu vederea faptul că toate acţiunile realizate pentru ducerea la bun sfârşit a unui TAPAS reprezintă de fapt eforturi de a distruge limitările create în noi de diferitele prejudecăţi. Efortul lăuntric ce este realizat prin TAPAS, nu e simplă atitudine care caută, în mod anemic, să modifice lucrurile la suprafaţă, ci acţionează rapid şi direct chiar la nivelul cauzei, identificând şi eliminând apoi impresiile, atitudinile şi reacţiile de bază care generează în fiinţa noastră suferinţă. TAPAS-ul implică de asemenea ardoare în convingeri şi încredere totală în faptul că îl vom duce la bun sfârşit. Această încredere de nezdruncinat ne permite să atingem obiectivul urmărit în timpul realizării cu succes a TAPAS-ului. Dacă unii dintre noi se mulţumesc să frecventeze grupul şi nu lucrează ci doar îşi imaginează că lucrează, sau privesc ca muncă doar prezenţa lor în grup sau, mai mult, cum se produce adeseori, vin la întâlniri pentru a pierde timpul, privind grupul ca pe un loc de întâlniri plăcute, atunci „prezenţa” lor în grup devine inutilă. Atunci, cu cât mai repede vor pleca din proprie iniţiativă, cu atât mai bine va fi pentru ceilalţi.

Exigenţele fundamentale impuse unui colectiv, determină regulile fundamentale pentru toţi membrii unui colectiv. Aceste reguli ajută pe oricine doreşte să se transforme, să se sustragă miilor de probleme care ar putea să-l oprească sau să-l împiedice în transformarea sa, şi de asemenea, ele îl ajută să-şi amintească de sine însuşi. Se poate petrece ca la începutul tapas-ului, o regulă sau alta să displacă unora. Acestora, regulile li se par a fi ca o constrângere inutilă a libertăţii lor, sau ca o formalitate plictisitoare, iar atunci când aceste reguli le sunt amintite, fără încetare, li se pare o dovadă de nemulţumire sau rea voinţă din partea Ghidului spiritual. În realitate, regulile constituie primul şi principalul ajutor pe care fiecare îl primeşte în TAPAS. Este evident că regulile nu sunt obiect de amuzament, de produs satisfacţii şi nici nu fac lucrurile mai uşoare, ele urmăresc un obiectiv bine definit. Dacă fiecare am putea să ne amintim mereu de noi înşine şi să ne înţelegem, regulile nu ar mai fi necesare. Regulile nu pot fi niciodată uşoare, plăcute sau confortabile. Dimpotrivă, ele trebuie să fie dificile, neplăcute şi inconfortabile, altfel, nu ar corespunde scopului lor. Dacă rezistăm unor atare restricţii vom beneficia de starea de fraternitate ce există chiar în noi, despre care Ghidul nostru spiritual ne spune: „În fiecare fiinţă umană, starea de fraternitate spirituală există în stare latentă şi ea poate fi trezită cu uşurinţă printr-un efort constant şi adecvat. Atunci când în fiinţa noastră se trezeşte şi se amplifică starea de fraternitate spirituală, beneficiem totodată, fără încetare, de toate avantajele pe care ea ni le oferă şi, în acelaşi timp, devenim un exemplu „contaminant” pentru toţi ceilalţi, care fac parte din aceeaşi comunitate spirituală.”

Citiţi şi:
 
yogaesoteric
ianuarie 2009
 

 


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga